Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Specializarea: ECTS
Anul: 2
Grupa: 4
Forma de invatamant: Zi
Cuprins
Bibliografie
Capitolul I :
Atestat pentru prima data in anul 1234 in asa zisul "Catalogus Ninivensis" orasul isi
intinde existenta istorica pana in vremurile indepartate ale epocii neolitice si a bronzului,
gasindu-se urmele unor asezari omenesti in zona dealurilor Melcilor si Sprenghi.
Aflat intre marile trecatori ale Carpatilor (Bran, Predeal, Oituz, Buzau) Brasovul devine
inca in urma cu 700 de ani un punct de legatura intre Transilvania, Tara Romaneasca si
Moldova, precum si cu centrul Europei si Orient si totodata un puternic centru
mestesugaresc, comercial si cultural.
Astazi, Brasovul este unul din principalele centre economice, culturale si sportive ale
tarii, fiind totodata si un important centru turistic si un oras al monumentelor istorice ca:
Biserica Neagra, bastioanele cetatii, statuia lui Johannes Honterus, Casa Sfatului,
Liceul Andrei Saguna, Scheii Brasovului, Biserica Sf. Nicolae, prima scoala romaneasca
etc.
Fiind inconjurat din trei parti de munti, Brasovul a constituit un loc perfect pentru
construirea unei cetati. Astfel, orasul vechi infiintat de Cavalerii Teutoni in 1211 este
unul din putinele orase din Evul Mediu care s-a conservat atat de bine in negura
vremurilor.
Ordinul Cavalerilor Teutoni este un ordin religios german catolic format la sfârșitul
secolului al XII-lea la Acra, în Palestina. În Evul Mediu, ordinul era unul religios-militar
cruciat. Cavalerii teutoni purtau veșminte albe prevăzute cu o cruce neagră.
In prezent, Brasovul este un oras privilegiat; intre granitele lui puteti sa va bucurati de
crestele semete ale muntilor Postavaru, Bucegi, Piatra Mare, de Muntele Tampa si de
una din cele mai ravnite statiuni din Romania - Poiana Brasov. Monumentele istorice si
edificiile religioase intalnite pe strazile Brasovului iti ofera prilejul unei veritabile calatorii
in timp.
Biserica Neagra
După trecerea pericolului lucrările au fost reluate, edificiul fiind terminat şi sfinţit în 1477,
iar turnul în 1514. În 1542 când oraşul a acceptat reforma lui Honterus şi sasii au trecut
la luteranism, biserica catolică de până atunci s-a transformat în evanghelică. Pe lânga
scurta cronică a Transilvaniei pe anii 1143-1571, figura şi lunga listă a donatorilor care
au făcut posibilă construirea bisericii (după Orban Balazs: Descrierea Ţinutului
Secuiesc). Din păcate inscripţiile au dispărut în incendiul din 1689, după care edificiul
devine cunoscut sub numele de "Biserica Neagră".
Se spune că pe lângă altarul principal ornat cu statui de argint aurit mai erau 22 de
altare, toate dispărute în marele incendiu. Refacerea îngreunată şi de frecventele
cutremure a durat aproape 100 de ani şi a rezultat un interior cu puternice influenţe
baroce. În perioda interbelică statuile de pe pilaştrii corului au fost înlocuite cu copii,
originalele fiind şi ele expuse în interiorul bisericii. Biserica se mândreşte cu cea mai
mare şi unică orgă mecanică Buchholz funcţională din sud-estul Europei, având 3993
de tuburi şi 76 de registre, care dăruieşte momente de neuitat iubitorilor de muzică. Tot
aici se poate admira cea mai mare colecţie din Europa de covoare anatoliene din
secolele XVI-XVIII, fragmente de pictură murală din secolul XV, o cristelniţă din 1472 şi
multe obiecte vechi. Istoricul bisericii şi al restaurărilor precum şi viaţa şi opera
reformatorului Johannes Honterus (1498-1549) este prezentată în cadrul expoziţiilor ce
se pot vizita în biserică.
Cladirea Sfatului
Piata Sfatului
Din 1520, acest loc atestat ca târg, numită în documente Markplatz, a fost gazda a
numeroase târguri. Din 1364 era organizat târgul anual cu participare largă, unde
ajungeau şi negustori de peste hotare. Frumoasele case cu arcade din jurul pieţii ar
putea povesti multe. În piaţă cândva a existat Stâlpul infamiei, unde au fost judecate şi
vrăjitoarele şi se aplicau public pedepse corporale vinovaţilor de diferite fapte. Aici în
1688 a fost decapitat Stefan Stener, şeful breslei cizmarilor, care s-a împotrivit intrării
austriecilor în oraş. Până în 1892 în piaţă existau şi două fântâni. Cea mai impunătoare
clădire este Casa a Sfatului aflată în centrul pieţei, construită în 1420. Primăria de
odinioară, astăzi găzduieşte Muzeul de istorie. În clădirea din Piata Sfatului nr.16
funcţiona prima farmacie a oraşului.
Biserica Sf. Bartolomeu
Biserica Sf. Bartolomeu este cea mai veche clădire a oraşului. A fost construită în
secolul XIII şi a fost cunoscută şi sub denumirea de Biserica celor trei orfane, care
conform legendei şi-au lăsat tot ce aveau bisericii au şi fost înmormântate sub altar.
Edificiul cu trei nave cu zidurile masive cu contraforţi, înconjurat cu zid de apărare a
rezistat atât numeroaselor invazii turceşti, şi marelui incendiu din 1689, cât şi a
devastării trupelor lui Vlad Ţepeş (1458) şi ale lui Gabriel Bathori (1611) . Turnul
bisericii a fost reconstruit şi inălţat cu un etaj în 1842, după ce s-a prăbuşit ca urmare a
cutremurului din 1822. Altarul bisericii datează din 1791, iar o strană veche din 1683.
Partea nordică, vestică şi sud-vestică a zidului medieval de apărare sunt originale, iar
partea estică şi unele părţi din partea nordică au fost demolate şi reconstruite. În
interiorul zidului de apărare se află cimitirul enoriaşilor saşi din Bartolomeu. De mai bine
de 500 de ani, în ultima duminică înaintea zilei de 24.august (ziua Sf. Bartolomeu) se
desfăşoară pelerinajului la Hramului Sf. Bartolomeu ca o serbare regională unde se
întâlnesc comunităţile săseşti din Ţara Bârsei. Slujba festivă este urmată de dansuri şi
cântece populare germane acompaniate de fanfară. În 2003 în incinta bisericii s-a
deschis un muzeu etnografic cu peste 1500 de obiecte, donate de emigranţi, care
prezintă o gospodărie tipic săsească cu ţesuturi, mobilier, port săsesc, unelte de
tâmplarie, de brutărie, de câmp etc.
Poarta Ecaterina
Poarta Ecaterinei este una dintre cele mai vechi, dar cu siguranţă cea mai frumoasă
poartă, care şi-a păstrat aspectul original până astăzi. A fost numită porta superior,
porta corpus Christi sau porta sanctae Katharinae, ultima denumire este folosită şi în
prezent. Se află chiar lângă Poarta Şchei, şi a fost timp de câteva secole singura poartă
care străpungea zidurile vestice ale cetăţii. Clădirea pătrată cu patru turnuleţe, ca semn
al jurisdicţiei, era prevăzută cu un pod mobil cu lanţuri pentru asigurarea trecerii peste
sanţul cu apă, iar în interior erau galerii de lemn amplasate pe mai multe rânduri, pentru
apărători. Pe inscripţiile deasupra intrării apare anul 1540, dar se pare că nu este vorba
de anul construcţiei. A fost construită în 1559, după unele păreri chiar reconstruită în
locul unei poţi mai vechi - Poarta Sfântului Duh - atestată în 1522 şi construită în 1828.
Poarta Ecaterina a suferit în urma incendiilor din 1689 şi 1759, si a fost fisurată în
cutremurul din 1738. După deschiderea porţilor de la Târgul cailor (1820) şi Şchei
(1828) Poarta Ecaterinei a fost zidită şi folosită drept magazie până în anul 1955. Între
anii 1971-1973 a fost restaurată la aspectul ei actual. Deasupra intrării se vede stema
oraşului, iar lângă poartă o parte din vechiul zid al oraşului.
Turnul Negru
Este un turn masiv cu 11 m înălţime, care în 1995 a primit un acoperiş de sticlă. A fost
construit în secolul XIV, a supravieţiuit 2 incendii cauzate de trăsnet, datorită primului
(1599) a obţinut numele de Turn Negru. Accesul în interiorul lui se derula pe o poartă
situată la 2 metrii inălţime. Legătura cu cetatea se realiza printr-un pod mobil şi un tunel
subteran. Avea rol de a impiedica apropierea duşmanilor de ziduri. Ultima dată a fost
folosit ca turn de pază în timpul epidemiei de ciumă din 1756. În prezent turnul
găzduieşte expoziţii temporare.
Strada Sforii
Străduţa îngustă între străzile Cerbului şi Poarta Şchei a cărei existenţă este atestată în
documentele din secolul XVII a fost un simplu coridor, pentru a ajuta munca pompierilor.
Astăzi este o curiozitate a oraşului. Cei mai curajoşi afirmă că este cea mai îngustă
stradă din Europa. Cert este ca lătimea ce variază între 111 şi 135 cm îi conferă titlul de
cea mai îngustă stradă a oraşului. Străduţa de 80 de metrii este parcurs de toţi turiştii
care ajung în oraş, este locul de întâlnire a îndrăgostiţilor şi nu în ultimul rând, o temă
provocatoare pentru fotografii.
Din cauza sistemului religiilor recepte, ortodocşii nu aveau dreptul de a construi edificii
de cult în cetate. Astfel şi Biserica Adormirea Maicii Domnului se află ascunsă într-o
curte, nu are faţadă la stradă. Românii ortodocşii după ce au pierdut biserica de pe
strada Bariţiu prin protopul Bartholomeu Baiulescu au obţinut dreptul de a ridica într-o
curte din Piaţa Sfatului o biserică parohială, iar în Groaveri o capelă (1876). Pentru
adunarea banilor au pornit o subscripţie publică şi în anul 1894 au reuşit să înceapă
construcţia bisericii, din donaţiile a 114 familii ortodoxe, care trăiau în centru. După doi
ani, în 1896 biserica a fost terminată, şi este o copie fidelă a bisericii greceşti din Viena.
La stradă se află casa parohială sub care printr-un coridor se ajunge la intrarea bisericii
de tip sală. Interiorul este frumos ornat, se mândreşte cu un iconostaz al şcolii
braşovene, şi cu picturi damiane. Turnul, în stil bizantin, construit deasupra casei
parohiale a fost distrus de cutremurul din 1940, şi a fost refăcut în forma lui iniţială în
1972.
Sinagoga Neologa
Sinagoga Ortodoxa
Sinagoga ortodoxă, lăcaşul de cult al adepţilor cultului mozaic a fost construită în 1926,
şi a funcţionat până între cele două războaie mondiale, când a fost distrusă şi devastată
de legionari. Faţada ei este frumos ornată cu un mozaic de ceramică cu motive de
plante, şi doi lei. Apaririţia leilor în arta decorativă a sinagogilor este o raritate în
România cu toate că în cultul mozaic este permisă folosirea figurilor animale. Sinagoga
în prezent este dezafectată, dar după o consolidare a clădirii s-ar putea folosi în scopuri
culturale. Interiorul deocamdată nu se poate vizita.
Bastionul Fierarilor
Prima construcţie ridicată în acest loc a fost atestată în 1521, a avut o istorie
zbuciumată. A fost distrusă de inundaţia din 1526, a fost refăcută, ca să fie distrusă de
o noua inundaţie în 1667. Peste 21 de ani este afectată serios de marele incendiu din
1688, fiind refăcut după 20 de ani. După mai multe transformări bastionul a ajuns la
forma actuală. La inceput era folosit ca depozit de cereale, iar din 1923 adăposteşte
Arhivele Naţionale - Braşov. Aici se păstrează, multe documente valoroase, printre care
cea mai veche scrisoare redactată în limba română - epistola negustorului Neacşu din
Câmpulung din 1521
Muzeul de Arta
Casa Muresenilor
Turnul Alb
Turnul Alb situat pe o stâncă a fost construit în anul 1494 şi are forma unui semicerc
închis, cu partea dreaptă orientată spre oraş. Construcţia avea 5 nivele iar înălţimea
varia între 18-20 metrii în funcţie de denivelările solului. Denumirea de alb provine de la
aspectul lui, fiind tencuit şi văruit în alb. Partea de sus a turnului este dotată cu creneluri
iar pe pereţii laterali se văd şi astăzi nişte jgheaburi ieşite în consolă de unde ploua cu
pietre peste atacatori. Intrarea în turn fiind la mare înălţime accesul era posibil doar prin
intermediul unor scări mobile. Marele incendiu din 1689 a cuprins şi turnul alb, urmările
lui au fost înlăturate doar în 1723, când turnul a fost restaurat. În concepţia de apărare a
oraşului acest turn era apărat de breasla cositorarilor şi arămarilor.
Bastionul Graft
Casa construită în 1545, denumită Podul Bătuşilor, Casa negustorilor, Casa Hirscher,
cea mai mare construcţie la acea vreme din oraş, cu lungimea ei de 67.5 m reflecta
puternicul rol comercial al Brasovului. Apollonia Hirscher, văduva judelui Braşovului
Lucas Hirscher a oferit 8000 de florini pentru construirea acestui centru comercial, numit
şi bazar care asigura un loc de desfăşurare a produselor breslaşilor brasoveni. Distrusă
de repetatele incendii, a fost restaurată în 1960 în forma initială. În jurul istoriei
construirii clădirii s-au născut mai multe legende, fiecare susţinând că varianta lui este
purul adevăr." Conform povestirilor văduva Apollonia Hirscher, avea o fată, care în urma
unei morţi aparente, a fost înmormântată cu tot felul de bijuterii pe ea. Peste noapte
nişte hoţi o jefuiesc, şi pentru un inel vor să-i taie degetul fetei, care se trezeşte. În
amintirea întoarcerii miraculoase a fetei a construit această casă cu arcade. În amintirea
acestei întâmplări, Apollonia Hirscher şi fiica sa sunt reprezentate într-o frescă pe
frontonul clădirii de pe strada Michael Weiss 22. Fosta Casa Negustorilor astăzi
găzduieşte galeriile Corona.
Teatru Dramatic
Primele reprezentaţii teatrale au fost oferite oraşului în anul 1500 de dominicanii saşi,
iar din 1542, la iniţiativa lui Honterus jocul teatral a fost întodus şi în şcolile evanghelice.
Continuitatea teatrului german a fost asigurată şi prin apariţia timpurie a unei clădiri de
teatru, unde au jucat şi trupele maghiare clujene. Teatrul român înfiinţat în 1946 a
devenit Teatrul de Stat şi în 1959, s-a mutat în clădirea actuală. În 1968 directorul Sică
Alexandrescu a reuşit să-i modifice denumirea în Teatrul Dramatic. În 1994 în amintirea
legendarului regizor şi conducător, teatrul a preluat numele lui Sică Alexandrescu. În
1989, teatrul de păpuşi care a funcţionat ca o secţie a teatrului s-a desprins şi a înfiinţat
Teatrul de păpuşi Arlechino. Clădirea dispune de o sală mare cu 750 de locuri şi o sală
Studio de maxim 60 locuri.
Poarta Schei
Poarta Şchei se află lângă Poarta Ecaterina şi a fost construită în perioada 1827 - 1828
cu rolul de a fluidiza traficul mărit din această zonă. Cu această ocazie Poarta Ecaterina
a fost zidită şi folosită în continuare ca şi depozit. Construită din piatră şi cărămidă în stil
classic, Poarta Şcei are forma unui arc de triumf cu trei intrări, una principală de mari
dimensiuni în mijloc şi două intrări mai scunde în stânga şi în dreapta care sunt
destinate pietonilor. Inscripţia în latină marchează momentul construirii porţii cât şi
precizarea că această poartă a fost ridicată în urma vizitei împăratului Francisc I. la
Braşov în anul 1817.
Cetatuia
Prima construcţie datează din 1524 şi este un turn în formă de semicerc. Mai târziu tot
platoul a fost înconjurat cu un zid. În 1529 în timpul luptelor dintre regele Ferdinand şi
János I. pentru tronul Ungariei, cetatea este ocupată şi distrusă de Petru Rareş. Zidurile
ei au fost refăcute, dar peste puţin timp au fost nimicite într-un incendiu. În 1625 cetatea
a fost reconstruită şi tot în acea perioadă s-a săpat şi puţul de 81 m adâncime din
curtea cetăţii. Fortificaţia patrulateră cu bastioane italieneşti în colţuri, deasupra cărora
au fost construite turnuri de apărare a avut o singură intrare accesabilă printr-un pod
mobil. În 1688 aici s-a refugiat din faţa habsburgilor o parte dintre braşoveni. În 1690
armatele imperiale s-au stabilit în cetate, şi mulţi ani la rând au asuprit oraşul. În 1773
Iosif II. a ordonat refacerea cetăţii, iar după 9 ani a oferit-o oraşului spre cumpărare.
Oraşul nu a cumpărat-o, aşadar o perioadă a funcţionat ca şi închisoare pentru
prizonierii turci şi francezi, iar în timpul epidemiei de ciumă aici era o secţie pentru cei
cu simptomele bolii. În 1817 cetatea a fost vizitată de împărăteasa Karolina, în 1848 a
fost ocupată de oştile lui Bem, iar în 1894 de oştile ţarului. În anii patruzeci cetatea a
fost restaurată dar o perioadă a stat nefolosită. La ora actuală aici funcţionează un
restaurant cu terasă.
Muzeul de Etnografie
Bastionul Tesatorilor
Bastionul a fost ridicat în două etape între anii 1421-1436 şi 1570-1573, partea
prăbuşită în 1701 a fost refăcută în 1750, iar în 1910 a fost restaurat. Are o formă
hexagonală, ocupă o suprafaţă de 1.616 mp şi este înconjurat de ziduri groase (1,5 - 3
m), cu guri de tragere de tragere şi de aruncare a smoalei topite, iar la parter cu guri
pentru tunuri. Pe interiorul zidurilor sunt galerii pe trei şi patru nivele. În 1800 se
construiesc două încăperi pentru festivităţile breslei ţesătorilor, iar în 1807, când
bastionul şi-a pierdut funcţia de apărare şi o căsuţa din faţa intrării. Din 1908, bastionul
este folosit din ce în ce mai mult, pentru activităţi culturale, datorită extraordinarelor
calităţi acustice au fost organizate aici chiar şi concerte de opera. În 1950 devine
muzeu, în expoziţia permanentă Cetatea Braşovului şi fortificaţiile din Ţara Bârsei, sunt
expuse obiecte medievale de apărare, produse ale breslei ţesătorilor, iar în sala armelor
se află o machetă a Braşovului medieval, realizată în 1896 de profesorul Friedrich
Herman, o machetă a Scheiului.
Bastionul Funarilor
Atestat în documentele din 1416, bastionul Funerarilor sau Frânghierilor a suferit mult
pe timpul incendiilor din 1461 şi 1689, astel a fost reconstruită. Construcţia hexagonală
cu înălţimea de 10-12 m şi cu ziduri din cărămidă şi piatră, de 2 m grosime, avea în
sarcină apărarea laturii de sud a zidului de apărare. După refacere bastionul a devenit
depozit pentru materiale. În 1794 breasla a construit în incinta sa o casă, care se vede
şi este locuită şi astăzi.
Bastionul Postavarilor
Construit între anii 1450 şi 1455 de breasla aurarilor, Bastionul Postăvarilor doar în
1640, a fost preluat de breasla postăvarilor. Este un bastion circular cu diametru de 16
m, 4 nivele şi 19 m înălţime. Zidurile lui groase de 2 metri aveau guri de tragere, iar la
parter găuri pentru tunurile cumpărate din Praga. A fost unul dintre cele mai bine
apărate bastione. În perioada 1961-1962 a fost consolidat, iar în 2005 renovat.
Bastionul Cojocarilor
Bastionul Cojocarilor, sau Tăbăcarilor a fost construit în jurul anului 1452 şi încredinţat
spre apărare breslei tăbăcarilor. De formă semicirculară, cu partea deschisă către
Bastionul Postavărilor comunica cu acesta printr-o galerie de-a lungul zidului. Bastionul
Cojocarilor a avut goluri de tragere şi guri pentru smoală topită. Arcurile de cărămidă ce
se văd şi astăzi au fost făcute mai târziu.
În 1495, când şi-a deschis porţile Prima Şcoală Românească, era lucru mare. La şcoală
venea doar alesul satului, ca să înveţe şi să devină dascălul, notarul sau chiar preotul
satului. Venea la şcoală, şi aducea o găleată de grâu, un car cu lemne şi 4 florini (bani
cu care cumpărai 3-4 boi), şi studia gramatici, învăţătură bizantină, pilde din biblie, dar
şi filozofia secolul XVI, citate din Aristotel, Democrit şi alţii. Elevii de atunci, învăţau cum
se fac actele oficiale în cancelarii, aveau un manual de cultura albinelor, unul cu legile
comerciale, şi chiar un manual de macrobiotică - secretul de a-ţi lungi viaţa, apărut în
1844 de Pavel Vasici. Graţie diaconului Coresi aici au văzut lumina tiparului primele
cărţi în limba română. El a venit aici de la Târgovişte în 1556, când în biserică se
folosea limba slavonă, iar preoţii din Ardeal începuseră să traducă în limba română
cărţile bisericeşti. A recunoscut imediat că în Ardeal erau nevoie de cărţi în limba
română. Prin cele 39 de cărţi tipărite, în 150-200 de exemplare, tot serviciul religios
ortodox al ţării era bine întreţinut. În muzeul şcolii este păstrată tiparniţa, împreună cu
cele 9 exemplare coresiene. În muzeu se mai pot admira cărţi ferecate în argint,
documente de pe vremea lui Ştefan cel Mare, un hrişov din 1656, sălile Tudor Ciortea
(muzică) şi Ştefan Mironescu (pictură).
Capitolul II :
Prezentarea agentiei de turism “Leisure Tour”
Agentia “Leisure Tour” este un tour-operator roman ce ofera servicii de inalta calitate in
domeniul calatoriilor si al transportului aerian, atat pentru turisti individuali sau grupuri
cat si pentru oameni de afaceri sau corporatii.
Agentia de turism “Leisure Tour” are ca obiectiv consilierea clientilor in vederea alegerii
sejurului potrivit precum si furnizarea de solutii optime din punct de vedere al calitatii
serviciilor la un pret avantajos, precum si satisfacerea cerintelor turistilor prin
dezvoltarea unor relatii de durata, bazate pe incredere, cu clientii nostri, atat persoane
fizice, cat si companii.
Scopul nostru este asigurarea de servicii turistice de cea mai buna calitate din punct de
vedere al eficientei, standardelor profesionale si excelentei in activitatea de turism.
Compania noastra are o echipa cu experienta pregatita sa faca fata oricaror cereri de
servicii turistice din partea clientilor nostri.
Va multumim pentru timpul pe care ni-l acordati si speram ca acesta sa fie primul pas
catre o relatie de lunga durata de care suntem siguri ca vor beneficia ambele parti.
Pachetul contine :
Descriere pensiune:
Toate spatiile de cazare ale pensiunii sunt amenajate modern si decorate cu atentie
pentru detaliu . Camerele sunt spatioase (20-25 m2), mobilate elegant , iar dotarile si
serviciile de cazare sunt corespunzatoare unei unitati clasificate la 3 stele, calitate I.
Camerele de la etaj ofera privelisti minunate catre Masivul Postavarul.
Indiferent de motivul cazarii in Brasov, fie ca sunteti doar in tranzit sau in concediu ori
va aflati intr-o vizita de afaceri , va asteptam in unitatea noastra de cazare , intr-un
cadru intim , confortabil si calduros unde serviciile de cazare va sunt oferite cu prietenie.
Ziua 1 :
Ziua 2 :
Ziua 3 :
Ziua 4 :
Ziua 5 :
Ziua 6 :
Fiecare persoana este libera sa petreaca timpul in orice alt mod dorit. Acest program al
sejurului este unul orientativ.
3.2 Analiza de pret
-transport cu trenul dus-intors : 85 lei x 2 =170 lei/pers
-cazare cu mic dejun si cina incluse : 165 lei x 5 zile =825 lei/pers
Total : 1043.5 lei/ pers + 10% comision agentia de turism (104.35 lei) =1147.85 lei /
pers
Bibliografie :
- www.directbooking.ro
- www.welcometoromania.ro
- www.marseltravel.ro
- www.pensiunealuiza.ro
- www.cfrcalatori.ro
- www.teatrulsicaalexandrescu.ro
- www.muzeulmuresenilor.ro