Alexandru Macedonski

Nastere: 14 martie 1854, București

Deces: 24 noiembrie 1920, București

Alexandru A. Macedonski a fost un poet,

prozator, dramaturg și publicist roman.
Supranumit poetul rondelurilor, inspirandu-se din
literatura franceza, este primul reprezentant al
simbolismului in literatura romana. Inițiatorul
cenaclului și revistei literare Literatorul, a
susținut modernizarea poeziei romanești, fiind
intr-o continua polemica cu junimiștii. Aceste
polemici i-au afectat serios cariera literara și
viața. De asemenea, sunt notabile polemicile sale
cu Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu și Ion
Luca Caragiale.

Fiul generalului Al. Macedonski s-a nascut in

Bucuresti la 14 martie 1854.

Isi petrece copilaria la mosia parinteasca de langa

Craiova, spatiu de vis ce va patrunde mai tarziu
in poezie.

A inceput studiile liceale la Craiova, pentru a le continua apoi in strainatate (Austria, Italia,
Elvetia) si la Bucuresti. Se inscrie la Facultatea de Litere din Bucuresti, dupa care ocupa diverse
functii administrative.

Debutase in „Telegraful roman in 1870, iar editorial cu placheta Prima verba in 1872. Duce o
intensa activitate publicistica, printre care si o acerba campanie antimonarhica soldata cu
arestarea cutezatorului si oarecare notorietate publica, incearca sa promoveze o directie literara
in vreme (poetul are darul deosebit de a fi mereu un contemporan), si organizeaza cenaclul
„Literatorul si revista cu acelasi nume.

Se apropie de miscarea simbolista europeana, fiind dealtfel unul dintre promotorii si teoreticienii
noii expresii poetice in plan european. O epigrama nefericita vizandu-lpe Eminescu ii atrage
oprobriul public si-i va marca de acum destinul de om si de poet. Spirit orgolios, pleaca in
strainatate, in Italia si Franta, intretine relatii cu lumea artistica, incearca sa se impuna ca poet si
prozator de limba franceza. Se numara printre fondatorii „Societatii oamenilor de litere in 1902.
Poetul este insa tot mai izolat de mediile literare si de cele oficiale, se retrage in cenaclul sau, de
care se vor apropia multi adepti ai poeziei noi.
Punctul de plecare ideologic in talmacirea spiritului macedonskian ramane pasoptismul, din a
carui descendenta poetul se revendica. Aceasta directie ideologica se implineste prin structura
duala spirituala a poetului, vesnic scindat sipendulant intre real si ideal- motivul „excelsior in
poezia romaneasca isi are radacinile in lirica preromantica a epocii amintite. Ceea ce il
caracterizeaza insa pe Macedonski-omul este „structura profund paradoxala (), adevarat ghem de
contradictii congenitale (), totdeauna latente, preexistente in spiritul sau (Adrian Marino).

Patimasul Macedonski ar trebui insa apreciat si inteles fara patima. in constiinta publicului cititor
el este retinut pe drept cuvant ca autor al „ noptilor si al rondelurilor. Desi teoretician al
simbolismului, poezia sa se apropie mai mult de spiritul neoromantic si de cel parnasian, fiind,
deci, capabil de sincronizare cu poezia epocii si de innoire a acesteia. Temele si motivele operei
sale vizeaza un univers social sau individual, canta deopotriva „ocnele, triumful „rozelor de
august, al familiei, unicele nopti de mai sau de decemvrie; poetul este cand un vizionar insetat de
absolut, cand un aspirant spre desavarsire, spre „excelsior, cand un artizan care stapaneste perfect
arta filigranatii. Criticul Ion Negoitescu sublinia spiritul de forta, superbia masculina,
energetismul posesiv care marcheaza unele dintre creatiile sale notabile. intru totul, opera
macedonskiana este profund innoitoare in epoca. Criticul literar Adrian Marino ii sintetiza astfel
perenitatea personalitatii: „El aduce numeroase note si accente proprii, originale; da o noua si
ultima stralucire romantismului romanesc; dezvaluie o mare capacitate de experimentare si
asimilare creatoare a formulelor estetice postromantice; reprezinta prin intreaga sa opera si
actiune o adevarata placa turnanta a literaturii romane la sfarsitul secolului al XIX-lea si
inceputul celui al XX-lea; este un cap de serie sau macar un initiator sporadic in numeroase
directii (parnasianism, naturalism, simbolism, proza poetica, exotism etc), grefate sau pornite
toate din trunchiul fundamental si ireductibil romantic al spiritului sau fecund in intuitii. in
literatura romana, Macedonski reprezinta o progresiva rupere de nivel, o departare treptata de
unele teme traditionale, inlocuite prin altele, ca urmare a unor noi necesitati interioare, sau numai
a cautarilor pur experimentale.

Poetul, prozatorul si dramaturgul care a avut mereu superbia de a merge impotriva curentului se
stinge din viata in Bucuresti, la 24 septembrie 1920.

Volume de versuri:

Poezii. Prima verba, Bucuresti, 1872;

Poezii, Bucuresti, 1882;
Excelsior, Bucuresti, 1895;
Flori sacre, Bucuresti, 1912.

Postum au aparut
Cartea nestematelor, Bucuresti, 1923,
Poema rondelurilor, Bucuresti, 1927.

Proza

Drama banala (1896);

Cartea de aur (1902);
Le calvaire de feu (1906);
Thalassa (1915);
Nuvele (1923)

Noaptea de mai a aparut in „Revista independenta din noiembrie 1887 (datata si localizata: 1887,
Bucuresti, iulie 23).
Stepa a aparut in revista „Literatorul din 15 febr. 1892.
Noaptea de decemvrie a fost publicata in „Forta morala din 6 ianuarie 1902 (datata si localizata:
1901, decemvrie, 27, Bucuresti).
Avatar a aparut in volumul Flori sacre, 1912.
Rondelul lucrurilor 3. fost publicat in „Universul literar din 12 iunie 1916 (datat: 1916, mai, in
19).
Rondelul crinilor a fost publicat in „Universul literar din 17 iulie 1916 (datat: 1916, 3 iunie).
Rondelul cascadelor de roze a fost publicat in „Cele trei Crisuri din 15 octombrie 1920 (datat:
1919, iunie, in 17).