CITIRE DE PARTITURI

ÎNDRUMĂRI METODICE PENTRU STUDIUL CITIRII DE

PARTITURI
- CITIREA ÎN CHEI -
Prof. univ. dr. PETRU STOIANOV
An III - ZI, FR, ID; Semestrul II

1.

         

   

      
      

Obiective
Disciplina îşi propune următoarele obiective: dezvoltarea la studenţi
a capacităţii de operare cu tehnici specifice, constând în transformarea
semnelor grafice în dat sonor pe orizontală, în toate cheile, inclusiv în
vechile chei corale; dezvoltarea capacităţii de citire ordonată în acelaşi
timp pe orizontală şi pe verticală, în sisteme de patru portative, fiecare cu
informaţie diferită, în chei diferite. Competenţa astfel obţinută se
constituie în bază pentru citirea partiturilor complexe, inclusiv pentru
studiul transpoziţiei orale.
• Evaluare – prin examen oral-practic; citire la pian (din temele studiate pe
semestrul II)

Bibliografie

Stoianov, Petru – Citire de partituri, Sinteze III, Editura Fundaţiei

România de Mâine, Bucureşti, 2004, 2005
Stoianov, Petru – Citire de partituri. Curs practic ( în curs de apariţie)
Grefiens, Vinicius - Curs practic de citire de partituri. Citire în chei,
Editura Muzicală, Bucureşti, 1968 (capitolul 2 şi 3 voci)

Lecţia 1

Recapitulare şi consolidare capitolul Citirea la 3 voci.

Studenţii vor relua studiul pieselor la 3 voci în alte date, respectând – de
această dată – toate indicaţiile din partitură: tempo, nuanţe, caracterul
piesei etc.
Totodată, se vor acomoda cu citirea la 4 voci doar în cheia Sol -
exemplul nr. 1; pentru a se uşura citirea, recomandăm studiul iniţial pe
câte 2 sau 3 voci în combinaţii diferite, decupate din text: de exemplu -
pentru combinaţii de câte 2 voci: Bas-Tenor; Bas-Alto; Bas- Sopran;
Tenor –Alto; Tenor -Sopran; Alto – Sopran iar pentru combinaţii pe 3
voci: Bas - Tenor- Alto; Bas - Tenor – Sopran etc. În final, se trece la
citirea la 4 voci.
Lecţia 2
Studiul citirii în chei la patru voci: exemplele 2-4; acestea se vor studia
iniţial pe câte 2 sau 3 voci în combinaţii diferite, decupate din text: de
exemplu - pentru combinaţii de câte 2 voci: Bas-Tenor; Bas-Alto; Bas-
Sopran; Tenor –Alto; Tenor -Sopran; Alto – Sopran iar pentru combinaţii
pe 3 voci: Bas - Tenor- Alto; Bas - Tenor – Sopran etc. În final, se trece
la citirea la 4 voci.

Lecţiile 3-4

Studierea exemplelor 5-7 pe câte 2 voci decupate din text: de exemplu

Bas – Tenor; Bas – Alto; Bas – Sopran; Tenor –Alto; Tenor -Sopran; Alto
– Sopran iar pentru combinaţii pe 3 voci: Bas - Tenor- Alto; Bas - Tenor
– Sopran etc. În final, se trece la citirea la 4 voci.

Lecţiile 5-6

Studierea exemplelor 8-10 pe câte 2 voci decupate din text: de exemplu

Bas – Tenor; Bas – Alto; Bas – Sopran; Tenor –Alto; Tenor -Sopran; Alto
– Sopran iar pentru combinaţii pe 3 voci: Bas - Tenor- Alto; Bas - Tenor
– Sopran etc. În final, se trece la citirea la 4 voci.

Lecţiile 7-8

Studierea exemplelor 11-13 pe câte 2 voci decupate din text: de exemplu

Bas – Tenor; Bas – Alto; Bas – Sopran; Tenor –Alto; Tenor -Sopran; Alto
– Sopran iar pentru combinaţii pe 3 voci: Bas - Tenor- Alto; Bas - Tenor
– Sopran etc. În final, se trece la citirea la 4 voci.

Lecţia 9

Studiul transpoziţiei

În această lecţie, se vor aborda principiile de bază pentru realizarea

transpoziţiei orale.Totodată, studenţii se vor acomoda cu transpoziţia
orală la 2 voci.
TEMELE PENTRU APLICAREA TRANSPOZIŢIEI se realizează
pe baza deprinderii de a se citi în toate cheile şi combinaţiile de chei
posibil a fi utilizate într-o partitură – inclusiv în acele partituri care
utilizau vechile chei corale – studentulul i se cere să efectueze o
transpoziţie orală (nescrisă, la prima vedere, în timp real).
Dacă prin transpoziţie – în general – se înţelege „reproducerea
exactă a unei voci (ştime) sau a unei partituri (lucrări) într-o altă
tonalitate”, după cum apreciază Alexandru Velehorschi1, cele două tipuri

1
Velehorschi, Alexandru. Studiul transpoziţiei, Bucureşti, Edit. Didactică şi Pedagogică, 1968, p. 5
de transpoziţie – scrisă şi orală – au valenţe diferite şi presupun modalităţi
de abordare diferită a partiturii ce urmează a fi transpusă.
Astfel, „transpoziţia scrisă se face prin schimbarea armurii şi
transcrierea notelor, avându-se în vedere intervalul dintre tonica veche şi
cea nouă”2 în timp ce transpoziţia orală este o transpoziţie ce se realizează
în timp real, la prima vedere. Aceasta „se bazează pe înlocuirea mintală a
cheilor şi a armurii, fapt care permite cititorului să urmărească şi să
execute simultan mai multe voci, chiar dacă transpun la intervale diferite.
Cu alte cuvinte, transpoziţia orală implică un efort susţinut şi o
perspectivare mentală a altor chei, implicit a altor armuri şi a altor
accidenţi ce intervin pe parcurs în raport de partitura ce urmează a fi
transpusă.

2
cf. Velehorschi, Alexandru, op. cit., p. 6