Conf. Univ. Dr.

Paraschiva Postolache
UMF "Grigore T. Popa", Iasi

Valvulopatiile
STENOZA MITRALĂ
= Cardiopatie valvulară ce are ca și caracteristică anatomică
micșorarea orificiului atrio-ventricular stâng ce crează o
jenă în calea trecerii sângelui din atriul stâng în ventricolul
stâng
 Manifestări clinice

 Dispneea
 Tusea
 Hemoptizia
 Palpitațiile
 Cianoza
 Durerea toracică
Dispneea
o Determinat de excesul de sânge în plămâni cantonat în
venele și capilarele pulmonare
o Apare la efort
o În stadiul avansat apare ortopneea, dispneea
paroxistică nocturnă și edemul pulmonar acut

Tusea
o Se intensifică după efort și în cursul nopții
o Determinat de staza pulmonară și compresiunea
arborelui bronșic
o Seacă, uscată
Palpitațiile
o Apar în timpul nopții
o Senzația de bătăi cardiace intense sau rapide

Hemoptizia
o Pierderea de sânge pe cale traheo-bronșică (cu
expectorația acestuia)
o Poate aparea târziu în evoluția bolii
o Poate fi simptomul unic și inițial
o Determinat de creșterea rapidă a congestiei pulmonare
sau rupturii unor vene din submucoasa peretelui bronșic
Cianoza buzelor
o Apare devreme ca expresie a stazei pulmonare → duce la
creșterea proporției de hemoglobină redusă din sângele
arterial

Durerea toracică
o Aspect de tip anginos
 Examene paraclinice și clinice
1) Examenul radiologic
• Mărirea atriului stâng
2) EKG
• Semne de supraîncărcare atrială stângă
• Modificarea undei P
3) Echografia cardiacă
• Încetinirea mișcării valvulelor mitrale și a pereților atrilui
stâng
• Întârzierea închiderii orificiului atrio-ventricular
 Diagnosticul pozitiv de SM
a) Semne stetacustice
 Semnele stetacustice proprii stenozei (uruitura
diastolică, suflul presistolic)
 Semnele stetacustice care indica scleroza
valvulară (clacmentul de deschidere și cel de
închidere)
b) Semnele de mărire a inimii
 Semnele de mărire a atriului stâng

c) Semnele din partea circulației pulmonare

 Semne de hipertensiune
 Semne de stază venoasă pulmonară

d) Tulburări funcționale
 Dispnee la efort
 Palpitații
 Tuse
 Edem pulmonar la eforturi mari
 Hemoptizii
 Cianoza
 Aprecierea gradului de
severitate a SM
Starea funcțională a miocardului:

 Compensat
 Decompensat (inima dreaptă)
- De gradul II: hepatomegalie de stază
- De gradul III: edeme cardiace
Insuficiența mitrală
Existența unui
reflux de sânge
din ventriculul
stâng în atriul
stâng, în timpul
sistolei,
datorită lipsei
de închidere
ermetică a
orificiului
mitral.
 Clasificare

I. Insuficiență mitrală organică

II. Insuficiență mitrală funcțională
 Insuficiență mitrală organică

• Are la bază o leziune distructivă a aparatului

valvular mitral
• Determinată de RAA (Reumatism articular acut)
• Cauză congenitală
Insuficiență mitrală funcțională

• Dilatarea miocardului ventricular și a orificiului

mitral
• Valvele mitrale nu reușesc să se închidă complet
orificiul valvular dilatat excesiv
• Determinată de HTA și cardiopatia ischemică
Examen clinic
• Palpitații
• Dispnee
• Senzația de slăbiciune musculară

Examenul obiectiv
• Suflul sistolic la vârful inimii
• Suflul iradiază spe axila stângă datorită hipertrofiei ventriculului
stâng

Examenul paraclinic
• Arată mărirea de volum a ventriculului stâng
• Apar semne de stază pulmonară
EKG
• Arată supraîncărcarea ventricolului stâng
• Se exprimă prin amplitudinea complexului QRS
• Modificări secundare de fază terminală

Diagnosticul pozitiv
• Prezența unui suflu sistolic intens
• Semne radiologice și EKG de supraîncărcare a ventricolului stâng

Complicații
• Insuficiență cardiacă
• Aritmii
• Accidente tromboembolitice
Aprecierea gradului de severitate a
insuficienței mitrale
Bazată pe caracterele jetului de reflux din atriul stâng:

 Gradul I: jet abia percepetibil (1-2 ml pe sistolă)

 Gradul II: jet net perceptibil (5-10 ml pe sistolă)
 Gradul III: jet mare (30 ml pe sistolă cu semne clinice
exprimate)
 Gradul IV: reflux atrial enorm (200 ml cu tulburări
funcționale importante și mărirea considerabilă a inimii)
 Tratamentul kinetoterapeutic
al valvulopaților
După Societatea de Cardiologie din New York, bolnavii cu
afecțiuni cardiace se împart în 4 grupe:

Grupa I: cardiaci fără limitarea capacității obișnuite de efort

Grupa II: cardiaci cu limitarea ușoară a capacității de efort
care prezintp simptome patologice la eforturi moderate și
mici
Grupa III: cardiaci cu limitarea mare a capacității de efort care
suferă chiar la micile eforturi ale vieții curente
Grupa IV: cardiaci care nu pot executa nici cel mai mic efort
fără disconfort
Scopul aplicării exerciţiilor fizice la bolnavii cu valvulopatii:

 Menţinerea capacităţii fiyice prezente

 Obţinerea unei adaptări econome la efort, prin micşorarea
tahicardiei de efort
 Distribuirea mai bună a debitului sanguin în circulaţia
sistemică
 Adaptarea la efort a cordului
cu insuficienţă mitrală

Antrenamentul fizic este util pentru valvularii din

grupa I şi într-o măsură mai mică pentru cei din
grupa a II a.
 Obiectivele urmărite
1) Evitarea efectelor nocive ale sedentarismului
2) Îmbunătăţirea activităţii motrice (fără contracţii
musculare inutile, fără a impune cordului un
efort excesiv)
3) Realizarea unei activităţi economice a cordului,
circulaţiei periferice şi metabolismului muscular
 Modalitatea optimă de obţinere a acestor
efecte este gimnastica analitică a tuturor
segmentelor corpului şi antrenamentul de
rezistenţă realizat prin efort prelungit sau
cu intervale.
 Pentru valvularii din grupa II programul de
exerciţii fizice cuprinde numai gimnastică
medicală şi plimbări.
 Obiectivele generale
 Combaterea factorilor de risc
 Ameliorarea activităţii cordului
 Creşterea tonusului muscular şi a mobilităţii
articulare
 Creşterea capacităţii de efort
 Obţinerea unei stări fiyice, psihice, igienice
favorabile
 Metodologia recuperării fizice
la valvularii neoperaţi

Se va porni de la determinarea capacităţii de efort a

bolnavului.

Acest test de efort iniţial are şi avantajul de a scoate

în scenă posibile aritmii la efort.
Intensitatea efortului va fi apreciată prin testul de efort
inițial.
• Valvulopatiile ușoare – intensitatea este 70% din
capacitatea funcțională estimată
• Formele cu răsunet cardiac – intensitatea este 50-55%
 Se recomandă ca pe durata ședinței (45 minute)
să se realizeze o alternanță a exercițiilor
respiratorii, cu cele de forță, iar la sfârșit bolnavul
să fie deprins cu tehnicile de relaxare, urmate de
masaj.
Recuperarea
valvularilor
operați
 Indicații metodice ale recuperării
1. În primele zile post-operator
• Kinetoterapie respiratorie

2. În următoarele zile
• Exerciții de mobilizare a musculaturii respiratorii
• Exerciții de mobilizare a membrelor

3. Prin pregătirea fizică se va urmări readaptarea progresivă la efort

 Metodologia recuperării
Cuprinde 3 faze:

• Faza intraspitalicească (faza I)

• Faza de covalescență (faza II)
• Faza de întreținere (faza III)

 Mai nou se adaugă și Faza O (preoperator)

 Faza I - intraspitalicească
Cele 24-48 de ore petrecute în blocul operator sunt
dominate de măsurile imediate privind profilaxia
complicațiilor de decubit.

• Mobilizări pasive, active ale membrelor inferioare

• Asigurarea permeabilității căilor respiratorii
Se indică mersul în:

• absența dispneei
• puls de repaus sub 100/min
• absența galopului ventricular stâng la efort

La sfârșitul acestei faze, bolnavul trebuie să cunoască și să repete

programul ambulator de recuperare:

• exercițiile respiratorii
• exercițiile fizice ce implică mobilizarea centurilor
• mersul progresiv
Se mai recomandă:
• Program de mers, cuprinzând 3-5 plimbări pe
săptămână, cu o durată de 20-30 minute, FC să
fie maxim 100-120/min.
 Faza II – de covalescență

Marchează trecerea de la perioada acută,

la viața socio-profesională.
 Principalele obiective

 precizarea programului de antrenament:

intensitate, frecvența, durata și tipul efortului
muscular
 măsurile de profilaxie și tratament
 deprinderea tehnicilir de relaxare
 Programul fazei a doua va fi precedat de un test de
efort maximal pt urmărirea parametrilor cardio-
respiratorii și metabolici:

• Astenia
• Pragul dispneei
• Tahicardia
• Fracția de ejecție
Elementele menționate ne permit orientare către unul din
următoarele programe:

a) Program ușor (exerciții respiratorii, plimbări scurte)

b) Program mediu (exerciții respiratorii, gimnastică ușoară,
mers normal, exerciții la bicicleta ergometrică – 50-60W)
c) Program normal
• 3 ședințe / săptămână la cicloergometru
• Timp de 8 săptămâni
• 6 săptămâni la 70% FCMax
• 2 săptămâni la 80% FCMax
 Faza III – de întreținere
• Utilă valvularului operat pentru reluarea
activității profesionale
• FC de antrenamet = 50-70%
• Se continuă cu exercițiile respiratorii
• Se insistă asupra grupelor musculare ce urmează
a fi solicitate prin profesie