Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
și a influențelor externe
· Evaluarea măsurii în care au fost obţinute suficiente probe de audit, şi a măsurii în care
mai trebuie făcut ceva pentru a atinge obiectivele ISA-urilor şi prin acestea, obiectivele generale
ale auditorului (ISA 501);
ISA-urile definesc scepticismul profesional drept “o atitudine care include o gândire rezervată,
fiind atent la condiţii care ar putea indica o posibilă denaturare datorată fraudei sau erorii şi o
evalaure critică a probelor de audit.”3 Ele prevăd, în mod explicit, ca auditorul să planifice şi să
efectueze un audit cu scepticism profesional, recunoscând faptul că ar putea exista circumstanţe
din cauza cărora situaţiile financiare pot fi denaturate semnificativ.4 Ca şi alte concepte
fundamentale pentru audit, sensul scepticismului profesional este dificil de explicat într-o singură
definiţie. Mai mult, nu există un singur mod prin care poate fi demonstrat scepticismul profesional.
Cu toate acestea, definiţia din ISA-uri descrie elementele importante care ajută la înţelegerea
sensului scepticismului profesional. Ca atitudine, scepticismul profesional este de fapt un mod de
gândire. O mentalitate sceptică determină comportamentul auditorului şi îi permite o abordare
suspicioasă, atunci când analizează o informaţie şi îşi formulează concluziile. În acest sens,
scepticismul profesional este direct corelat cu principiile etice fundamentale ale obiectivităţii şi
independenţei auditorului.5 Independenţa auditorului întăreşte capacitatea acestuia de a acţiona cu
integritate şi obiectivitate şi de a-şi păstra o atitudine de scepticism profesional.6 Scepticismul
profesional include, de asemenea starea de alertă asupra, spre exemplu, probelor de audit
contradictorii sau asupra informaţiilor care pun sub semnul întrebării credibilitatea documentelor
sau a interogărilor ce vor fi utilizate ca probe de audit.
VAR 2 Reprezintă o atitudine care include o gândire rezervată din partea auditorului, fiind atent
la condiţii care ar putea indica o posibilă denaturare ca urmare a fraudei sau erorii, şi o evaluare
critică a probelor de audit.
Auditorul trebuie să planifice şi să efectueze un audit cu scepticism professional recunoscând că
ar putea să existe circumstanţe care au drept consecinţă denaturarea în mod semnificativ a
situaţiilor financiare.
Comportamentul etic este vital pentru funcţionarea societăţii de o manieră ordonată. Nevoia de
etică este atât de mare pentru societate, încât numeroase principii şi valori morale să fie încorporate
în legi.Totuşi, ca urmare a caracterului subiectiv al anumitor valori, acestea nu pot fi incluse în
legi, fără ca acestea să însemne că principiile au o importanţă însemnată pentru societate. Atunci
când vorbim despre comportament imoral, fiecare individ are repere subiective, pe care le
consideră ca fiind normale, cuvenite; abaterile de la ceea ce fiecare consideră a fi cuvenit în
anumite circumstanţe reprezintă comportament imoral. Comportamentul imoral poate avea drept
cauze fie diferenţa dintre normele morale ale unei persoane de cele ale societăţii în ansamblu, fie
atitudinea egoistă, individualistă a unei persoane care decide să se abată în mod conştient de la
valorile sale morale, cu scopul de a obţine în acest mod anumite avantaje materiale, putere etc.; în
această ultimă categorie se încadrează: scandalurile politice – care sunt generate de dorinţa avidă
de putere; scandalurile financiare – motivate de lacomia excesivă; trisarea la examene – cauzată
de lene, indolenţă, care se doresc a fi compensate în această manieră necinstită. Respectarea
cerinţelor Codului de Conduită atât din punct de vedere profesional, cât şi etic, va atrage
recunoaşterea sa de către ceilalţi membri ai clasei şi ai societăţii în ansamblu. De aceea, este
esenţială desfăşurarea în mod adecvat a activităţilor profesionale, în conformitate cu codurile etice
de conduită ale profesiei, atenuând în acest mod riscurile percepute de echipa de audit şi prevenirea
întâmpinării de probleme şi de către alte firme de 81 audit, pierderea credibilităţii şi riscul de
imagine pentru acestea.
VAR 2 Principiul comportamentului profesional impune tuturor profesioniştilor contabili obligaţia
de a se conforma legilor şi reglementărilor relevante şi de a evita orice acţiuni, de care
profesionistul contabil are, sau ar trebui să aibă, cunoştinţă, ce pot discredita profesia. Acestea
includ acţiuni pe baza cărora o terţă parte rezonabilă şi informată, evaluând faptele specifice şi
circumstanţele disponibile profesionistului contabil la data respectivă, ar putea concluziona că este
afectată în mod negativ buna reputaţie a profesiei.
COMPONENTE:
-responsabilitatea auditorului
-responsabilitatile conducerii
VAR 2 Conform ISA 210„Convenirea asupra termenilor misiunilor de audit", termenii conveniţi
cu privire la misiunea de audit trebuie documentaţi într-o scrisoare de misiune sau prin altă
modalitate adecvată de acord scris şi trebuie să includă (a se vedea punctele A22-A25):
- obiectivul şi domeniul de aplicare ale auditului situaţiilor financiare;
- responsabilităţile auditorului;
- responsabilităţile conducerii;
- identificarea cadrului general de raportare financiară aplicabil pentru întocmirea situaţiilor
financiare; şi
- referiri cu privire la forma şi conţinutul aşteptate ale oricărui de raport care urmează a fi emis de
către auditor şi o declaraţie conform căreia ar putea exista situaţii în care un raport ar putea să
difere de forma şi conţinutul aşteptate.
Rolul scrisorii este de a informa conducerea viitoarei entitati auditate cu privire la termenii si
conditiile viitoarei misiuni de audit si acceptarea misiunii de audit.
20. Care sunt elementele de referinta care stau la baza determinarii pragului de semnificatie.
Raspuns: La stbilirea pragului de semnificatie trebuie avute in vedere cateva caracteristici care pot
fi semnificative, acestea pot fi :
- sectorul de activitate, in anumitre sectoare de activitate rezultatul net al exercitiului este intocmit
de alti indicatori mai reprezentativi
- dimensiunea intreprinderii determina limitele minime si maxime ale pragului de semnificatie
- evolutia intreprinderii in timp, cateodata pot exista anumite elemntecare modifica sensibil evoltia
unor indicatori importanti, de acea este important ca auditorul sa constate aceste elemnte care s-au
modificat.
- mediul sociabil economic in care functioneaza intreprinderea si care cuprinde legislatia,
conjunctura economica, situatia politica, concurenta, climatul social, etc.
1. Fixarea valorii preliminare a ps; (suma maxima a prezentarilor eronatepe care le-ar contine
situatiile financiare) 2.Repartizarea valorii preliminare a ps; Pentru primii doi pasi se
planifica profunzimea testelor; Scopul: ajuta pe auditor sa determine probele potrivite de
acumulat pentru fiecare cont 3. Estimarea valorii totale a prezentarilor eronate pe segment 4.
Estimarea valorii combinate a prezentarilor eronate 5. Compararea estimarii valorii
combinate cu valoarea preliminara sau revizuita a pragului de semnificatie. In ultimii trei pasi
se evalueaza rezultatele
Unele informatii si documente primite sau analizate în cursul diferitelor etape ale misiunii pot fi
folosite pe toata durata mandatului. Ele nu au deci nevoie să fie cercetate in fiecare an. Clasarea
lor într-un dosar separat, dosarul permanent, permite utilizarea lor ulterioară după aducerea sa la
zi.Dosarul permanent permite deci evitarea repetarii în fiecare an a unor lucrari si transmiterea de
la un exercitiu la altul a elementelor de cunoastere a întreprinderii
Auditorul ar trebui să pregătească o documentaţie de audit suficientă astfel încât să permită unui
auditor cu experiență ,care nu a avut o legătură anterioară cu auditul să înțeleagă:
- Natura, durata și dimensiunea procedurilor de audit desfășurate pentru a respecta Standardele
Internaționale de Audit și cerințele legale și de reglementare aplicabile; -- Rezultatele procedurilor
de audit și probele de audit obținute;
- Aspectele semnificative care au apărut pe parcursul auditului, concluziile şi raţionamentele
profesionale semnificative aplicate pentru a ajunge la acele concluzii.
Auditorul trebuie să reunească documentaţia de audit în dosarul de audit şi să finalizeze pocesul
de alcătuire a dosarului, în timp util, ulterior datei raportului auditorului.
Termenul de finalizare a dosarului de audit → maxim 60 zile de la data raportului auditorului.
Finalizarea alcătuirii dosarului de audit ulterior datei raportului auditorului este un proces
administrativ care nu implică aplicarea de noi procedure de audit sau formularea de noi
cocncluzii. Pot fi efectuate modificări în documentaţia de audit în timpul procesului final de
alcătuire, dacă acestea sunt de natură administrativă. Ex: eliminarea documentaţiei înlocuite;
sortarea, colaţionarea şi stabilirea referinţelor încrucişate pentru foile de lucru,
După procesul de finalizare a dosarului de audit, auditorul nu are voie să elimine documentaţia de
audit, înainte de sfârşitul perioadei de păstrare (nu mai mică de 5 ani de la data raportului
auditorului). În cazul în care auditorul consideră că este necesar să modifice documentaţia de audit
existentă sau să adauge documentaţie de audit ulterior alcătuirii dosarului de audit, indiferent de
natura modificărilor sau adăugirilor, trebuie să documenteze motivele specifice pentru care au fost
efectuta, precum şi data şi persoana care le-a efectuat şi revizuit
31. Definiti probele de audit.
Probele de audit pot lua forme dintre cele mai diverse: declaratii verbale sau scrise ale celui
auditat,confirmări scrise de la terte persoane, documente pe baza cărora au fost construite situatiile
financiare, baze de date, observatii personale ale auditorului
Calitatea unei probe de audit depinde de natura, sursa şi procedeele folosite pentru obţinerea sa.
Conditiile de calitate ale probelor de audit se refera la caracterul imparţial, la credibilitatea şi la
siguranţa informaţiilor obţinute.
Calitatea tuturor probelor de audit este afectată de relevanța și credibilitatea informațiilor pe care
acestea se bazează.
Credibilitatea informațiilor de utilizat drept probe de audit, și deci a probelor de audit înseși, este
influențată de sursa și natura lor, și de circumstanțele în care sunt obținute, inclusiv de controalele
aferente întocmirii și păstrării lor, dacă acestea sunt relevante. Așadar, generalizările cu privire la
credibilitatea diferitelor tipuri de probe de audit fac obiectul unor excepții importante. Chiar atunci
când informațiile de utilizat drept probe de audit sunt obținute din surse externe entității, pot exista
circumstanțe care ar putea afecta credibilitatea lor. De exemplu, informațiile obținute dintr-o sursă
independentă externă pot să nu fie credibile dacă sursa nu este în cunoștință 406 ISA500 PROBE
DE AUDIT de cauză, sau dacă un expert din partea conducerii este lipsit de obiectivitate. Cu toate
că se recunoaște existența excepțiilor, următoarele generalizări cu privire la credibilitatea probelor
de audit pot fi utile:
Credibilitatea probelor de audit este mai mare atunci când acestea sunt obținute din surse
independente din afara entității.
Credibilitatea probelor de audit care sunt generate intern este mai mare atunci când
controalele aferente, inclusiv cele cu privire la întocmirea și păstrarea lor, impuse de
entitate sunt eficiente.
Probele de audit obținute direct de auditor (de exemplu, observarea aplicării unui control)
sunt mai credibile decât probele de audit obținute indirect sau prin deducție (de exemplu,
interogarea cu privire la aplicarea unui control).
Probele de audit în format documentat, fie în format hârtie, electronic, sau pe alt suport,
sunt mai credibile decât probele obținute verbal (de exemplu, o înregistrare scrisă
concomitentă a unei întâlniri este mai credibilă decât o reprezentare verbală ulterioară a
aspectelor discutate).
Probele de audit furnizate de documentele originale sunt mai credibile decât probele de
audit furnizate prin intermediul fotocopiilor sau facsimilelor, sau a documentelor care au
fost filmate, transpuse pe suport digital sau transferate pe alt suport în format electronic, a
căror credibilitate poate depinde de controalele asupra întocmirii și păstrării lor.
Suficienta este măsura cantitătii probelor de audit. Caracterul suficient se stabileşte în raport cu
numărul de elemente probante colectate;
Cantitatea probelor de audit necesare este afectată de evaluarea de către auditor a riscurilor
dedenaturare (cu cât sunt mai ridicate riscurile evaluate, cu atât vor fi solicitate mai multe probe
de audit)
Principala componentă a programului de audit o constiuie procedurile de audit, care pot fi:
- Teste de control: confirmă că sistemul de control intern functionează potrivit evaluării iniţiale a
auditorilor. Pentru testarea organizării şi funcţionării sistemului de control intern, auditorii pot
utiliza: - chestionare; - teste computerizate (în cazul auditului asistat pe calculator); - observaţia
directă a procedurilor de control intern aplicate la nivelul entităţii; - intervievarea persoanelor care
au aplicat procedurile de control intern; - intervievarea altor părţi implicate etc.
- Proceduri de fond, care pot fi: a) Teste ale detaliilor tranzacţiilor şi soldurilor conturilor: Această
categorie de teste constă în aplicarea unor proceduri de audit, cum ar fi: inspecţia documentelor şi
a activelor, observaţia asupra proceselor şi procedurilor, controlul calculelor, investigarea şi
confirmarea. b) Proceduri analitice: Acestea sunt proceduri care utilizează comparaţii ale
indicatorilor sintetici şi alte tehnici similare pentru a evalua caracterul rezonabil al informaţiilor
contabile şi a identifica potenţiale zone de risc.
Inspecţia constă în examinarea înregistrărilor sau a documentelor, interne sau externe, în formă
tipărită, electronică sau de altă natură. Inspecţia înregistrărilor şi a documentelor furnizează probe
de audit cu grade variate de credibilitate, în funcţie de natura şi sursa acestora şi, în cazul
înregistrărilor şi documentelor interne, în funcţie de eficienţa controalelor exercitate în timpul
obţinerii respectivelor evidenţe. Un exemplu de inspecţie utilizată ca test al controalelor îl
constituie inspecţia înregistrărilor sau a documentelor pentru obţinerea probelor referitoare la
autorizare.
Observarea fizică este mijlocul cel mai eficace de verificare a existenţei unui activ, însă ea nu
aduce decât o parte din elementele probante necesare şi anume numai existenţa bunului respectiv;
celelalte elemente probante ca: proprietatea asupra bunului, valoarea atribuită etc. trebuie
verificate prin alte tehnici.
Este o procedură care constă în a cere unui terţ având legături de afacere cu intreprinderea
verificată să confirme direct auditorului informaţiile privind existenţa operaţiilor, a soldurilor etc.
Auditorul are latitudinea de a determina condiţiile şi întinderea acestei proceduri. Procedura se
demareaza cu acordul conducerii intreprinderii supuse contrulului.
Confirmarea poate sa fie pozitiva, atunci cand tertul solicitat isi exprima acordul asupra informatiei
primite sau furnizeaza chiar el informatia sau negativa, atunci cand tertului solicitat i se cere sa nu
raspunda decat in cazul in care nu este deacord cu informatia care i s-a prezentat.
Recalcularea este o modalitate prin care se obtin probele de audit si reprezinta verificarea
corectitudinii matematice a documentelor/inregistrarilor.
Procedurile analitice presupun evaluarea informatiilor financiare prin intermediul unui studiu al
relatiilor dintre datele financiare si nonfinanciare.
VAR 2 Raportul unei misiuni de audit de bază trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele
elemente de bază:
titlul – recomandat sa se foloseasca titlul de “Raportul auditorului independent” pentru a-l
distinge de rapoartele care pot fi elaborate de alte persoane;
destinatarul – raportul trebuie adresat destinatarului care poate fi consiliul de administratie.
paragraful introductiv – cuprinde identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare
auditate;
responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare – raportul trebuie sa precizeze ca
cei din conducere sunt responsabili pentru intocmirea si prezentarea corecta a situatiilor
financiare in conformitate cu cadrul general aplicabil;
responsabilitatea auditorului – raportul trebuie sa precizeze ca responsabilitatea auditorului
este sa exprime o opinie asupra situatiilor financiare;
paragraful opiniei –poate avea urmatoarele forme:
opinia fara rezerve (curata);
opinia fara reserve, dar cu paragraph de observatii;
opinia cu reserve;
imposibilitatea exprimarii unei opinii;
opinia defavorabila.
alte responsabilitati de raportare – daca auditorul are si alte responsabilitati de raportare,
acestea trebuie prezentate intr-o sectiune separata a raportului
semnătura auditorului – raportul trebuie sa poarte semnatura societatii de expertiza
contabila insotita de semnatura auditorului;
data raportului – raportul trebuie sa poarte data de la sfarsitul lucrarilor de audit;
adresa auditorului – raportul trebuie sa mentioneze locul specific unde sunt situate birourile
auditorului.
Termenii utilizati pentru exprimrea opiniei auditorului sunt “dau o imagine fidelă” sau “prezintă
în mod sincer în toate aspectele lor semnificative”. Aceste 2 formulari semnifica, intre altele, ca
auditorul nu ia in considerare decat elementele semnificative privind situatiile financiare.
Opinia fara rezerve (nemodificata)- Situatiile financiare sunt intocmite sub toate aspectele
semnificative, in conformitate cu cadrul general de raportare financiara aplicabil
- “..in opinia noastra, situatiile financiare prezinta fidel, sub toate aspectele semnificative (ofera o
imagine corecta si fidela cu privire la) pozitia financiara a entitatii X la 31 decembrie 200.. si
performanta sa financiara si fluxurile sale de trezorerie aferente exercitiului incheiat la data
respective, in conformitate cu IFRS”
Este reprezentata de :
- Opinia cu rezerve
49.Definiti frauda
Termenul „fraudă” se referă la o acţiune cu caracter intenţionat întreprinsă de una sau mai multe
persoane din rândul conducerii, al celor însărcinaţi cu guvernanţa, al salariatilor sau tertilor,
actiune care implică utilizarea înşelăciunii în scopulobţinerii unui avantaj injust sau illegal.
50. Care sunt factorii principali care creeaza cadrul pentru savarsirea fraudelor?
57. Care este responsabilitatea auditorului privind comunicarea aspectelor specifice fraudei?
In cazul in care auditorul a obtinut informatii care indica posibilitatea existentei unei
fraude, acesta trebuie sa le comunice in timp util catre nivelul adecvat de conducere pentru a-i
informa pe principalii responsabili pentru prevenirea si detectarea fraudelor.
Sa determine responsabilitatile profesionale si legale aplicabile in situatiile date, inclusiv daca
se impune ca auditorul sa raporteze persoanei/persoanelor care au solicitat auditul ori autoritatilor
de reglementare.
Auditorul trebuie sa le comunice persoanelor insarcinate cu guvernanta orice alte aspecte privind
frauda, care sunt in opinia sa relevante pentru responsabilitatea pe care acestea le detin.
Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. 505 defineşte principalele cazuri în care auditorul are
obligaţia să procedeze la folosirea tehnicii confirmării externe (directe):
Auditorul poate folosi în general două tipuri de sondaje: sondajul statistic şi sondajul nestatistic.
Oricare ar fi însă tipul de sondaj, este important să fie respectate câteva reguli riguroase privind
decizia asupra eşantionului şi parcurgerea unor etape obligatorii:
B. elementele cheie – elementele care fie datorita naturii lor, fie datorita valorii lor, prezinta
riscuri si ca atare auditorul poate decide verificarea integral a acestora;
D. determinarea taliei esantionului – se face in functie de anumiti factori care difera dupa cum
este vorba de sondaje asupra atributiilor sau asupra valorilor;
G. evaluarea rezultatelor – inainte de tragerea unei concluzii asupra rezultatului, fiecare anomalie
este examinata pentru a se aprecia daca este reprezentativa, accidentala sau exceptionala;
H. concluziile sondajului – concluzia finala este suma concluziilor trase asupra elementelor
cheie, asupra anomaliilor exceptionale asupra restului masei.
62. Cum se procedeaza in situatia faptelor descoperite până la data raportului de audit?
fapte descoperite până la data raportului de audit – auditorul trebuie sa verifice daca acestea au
influenta semnificativa asupra situatiilor financiare si sa le prezinte in anexele situatiilor
financiare
63. Cum se procedeaza in situatia faptelor descoperite dupa data raportului de audit?
fapte descoperite după data raportului de audit, dar înaintea publicării situaţiilor financiare:
- Daca au incidenta semnificativa auditorul stabileste daca se impun masuri ptr corectarea
situatiilor financiare de catre conducere iar in acest caz auditorul emite un alt raport.
fapte descoperite după publicarea situaţiilor financiare – auditorul nu este obligat sa faca vreo
investigatie
Auditorul poate decide să aplice eşantionarea în audit asupra soldului unui cont sau unei clase de
tranzacţii.
Riscul asociat eşantionării - se referă la posibilitatea selectării unui eşantion care să nu fi e
reprezentativ. Eşantionul poate, de asemenea, să conţină erori materiale sau devieri de la
conformitate. Emiterea unei concluzii pe baza unui eşantion poate fi diferită de concluzia la care
s-ar fi ajuns dacă întreaga
colectivitatea ar fi făcut obiectul auditului.
Eşantionarea statistică reprezintă o metodă prin care eşantionul este constituit astfel încât
fiecare unitate din colectivitatea totală are o probabilitate egală de fi inclusă în eşantion, metoda
de selecţie a eşantionului este aleatoare, permite evaluarea rezultatelor pe baza teoriei
probabilităţii şi cuantificarea riscului de eşantionare.
- selecţia aleatoare
- selecţia sistematică –calculeaza un pas de numarare
b. non-statistică.
Eşantionarea non-statistică este o metodă de eşantionare, în care auditorul foloseşte
raţionamentul profesional pentru a selecta elementele unui eşantion. Întrucât, scopul unei
eşantionări este de a trage concluzii asupra întregii colectivităţi, auditorul urmează să selecteze
un eşantion reprezentativ prin alegerea unităţilor de eşantionare care au caracteristici tipice
pentru colectivitatea respectivă. Rezultatele nu se vor extrapola asupra întregii colectivităţii,
întrucât eşantionul selectat nu este reprezentativ