Grupa 1414

TERAPIA GRADUALĂ VS. TERAPIA ȘOC:CAZUL POLONIEI

SI AL UNGARIEI. CE DRUM ALEGEM CATRE ECONOMIA
DE PIAȚĂ

STUDENȚI:
Lăscan Robert

Iordache Teodor

Iordănescu Radu-Valentin

1
 Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………………….…3
I.Procesul de tranziție în Polonia……………………………………… .3

II.Procesul de tranziție în Ungaria………………………………………5

III.Procesul de tranzitie in Romania…………………………………….8

III. 1 . Probleme intampinate de România in timpul
tranzitiei către piaţa liberă…………………………………………………...8
III.1.1.Relaţiile internaţionale……………………………….…8
III.1.2. Competitivitatea……………………………………..…9
III.1.3.Clientela politică şi oligarhii……………………………9
III. 2 . Terapia şoc sau terapia graduala?...................................9
IV.Concluzii………………………………………………………………………………….…..10
Bibliografie……………………………………………………………………………………...11

2
 Introducere

Terapia șoc este o soluție pentru problemele pe termen scurt (inflație, prețuri
distorsionate etc),dar este departe de a-și realiza promisiunile de comprimare a timpului pe care o
țară trebuie să îl parcurgă de la plan la piață. Gradualismul, pe de altă parte , supralicitează
capacitatea guvernului de a proiecta deliberat și pune în aplicare programul dezvoltării
economice.

Dacă ar fi să caracterizăm succint cele două abordări, am putea spune că prima , liberală
urmărește o planificare a diminuării intervenționalismului,în timp ce a doua vizează o reinserție
eficientă a statului în economie . Prima se bazează pe potențialul piețelor libere de a produce
rezultate economice pozitive, în timp de a doua accentuează incapacitatea piețelor de a produce
prosperitate și stabilitate , favorizând dirijismul pentru controlul derapajelor.

Transformarea fostelor economii planificate centralizat a început în primele două țări ,

Polonia și Ungaria . Strategiile de reconstrucție a economiilor centralizate s-au grupat , în
principal , în două direcții : de inspirație liberală sub forma terapiei șoc și gradualismul , ca
terapie influențată de teoriile neo-instituționale

I.Procesul de tranziție în Polonia

În Polonia situația era catastrofală în anul 1989.Spre deosebire de Ungaria, situatia

politica fusese clarificată după acordurile Mesei Rotunde incheiat pe 7 aprilie între Sindicatul
Solidaritatea si guvernul comunist .Acest tratat pe plan economic asigura transformarea
instituțională , precum și redirecționarea investițiilor spre sectoarele sociale , precum construcția
de locuințe . În timp ce controlul prețurilor coexista cu inflația , nu a fost elaborată nici un fel de
politică macroeconomică detaliată. Inflația se indrepta rapid spre hiperinflție ,cauze principale

3
fiind : un deficit bugetar mare , o datorie externă imensă , un deficit de cont curent , creșteri ale
veniturilor neînsoțite de creșteri ale ofertei.

Noii politicieni angajați pe plan economic au ajuns la concluzia că trebuie abordată

imediat o terapie șoc pentru a opri hiperinflația , a stopa deficitul bugetar și a iniția reforme
structurale .

Acesta a fost Big-Bangul Polonez lansat la 1 ianuarie 1990. Aceste pachete de stabilizare
conțineau următoarele măsuri:

-Liberalizarea prețurilor , prin reducerea subvențiilor

-Echilibrarea bugetului guvernamental prin creșterea impozitelor

-Liberalizarea comerțului exterior prin eliminarea obligativității licențelor de export și import și

prin acordarea permisiunii pentru toate intreprinderile de a angaja în comerț exterior

-O politică de venituri având ca scop stoparea creșterii inflației

Astfel de pachete reprezintă programe de stabilizare ce combină restricțiile monetare și

fiscale standard cu o serie de ancore . În program erau introduse în același timp și măsuri
structurale ce urmăreau crearea unei economii de piață:

1.Lansarea privatizării și desființarea fostelor monopoluri de stat

2.Crearea unui mediu de piață printr-o reformă a sectorului financiar-bancar și o reformă fiscală

3.Dezvoltarea unui sistem de securitate socială , care să înlocuiască vechiul sistem de protecție
atotcuprinzător și să amortizeze impactul măsurilor de austeritate și al transformării structurale

4.Întreținerea unei politici industriale ,care să identifice activitățile viabile din industriile ce
urmau să fie restructurate.

II. Procesul de tranziţie in Ungaria

4
 În procesul de tranziție al Ungariei, strategiile interactive ale opoziției și elitei
conducătoare au dus la instituirea unei competiții electorale libere între acestea. Aceste strategii
au creat instituții politice noi, precum şi noi reguli ale jocului.
Până în 1987, intelectualii maghiari au încurajat autolimitarea autorităților și au
lansat provocări la adresa partidului de stat precum ”Respectați drepturile omului”, ”Limitați-
vă”, în acest mod, invitând autoritățile să limiteze acivitatea statului numai la cea prevăzută de
lege și să ofere drepturi egale micii proprietății private. Aceștia cereau statului să se limiteze și să
permit societății să aibă un cuvânt de spus în trasarea limitelor. Proiectele de compromis au
început să crească la număr, opoziția dorind împărțirea puterii și limitarea responsabilităților
statului. Acest compromis a fost poşibil datorită fricii unei noi revoluții ca cea din 1956, unde
partidul comunista pierdut. Din acest motiv, elita comunistă a încercat să nu depășească limitele
impuse și să lase loc de un poşibil compromis, acest lucru datorându-se și crizei economice în
care Ungaria se afla în 1988, a fricii ca această criză economică să nu se transforme într-una
socială și a preşiunii provocate de nemulțumirea societății.
Datorită deteriorării accentuate a situației țării, maghiarii au conștientizat că socialismul
de stat era o economie de criză, dar mai nou începuse să se vorbească și despre inflație și chiar
despre șomaj. Conducătorii opoziției erau totuși încă dispuși să găsească o soluție de compromis,
atâta timp cât acest lucru ar fi însemnat limitarea puterii partidului-stat și legalizarea și
instituționalizarea dreptului societății de a avea proprille organizații reprezentative autonome. În
acest context, conducătorii partidului comunist începuseră sa vorbească despre dialog, cooperare
și nevoia de schimbări instituționale în ideea obținerii sprijinului societății pentru schimbările
economice.
Cu toate că acum existau programe instituționale concrete în favoarea unui compromis iar
nevoia și argumentele neceşității acestei schimbări existau, reformatorii nu au avut destulă
putere politică pentru a vorbi în numele societății. În plus, cu cât aceștia din urmă și opoziția
democrată se apropiau din ce în ce mai mult de stabilirea condițiilor propice negocierii
compromisului, cu atât a devenit mai clar că această strategie era iluzorie.
După mai multe încercări de realizare a acestui compromis, s-a trecut la strategia
competiției electorale libere. Strategia de confruntare a aripii dure și răspunsul combativ al
opoziției au întărit aripa reformatoare ceea ce i-a adus pe comuniști și democrați la masa

5
negocierii. Astfel, în numai 10 luni, Ungaria a trecut de la politica de compromis la politica
escaladării confruntării și apoi la politica competiției electorale.

La data de 15 martie 1989, cu ocazia rememorării revoluției din 1848,

autoritățile partidului comunist au încercat să încorporeze aniversarea în planul lor de marginaliz
are a opoziției prin includerea ei în planurile proprii. Astfel, aceștia au trimis invitații
organizațiilor autonome cu scopul de a transforma această sărbătoare într -o celebrare a unității
naționale, în cadrul căreia toți cei care doreau democrație și un şistem multipartid să poată
mărșălui împreuna sub sloganele de reînnoire lansate de partid. Cu toate acestea, la această dată
au existat 2 comemorări. Douăzeci și patru de organizații au refuzat invitația și au organizat
propria lor demonstrație la care au participat peste 100.000 de cetățeni, punând în umbră
comemorările oficiale. Această demonstrație a constituit semnalul public că și mișcările
alternative se puteau angaja în politici de confruntare.

Acest act a creat opoziția, oamenii având alternativa de a se alătura lor. Opt zile mai
târziu, reprezentanții a opt organizații independente s-au întâlnit în clădirea Facultății de Drept și
sub auspiciile Asociației Avocaților Independenți, au concretizat noua identitate stabilind un
mecanism de coordonare a activităților, numindu-se Masa Rotundă (EKA).
Consecințele formării Mesei Rotunde au fost unirea opoziției și polarizarea
câmpului politic. Aceștia, făcând distincția între reformatori și alianța dură, au discutat despre
posibilitatea unei alianțe cu reformatorii.
Înțelegerea câmpului politic s-a modificat radical de la apariția Mesei
Rotunde,reprezentanții acesteia căzând de acord că în Ungaria existau numai două tabere
politice: alianțadură cu cei care doreau un compromis în opoziție cu cei care doreau restabilirea
suveranității populare. Astfel, după numai câteva luni, zona neutră dispăruse.
Reprezentanții EKA au susținut că exista o singură cale de ieșire din criză și anume
libertate totală, împărțirea puterii cu societatea nefiind o soluție iar cine nu era de acord cu acest
principiu era considerat a fi de partea comuniștilor.
Liderii opoziției considerau confruntarea ca unică soluție pentru a ajunge la negocieri cu
reprezentanții regimului comunist asupra condițiilor în care să fie recunoscuți ca actori politici

6
majori, iar în acest sens aveau deja planificate demonstrații de 1 mai – ziua muncii, 16 iunie–
comemorarea execuției lui Imre Nagy (prim-ministrul Ungariei) și 23 octombrie – aniversarea
revoluției din 1956.
Conducătorii comuniști începuseră să se îngrijoreze de amploarea demonstrațiilor Mesei
Rotunde, mai ales că nu puteau utiliza forța datorită legii liberale privind asocierea iar politica
aripii dure de a elimina opoziția a eșuat lamentabil. Astfel, la începutul lunii aprilie au decis ca în
loc să încerce să elimine opoziția,să intre în competiție cu ea. Cu toate acestea, din ce în ce mai
mulți oameni au abandonat blocul comunist, alăturându-se reprezentanților EKA, acest lucru
datorându-se demonstrațiilor care prevesteau o revoluție ca cea din 1956.

Datorită presiunilor din partea Mesei Rotunde, în luna februarie 1989 s-a semnat
înțelegerea de începere a negocierilor pentru construirea noilor instituții politice ale democrației
liberale, rezultatul negocierilor fiind organizarea de alegeri libere.

Anul 1956 a fost un reper care a facilitat trecerea de la comunism la democrație, Ungaria
fiind statul care a avut cea mai pasnica tranzitie. Data de 23 octombrie a fost data oficială a
căderii comunismului, președintele provizoriu Matyas Szuros declarând Ungaria republică.

Politica economică a Ungariei din primul an al democrației liberale a fost caracterizată de

o precauție foarte mare datorită absenței legăturilor instituționale cu societatea, ceea ce a
însemnat lipsa instituțiilor care să medieze relația dintre stat și societate.

Tranziția nu a fost la fel de lentă ca in Polonia,deşi precauția acordată de maghiari a fost

foarte ridicată, aceștia au grăbit ceva mai mult trecerea la economia de piață. ”Poate afirmația
cea mai des repetată în legătură cu evenimentele anului 1989 a fost o variație a comentariului lui
Timothy Garton Ash că ele au durat 10 ani în Polonia, 10 luni în Ungaria, 10 săptămâni în
RGD,10 zile în Cehoslovacia și 10 ore în România. Afirmația în sine este absolut convingatoare.
Dar, dacă analizăm consecințele pe termen lung ale revoltelor din 1989, demersul pe care-l
întreprindem asupra cazului Ungariei și comparațiile cu alte țări est-europene par să demonstreze
următoarele:cu cât a fost mai scurtă perioada de desprindere de socialism, cu atât s-a prelungit
perioada subsecventă de transformare economică și consolidare democratică.” (D, Stark, L.
Bruszt,Traiectorii postsocialiste,2012).

7
III.Procesul de tranzitie in Romania

La fel ca multe state din fosta Uniune Sovietică, România a fost nevoită să treacă printr-
un proces de tranziţie către economia de piată. Acest proces a fost influenţat de resursele
materiale iniţiale, relaţiile internaţionale existente şi poate cel mai important, de catre oamenii
aflati in functiile importante din institutii şi din stat.
Desemnarea unui „câştigător” al tranziţiei la economia de piaţă printr-o comparaţie a
rezultatelor tranziţiilor este dificil de realizat întrucât condiţiile existente au fost diferite in toate
statele (resurse diferite, relaţii internaţionale diferite, competitivitate diferita, oameni cu
mentalităţi diferite).

I I I . 1 . Probleme intampinate de România in timpul tranzitiei către

piaţa liberă

În continuare vom enumerea şi vom descrie trei factori importanţi in procesul de tranziţie
catre piaţa liberă in România.

III.1.1.Relaţiile internaţionale

Relaţiile internaţionale pe care Romania le avea până în 1989 erau gândite pentru a
acoperi datoria externă a ţării, cu riscul sărăcirii oamenilor. România era exportatorul de
materii prime. Acest titlu inseamnă castig mare pe termen scurt şi foarte mic pe termen lung.
Mai mult de atât România exporta cu prioritate catre ţările faţă de care avea o datorie
externă şi ulterior altor ţări. Acest comportament logic a avut ca urmări scaderea calităţii
bunurilor exportate şi a câştigurilor din export.

III.1.2. Competitivitatea

8
 La acest capitol Romania nu a stat bine deloc. Pe piata fiind doar producţia internă nu
este de mirare că produsele aveau un grad al calităţii scăzut. Competitivitatea scăzuta a transmis
mai departe impresia că lucrurile funcţionează oricum şi imbunătăţirile ar fi o pierdere de
resurse.

III.1.3.Clientela politică şi oligarhii

Imediat după 1989 primii care au profitat de privatizare au fost oligarhii şi clientela
politică. Acest lucru s-a transpus ulterior in legi care sa favorizeze pe oligarhi si care să
ingreuneze intrarea pe piaţă a noilor intreprinzatori şi investitori. Pe termen scurt este clar ca
oligarhii şi clientela politica au avut de castigat intrucât ei erau cei mai potriviţi in a modela
legislatia sau in a o ocoli insa pe termen lung aceştia s-au confruntat inevitabil cu apariţia unei
competitivităţî care avea să îşi impună standardele inalte.

I I I . 2 . Terapia şoc sau terapia graduala?

Terapia şoc după cum îi spune şi numele presupune reformarea completa a instituţiilor
distrugand vechea structura socială cat mai repede posibil.
Terapia graduala presupune insă aplicarea unor reforme care sa modifice usor structura
socială pentru a ajunge la economia de piaţă fara a zgudui puternic societatea.
Cu siguranta una din cele doua terapii nu este buna pentru orice stat post comunist insă
una din ele trebuie urmata.În ceea ce priveşte terapia aplicată in România in vederea trecerii la
economia de piaţă nu a existat propriu zis o aplicare ca in teorie. România nu a trecut printr-
o terapie şoc precum Ungaria dar nici printr-o terapie graduala precum Polonia. Ceea ce s-a dorit
a fi o terapie graduală, doar s-a numit aşa.Terapia aplicată României a constat in reforme
parţiale, lente şi incomplete, care doar au încetinit drumul tranziţiei.
Încetinirea tranziţie către economia de piaţă a fost influenţată puternic de schimbările de
guvern care produceau neclarităţi in sistemul economico-social. Problema politicienilor a fost ca
odata ajunşi la guvernare opreau proiectele incepute de altii şi aplicau reforme opuse

9
celor prezente. Practic guvernanţii nu aduceau un plus concret şi aveau grija să arate minusul
provocat de fosta guvernare. Prin toate aceste reforme şi schimbari legislative s-a ingreunat
intrarea pe piata a unor concurenţi care să ridice pretenţiile consumatorilor.
Se pare că România s-a lovit de marele dezavantaj al tranziţiei graduale: câştiguri scazute
de eficienţă şi slabă complementaritate intre reforme.

IV.Concluzii

O terapie graduala ar fi de preferat unei terapii şoc, atata timp cat aceasta este
gândită pentru statul in care se aplica şi nu se rezumă doar la multe reforme inutile sau care sa
creeze avantaje unor parti.
Pe termen scurt vom gasi probleme in ambele terapii insa mai important este sa luăm in
considerare rezultatele pe termen lung ale aplicării uneia din terapii.
Fie ca alegem o terapia graduală ca in Polonia sau fie că alegem o terapia şoc ca in
Ungaria, important este ca ceea ce urmeaza sa aiba sens şi sa urmeze o politica constructivă şi nu
una care sa distruga ce au făcut alţii.

10
 Bibliografie,

 http://profitpentruoameni.ro/wp-content/uploads/2013/05/12-
Recenzie_Capitalism-si-democratie-in-Europa-Centrala-si-de-Est.pdf

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Ungaria

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Polonia

 https://ro.scribd.com/doc/132463434/Terapia-Graduala-vs-Terapia-
Soc-Ce-Drum-Alegem-catre-Economia-de-Piata-doc

11