C.

Antonov Apiterapia pentru toţi Editura ALDO 2003 Bucureşti p 7 - 20

MIEREA
Generalităţi
Se poate demonstra că mierea de albine este unul dintre produsele cele mai complexe,
în compoziţia căruia s-au descoperit substanţe vitale pentru buna funcţionare a organismului
uman. Ca o definiţie scurtă, putem spune că mierea este un produs elaborat de al- bine, în
urma unor procese sofisticate, din nectarul florilor, prin adaos de secreţii glandulare de la
nivelul corpului lor. Ca un mic exemplu, albinele, pentru elabo- rarea unui kg de miere,
trebuie să polenizeze aproximativ 3-4 milioane de flori. In- credibil, nu!? Potrivit studiilor
efectuate, nectarul acestor inflorescenţe este prelu- crat minuţios de către albinele harnice şi
îmbunătăţit cu propriile lor substanţe bio- logice. Deci mierea este considerată un produs al
albinelor, şi abia apoi un produs vegetal.
Albinele au nişte glande care secretă substanţe numite enzime şi se definesc drept catalizatori
solubili, de natură organică, dependente de anumite condiţii
de mediu. Enzimele sunt activatoare sau inhibitoare. Ele acţionează asupra proteinelor, amid
onului, glicogenului, lipidelor. Dintre enzimele care înlesnesc procesul de transformare a
zaharurilor din nectarul florilor în alte zaharuri, cea mai
importantă este invertaza. Când intervine invertaza, glucoza şi fructoza se desfac. Glucoza est
e o substanţă organică dulce, solubilă în apă. Fructoza este tot o substanţă organică, dar mai d
ulce decât glucoza. Glucoza şi fructoza există în proporţii uşor egale în
miere. Nectarul este un suc dulce, pe care-l produc florile. El conţine 50-75% apă, 20-24%
glucide, 13-20% zahăr, substanţe minerale, vitamine
etc. Transformarea nectarului în miere este un proces chimic şi fizic, la care ia parte o
întreagă familie de albine. Procesul durează aproximativ 5 minute, după care, al- bina
părăseşte stupul. Albinele tinere prelucrează nectarul în 20 de minute, timp în care nectarul
pierde o cantitate mare de apă, se saturează cu enzime, după care este depus în celulele de
ceară, timp de 3-5 zile. În acest interval de timp, el suferă
nişte modificări fizice şi chimice, transformându-se astfel în miere.
Proprietăţi şi compoziţie 1.Consistenţa mierii Ea are aspectul unei substanţe groase,
semitransparentă, semilichidă, care treptat se cristalizează. ATENŢIE, mierea foarte fluidă,
care conţine mai mult de 20% apă, are o consistenţă anormală. O deosebită importanţă o are
şi felul zaharurilor. Mierea care conţine mai multă fructoză este lichidă, iar mierea cu mai
multă glucoză cristalizează mai re- pede. Un litru de miere cântăreşte 1,480
kg. 2.Culoarea Culoarea mierii variază de la incolor, galben-deschis, galben-auriu, până
la negru, dar nu poate fi un indiciu pentru aprecierea ei. Mierea de salcâm are o
nuanţă uşoară de crem. 3.Gustul Mierea are un gust dulce, uneori chiar uşor acrişor. Dacă
mierea conţine mai multă fructoză, ea este mai dulce decât cea falsificată. Gustul mierii
depinde de concentraţia zaharurilor componente. Compoziţia chimică a mierii Mierea de
albine este un produs compus din glucoză, fructoză, zaharoză, dextrină, apă, albumine,
substanţe azotoase, acizi organici, substanţe minerale, vitamine. O analiză a mierii dă
următoarele componente: Apă ——— 17,20%; Zaharuri nereducătoare ———
1,7%; Zaharuri reducătoare ——— 70,75%;
Gome şi dextrine ——— 0,10-0,25%; Substanţe minerale ——— 0,30-1%; Proteine ———
0,30-0,60%; Acizi organici ——— 0,5-0,25%; Fermenţii-diastaze ——— prezenţi; Vitamine
——— prezente; Inhibină ——— prezentă; Hormoni ——— prezenţi. Glucidele Sunt
substanţe organice hidrocarbonate, care se găsesc în proporţie consid- erabilă în miere, cu rol
deosebit energetic, structural, de creştere a rezervelor de glicogen din ficat, participând la
formarea membranelor celulare, a ţesuturilor. Fiind compusă aproape în întregime din
glucoză şi fructoză, mierea
reprezintă un aliment extrem de energizant şi de tămăduitor. Varietatea ——— Glucoza —
—— Fructoza Miere de salcâm ——— 36% ——— 41% Miere de măr ——— 36,19% —
—— 39,42% Miere de zmeură ——— 33,57% ——— 41,34% Miere de bumbac ———
31,67% ——— 42,00% Miere de trifoi ——— 30,05% ——— 39,07% Miere de tei ———
35% ——— 42% Este bine de ştiut faptul că mierea are o mare valoare calorică, astfel încât
1 kg de miere conţine 4.100 calorii. Făcând o comparaţie simplă, aflăm următoarele: 1 kg
miere = 1,680 kg carne de vită; 1 kg miere = 50 ouă; 1 kg miere = 5.900 ml lapte; 1 kg miere
= 20 banane;
1 kg miere = 30 portocale; sau: 30 g miere dau ——— 91 calorii; 30 g gălbenuş de ou dau —
—— 87 calorii; 30 g carne de vită dau ——— 56 calorii; 30 g cartofi dau ——— 30
calorii; 30 g lapte de vacă dau ——— 22 calorii. În compoziţia mierii, pe lângă glucoză şi
fructoză, s-au descoperit şi alte glu- cide, zaharoza şi maltoza. Proteinele Proteinele se
găsesc în procente mici, dar foarte folositoare organismului. Ele apar în miere când albinele,
alimentându-se cu polen, scapă particule din acesta.
Unele sorturi de miere conţin chiar mai multe proteine, ca de exemplu, mierea de
rapiţă. Acizii organici Au un rol foarte important în metabolism. Acizii organici intră în
compoziţia mierii într-o proporţie de 20 miimi la 100 g miere, având un rol deosebit în
conser- varea mierii. Foarte important de ştiut este faptul că mierea are întotdeauna o reacţie
acidă, iar dintre acizii organici din miere
amintim: Acidul gluconic, cu rol conservant; Acidul formic, cu rol în prelucrarea ei şi rol dezi
nfectant; Acidul pantotenic; Acidul
fosforic; Acidul folic, cu rol în mărirea numărului eritrocitelor în sânge;
Acid citric, lactic, malic, oxalic, succinic etc. Vitaminele Vitamina B1 se găseşte până la 0,1
mg într-un kg de miere. Ea asigură buna funcţionare a sistemului nervos, reglează
metabolismul şi menţine dantura sănă- toasă. Vitamina B2 se găseşte până la 1,8 mg într-
un kg de miere. Favorizează metabolismul şi are efect
antialergic. Vitamina B3 se găseşte până la 2 mg într-
un kg de miere. Are rol în buna funcţionare a pielii, a părului şi a
mucoaselor. Vitamina B5 ajunge până la 1,5 mg într-un kg de miere. Îmbunătăţeşte circu-
laţia sangvină periferică, ajută procesele de oxido-reducere ale
organismului. Vitamina B6 se întâlneşte până la 6 mg la un kg de miere. Ajută sistemul ner-
vos şi aparatul digestiv.
Vitamina C se găseşte în cantitate de 40-60 mg la un kg de miere. Activează formarea
protrombinei, are rol în apărarea organismului, menţine structura oaselor, a muşchilor,
stimulează creşterea. Vitamina K ajută la coagularea sângelui. Substanţele minerale Oamenii
aleg destul de des miere de culoare deschisă, cum este de pildă mierea de salcâm. Uneori este
chiar o păcăleală. De exemplu, mierea polifloră, provenită din combinaţia florii de la munte
cu cea de şes, este superioară celei de salcâm. Sau mierea de floarea-soarelui este mai bogată
în substanţe minerale chiar decât cea polifloră. Substanţele minerale au deosebite roluri, sunt
reglatoare ale echilibrului acido-bazic şi au rol în activitatea enzimelor. Substanţele minerale
din miere sunt numeroase: aluminiu, bor, calciu, clor, crom, cupru, fier, iod, litiu, mangan,
nichel, potasiu, siliciu, sodiu, staniu, sulf,
titan. Noi le vom descrie pe cele mai importante pentru
organism. Potasiul. Organismul omului are nevoie de 8-
15 g pe zi. Potasiul participă la intensificarea mişcărilor cardiace. Mierea furnizează potasiu
de aproximativ 10 ori mai mult decât în
sânge. Fosforul. Rolul fosforului în organism este structural, funcţional, energetic, intră în
compoziţia unor sisteme enzimatice. Este un mineral vital pentru organ- ism. In miere,
fosforul se găseşte în proporţie de 20 mg la 100 ml
miere. Magneziul. Este un element indispensabil în alimentaţie. Necesarul zilnic pen- tru
adulţi este de 0,45 g. În miere se găseşte într-o concentraţie de 20 mg la
100 ml. Clorul. Este elementul mineral adus în organism sub forma clorurilor. Are rol în
reglarea echilibrului acido-bazic. În miere se găseşte într-o concentraţie de aproximativ 15 ori
mai mică decât în
plasmă. Sodiul. Are un rol important în repartiţia apei în organism. Aluminiul. Este necesar or
ganismului; sărurile lui au o acţiune astringentă, provocând o acţiune antiinflamatoare.
Borul, molibdenul şi cuprul. Ajută la sintetizarea vitaminei C şi a zaharurilor din plante. Bism
utul. Sărurile acestuia au o acţiune astringentă asupra organismului. Bariul. Se găseşte în mier
ea de nectar de la 0,01 până la 0,1%. Vanadiul, element rar, stimulează sistemul generator san
gvin şi măreşte er-
itropoeza. Fierul. Este necesar pentru buna funcţionare a ţesuturilor. După cercetarea compo
ziţiei, s-a găsit că 1 kg de miere conţine în medie 12 mg fier. Sărurile lui stimulează funcţia
sangvină a măduvei. Fierul stimulează funcţiile sistemului ner- vos. Fermenţii -
enzimele Fermenţii au o mare importanţă în determinarea provenienţei, a alterării şi
a falsificării mierii. Fermentul principal al mierii este invertaza. Sub influenţa ei,
zaharoza se descompune în glucoză şi fructoză. Invertaza din miere are o prove- nienţă dublă:
din nectarul plantelor şi din saliva albinelor. Tipul hranei adunată de albine are mare
importanţă: când ea este bogată în zaharoză, este necesar să fie amestecată cu multă salivă - o
astfel de miere este bogată în enzime. Majoritatea proceselor de metabolism sunt procese
realizate cu ajutorul catal- izatorilor. Proprietăţile antiseptice şi antibiotice ale
mierii Egiptenii şi grecii foloseau mierea la conservarea cadavrelor. În urma unor cercetări
amănunţite, se dovedeşte existenţa unor substanţe an- tibacteriene sau antibiotice în produsele
apicole. S-a confirmat existenţa unor sub- stanţe antibacteriene în miere, polen, ceară şi
lăptişor de matcă.