Notiunea de concurenta comerciala

Definitie: concurenta care respecta-normele de conduita pe piata impuse de deontologia

profesionala si este conforma cu practicile cinstite in materie industriala sau comerciala este
denumita concurenta licita sau onesta '.

Caracteristici. Concurenta, in conditiile economiei de piata prezinta urmatoarele

caracteristici:

a). intervine, in principiu, intre comercianti care ofera pe aceeasi piata produse sau
servicii si care urmaresc sa satisfaca nevoi asemanatoare ale consumatorilor;

b). este o competitie libera in sensul ca fiecare agent economic are posibilitatea sa
hotarasca cum si cand intervin mijloacele pe care le utilizeaza.;

c). este o stare comuna intretinuta de actele celor care participa la comert si variabila in
raport de cresterea si scaderea actiunilor concurentiale ale agentiloreconomici;

d) echilibreaza cererea si oferta in diferitele domenii de activitate economica

determinand strategiile competitionale ale participantilor, particularizarea si specializarea
intreprinderilor in relatiile cu consumatorii;

e). este factorul determinat in stabilirea preturilor impiedicand obtinerea de profituri de

monopol;

f) stabileste o repartizare a beneficiilor proportional cu aportul agentilor economici in

procesul de productie si de distributie a bunurilor.

In concluzie, concurenta poate fi caracterizata ca fiind confruntarea dintre agentii

economici cu activitati identice sau asemanatoare, exercitate in domeniile deschise pietei
pentru castigarea si conservarea clientelei, in scopul rentabilizarii propriei intreprinderi.

Aceasta definitie precizeaza, in primul rand, ca notiunea de concurenta implica

competitia de piata intre persoane fizice sau juridice, care exercita activitati lucrative
asemanatoare.

In al doilea rand, concurenta actioneaza numai in sectoarele pietei in care adversitatea

dintre agentii economici este permisa, nu si in acelea sustrase concurentei.

In fine, concurenta inseamna mentinerea si sporirea clientelei ca finalitate majora

urmarita de agentii economici pentru a-si asigura rentabilitatea.

Tendintele monopoliste sunt de natura sa puna in pericol existenta concurentei, in timp

ce folosirea unor mijloace neloiale ii afecteaza moralitatea. Si unele si altele prezinta un
caracter ilicit, fiind necesara interventia normativa si represiva a dreptului corespunzator
manifestarilor anticoncurentiale si practicilor abuzive si excesive ale agentilor economici in
competitia pentru clientela si profit. Unele norme juridice reprima practicile anticoncurentiale,
constituind asa numitul drept antitrust, iar alte norme juridice definesc si interzic compor-
tamentul abuziv sau excesiv al comerciantilor in activitatea economica ce o desfasoara.

Se instituie, pe de o parte, norme de reprimarea practicilor monopoliste, iar pe de alta

parte, regulile prohibitive ale concurentei neloiale.

Ansamblul normelor care privesc delimitarea, interzicerea si sanctionarea actiunilor

ilicite de orice fel in relatiile economice interne fie in cele internationale constituie dreptul
concurentei comerciale.

Normele privind dreptul concurentei au o dubla functie: o functie generala si o functie

specifica.

Functia generala. Normele concurentei garanteaza functionarea economiei de piata prin

reglementarea intelegerilor dintre agentii economici, supravegherea concentrarii
intreprinderilor, interdictia unor practici individuale restrictive si a abuzurilor de pozitie
dominanta.Finalitatea urmarita de aceste reglementari este de a asigura libertatea de acces pe
piata, libertatea in cerere si in oferta, in final, o libertate economica, prevenirea si reprimarea
actelor anticoncurentiale si repararea prejudiciilor izvorate din abuzul de libertate in activitatea
economica.

Functia specifica. Regulile concurentei constituie instrumente esentiale ale economiei

de piata si trebuie sa fie asezate alaturi de principiile de libera circulatie a marfurilor,
capitalurilor, serviciilor si persoanelor.

Normele juridice privind concurenta sunt un mijloc de a actiona contra intelegerilor

restrictive de concurenta si practicilor abuzive contra actiunilor protectio-niste in favoarea
anumitor industrii susceptibile de a afecta comertul intern si extern.

Prin instituirea normelor de drept al concurentei se urmareste asigurarea unei bune

desfasurari a comertului si industriei, ocrotirea intereselor generale ale societatii.

Reprimarea concurentei neloiale este reglementata prin doua sisteme diferite. Potrivit
unui sistem, concurenta neleala se sanctioneaza prin aplicarea dreptului comun, a dispozitiilor
prevazute pentru delicte si quasidelicte (art. 998-999 Codul civil).Dupa un alt sistem, cazurile
de concurenta neleala sunt enumerate si sanctionate intr-o lege speciala. In raport de cerintele
moderne ale comertului si tara noastra a adoptat sistemul reglementarii speciale care asigura
stabilitatea raporturilor juridice si siguranta tranzactiilor.
Tipuri de concurenta comerciala

l. Concurenta perfecta si concurenta imperfecta. Notiuni

Concurenta dintre agentii economici reflecta forme diferite de manifestare pe piata si

grade diferite de rivalitate, in raport de care se disting doua conceptii carora le corespund doua
tipuri sau modele economice concurentiale: concurenta perfecta si concurenta imperfecta.

In prima conceptie, concurenta este considerata ca un scop in sine de care depinde

insasi existenta libertatii comerciale pe piata. Este un model teoretic care situeaza concurenta
la antipod de monopol si de monopsom.

2. Concurenta pura si perfecta presupune ca toti agentii sa produca, sa desfaca ori sa

schimbe produsele (marfurile), la pretul pietei, absolut liber, atat cat doreste, fara a-1 influenta
in vreun mod, iar consumatorii sa ia decizii plecand de la cunoasterea in permanenta a
ansamblului ofertei, sa cumpere produsele la pretul pietei, oricat si de oriunde doresc, fara a-1
afecta. Acest model pune accentul pe rolul regulator al fenomenelor principale ale pietei, in
special a legii cererii si a ofertei.

1) Trasaturi. Acest tip de confruntare pe piata al agentilor economici se caracterizeaza

prin urmatoarele trasaturi fundamentale: atomicitate, omogenitate, transparenta, pluralitate de
optiuni, mobilitatea factorilor de productie si neinterventia statului.

a) Atomicitatea pietei presupune existenta unui numar mare de vanzatori si cumparatori,

mici si mijlocii pe piata care sa actioneze in mod independent, fara ca vreunul din ei sa poata
influenta semnificativ niveliil pretului unui anumit produs. Ca atare, fiecare producator si
vanzator, fiecare consumator considera pretul pietei ca o realitate independenta de actiunea sa.

b). Omogenitatea produselor, marfurilor sau serviciilor, intr-o ramura a economiei,

produsele, marfurile sau serviciile trebuie sa fie omogene sau identice, astfel ca, in conditii
calitativ egale, cumparatorul sa prefere produsul cu pretul cel mai scazut.

c). Transparenta perfecta a pietei se realizeaza daca pe piata exista un flux

informational adecvat. Aceasta conditie implica accesul direct, imediat si complet al
consumatorilor la informatii despre produsele, caracteristicile produselor si serviciilor oferite
de piata si preturile corespunzatoare.

d). Pluralitatea de optiuni rezulta in mod evident din coroborarea cerintelor sus
mentionate. Pe o atare piata, consumatorul beneficiaza de posibilitati de alegere, practic
nelimitate, intre marfurile oferife spre vanzare.

e). Mobilitatea factorilor de productie consta in posibilitatea agentilor economici si a

capitalului pe care-1 detin de a se adapta din proprie initiativa evolutiei conjucturale a pietei.
 In masura in care activitatea economica devine nerentabila din cauza cresterii
numarului de agenti economici in domeniu, cei interesati isi pot schimba profilul activitatii si
sa se indrepte spre alta ramura unde considera ca vor realiza un profit mai mare.

Prin astfel de actiuni se realizeaza, pe de o parte, repartizarea optimala a resurselor intre

diferitele domenii de productie, iar, pe de alta parte, o adaptare corespunzatoare a nivelului
ofertei in raport de volumul cererii.

f). Neinterventia statului echivaleaza cu libertatea concurentei. Aceasta concurenta nu

mai este perfecta daca i se aduc restrangeri administrative, in aceasta conceptie, rolul statului
consta in asigurarea conditiilor optime pentru actiunea spontana a competitiei economice.

Formarea preturilor in conditiile, concurentei perfecte are loc pe baza actiunii legii
valorii si a corelatiei dintre cerere si oferta, in conditiile concurentei pure si perfecte, pretul se
fixeaza la nivelul echilibrului dintre cerere si oferta, deci atunci cand cantitatile de produse
oferite de piata sunt egale cu cele solicitate de consumatori. Cererea excedentara determina
cresterea preturilor. Oferta excedentara atrage, dimpotriva, scaderea pretului de vanzare a
produsului.

Critica conceptiei privind concurenta. Acest sistem de competitie intre agentii

economici se bucura si in prezent de aprecieri pozitive dar a fost si criticat pentru caracterul
sau teoretic, idealist si in discordanta cu realitatile economice, in sistemele economice reale,
componentele sale de baza nu mai pot fi intrunite. Acest model ar defavoriza, indeosebi,
activitatile economice de varf care presupun investitii mari, pierderi temporare si o atenuare a
duritatii concurentei.

4) Factori destabilizatori ai concurentei. Pe masura evolutiei economiei la stadiul

contemporan, intre modelul teoretic al concurentei perfecte si realitate, s-a produs un decalaj.
Acest decalaj s-a datorat fenomenului concentrarii intreprinderilor care a contribuit la regresul
treptat al atomicitatii pietei.

Ca efect al acestui decalaj, a devenit necesara interventia statului in economie. Se

inregistreaza mutatii care transforma concurenta perfecta in concurenta imperfecta.

1.Concurenta imperfecta desemneaza situatia de piata in care una, mai multe sau toate
conditiile concurentei perfecte sunt incalcate: a) numarul de cumparatori si vanzatori variaza;
b) se accentueaza diferentierea intre produse; c) un anume grad de control al preturilor; d)
dificultatea la intrarea noilor producatori intr-o ramura; e) rivalitati in ceea ce priveste relatiile
cu publicul in probleme de calitate.

2. Concurenta imperfecta apare datorita: a) existentei unor firme destul de mari si

puternice, capabile sa influenteze pretul de vanzare a produselor proprii; b) existenta de
restrictii la intrarea de noi firme in ramura.
 3. Concurenta imperfecta este un model economic real care tine seama de factorii care
influenteaza existenta si intensitatea competitiei dintre agentii economici (restructurarea si
concentrarea agentilor economici, interventia statului).

Organizatoric, fuziunea unor societati reduce cheltuielile administrative. Pe plan

comercial, concentrarea permite strategii mai perfectionate si diversificate de aprovizionare si
desfacere, reclama, etc. Financiar, concentrarea permite accesul la finantarea din partea
agentilor economici mai puternici sau chiar la finantarea externa in proportii mai mari decat
daca ar actiona ca firme izolate.

4. Sub raport economic, fenomenul concentrarii se poate realiza pe trei cai diferite. O
prima cale o constituie concentrarea orizontala care intervine intre unitati concurente de profil
similar, ele coordonandu-si activitatile specifice. Este cazul cartelurilor, trusturilor. O a doua
cale este concentrarea verticala dintre societati aflate pe trepte diferite, pe filiera de productie
sau de distributie de rnarfuri, de servicii sau lucrari. Reunirea are loc intre fabricanti, grosisti,
intermediari si detailisti care se grupeaza intr-o singura intreprindere polifunctionala. Este
cazul sistemelor societate tip holding.

In fine, exista concentrare conglomerata, care pune laolalta activitati economice

diferite, fara conexiune intre ele, cu singurul scop de a spori rentabilitatea (turism, hoteluri,
audiovizual, unitate de alimentatie publica, farmacii etc. ). Este cazul grupurilor de societate
tip concern.

Concentrarea agentilor economici are loc adesea pe calea formarii (oculte) a sistemelor
societare fara personalitate juridica. Astfel de societati dobandesc pozitii importante pe piata
care le da posibilitatea sa aplice politica de preturi favorabile lor, dar in dezacord cu interesele
consumatorilor. Asemenea manifestari anticoncurentiale provoaca perturbari pe piata
materiilor prime si asupra nivelului de ocupare al fortei de munca.

5. Interventia statului in economie, in conditiile concentrarii intreprinderilor si a

practicilor anticoncurentiale nu poate fi exclusa fara riscul unor perturbari sociale.

Statul isi exercita influenta asupra pietei in trei moduri diferite, strans legate intre ele,
indeplinind:

a) functia de reglementare pentru mentinerea echilibrului dintre agentii economici, pe

de o parte, muncitorii si consumatorii, pe de alta parte. Reglementarile tind sa asigure protectia
sociala, in general si a consumatorilor, in special;

b) functia de asistenta. Statutul prin asistenta sociala si publica, prin asigurarea de

servicii gratuite populatiei, burse de studii, subventii pentru cercetarea stiintifica si alte
asemenea activitati, urmareste sa contracareze efectele nocive ale concurentei comerciale;

c) functia de gestiune consta in preluarea si exercitarea de catre colectivitate a unor

activitati care intereseaza bunul mers al intregii societati, cum su'it: justitia, apararea nationala,
politia, invatamantul, sanatatea publica, dar si s('c-toare economice vitale, ca de exemplu:
energia, transportul public, posta, te''e-comunicatiile, audiovizualul etc.

Scopul acestor modalitati de interventie este disciplinarea si moralizarea vietii

economice, apararea lor de excesele participantilor la circuitele economute.

Concurenta neloiala

1. Notiunea si conditiile de existenta ale concurentei neloiale

Concurenta neloiala a fost definita de art. 2 din Legea nr. 11/1991, ca fiind orice fapt
sau act contrar uzantelor cinstite in activitatea comerciala sau industriala. Prin urmare,
concurenta neloiala reprezinta incalcarea obligatiei comerciantului de a folosi in activitatile
comerciale sau industriale procedee oneste.

Criteriul esential care deosebeste actul de concurenta neloiala de actul de concurenta

ilicita nu este atat actul de concurenta in sine, scopul urmarit, cat mijlocul intrebuintat,
folosirea de mijloace reprobabile, savarsirea unor acte criticabile pentru a atrage clientela..

Aprecierea caracterului neloial al actului se face in functie de elemente cum sunt:

continutul actului,. mijloacele utilizate, modul de exercitare a unui drept sau libertati,
respectarea bunelor moravuri si influenta asupra vietii economice.

Actul de concurenta neloiala consta in exercitiul excesiv sau abuziv al unui drept sau
libertati spre deosebire de concurenta interzisa unde ne aflam in fata unui act savarsit fara
drept, in cazul concurentei neloiale, se aplica regulile de la raspunderea delictuala, in cazul
concurentei interzise, interdictia poate avea doua surse - contractul sau legea.

2. Actele de concurenta neloiala

Actul de concurenta neloiala este orice act susceptibil de a favoriza desfacerea

produselor unui comerciant in detrimentul desfacerii produselor altuia. Actul de concurenta se
poate situa insa si in sfera altor activitati economice, cum ar fi aprovizionarea, organizarea
publicitatii, etc.

O caracteristica importanta a actului de concurenta este existenta lui independent de

vreun avantaj personal pentru autorul actului si independent de faptul de a constitui un obstacol
concret, imediat sau viitor la desfacerea produselor uneia din partile in cauza. De asemenea,
actul de concurenta nu presupune egalitatea de nivel economic a partilor si nici nu este
conditionat de identitatea clientului.

In fine, un act de concurenta este neloial chiar daca nu aduce prejudicii, ci consta doar
in indeplinirea operatiei comerciale cu rea credinta si cu incalcarea uzantelor cinstite.

2. Clasificarea actelor de concurenta neloiala. Actele de concurenta neloiala sunt

clasificate de doctrina in functie de mai multe criterii:
 1). Dupa forma de raspundere aplicabila, actele de concurenta neloiala pot fi:
infractiuni, contraventii sau delicte civile 21l

2). Dupa modul in care se incalca limitele concurentei licite actele de concurenta
neloiala pot fi acte si practici excesive de concurenta si acte si fapte restrictive de concurenta 22-
*.

3). Dupa criteriul participarii la comiterea lor, actele de concurenta neloiala pot fi: acte
individuale sau acte colective.

4). Dupa scopul in care sunt savarsite, actele de concurenta neloiala pot fi acte de
stimulare a comertului propriu sau acte ih dauna altui comerciant.

5) Dupa continutul lor, actele de concurenta neloiala pot fi: acte de denigrare, de
dezorganizare, de imitare, de infidelitate, parazitare si clandestine.

6). Doctrina clasica clasifica principalele practici de concurenta neloiala in:

a. mijloace de confuzie;

b. exploatarea muncii si organizarii altuia;

c. denigrarea concurentului;

d. publicitatea mincinoasa, inoportuna si socanta;

e. boicotajul si discriminarea;

f. diferite forme de vanzare (cu pret redus, sub pretul impus, cu prima etc. ).

activitatea.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 11/1991, constituie infractiuni de concurenta neloiala
urmatoarele fapte:

a)folosirea unei firme, inventii, marci, indicatii geografice, unui desen sau model
industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natura sa
produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;

b) punerea in circulatie de marfuri contrafacute si/sau pirat, a caror comercializare

aduce atingere titularului marcii si induce in eroare consumatorul asupra calitatii
produsului/serviciului;

c) folosirea in scop comercial a rezultatelor unor experimentari a caror obtinere a

necesitat un efort considerabil sau a altor informatii secrete in legatura cu acestea, transmise
autoritatilor competente in scopul obtinerii autorizatiilor de comercializare a produselor
farmaceutice sau a produselor chimice destinate agriculturii, care contin compusi chimici noi;

d) divulgarea unor informatii prevazute la lit. c), cu exceptia situatiilor in care

dezvaluirea acestor informatii este necesara pentru protectia publicului sau cu exceptia cazului
in care s-au luat masuri pentru a se asigura ca informatiile sunt protejate contra exploatarii
neloiale in comert, daca aceste informatii provin de la autoritatile competente;

e) divulgarea, achizitionarea sau utilizarea secretului comercial de catre terti, fara

consimtamantul detinatorului sau legitim, ca rezultat al unei actiuni de spionaj comercial sau
industrial;

f) divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de catre persoane apartinand

autoritatilor publice, precum si de catre persoane imputernicite de detinatorii legitimi ai acestor
secrete pentru a-i reprezenta in fata autoritatilor publice;b. producerea in orice mod, importul,
exportul, depozitarea, punerea in vanzare sau vanzarea unor marfuri purtand mentiuni false
privind brevetele de inventie, originea si caracteristicile marfurilor, precum si numele
producatorului sau comerciantului, in scopul de a induce in eroare pe ceilalti comercianti si
beneficiari.

Practicile individuale si colective de concurenta excesiva includ mai multe categorii de

acte de concurenta: practicile concurentiale neloiale indreptate impotriva altui comerciant;
practici concurentiale neloiale avand cu scop stimularea vanzarilor proprii; practici
concurentiale impotriva legii sau a uzantelor cinstite care vatama ordinea publica si interesul
consumatorilor.

Practicile concurentiale indreptate impotriva altui comerciant se manifesta mai adesea

sub forma: actelor de confuzie, denigrare, dezorganizarea intreprinderilor rivale, imitare,
deturnarea clientelei, infidelitate.