George Călinescu, important critic şi prozator interbelic, ilustrează concepţia sa critică şi

teoretică despre roman, considerându-l pe Balzac modelul esenţial. În eseul “Teoria

romanului”, el consideră că romanul trebuie să fie o scriere tipic realistă, care să demonstreze
idei printr-o experienţă de viaţă.
u"licist, p#et, eseist, r#%ancier, ist#ric literar, e#rge C&linescu este aut#rul pri%ul
r#%ancitadin de tip "al acian,1Enig%a tiliei+, ap&rut în anul 435
George Calinescu este considerat a fi unul dintre cei mai cunoscuti critici literari si scriitor romani din
perioada interbelica. Teoreticianul romanului romanesc modern, acesta respinge proustianismul si
pledeaza pentru realismul classic (roman obiectiv de tip balzacian).

Opera este un roman prin amploarea actiunii ce se desfasoara pe mai multe planuri, urmarind un
conflict complex la care participa un numar mare de personaje puternic individualizate. Este un roman
realist prin tema, structura inchsa, atitudinea critica fata de anumite aspect ale societatii, prin
importanta acordata banului, specificul secventelor descriptive, realizarea personajelor, obiectivitate,
dar depaseste modelul realismului clasic prin spiritul critic si polemic si prin elemente ale modernitatii.
De asemenea, este si un roman modern obiectiv, deoarece mizeaza pe obiectivitate, prezentand
aspecte din viata sociala intr-o maniera omniscienta.

De asemenea, este si un roman modern obiectiv, deoarece mizeaza pe obiectivitate, prezentand

aspecte din viata sociala intr-o maniera omniscienta.

Elementele romantice se adaugă celor balzaciene, prin câteva trăsături evidente:

 folosirea antitezei în caracterizarea unor personaje, Felix cu Titi, Otilia cu Aurica, moş
Costache cu Pascalopol; se opun prin trăsăturile esenţiale: inteligenţă, ambiţie,
frumuseţe, delicateţe, farmec, generozitate, în antiteză cu debilitatea mintală, apatia,
urâţenia, acreala, răutatea, invidia, avariţia;
 descrierea naturii Bărăganului într-un registru fantastic, descrierea casei vechi,
părăginite, cu scări care scârţâie, cu giurgiuvele scorojite amintind de casa lui Dionis
din nuvela eminesciană;
 motivul „orfanului”, evidenţiat în roman prin Felix şi Otilia, supuşi - din această cauză -
răutăţilor înveninate ale clanului Tulea.
Elemente realiste
Elementele realiste sunt evidenţiate în roman prin:

 tema care reflectă stadiul societăţii burgheze în plină degradare morală sub puterea
mistificatoare a banului, căruia „i se închină toţi”;
 personajele sunt tipice, luate din realitatea oricărei societăţi, tipuri umane specifice,
determinate social în raport cu mediul. (Nicolae Filimon, I.L. Caragiale)
Elemente ale clasicismului
Elemente ale clasicismului reies mai ales din:

 simetria romanului, care începe cu o imagine dezolantă a casei lui Costache

Giurgiuveanu şi se termină cu aceeaşi imagine lugubră: „Aici nu stă nimeni”;
 personajele sunt caractere construite pe o dominantă psihică: Costache Giurgiuveanu
- avariţia, Leonida Pascalopol - nobleţea sufletească, Stănică Raţiu - arivismul şi
demagogia, Aglae - răutatea şi invidia etc.
Romanul Enigma Otiliei întruneşte aşadar spiritul clasic balzacian, cu elemente de
factură romantică şi cu trăsături puternice ale romanului modern, realist şi obiectiv prin
introspecţia şi luciditatea analizei psihologice a personajelor, din care se desprind
psihologii derutante (Otilia), degradări psihice ca alienarea, senilitatea (Simion),
consecinţele eredităţii (Aurica o moşteneşte pe Aglae, iar Titi pe Simion), constituindu-se
într-o creaţie fundamentală a literaturii române.

Balzacianismul este prezent in "Enigma Otiliei" prin tema romanului, care ilustreaza
viata burgheziei bucurestenede la inceputul secolului al XX-lea, societate degradata sub
puterea mistificatoare a banului, intreaga actiune aromanului construindu-se in jurul
averii lui mos Costache Giurgiuveanu, care concentreaza faptele si reactiile
tuturorcelorlalte personaje, interesate mai mult sau mai putin de mostenire. De altfel,
Balzac a concentrat ideea ca banii,averea au putere distrugatoare asupra eticii unei
societati, afirmand: "Zeul la care se inchina toti este banul". Tot aicise inscrie si motivul
mostenirii, majoritatea personajelor pazind cu strasnicie integritatea averii lui
CostacheGiurgiuveanu. Aglae Tulea se opune cu vehementa infierii Otiliei de catre
Costache, iar cand acesta moare, instituie oadevarata paza militara pentru a nu fi
instrainat nici un obiect din casa fratelui: " sa fiti cu ochii in patru, sa nu iacineva vreo
hartie, vreun lucru, nici un cap de ata, aici eu raspund, ca unica ruda mai de aproape
Tema textului este fresca din viata burgheziei bucurestenela inceputul secolului
al XX-lea, societate degradata sub puterea mistificatoare a banului, intreaga actiune
aromanului construindu-se in jurul averii lui mos Costache Giurgiuveanu.
Tema este evidenţiată încă din titlu, care pune accentul pe caracterul imprevizibil al
eroinei şi care face din roman o poveste a enigmei feminităţii. În intenţia scriitorului, cartea
purta titlul “Părinţii Otiliei”, ilstrând astfel motivul balzacian al paternităţii, urmărit în
relaţiile părinţi-copii, în contextul epocii interbelice. Fiecare dintre personajele romanului pot
fi considerate părinţi ai Otiliei, pentru că, într-un fel sau altul, îi hotărăsc destinul. De pildă,
moş Costache îşi exercită lamentabil rolul de tată, deşi nu este lipsit de sentimente faţă de
Otilia. El se gândeşte la viitorul ei, vrea chiar să o înfieze, dar amână la nesfârşit gestul. Şi
Pascalopol, mult mai vârstnic decât Otilia, mărturiseşte că în iubirea pentru ea îmbină
pasiunea cu paternitatea. altfel, Balzac a concentrat ideea ca banii,averea au putere
distrugatoare asupra eticii unei societati, afirmand: "Zeul la care se inchina toti este
banul". Tot aicise inscrie si motivul mostenirii, majoritatea personajelor pazind cu
strasnicie integritatea averii lui CostacheGiurgiuveanu. Aglae Tulea se opune cu
vehementa infierii Otiliei de catre Costache, iar cand acesta moare, instituie oadevarata
paza militara pentru a nu fi instrainat nici un obiect din casa fratelui: " sa fiti cu ochii in
patru, sa nu iacineva vreo hartie, vreun lucru, nici un cap de ata, aici eu raspund, ca
unica ruda mai de aproape

Opera data are un titlu foarte sugestiv, aflandu-se in stransa legatura cu intreg
continutul textului, fiind alcatuit din doua substantive, unul comun (“enigma”)
si unul propriu (“Otiliei”). In sens denotativ, enigma semnifica un lucru greu de
inteles, nelamurit, ascuns sau o taina, un mister, iar substantivul propriu
semnifica un nume oarecare. In sens conotativ, titlul duce cu gandul la misterul
personajului Otilia, care este ca o ghicitoare sau un joc distractiv greu de
descifrat de catre ceilalti. Astfel, legatura dintre titlu si ideea textului devina
stransa cand incercarea lui Felix de a o intelege pe Otilia este in zadar, dar si a
lui Pascalopol in final.