Sociologie, politici sociale si de sănătate - C1 OBIECTUL SOCIOLOGIEI.

OBIECTUL SOCIOLOGIEI.

SOCIOLOGIA – este stiinta care studiaza societatea, modul de organizare si

functionare al ei, institutiile sociale fundamentale (familia, rudenia,

institutiile economice, politice, legislative, religioase, educationale) si

procese sociale fundamentale (diferentierea sociala, stratificare, cooperare,

adaptare, comunicare).

SOCIETATEA - este un sistem (macrosistem) care include mai multe

subsisteme (economic, social, juridic, educational, cultural,de sanatate,

politic).

SOCIETATEA – este un ansamblu de institutii care cuprinde institutiile,

legile, normele pe care le respecta fiecare individ (functie = contributie).

SOCIOLOGIA – a aparut ca stiinta in sec. XIX-lea,ca urmare a necesitatii

de a satisface nevoile oamenilor. Aceasta necesitate trebuie sa se bazeze pe

niste date obiective care sa inlature cunoasterea empirica (a fiecarui om) care

este subiectiva.

ROLUL SOCIOLOGIEI – este dat de FUNCTIILE ei:

1. Functia expozitiva – consta in descrierea,prezentarea faptelor sociale.

2. Functia explicativa – consta in explicarea faptelor sociale.

3. Functia ameliorativa – urmareste ameliorarea vietii sociale si propune

solutii.

4. Functia aplicativa – solutiile sunt aduse la cunostinta factorilor politici

care decide in ce masura tin sau nu cont de ele.

Sociologie, politici sociale si de sănătate - C2

RAMURILE SOCIOLOGIEI
Complexitatea vietii sociale a determinat aprofundarea cunoasterii
anumitor domenii ceea ce a condos la aparitia mai multor ramuri ale
sociologiei:
- Sociologia colectivitatilor umane, a opiniei, a valorilor, a populatiei, a
comunicarii, a religiei, a artei si culturii…
- Exista si o sociologie economica si o psihosociologie, sociologia
medicinei.

ISTORICUL SOCIOLOGIEI CA STIINTA

Sociologia s-a dezvoltata in prima parte a sec. XIX, ca raspuns la

schimbarea conditiilor sociale. Intemeietorii ei au fost:

1. Auguste Comte – (1798 – 1857) – filozof francez, considerat

parintele sociologiei, pentru ca inventeaza termenul de sociologie
pentru a definii o metoda speciala de studio a societatii cu scopul
de a vindeca relele sociale. De asemenea, studiaza:

- Ordinea si stabilitatea sociala numite STATICA SOCIALA

- Schimbarea sociala numita DINAMICA SOCIALA
Stabilitatea – este favorizata, spune el, de totalitatea parerilor commune
ale
membrilor societatii.
Schimbarea - este un process evolutiv care duce societatea spre stari din
ce in ce mai bune. Statistica = ordine si stabilitate sociala.
 2. Herbert Spencer– (1820 – 1903) – filozof englez, el explica
ordinea si

schimbarea sociala, comparand societatea cu un organism viu, sugerand

astfel ca societatea este un sistem compus din parti interdependente.
Analogia cu organismul biologic il determina pe Spencer sa considere ca
si Darvin, ca si in societate cel mai puternic supravietuieste (fie ca ne
referim la oameni, fie ca ne referim la state). De aceea, teoria lui se mai
numeste si DARVINISM SOCIAL.

3. Emilo Durkheim – (1858 – 1917) – francez, studiaza sinuciderile

pe parcursul

mai multor ani si zone ale Frantei, ordinea sociala precum si functiile
indeplinite de diverse elemente sociale in mentinerea coeziunii unitatii
sociale.
Legat de coeziune, Durkheim spune ca in evul mediu intre oameni
exista o
solidaritate mecanica, in sensul ca oamenii erau legati intre ei datorita
asemanarilor.
In societatea actuala, ca urmare a cresterii complexitatii si a diviziunii
muncii, intre oameni exista o solidaritate organica, fiecare depinde de
munca celorlalti.
 4. Max Weber– (1864 – 1920) – sociolog german, studiaza
organizatiile si

biocratia, formuland chiar o teorie a biocratiei cu scopul de a organiza

aparatul administrativ german. Este primul care se ocupa de asa ceva.
Teoria se numeste a BIOCRATIEI si functionarul trebuie sa aiba
diplome care
sa ii arate competenta, despre relatiile ierarhice. El leaga nasterea
capitalismului si dezvoltarea lui de religia protestanta.
ORDINEA – este implementata de legi

STABILITATEA – opiniile commune asupra unor puncte commune

DINAMICA – schimbarea legilor prin modificarea lor si prin opinii

diferite cu privire la ceva (la un lucru) din partea oamenilor

REVOLUTIE – schimbarea regimurilor politice

Sociologie, politici sociale si de sănătate - C3 TIPURI DE TEORII

Exista 2 TIPURI DE TEORII care explica fenomenele sociale:

1. Teorii ale macronivelurilor – explica societatea ca intreg

 2. Teorii ale micronivelurilor – explica procesele care au loc in
grupuri sociale

1. TEORIILE MACRONIVELURILOR

1. TEORIA STRUCTURAL – FUNCTIONALISTA – aceasta

teorie se

bazeaza pe ideea ca orice fenomen social poate fi explicat prin prisma

consecintelor sau functiilor sale.
Cu alte cuvinte, daca un fenomen sau institutie exista in societate sau
apare, inseamna ca indeplineste o functie (rol).
Unul dintre principalii reprezentanti a fost Talcott Parsons, el sustine
ca:

1. Societatea este un sistem bine integrat si relativ stabil, ai carui

membrii sunt ingeneral de acord in privinta valorilor fundamentale.

2. Societatea tinde sa fie un sistem in echilibru.

3. Schimbarea este dezechilibranta si are tendinta de a provoca

nemultumiri daca nu se produce destul de incet.
Alt reprezentant al acestei teorii este Robert Merton, care adauga la
conceptia lui Parsons:

1. Exista functii evidente si functii latente (functiile latente sunt

ascunse si semanifesta in mod neasteptat ex.: infiintare de scoli,
dar pentru a folosii institutia in scopuri personale – functia,
biserica – are si ea anumite mijloace folositoare, functii).

2. Structurile pot avea si functii negative (de obicei aceste functii sunt
latente)

3. Exista si echivalente functionale – adica mai multe fenomene sau

institutiidiferite, care au aceeasi functie sau functii commune cel
putin (ex.: medicina traditionala si medicina hemeopata – fiecare
dintre ele au rolul de a vindeca, dar in moduri diferite)

b). TEORIA CONFLICTULUI spune ca:

1. La baza societatii stau competitia si conflictul dintre elementele
sociale [clasesociale, grupari religioase, grupuri entice, rasiale,
conflicturi intre genuri (barbat si femeie)]

2. Societatea exercita atat presiuni associative care leaga oamenii

intre ei cat sipresiuni disociative care dezintegreaza aceste legaturi.
Aceste presiuni, nu au aceeasi intensitate, ponderea lor fiind
diferita intr-o perioada data de timp (uneori predomina presiunile
disociative care aduc dezechilibru).
O comparatie intre cele 2 teorii arata ca:
1. Functionalistii critica schimbarea, dar conflictualistii o privesc cu
simpatie

2. Conflictualistii se concentreaza asupra aspectelor contradictorii

ignorand procesele consensuale appreciate de functionalisti.

Sociologie, politici sociale si de sănătate - C4 GRUPURILE SOCIALE

GRUPURILE SOCIALE

GRUPUL SOCIAL – este un ansamblu de personae, caracterizat de o

anumita structura si cu o cultura specifica, rezultate din relatiile si
procesele psiho-sociale dezvoltate in cadrul sau.(de aici rezulta ca nu
orice grup de persone este grup social).

CLASIFICARE:

1.
a) GRUPURI MICI – (ex.: grup de colegi de la scoala sau munca) -
grup careare pana-n 40 de persoane

1. GRUPURI MARI – (ex.: comunitate,popor)

2.
a)GRUPURI PRIMARE – (ex.: familia si natiunea) – este primul grup
dincare face parte cineva atunci cand se naste
b) GRUPURI SECUNDARE – (ex.: grup de prieteni)

3.
a) GRUPURI FORMALE SAU OFICIALE – (ex.: grup de munca sau
clasa de elevi) – sunt acele grupuri care exista in baza unor norme
juridice, legi
b)GRUPURI INFORMALE – (ex.: grup de prieteni) – aici nu avem de
a face cu legi, cu reguli juridice, nu sunt votete in Parlament, Guvern
c)GRUPURI NONFORMALE – (sunt grupuri oficiale organizate
pentru rezolvarea unei sarcini dupa care se dizolva (ex.: la servici s-a
format un grup pentru a rezolva o anumita sarcina)

4.
a) GRUPURI DE APARTENENTA – este grupul din care persoanele
fac parte (ex.: familia, grupul de munca, clasa sociala sau categoria
profesionala)
b) GRUPURI DE REFERINTA – grup din care persoana doreste,
aspira sa faca parte (ex.: grup de prieteni, clasa sociala, ex. un adolescent
doreste sa faca parte dintr-un anumit grup si ajunge sa faca lucruri
,,neortodoxe” pentru a fi acceptat sau un om de rand doreste sa faca
anumite studii pentru a ajunge la o clasa medie) – grupul de referinta
este foarte important.

Mai exista grupuri inchise (ex.: trebuie sa treci niste examene pentru a
patrunde in grup) si grupuri deschise (ex.: partidele politice).

Ca membru unui grup social (mare sau mic), o persoana detine un

anumit statut social si indeplineste un rol.

STATUTUL – reprezinta pozitia ocupata de persoana in cadrul grupului

sau, ansamblul de comportamente pe care o persoana le asteapta de la
ceilalti in virtutea pozitiei sale in grup. In grupurile oficiale (formale),
statutul poate fi dobandit la angajare, dar si prin comportamentele
celorlalti. Astfel, se explica existenta unui lider formal si al unui lider
informal.

STATUTUL POATE FI:

1. INNASCUT – (print, rege, conte – titlurile nobile, etnia, fiu, fiica)

2. DOBANDIT – (rangul, functia, casatoria, sot,sotie, mama, tata,

statuteprofesionale, medic, politist…)
ROLUL – reprezintaansamblul de comportamente asociate unui statut
sauansamblul de comportamente pe care ceilalti le asteapta de la o
persoana in virtutea statutului sau.

In fiecare grup din care face parte o persoana, are un anumit statut
(profesor,asistent medical, tata, mama, fiu, fiica, prieten, iubita(a) si
indeplineste un rol. La un moment dat, pot aparea conflicte intre roluri
(ex.: un politist isi prinde la furat un prieten, un profesor are la clasa
propriul copil sau esti si fiica si mama si ai obligatii de ambele parti).

Sociologie, politici sociale si de sănătate - C5

GRUPUL SOCIAL MIC

Este un ansamblu de personae caracterizat prin:

- numarul membrilor este de maxim 40 de persoane

- intre membrii lui exista relatii directe, fata in fata
- exista un scop comun al grupului
- exista norme scrise sau nescrise specifice grupului (ex.: norme scrise
sunt cele juridice, regulamente; norme nescrise – fiecare om are normele
lui nescrise)

PROCESE SI STRUCTURI IN GRUP

Procesele care se desfasoara intr-un grup sunt:

1. stratificare

2. conducere

3. comunicare

4. competitie sau cooperare

5. repartitia trairilor afective

Fiecarui process dintr-un grup ii corespunde o structura (ierarhica, de

comunicare,de indeplinirea sarcinii).

1. STRATIFICAREA

Reprezinta diferentierea membrilor dupa anumite criterii (de obicei

statusuri sauspecializari). Stratificarea poate fi:

1. verticala echivalenta cu ierarhia – cuprinde statusuri inegale

(director, dir. adjunct, contabil)
 2. orizontale – cuprinde specializari diferite care nu implica statusuri
inegale (sef sectie ortopedie, sef sectie pediatrie…au acelasi nivel,
dar specializari diferite)

Pe verticala se exercita presiuni mai mari spre conformism decat in

stratificareaorizontala.
Pe stratificarea orizontala se exercita mai mult reciprocitatea dependenta
(oamenii depend unii de ceilalti – ex.: asistentele sunt plasate la acelasi
nivel, dar daca cea de dimineata nu si-a facut datoria atunci cea de dupa-
amiaza are mai mult de lucru). Munca unuia depinde de munca celuilalt.

2. CONDUCEREA

Este un proces de organizare si exercitare a influentei de catre persoana

cu pozitie de lider in vederaea realizarii sarcinii si armonizarii relatiilor.

Liderul poate fi:

1. Formal (oficial) sau informal (este persoana agreeata de grup si

recunoscuta ca sef).

2. a) Democratic - cel care se consulta cu membrii grupului (ori i-a

el deciziaori impreuna cu grupul)
b) Autoritar – nu se consulta cu grupul
c) Laissez faire – face cam ce ii spune grupul, nu este productive, este
comod

3. a) Centrat pe sarcina – liderul care urmareste rezolvarea sarcinii

fara a tinecont de un anumit lider, membru

3. Centrat pe persoane – in idea ca daca oamenilor le este bine, ei vor

realizasarcina respectiva.

4. COMPETITIA - COOPERAREA

COMPETITIA - creste eficienta grupului, dar este si sursa de frustrare

sianxietate pentru membrii (competitia inseamna ca 2 sau mai multe
persoane urmareste acelasi scop).

COOPERAREA - presupune atingerea scopului comun prin

coordonarea eforturilor individuale, insa poate duce la uniformizare si
scaderea satisfactiei individuale. In cooperare unii pot muncii mai mult
decat altii, mai putin si sunt premiati toti la fel, pentru ca grupul si-a
atins scopul.

Sociologie, politici sociale si de sănătate - C6

 1. COMUNICAREA

Este procesul prin care se transmit informatiile in cadrul grupului.

Retelele de comunicare pot fi:

1. Lineare – se transmite de la unul la altul (ex.: gr. Din armata –

cineva da ordinul si acesta merge de sus in jos).

2. In cerc – informatia pleaca de la toti membrii grupului

3. Reciproce – care pot lua forma lineare sau in cerc, arata ca exista o

buna comunicare in grup

Ca proces, comunicarea este implicata in realizarea tuturor proceselor

din grup siare rol de mentinerea unitatii grupului si de asigurare a

coordonarii actiunilor individuale.

Angajarea in comunicare este in functie de statut, de gradul de

conformarela norme si de relatiile afective. (ex.: functia de statut-

director la subalterni; la norme-de reglemantari; relatiile afective-in

functie de oameni, simtiri…)

STRATIFICAREA SI MOBILITATE SOCIALA (in grupurile mari)

STRATIFICAREA SOCIALA – reprezinta procesul de ordonare a

indivizilordintr-o societate dupa anumite criterii: ocupatie, resurse, avere

si venit.

STRATIFICAREA – inseamna plasarea oamenilor in diferite clase

sociale.

RESURSELE – se refera la bunurile materiale care pot adduce venit:

tablouri,pamant…

Este sinonim cu averea doar ca resursele pot fi si dobandite.

Diferenta intre avere si venit este aceea ca venitul poate fi din:

inchirieri,dividente, dobanzi…

Clasele sociale existente la acest moment in societate sunt:

1. CLASA CELOR DE SUS – a caror avere este mostenita, iar

veniturileacestor persoane provin din rente, dobanzi sau mai putem

 include si patronii marilor firme. Se considera cam 0.5% dintr-o

societate.

2. CLASA MANAGERIALA – care ii include pe cei care lucreaza

in diversefirme foarte mari, are functie de raspundere si venituri

importante (lucreaza la patroni)

3. CLASA DE MIJLOC – are cea mai mare pondere intr-o societate,

membriiei au ca studii cel putin liceul si pot fi functionari, asistenti

medicali, profesori, doctori, avocati, patroni de firme mici

(veniturile acestor oameni provin din salarii sau de pe urma

afacerilor)

4. CLASA MUNCITORILOR – include muncitori calificati si

necalificati(care au cel mult liceul). Au venituri din salarii.

5. CLASA CELOR SARACI – include persoanele ale caror venit

provin dinajutorul de la stat, someri, persoane cu handicap…

MOBILITATEA SOCIALA
Reprezinta trecerea unei persoane dintr-o clasa sociala in alta.

Mobilitatea poate fi:

1.a) ASCENDENTA - cand persoana trece intr-o clasa superioara celei

in care s-a nascut sau celei din care a facut parte la un moment dat (ex.:

copilul isi depaseste conditiaparintilor mai ales al tatalui)

b) DESCENDENTA -cand copilul involueaza (trece) intr-o clasa

inferioaracelei in care s-a nascut.

2. a) MOBILITATE INTERGENERATIONALA -intre generatii sau

intre copil si parinti

b) MOBILITATEA INTRAGENERATIONALA - are loc in cadrul

aceleiasi generatii sau in viata unei persoane

1. MOBILITATEA STRUCTURALA - consta in trecerea intr-o

clasa socialasuperioara, nu ca urmare a eforturilor proprii ci ca

urmare a modificarii structurii societatii (ex.: industrializarea in

anii comunismului la noi a determinat migratia in masa a

persoanelor de la sat la oras astfel incat din agricultori oamenii au

 devenit muncitori ceea ce areun statut superior pentru ca avea un

venit fix si locuinta mai confortabila).

Educatia conteaza in mobilitatea sociala.

FAMILIA CA GRUP SOCIAL

FAMILIA ESTE:

1. Un grup social al carui membrii sunt legati prin raporturi de

casatorie sauadoptie si care traiesc impreuna, coopereaza sub

raport economic si au grija de copii (include mama, tata, copii si

generatiile).

2. Familia este un grup social format dintr-un cuplu casatorit si copii

acestuia(include mama, tata si copii).

CLASIFICARE:

1. DUPA NUMARUL DE MEMBRII AVEM:

1. FAMILIE NUCLEARA - formata din sot, sotie si copii

 2. FAMILIE EXTINSA - include si rudele de sange (bunici,

unchi…)

2. a) FAMILIE DE ORIGINE - este familia in care se naste si creste

un individ

b) FAMILIE CONJUGALA - este familia intemeiata prin casatorie

c) FAMILIE DE REZISTENTA - care include persoanele care traiesc

in aceeasi casa si desfasoara activitati in comun

d) FAMILIE DE INTRETINERE - include persoanele care au

sentimentul apartenentei la acelasi neam

e) FAMILIE CU PROBLEME - in care este o familie cu deficit de

structura (sau monoparentale)

f) FAMILIE MIGRANTA

Sociologie, politici sociale si de sănătate - C7

FUNCTIILE FAMILIEI
Exista 4 functii fundamentale:

1. BIOLOGICA – prin care se asigura satisfacerea trebuintei sexuale

2.REPRODUCTIVA – functia de perpetuare a speciei, de a lasa urmasi

3. ECONOMICA – prin care se asigura bunastarea materiala

4. EDUCATIONALA – se ocupa de educatia copiilor care include si

socializarea primara (cei 7 ani de acasa)

ALTE FUNCTII:

a) Asigurarea securitatii emotionale a membrilor (dezechilibre

emotionale, sensibilitati, ex.: un copil ajunge sa se drogheze)

b) Satisface trebuinta de apartenenta la grup

c) Asigurarea fortei de munca a societatii.

FAMILIA NU ISI INDEPLINESTE INTOTDEAUNA FUNCTIILE.

ROLURILE FAMILIEI
Sot, sotie, mama, tata, copil.

(Ex.: s-au produs modificari in rolurile de familie: sotia munceste si a

schimbat rolul de mama, de sotie nu ca inainte cand muncea doar
barbatul si sotia se ocupa de educatia copiilor, de treburi gospodaresti.
A avut si efecte pozitive: sotia nu mai depinde de banii sotului, nu mai
sta cu un barbat care o bate…)

Descoperirea anticonceptionalelor este un eveniment important pentru

femeie intrucat ea poate controla nasterea copiilor.

Rolurile in familie s-au modificat odata cu schimbarile societatii:

1. In societatea traditionala, familia este considerate o unitate de

productie, iar sarcinile si responsabilitatile sunt riguros precizate si
stribuite dupa sex, varsta, rangul nasterii.

2. Barbatul avea rol economic privilegiat. El intretinea familia, iar femeia

avea roluri casnico – menajere.
In societatea moderna, barbatul nu mai detine in exclusivitate
responsabilitatea procurarii resurselor materiale, iar femeia nu se mai
ocupa in intregime de treburi gospodaresti.

Modificarile rolurilor au fost urmare a faptului ca femeia s-a putut

angaja, insa au fost si alti factori:

- urbanizarea si modernizarea

- mobilitatea teritoriala (posibilitatea de a te deplasa sau stabili cu

locuinta dintr-un loc in altul)

- cresterea factorului de scolarizare a populatiei care a dus la

modificarea varstei la casatorie

- distributia rolurilor si autoritatii, o anumita atitudine

- controlul nasterilor

In present exista alternative la casatoria clasica:

- cupluri consensuale (concubinaj)

- cupluri fara descendenti (cupluri fara copii)

- familiile monoparentale (familiile cu un singur parinte)

- persoane divortate

- persoane vaduve

- persoane celibatare (persoanele care nu au fost casatorite si aleg san u

se casatoreasca)

- cuplurile de homosexuali.

Sociologie, politici sociale si de sănătate - C8 INSTITUTII SI ORGANIZATII

INSTITUTII SI ORGANIZATII
INSTITUTIA ESTE:

1. ORGANIZATIE - care are statut, reguli de functionare stabilite prin

regulamente si legi avind rolul de a satisface nevoile oamenilor. Ex: spitalul
privit prin prisma rolului sau de a satisface nevoia de sanatate a oamenilor
sau scoala nevoia de educatie.
2. INSTITUTIE - un ansamblu de reguli de influentare si control
social, un ansamblu de modele specifice si stabile de organizare si
desfasurare a interactiunilor dintre indivizi, grupuri, indivizi si grupuri. Ex:
reglementarea relatiei dintre pacient si medic.

Organizatia este un sistem structurat de interactiune umana realizat

pentru atingerea unor scopuri.
 Organizatia este un grup social caracterizat din punct de vedere al
structurii de conducere si al erarhiei.
Un grup social constituit cu un anumit scop (economic, politic,
cultural), este organizatie daca este privit prin prisma modului de organizare
si functionare si este institutie daca este privit prin prisma nevoilor pe care le
satisface.

TEORII REFERITOARE LA ORGANIZATII

1. Menegementul stiintific clasic a aparut la inceputul sec. XX cu

scopul de a creea cel mai bun mod de organizare care sa duca la eficienta.
Menegementul clasic impune principiile:

a) Principiul muncii simplificate:

- munca simplificata este mai eficienta decit munca complexa de aici
rezulta diviziunea muncii de aici rezulta specializari inguste

1. Principiul metodei celei mai bune:

- fiecare munca poate fi facuta prin mai multe metode insa una este
optima rezulta ca este necesar ca specialisti sa o gaseasca pe cea mai buna si
sa-l instruiasca pe muncitor.
d) Principiul homo oeconomicus
- omul este de la natura o fiinta lenesa, pasiva si de aceea el este
motivat de cistig si de dorinta de a evita sanctiunile.
 1. Teoria birocratiei

A aparut la inceputul sec. XX si a fost creata de Max Weber.

Scopul ei - eficientizarea si rationalizarea muncii functionarilor
(functionarii erau numiti cei cu “gulere albe” intrucit nu isi murdareau miinile
ca muncitorii).

Caracteristici:

a) Functionarii dispun de libertate personala si se supun autoritatii

numai in privinta obligatiilor de serviciu.
b) Exista o ierarhie clar definita.
c) Fiecare functionar are o sfera de competenta clar definita legal
(exemlu fisa postului).

2. Exista o selectie libera a candidatilor.

3. Calificarile sunt testate prin examinare sau garantate prin diploma

f) Functionarii sunt remunerati prin salarii fixe

7. Autoritatea care i a angajat poate sa-i demita, dar si ei isi pot depune
demisia.

8. Marimea salariului depinde de rang.

 9. Functia este singura sau principala ocupatie

10. Functionarul poate fi promovat si poate avea o cariera

11. Functionarul lucreaza fara sa fie proprietarul mijloacelor sau a

functiilor sale

12. Functionarul este supus unor discipline stricte, sistematice si

controlului comportamentului.

Birocratia a fost criticata pentru ca s-a dovedit ca apar anumite

comportamente:
a) Ritualism – respectarea regulamentelor devine mai importanta decit
problema de rezolvat pentru ca functionarii vor aplica si mai strict regulile
pentru a se apara ceea ce duce la insatisfactia clientilor.
b) Orientaredefensiva – organizatia va deveni si mai preocupata de
aplicare a regulamentelor pentru a se apara impotriva clientilor nemultumiti.

Exista doua principii care critica activitatea functionarilor:

1. Principiul lui Petter – spune ca o persoana tinde sa fie promovata

pina isi atinge nivelul de incompetenta. Odata ce atinge acest nivel ia nu
poate fi nici promovata nici retrogradata asfel incit organizatia ca fi populata
de incompetenti.

2. Legea lui Parkinson – intr-o organizatie cantitatea umana creste

astfel incit sa ocupe integral timpul acordat pentru realizarea obiectivului.
Astfel, functionarii isi vor umple timpul cu activitati inutile pe tot parcursul
zilei d elucru parind foarte ocupati ceea ce il va determina pe sef sa faaca noi
angajari.

2. Teoria relatiilor umane – a fost formulata de Mayo in anii 1920 –

1930 in urma cercetarii efectuate intr-o intreprindere de produse electrice.

Concluzie: relatiile interumane placute cresc randamentul oamenilor.

3. Teoria resurselor umane – relatiile placute nu sunt suficiente.

Oameniui trebuie sa se simta impliniti prin munca pentru ca ei urmaresc sau
sunt motivati de:
a) recunoastere soociala
b) implinire personala

Acestea pot fi atinse printr-o munca complexa antrenanta, creatoare,

deoarece munca simplificata devine plictisitoare si nu il pune pe om in
valuare.

Sociologie, politici sociale si de sănătate - C9 CULTURA

DEFINITIE
CULTURA
 Cultura este un complex care include
cunoasterea,credintele,arta,morala, (stiinta binelui si raului-etica), legile,
obiceiurile si orice fel de capacitati si deprinderi achizitionate de om ca
membru al sociatatii.
Mai poate fi definita si ca ansamblul modurilor de gandire, de
comportament si de
productie transmisa de la o generatie la alta prin comunicare sau alte mijloace
cu exceptia
celui genetic.

CIVILIZATIA
Este un stadiu al culturii ale carei produse sunt preluate de la alta
societate.
Valorile sunt idei pretuite in societate.

Structura culturii-include componentele:

1. IDEATICA - care include idei, valori (idei pretuite care ghideaza

comportamentul oamenilor si stau la baza normelor morale si juridice,
adevarul,
(cinstea,binele,responsabilitatea), credinte (idei despre lume si viata, despre
adevar
sau fals), mituri vehiculate in societate.
Ex.: frumosul (valoare estetica), sa ai bani pentru cineva este o valoare, toate
ideile pe care omul le pretuieste in societate sunt valori, tinem si le respectam
pentru ca sunt ale noastre. Credintele sunt idei despre lume si viata,despre
adevar sau fals.

2. OBIECTUALA - cuprinde toate produsele materiale create de om

(de la uneltele de piatra pana la calculatoare)

3. NORMATIVA - totalitatea regulilor pe care oamenii le respecta intr-

o societate.

Reglulile,normele pot fi:

a) Dupa mod de transmitere

- scrise (formale,institutionale,juridice)
- nescrise (morale, transmise de la o generatie la alta, prin educatie)

b) Dupa gradul de aplicare in viata obisnuita

- norme ideale - exprima un comportament de dorit
- reale - exprima comportamenul de zi cu zi
Ex.: legea trebuie aplicata, ideal este ca oamenii sa fie cinstiti

1. Dupa domeniul reglementat

 juridice, tehnice, de organizare, educationale

Normele sociale asigura ordinea sociala si controlul social.

CULTURA. SUBCULTURA. CONTRACULTURA.
 Intr-o societate exista mai multe forme de cultura:

a) Cultura dominanta
- e o baza pentru mai multe comunitati (populatia majoritata are o
cultura care s-a trsansmis)

b) Subcultura
- este o cultura proprie a unei comunitati
Ex.: subcultura profesionala – cei care au acceasi profesie au in comun reguli
si mod de interpretare, sucultura muzicala - rock, classic

1. Controcultura

- este o subcultura in care unele valori, credinte si norme sun in opozitie

cu ale culturii dominante (ex.: nazistii, neonozistii-dupa al II-lea razboi)

Contactul intre culturi

Da nastere la 3 procese sociale:

1. ACULTURATIA
Consta in aparitia unor elemente culturale noi care in componenta au
elemente din culturi diferite (Ex.: traista taraneasca cu fermoar – este in afara
culturii romanesti)
 2. ACOMODAREA
Este procesul prin care 2 culturi diferite ajung sa-si defineasca granitele
si sa convietuieasca fara sa se transforme in mod radical (Ex.: comunitati
asiatice din America-fiecare il respect ape celalalt)

3. ASIMILATIA
Este procesul prin care o cultura a unei comunitati si-a pierdut
identitatea sia fost inglobata in cultura dominanta (Ex.: cultura negrilor-
elementele lor de cultura au fost preluate de oameni)

INSTITUTIA MEDICALA. BOALA CA FENOMEN SOCIAL.

Boala - este absenta sanatatii.

Boala - este o tulburare a sanatatii.

Ce este sanatatea?
Sanatatea - este o stare a celui care se simte puternic si asigurat
.
OMS defineste sanatatea ca deplina posesiune a bunastarii sociale,
mentale si fizice si nu numai absenta bolilor si afectiunilor. Implicit sanatatea
reprezinta un echilibru intre organism si mediu, care permite individului sa se
adapteze, sa reziste frustrarilor, stresului. Cel care nu reuseste se
imbolnaveste.

Una dintre teoriile referitoare la sanatate si boala,defineste boala

ca o devianta de la starea de sanatate pentru ca:
 - boala presupune si o deviere de la normele culturale stabilite cu
privire la ceea ce se considera sanatate

- boala este o stare care permite comportamentul deviant prin asumarea

noului rol de bolnav, individul trebuie sa-si asume drepturile si indatoriririle
impuse acestui rol (sa mearga la medic si sa se trateze), are si drepturi si
obligatii in acelasi timp, in caz contrar el deviaza de la obligatiile de rol.

- imbolnavirea devianta atrage dupa sine etichetari ale nespecialistilor

care stigmatizeaza si marginalizeaza persoana de aceea mersul la medic si
opinia unui specialist capata o mare importanta putand chiar inlatura
eventuala eticheta.

Aceasta teorie explica perceptia pe care bolnavii o au in societate, dar si

consecintele pe care boala ca si comportament deviant le poate avea asupra
persoanei, familiei si societatii.

Sociologie, politici sociale si de sănătate - C10 METODELE SOCIOLOGIEI

Cel mai des in cercetarea sociologica se utilizeaza urmatoarele metode:

1. Ancheta sociologica
2. Observatia sociologica
3. Experimentul
4. Analiza documentelor
1. ANCHETA SOCIOLOGICA
Urmareste cercetarea realitatii prin folosirea a doua instrumente:

A. Chestionarul
B. Ghidul de interviu

astfel incat ancheta poate fi pe baza de chestionar si pe baza de interviu.

A. CHESTIONARUL – cuprinde un ansamblu de intrebari legate de tema
studiata.
Intrebarile pot fi:

a) deschise – cu raspuns subiectiv (personal)

b) inchise – cu raspuns la alegere, dureaza mai putin

Ex.: - 1) Da; 2) Nu; 3) Nu stiu

 sau spune sa plasezi pe o scala de la 1 la…5 si sa incercuiesti raspunsul

pescala acolo unde crezi ca se incadreaza. Credeti in politicieni?

 sau acordarea unor note de la 1 la …10, unde 1 este cel mai putin
important si10 cel mai important.Ce este mai important pentru tine?

1) Familia – 10 ; 2) Sanatatea – 9 ; 3) Bunastarea – 5 ; 4) Profesia – 8 ;

6) Timpul liber – 3…….
B. GHIDUL DE INTERVIU - poti aplica interviul, dezavantajul este ca
dureaza mai mult timp, avantajul este ca persoana interdievata daca are unele
nelamuriri ti le poate adresa, iti pune tie aceste intrebari (nelamuriri).

ANCHETA PE BAZA DE INTERVIU – foloseste un ghid de interviu care

cuprinde un set de intrebari la care subiectul raspunde liber.
Chestionarul trebuie sa indeplineasca si el niste conditii.

1. OBSERVATIA SOCIOLOGICA

Consta in inregistrarea datelor comportamentelor interesante pentru teme

studiata (in observatie este important sa se faca o ancheta)

Ea poate fi:
a) Structurata – atunci cand se cunoaste intr-o anumita masura fenomenul si
se
poate realiza o grila de observatie (este importanta aceasta grila de observatie
pentru a bifa aspectele ce il intereseaza, pentru a pune calificative).
b) Nestructurata – cand nu se cunoaste fenomenul, iar cercetatorul nu stie la
ce sa se astepte.

Observatia mai poate fi:

1. Participativa – cand cercetatorul se integreaza in grup si participa la

activitatile lui, Anuntandu-I sau nu pe ceilalti ca ii cerceteaza.

 2. Nonparticipativa – cand cercetatorul nu se integreaza in grup.

3. Inregistrarea comportamentelor – poate fi afectata deoarece in

observatia

participativa cercetatorul nu consemneaza faptele atunci cand se produc.

2. EXPERIMENTUL

Consta in determinarea unor reactii ca urmare a modificarii unui factor de

mediu. ( Ex.: Conditiile din inchisoare in ce fel influenteaza societatea sau
intr-o fabrica de a se stinge, aprinde lumina, sa vedem daca se face economie.
Experimentul il folosim strict pentru o anumita problema, pentru a
vedea ce
efecte avem.

3. ANALIZA DOCUMENTELOR

Pot fi studiate documente precum: ziare, emisiuni radio sau tv, carti,
autobiografii, memorii despre societate, scrisori (ale unor persoane emigrate
in America…), documente sociale (care atesta ceva, acte normative…)
Analiza documentelor sociale este de fapt o analiza de continut – care
reprezinta
exprimarea cantitativa a ceea ce se numeste unitate de analiza.
UNITATEA DE ANALIZA este:

1. SPATIUL SAU TIMPUL

Spatiul – se refera la lungimea textului unui articol (se masoara chiar si
numarul de randuri)
Timpul – se refera la timpul de emisie (daca vorbim de tv sau de radio)

2. CUVINTELE

Se numara de cate ori apar anumita cuvinte intr-un text, emisiune sau post tv.

3. TEMELE

Adica anumite idei care sunt prezentate frecvent (de asemenea se numara).

4. PERSONAJELE

Care pot fi persoane sau pur si simplu personaje la modul general (ex.:
femeia
de cate ori se vorbeste despre femeie).

5. ITEMUL

Care poate fi o anumita emisiune, un articol, un editorial.

CURS 12 - 06.06.2011

ETAPELE SOCIOLOGICE

Aceste etape sunt:

1. Formularea problemei
2. Formularea ipotezelor de cercetare
3. Stabilirea grupului ce urmeaza a fi studiat
4. Alegerea metodei si a instrumentului de cercetare
5. Aplicarea instrumentelor si prelucrarea datelor
6. Analizarea si interpretarea datelor

1. Formularea problemei
Situatia sociala poate fi o problema de cercetat daca:

 reflecta o contradictie intre teorie si realitate

 atunci cand situatia indica aparitia unui fenomen social nou ale carui
cauze si urmari nu se cumosc

Este important insa felul in care se formuleaza problema.

1. Formularea ipotezelor de cercetare

Ipoteza – este o afirmatie care poate fi catalogata ca adevarata sau falsa.

Ipoteza – varianta - afirmatie care poate fi catalogata ca adevarata sau falsa.
In sociologie ea trebuie formulate in termeni adecvati astfel incat sa poata fi
verificata in realitate.
Exemplu:
Daca x, atunci y.
X si y in aceasta ipoteza se numesc variabile pentru ca pot lua diverse valori.
Se considera ca varsta, sexul, ocupatia, clasa, anul scolar este o variabila.
In cazul unei ipoteze pot pune numai o variabila.
De asemenea, x si y trebuie sa fie variabile care pot fi masurate in realitate.
Nu se
poate formula ipoteza.
Exemplu:
Daca elevii au suflet mare, atunci participa la multe actiuni extrascolare.
Nu putem masura sufletul.
Variabilile cuprinse in ipoteza trebuie sa fie masurabile pentru a fi testate si a
seconfirma sau infirma adevarul ipotezei.

2. Grup de persoane – esantionare.

Etapa a 3-a ce urmeaza a fi studiat, este un proces ce se numeste esantionare.

Grupul supus cercetarii se numeste ESANTION si este extras din
populatiacare trebuie cercetata.
Aceasta extragere se face prin mai multe metode.
Esantionul trebuie sa fie reprezentativ, adica sa reproduca la scara mica
caracteristicile intregii populatii importante pentru cercetare.
Marja de eroare a raspunsurilor este in functie de marimea esantionului,
nu de marimea populatiei din care s-a extras.

3. Metodele le avem din cursul trecut (CURS 11 – 30.05.2011).

Exemplu:
Chestionar.
Cauzele absenteismului la scoala:

 serviciul

 familia
 probleme personale

 sanatate

 dezinteres

 distanta

 altele