Proiect Ovine Nicusor

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ
“ION IONESCU DE LA BRAD”

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
PROIECTARE TEHNOLOGICĂ LA
DISCIPLINA
CREŞTEREA OVINELOR
ÎNDRUMĂTOR: STUDENT:
PROF. DR. ING. CONSTANTIN PASCAL MOISĂ NICUŞOR
IAȘI
2014
TEMA PROIECTULUI:
,,ÎNFIINTAREA UNEI FERME DE OVINE,DE

RASA KARACUL DE BOTOŞANI,CU UN EFECTIV
DE 247 CAPETE‘’
CUPRINS:
1. Memoriu justificativ................................................................................................5
1.1. Importanța, oportunitatea și eficiența investiției.......................................................5
1.2. Situația actuală a creșterii ovinelor în țara noastră.............................................................
1.3 Caracterizarea rasei …………………………………………….…………….……6
2. Programarea structurii si evoluției efectivelor de ovine......................................8
2.1. Programarea reproducției si fundamentarea ei tehnico-economică...........................8
2.1.1. Programul de montă și fătări.......................................................................................9
2.1.2 . Organizarea, dotarea și fluxul tehnologic la punctul de montă..................................10
2.2. Programarea evoluției lunare a efectivului de ovine...............................................12
3. Programarea producțiilor......................................................................................30
3.1. Programarea producției de lână ....................................................................................30
3.2. Recoltarea și valorificarea producției de lână ...............................................................31
3.2.1. Organizarea, dotarea și funcționalul la un centru de tuns ovine ................................32
3.3. Programarea producției de lapte ....................................................................................33
3.4. Recoltarea și valorificarea producției de lapte ..............................................................34
3.4.1. Sistemul de muls, stâna si strunga-organizare, dotare și functional............................35
3.5 Programarea producţiei de pielicele...............................................................................
4. Programarea tehnologiei de creștere și exploatare a ovinelor............................36
4.1. Fluxul tehnologic de productie anual..........................................................................36
4.2. Specificul întreținerii ovinelor pe categorii....................................................................37
5. Dispunerea construcțiilor în amplasament și proiectarea funcțională a
adăposturilor..........................................................................................................38
5.1. Dimensionarea adăposturilor .............................................................................38
5.2. Planul adăposturilor...........................................................................................39
5.2.1. Amenajarea interioară a adăpostului.................................................................39
6. Programarea și organizarea bazei furajere.........................................................43
6.1. Calculul necesarului de apă...............................................................................43
6.2. Hrănirea ovinelor pe categorii...........................................................................43
6.3. Sortimente de furaje utilizate.............................................................................45
6.4. Norme și rații utilizate.......................................................................................48
7. Eficiența economică a activităţii de producţie....................................................59
7.1. Necesarul de nutrețuri pe categorii......................................................................59
7.2. Costul necesarului total de nutrețuri....................................................................60
7.3 Venituri din vânzarea animalelor.........................................................................61
7.4 Venituri din vânzarea producțiilor.......................................................................61
7.5 Venituri,cheltuieli si rezultate financiare.............................................................62
8. Concluzii..................................................................................................................63
Bibliografie..................................................................................................................6
1.Memoriu justificativ
1.1. Importanţa, oportunitatea și eficienţa investiţiei
Ferma de creştere a ovinelor din rasa Karacul de Botoşani este amplasată în satul
Mănăstirea Doamnei,sat situate pe teritoriul comunei Curteşti,judeţul Botoşani.Unitatea are ca
obiectiv principal obţinerea de pielice destinate confecţionării a diferite articole de
îmbrăcăminte,iar ca scop principal are în vedere valorificarea superioară a laptelui provenit de la
oile a căror miei au fost sacrificaţi pentru obţinerea producţiei principale.
Oportunitatea înfiinţării unei ferme de ovine cu profil în obţinerea de pielicele este dată
de faptul că zona de amplasare a unităţii coincide cu teritoriul de formare a rasei Karacul de
Botoşani,prin urmare se exploatează animale obişnuite cu condiţiile de mediu din această zonă..
Creşterea oi reprezintă o îndeletnicire foarte veche, practicată cu plăcere de gospodarii
din zona dlore deal şi munte, aceasta fiind manifestarea dragostei şi a pasiunii oamenilor pentru
creşterea oilor în scopul asigurării veniturilor necesare consolidării gospodăriei, cât şi pentru
acoperirea nevoilor proprii de consum. Din aceste considerente, creşterea ovinelor se poate
practica şi în unele gospodării din zona de şes a României, cu toate că oaia este considerată ca
fiind principala concurentă a bovinelor, animale ce se dezvoltă bine în toate zonele ţării.
Hrana se poate asigura relativ uşor în zonâ, datorită suprafeţelor mari de teren agricol şi
pasune din zonă, ceea ce duce la:
- asigurarea furajelor din producţie proprie;
- asigurarea ritmică, uniformă şi la nivel optim a hranei;
- extinderea culturilor duble şi succesive;
- practicarea unui păsunat raţional şi extinderea pajiştilor cultivate.
Înfiinţarea unei astfel de ferme contribuie la refacerea efectivelor de ovine din zona atât
calitativ cât şi numeric. Eficienţa investiţiei presupune investiţii mici, cheltuieli de întreţinere
reduse. Se pretează la îmbinarea raţionala cu alte ramuri zootehnice sau vegetale cu o
rentabilitate ridicată.
1.2. Situația actuală a creșterii ovinelor în țara noastră
Primele date statistice referitoare la efectivele de ovine crescute în țara noastră datează
din anul 1860. În acel an numărul total de ovine era de 4.411 mii indivizi după care evoluția
numeric înregistrează o curbă ascendentă înregistrându-se o sporire a acestora cu 55,5% la
sfârșitul anului 1920. În perioada interbelică numărul ce l mai mare de ovine se află în creștere și
exploatare în anul 1938 și era reprezentată de peste 10 milioane ovine.
După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, datorită conjuncturii internaționale
favorabile, numărul de ovine aflat între granițele actuale ale României a înregistrat o evoluție
progresivă, ajungându-se practice ca, într-un interval de circa cinci decenii, efectivul total
înregistrat în anul 1985 să fie de 18,6 milioane de ovine, reprezentând maximul atins vreodată de
țara noastră.
Începând cu anul 1986 curba ce redă evoluția numeric a efectivului total de ovine crescut
în țara noastră intră pe o pantă descendentă. Cauzele care au impus acest trend sunt multiple însă
în mare măsură se datoreazsă desființării marilor ferme și complexe zootehnice de stat și
cooperatiste pe de o parte și a schimbării formei de proprietate asupra fondului funciar pe de altă
parte.
În aceste condiții, nemaideținând teren agricol, pășuni s-au fânețe, marii crescătorii au
purces la diminuarea efectivului de animale, inclusive a celor de ovine.
Astfel, pe fondul diminuarii interesului față de producția de lână dar și a vânzărilor
reduse de material biologic de reproducție, efective valoroase care aparțineau unor 5nuclee de
elită, constituie în cadrul fiecărei rase autohtone sau de import, au fost valorificate la producția
de carne, fiind livrate, într-o pondere de peste 90% în viu, pe piețele tradiționale aflate în țări din
oriental apropiat și în cel mijlociu.
La nivel mondial, România era situată în 1980 pe locul 10 în ceea ce privește efectivul de
oi și pe același loc la producția de lână, ocupând, de asemenea, și un loc important în primele țări
producătoare de carne. Față de anul 1989 reducerea efectivelor a fost cu 29,1% la finele lui 1994,
cu 40,38% în 1997 și cu 50,09% la finalul anului 2000.
După anul 2001, în evoluția efectivelor totale de ovine din țara noastră, se conturează
două tendințe diferite ca sens și valoare. Prima tendință se referă la intervalul 2001-2002 și
practice coincide cu cea conturată déjà, adică de reducere a efectivului. În continuare, începand
cu anul 2002 se constată o reducere a efectivului total cu 406 mii capete ceea ce în valori relative
înseamnă 5,3%.
A doua tendință corespunde cu intervalul de timp 2002-2004 se caracterizează printr-o
evoluție pozitivă în ceea ce privește numărului total de ovine. Față de annul 2002, în anul 2003,
are loc o creștere a efectivelor totale cu 61 mii indivizi, iar în 2004 cca 416 mii adică cu 0,8% și
respective cu 5,74%. Tot în 2004, la finele anului efectivul total de ovine era mai mare cu 10 mii
capete față de cel înregistrat în aceeași perioadăînsă în anul 2000.
Conform ultimelor date statistice în România media efectivului de ovine present în
fiecare exploatație agricolă este actualmente de 7,73 indivizi. Cu toate acestea prin promovarea
unor acțiuni susținute și prin aplicarea de măsuri specific de acordare ale unor prime pentru
creșterea tineretului de ovine de prăsilă și pentru berbecuții din rasele de carne și lapte, se
preconizează o creștere semnificativă a efectivelor totale și, de asemenea, se estimează ca până în
anul 2008 numărul de ovine din fiecare exploatație va depași 12 capete. În aceste condiții
aproximativ 98% din totalul efectivului va îndeplini condițiile de eligibilitate precizate în
documentele încheiate ca urmare a negocierilor cu Uniunea Europeana și cuprinse în Raportul
3493/90.
Atingerea acestor parametri presupune că efectivul matcă național va ajunge la
aproximativ 9.100.000 oi mame dar și faptul că acest nivel ar corespunde întrutotul 6 numărului
de 8.900.000 capete eligibile la prime anuale, la care se adaugă și o rezervă națională
suplimentară de ovine de cca. 3%.
Procentul de 3% reprezintă în cazul țării noastre cca. 270.000 capete ovine, care,
împreuna cu plafonul național solicitat, vor acoperi necesarul de prime ce vor fi acordate
efectivului eligibil prognozat pentru 2007 și perioada următoare.
Din cadrul unitaților cu personalitate juridică, exploatațiile agricole care au în creștere și
exploatare această specie, cele mai numeroase sunt societățile comerciale.
Acestea formă de proprietate dețin o pondere totală de 46,19 din totalul celor cu
personalitate juridică.
1.3 Caracterizarea rasei
În ţara noastră indivizi de rasă Karakul a fost introduşi pentru prima dată în anul 1910
când din Buhara s-a adus un lot de 160 indivizi, însă ulterior au mai fost importate efective mai
reduse atât din URSS cât şi din Austria şi Germania (de la crescătoria de selecţie din apropierea
oraşului Halle).
În ţara noastră oile Karakul manifestă o rezistenţă organică scăzută faţă de condiţiile
mediului natural şi o sensibilitate sporită faţă de bolile parazitare. Cercetătorii ex-sovietici au
remarcat totuşi valenţa ecologică sporită a rasei (Sarafutdinov, 1971), însuşire remarcabilă care,
folosită pe scară largă în selecţie, concură la crearea efectivelor de oi Karakul cu o productivitate
accentuată, capabile să se adapteze mai bine la condiţii diverse de creştere.
. Interesul crescând al populaţiei din zonă faţă de aceste ovine a creat cadrul de începere
încă din perioada postbelică, a unor lucrări de formare a unei rase autohtone cu aptitudini
pronunţate pentru pielicele de calitate superioară şi lapte. Finalizarea primei părţi a lucrărilor a
avut loc 1988 când a fost omologată rasa Karakul de Botoşani.
Lucrările continuă şi în prezent şi sunt direcţionate în principal pe înbunătăţirea continua
a însuşirilor specifice pielicelelor negre şi brumării dar şi în vederea consolodării altor varietăţi
de culoare în cadrul rasei amintite. De asemenea, lucrările actuale nu neglijează nici preocupările
care vizează îmbunătăţirea potenţialului lactogen al rasei.
Actualmente, această rasă este foarte bine adaptată condiţiilor geoclimatice specifice
judeţelor Botoşani, Iaşi, Neamţ şi produce peste 80 % din pielicele de clasă superioară (C.,
Pascal, 2002).
Regiunile prielnice exploatării ovinelor Karakul din ţara noastră sunt cele în care volumul
maxim al precipitaţiilor anuale nu depăşeşte 400 mm, iar media umidităţii relative se situează
sub 70 %. Aceste condiţii sunt îndeplinite de zona din centrul şi nord-estul Moldovei, motiv
pentru care peste 90 % din efectivul naţional de oi exploatat pentru pielicele se găseşte în
această parte a ţării. În prezent, efectivul cel mai valoros de rasă Karakul de Botoşani se află la
SCDOC Popăuţi din jud. Botoşani şi la crescătorii particulari din satele limitrofe acesteia.
Efectuându-se o analiză genetică pentru perioada 1951 - 1986 asupra populaţiei de
Karakul negru şi brumăriu, s-a constatat că rasa era constituită, din punct de vedere genetic,
astfel: în anul 1951, din fondul total de gene 44,3% aparţinea rasei Ţurcană, apoi concomitent cu
avansarea gradului de metisare asemănarea genetică cu rasa maternă scade ajungându-se la 8,7%
în anul 1986.
Principala însuşire a ovinelor Karakul de Botoşani o constituie producţia piloasă de pe
corp, înrulată sub forme de bucle, iar pe extremităţi sub formă de jar moarat.
Producţia principală este pielicica obţinută prin sacrificarea mielului în primele zile după
naştere, iar secundar în urma exploatării rasei Karakul de Botoşani se obţin cantităţi apreciabile
de lapte şi lână mixtă. Conformaţia este caracteristică, formatul corporal dolicomorf cu aspect
piriform.
Capul este alungit, fin, uscăţiv, cu profil convex, urechile mari atârnânde; gâtul este
subţire, puţin alungit şi purtat oblic.
Trunchiul este alungit şi îngust, turtit lateral; coastele slab arcuite caracteristic animalelor
de stepă. Pieptul este relativ strâmt şi puţin arcuit; crupa potivit de lungă şi largă, însă teşită.
Linia superioară a corpului este uşor convexă dinainte spre înapoi.
Coada la Karakul de Botoşani este caracteristică şi anume: lungă, lată, iar la bază are un
depozit adipos de mărime şi greutate variabilă. Acest depozit, la adultele bine hrănite, poate
atinge 8 - 9 kg şi reprezintă o consecinţă a adaptării la condiţiile de viaţă specifice stepelor aride,
constituind de fapt o importantă rezervă energetică valorificată doar în perioadele în care hrana
este insuficientă.
Forma depozitului variază, însă de regulă are aspectul unui sac bilobat, mai rar
triunghiular.
Partea terminală a cozii este variabilă ca mărime, are forma literei ,,S” şi reprezintă o
însuşire de care se ţine seama în selecţie. De regulă vârful cozii nu depăşeşte nivelul jaretelor.
Dezvoltarea corporală a ovinelor de rasă Karakul de Botoşani este mijlocie, fiind
influenţată în mod deosebit de condiţiile de hrănire şi întreţinere, precum şi de nivelul selecţiei la
care se află nucleul respectiv.
La femele greutatea corporală este de 44 kg cu limite cuprinse între 40 - 50 kg, iar
la berbeci este de 55 - 90 kg cu media de 65 kg. Talia este de 65 cm; înălţimea la crupă 67 cm;
lungimea trunchiului 70 cm; lărgimea pieptului 18 cm, iar a crupei 17 cm; adâncimea toracelui
30 cm; perimetrul fluierului 7,5 cm.
Indicii de reproducţie. Prolificitate este de 103 - 117 %; fecunditatea 97 %; natalitatea 98
%.
Producţia de pielicele. Reprezintă principalul obiectiv în creşterea şi exploatarea rasei
Karakul de Botoşani. În scopul îmbunătăţirii calităţii pielicelelor, prioritară în selecţie este
ameliorarea tipului de bucle, precum şi a celorlalte însuşiri care influenţează în mod direct
calitatea buclajului. De asemenea, în scopul îmbunătăţirii calităţii pielicelelor nu trebuie scăpate
din obiectivele selecţiei nici calitatea fibrelor, însuşire de care depinde foarte mult luciul şi
mătăsozitatea buclajului.
Producţia de lapte. Pe întreaga perioadă a lactaţiei, producţia medie de lapte este 65 l, cu
limite 30 - 100 l, din care cca., 60 % este obţinută în primele 2- 3 luni de lactaţie.
Producţia de lână. Corpul este acoperit cu lână mixtă iar capul şi membrele cu jar. Din
punct de vedere cantitativ şi calitativ lâna se aseamănă cu cea de la Ţurcană, fiind însă mai fină,
mai scurtă şi frecvent împâslită. Cantitatea medie de lână variază între 1,8 - 2,5 kg, iar
randamentul la spălare este 57 %.
Producţia de carne. Practic, în selecţie nu se ţine cont de această producţie, deoarece este
cunoscut faptul că animalele cu o precocitate mai pronunţată produc pielicele cu o calitate
diminuată.
Carnea rezultată din sacrificarea mieilor în scopul recoltării pielicelelor nu constituie un
articol de comerţ, iar cea de la adulte este inferioară calitativ deoarece este obţinută de regulă de
la animale reformate.
Varietăţile rasei Karakul de Botoşani se diferenţiază între ele prin culoare şi nuanţe
diferite, însă conformaţia corporală este în general aceeaşi.
Varietatea neagră (arabi). Este cea mai numeroasă şi prezintă o culoare neagră uniformă
pe toată suprafaţa corpului. La tineretul ovin reţinut pentru prăsilă după vârsta de 1,5 ani începe
procesul de depigmentare a fibrelor de lână.
Varietatea brumărie (shiraz). Este reprezentată de indivizi ce au culoarea gri de diferite
nuanţe. Această culoare este determinată atât de amestecul fibrelor albe şi negre în diferite
proporţii numerice cât şi de raportul lor de lungime.
Varietatea cafenie (komor sau kombar). La această varietate, culoarea caracteristică este
arămie de diferite intensităţi, fiind determinată de amestecul fibrelor negre şi roşcate în diferite
proporţii.
Varietatea sur-antic (aguti), este determinată de apariţia heterocromiei (două culori
răspândite neuniform) pe lungimea aceleiaşi fibre şi poate avea nuanţe diferite.
Varietatea albă (issyk - kull). La efectivele aparţinând acestei varietăţi culoare este
aceeaşi pe toată suprafaţa corporală.
Varietatea guligaz (culoarea cerului), este roz- cenuşie de nuanţe diferite determinate de
amestecul fibrelor albe şi maron.
Varietatea briliantie este determinată de amestecul fibrelor albe cu cele maron
pigmentate doar pe o anumită lungime. În zona de origine a rasei Karakul această varietate de
culore s-a obţinut prin încrucişarea oilor din varietatea brumărie, cu berbeci suri din tipul
Surhanderinskh al aceleiaşi rase.
2.Programarea structurii si evoluției efectivelor de ovine
2.1. Programarea reproducției si fundamentarea ei tehnico-

economică
Reproducţia reprezintă baza fiziologică a creşterii animalelor deoarece contribuie în mod

direct la sporirea numerică a şeptelului, iar prin utilizarea reproducătorilor de mare valoare
zootehnică induce atât ameliorarea raselor şi populaţiilor cât şi sporirea producţiilor rezultate.
Într-un sens mai larg, reproducţia studiază toate procesele biologice specifice înmulţirii
animalelor, iar în aceste condiţii, ca ştiinţă aplicată, reprezintă în primul rând mărirea numărului
de animale. În plan secund ca urmare a utilizării raţionale a reproducătorilor de înaltă valoare
zootehnică, reproducţia constituie baza ameliorării raselor şi ridicarea productivităţii acestora.
În ultimile decenii, reproducţia a făcut progrese remarcabile datorate pe de o parte
aplicării pe scară largă a însămânţărilor artificiale, iar pe de altă parte cercetării ştiinţifice ăn
combaterea sterilităţii şi îmbunătăţirea indicilor de reproducţie.
2.1.1. Programul de montă și fătări
a) Efectivul de ovine total și pe categorii,existent la începutul anului și cel

programat pentru sfârșitul anului.
Nr. Categoria de ovine Efectiv existent la începutul Efectiv programat

Crt. anului(nr./greutate med.Kg pentru sfârșitul
anului(nr./to)
1 Berbeci reproducători 8 6
2 Oi adulte 182 188
3 Tineret femel 0-3 luni
6 Tineret femel 9-12 luni 28 28
7 Tineret femel 12-18 luni 28 28
8 Tineret mascul 0-3 luni
9 Tineret ovin la îngrășat
10 Ovine adulte la
recondiționat
11 Total efectiv de ovine 246 250
b) Programul de monte și fătări pentru anul curent
Specificare Luna Total

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 anual
Anul Oi 27 127 28 182
preceent Mioare 4 19 5 28
Montă Total 31 146 32 204
Anul Oi 37 131 20 188
curent Mioare 3 19 6 28
Total 40 150 26 216
2.1.2. Organizarea, dotarea și fluxul tehnologic la punctul de

montă
Reproductia ovinelor reprezintă o verigă importantă in tehnologia de exploatare a
acestora si de modul cum se realizează aceste obiective depinde rentabilitatea cresterii oilor.
In ultimele decenii, reproductia la ovine s-a imbunătătit datorită aplicării la scară larga a
insământărilor artificiale, iar pe de altă parte, datorită cercetării stiintifice in combaterea
sterilitătii si imbunătătirii indicilor de reproductie.
Manifestarea instinctului genezic apare odată cu pubertatea sau maturitatea sexuală
arunci când este capabil sa fecundeze (masculul) sau sa ramana fecundat (femela).
Vârsta optima de utilizare la reproductie este atunci când organismul a ajuns la
maturitate fiziologica, iar greutatea corporală reprezintă minim 75% din greutatea specifica
categoriilor adulte.
Durata de folosire la reproductie pentru rasele cu lână fină este cuprinsă intre 6-8 ani.
Ciclul sexual la ovine este poliestric si dureazã 18 zile impartit in 4 stadii: proestru, estru,
metestru, anestru, fiecare cu o durată variabilă.
S-a constatat că 85% din oile care dau nastere la un miel in perioada de vară, manifestă
călduri după parturitie, inca din perioada de alăptare, permitând realizarea a 2 fatari pe an fara
tratamente hormonale.
Datorită specificului rasei în cadrul unităţii s-a optat pentru ca sistem de reproducţie
monta dirijată,metodă prin care se urmăreşte cu precizie ascendenţa fiecărui individ. Această
metodă constă în efectuarea controlată a împerecherilor. În aceste condiţii se poate elabora,
organiza şi derula un program concret de ameliorare a efectivelor la nivelul fiecărei rase. De
asemenea, aplicarea acestui sistem elimin\ toate neajunsurile întâlnite în cazul celorlalte procedee
de montă .
În funcţie de modul de aplicare a acestui sistem se disting două variante şi anume: monta
la boxă şi monta în contenţie. În cazul ambelor variante este necesar ca depistarea oilor în călduri
să se facă cu ajutorul berbecilor încercători, iar monta fecundă va fi efectuată cu ajutorul
berbecilor pepinieri stabiliţi cu prilejul definitivării listei de împerecheri.
2.1.1. Programul de montă și fătări
Specificare Trimestul I Trimestul II Trimestrul III Trimestrul IV Total
Anul
I II III Total IV V VI Total VIII IX Total X XI XII Total
VII
Anul Oi care fata Gestante
precedent Negestante
Fatate
Miei fatat
Anul curent Monte Oi 37 37 131 20 151 188
Mioare 3 3 19 6 25 28
Total 40 40 150 26 176 216
Fatari Oi 26 124 150 27 27 177
Mioare 3 18 21 4 4 26
Total 29 142 171 31 31 202
Produsi Masculi 16 81 97 17 17 114
obtnut Femele 16 81 97 18 18 115
Total 32 162 194 35 35 229
Mortalitat
Miei intarcat 28 28
2.1.2 . Organizarea, dotarea și fluxul tehnologic la punctul de
montă
Descoperirea oilor în călduri se face dimineaţa şi seara prin intermediul berbecilor

încercători (cu şorţ, deferotomizaţi, cu penisul deviat). Oile depistate în călduri se izolează de
restul cârdului într-o boxă. Monta se face imediat de către
berbecul planificat, în conformitate cu planul de potrivire a perechilor întocmit înainte de
declanşarea campaniei de montă
. La oile din rasa Karakul, se impune ridicarea cozii pentru a putea fi montate. În cazul în
care perioadade estru se prelungeşte, se repetă monta la 12-18 ore interval, cu acelaşi berbec.Un
berbec în vârstă de 2-5 ani poate efectua 2-4 monte pe zi şi dacă este bine furajat şi beneficiază
de condiţii zooigienice optime . Se acordă 1-2 zile repaus sexual săptămânal pentru berbecii
folosiţi în acest regim de montă zilnic.
2.2. Programarea evoluției lunare a efectivului de ovine

2.2. PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE OVINE
în perioada 1 - 31 ianuarie
Intrări Ieşiri
Efectiv la Cumpără Treceri vânz vânzări treceri Sacri Efectiv Zile

Categoria de ovine inceputul Naşt ri de la Efectivul ări pt pt la alte ficări la sf. anim Smz Ef. Refo
perioadei eri alte Spor Total iniţial + prasi îngrăşa categor pt Pierder Total perioad furaj (g) mediu (%)
categor intrări intrări lă t ii pieli i ieşiri ei
ii cele
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
1 Berbeci nr 8 8
reproducători t. 0,48 0,48
2 Oi nr 182 182
adulte t. 8,55 8,55
3 nr
Tineret femel 0-3 t.
4 nr
5 nr
6 nr 28 28
Tineret femel 9-12 t. 0,78 0,049 0,83 55
7 Tineret femel 12- nr 28 28
18 t. 0,92 0,043 0,96 55
8 nr
Tineret mascul 0-3 t.
9 Tineret ovin la nr
îngrăşat t.
10 Ovine adulte la nr
recondţionat t.
Efectiv de ovine nr
total
t.

în perioada 1 – 28 februarie
Intrări Ieşiri
Treceri Efectivul vânz vânzări Treceri Sacri Efectiv

Categoria de ovine Efectiv la Naşter Cumpăr de la Total iniţial + ări pt pt la alte ficări Total la sf. Zile Smz Ef. Refo
inceputul i ări alte spor intrări intrări prasi îngrăşa categor pt Pierder ieşiri perioad anim (g) Medi (%)
perioadei categor lă t ii pieli i ei furaj u
ii cele
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
1 Berbeci Nr 8 8
2 Nr 182 182
Oi t. 8,55 8,55
adulte
3 Nr 17 17 17
Tineret femel 0-3 t. 0,05 0,05 0,05
4 Nr
5 Nr
6 Nr 28 28
Tineret femel 9-12 t. 0,83 0,05 0,88 67
7 Tineret femel 12- Nr 28 4 24
18 t. 0,96 0,03 0,12 0,87 50
8 Nr 17 17 17
Tineret mascul 0-3 t. 0,06 0,06 0,06
9 Tineret ovin la Nr
îngrăşat t.
10 Ovine adulte la Nr
recondţionat t.
Efectiv de ovine nr. 246 34 34 4 246
total t. 10,82 0,11 0,11 0,12 10,78

în perioada 1 - 31 martie
Intrări Ieşiri
Treceri Efectivul vânz vânzăr Treceri Sacri Efectiv Zile Smz Ef. Refo
Categoria de ovine Efectiv la Naşter Cumpăr de la Total iniţial + ări pt i pt la alte ficări Pierder Total la sf. anim (g) med (%)
inceputul i ări alte Spor intrări intrări prasi îngrăş categori pt i ieşiri perioad furaj iu
perioadei categor lă at i pieli ei
ii cele
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
1 Berbeci nr 8 8
2 Oi nr 182 4 186 186
adulte t. 8,55 0,12 8,67 8,67
3 nr 81 81 53 53 28 166
Tineret femel 0-3 t. 0,24 0,06 0,24 0,16 0,16 0,14
4 nr
5 nr
6 nr 28 28 67
Tineret femel 9-12 t. 0,88 0,05 0,94
7 Tineret femel 12- nr 24 18 6
18 t. 0,87 0,03 0,67 0,23 50
8 nr 81 81 81 81
Tineret mascul 0-3 t. 0,28 0,28 0,28 0,28
îngrăşat t.
recondţionat t.
Efectiv de ovine nr 276 162 4 348 18 134 134 256
total t. 10,97 0,32 0,12 9,19 0,67 0,44 0,44 10,46

în perioada 1 - 30 aprilie
Intrări Ieşiri
Efectiv la Treceri Efectivul vânz vânzări Treceri Sacri Efectiv Zile Smz Ef. Refo
Categoria de ovine inceputul Naşter Cumpăr de la Total iniţial + ări pt pt la alte ficări Pierder Total la sf. anim (g) med (%)
perioadei i ări alte intrări intrări prasi îngrăşa categor pt i ieşiri perioad furaj iu
Spor ei
categor lă t ii pieli
ii cele
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
1 Berbeci nr 8 8
2 Oi nr 186 18 204 204
adulte t. 8,67 0,54 9,21 9,21
3 nr 28 17 0,14 45 17 28
Tineret femel 0-3 t. 0,14 0,05 0,19 0,05 0,28 166
4 nr
5 nr
6 nr 28 28 28 67
Tineret femel 9-12 t. 0,88 0,05 0,93 0,93
18 t. 0,23 0,009 0,32 50
8 nr 18 18
Tineret mascul 0-3 t. 0,06 0,06
îngrăşat t.
recondţionat t.
Efectiv de ovine nr 256 35 18 249 50 35 270
total t. 10,46 0,11 0,54 9,30 1,23 0,11 11,03

în perioada 1 - 31 mai
Intrări Ieşiri
Efectiv la Treceri vânz vânzări Treceri Sacrif
Categoria de ovine inceputul Naşte Cumpărăr de la Spor Total Efectivul ări pt pt la alte icări Total Efectiv Zile Smz Ef.
perioadei ri i alte intrări iniţial + prasil îngrăşat categori pt Reform ieşiri la sf. anim (g) medi
categori intrări ă i pielic ă Perioad furaj u
i ele ei
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
1 Berbeci Nr 8 8
2 Oi Nr 204 6 210 20 20 190

adulte t. 9,21 0,32 9,53 1,9 1,9 7,63
3 Nr 28 28
Tineret femel 0-3 t. 0,28 0,14 0,42 166
4 Nr
5 Nr
6 Nr
7 Tineret femel 12-18 Nr 28 28 28
t. 0,93 0,04 0,93 0,97 50
8 Nr
9 Tineret ovin la Nr
îngrăşat t.
10 Ovine adulte la Nr
recondţionat t.
Efectiv de ovine Nr 240 30 238 20 28 20 226
total t. 9,97 1,05 10,46 1,9 0,42 1,9 9,08

în perioada 1 - 30 iunie
Intrări Ieşiri
Categoria de ovine Efectiv la Naşt Treceri Spor Total Efectivul vânz vânzări Treceri Sacri Total Efectiv Zile Smz Ef. Refo
inceputul eri Cumpără de la intrări iniţial + ări pt pt la alte ficări Pierder ieşiri la sf. anim (g) med (%)
perioadei ri alte intrări prasi îngrăşa categor pt i perioad furaj iu
categor lă t ii pieli ei
ii cele
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
1 Berbeci nr 8 8
reproducători t. 0,48 0.48
2 Oi nr 190 190
adulte t. 7,63 7,63
3 nr
4 nr 28 28 28 80
Tineret femel 3-6 t. 0,42 0,06 0,42 0,46
5 nr
6 nr
18 t. 0,97 0,04 1,01
8 nr
îngrăşat t.
recondţionat t.
Efectiv de ovine nr 226 28 28 232
total t. 9,08 0,42 0,42 9,58

în perioada 1 - 31 iulie
Intrări Ieşiri
Categoria de ovine Efectiv la Naşt Treceri Spor Total Efectivul vânz vânzări treceri Sacri Total Efectiv Zile Smz Ef. Refo
inceputul eri Cumpără de la intrări iniţial + ări pt pt la alte ficări Pierder ieşiri la sf. anim (g) med (%)
perioadei ri alte intrări prasi îngrăşa categor pt i perioad furaj iu
ii cele
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
1 Berbeci nr 8 8
2 Oi nr 190 190
adulte t. 7,63 7,63
3 nr
4 nr 28 28
Tineret femel 3-6 t. 0,46 0,06 0,52 80
5 nr
6 nr
18 t. 1,01 0,04 1,05 50
8 nr
îngrăşat t.
recondţionat t.
Efectiv de ovine nr 234 254
total t. 9,58 9,68

în perioada 1 - 31 august
Intrări Ieşiri
Categoria de ovine Efectiv la Naşt Treceri Spor Total Efectivul vânz vânzări treceri Sacri Pierder Total Efectiv Zile Smz Ef. Refo
inceputul eri Cumpără de la intrări iniţial + ări pt pt la alte ficări i ieşiri la sf. anim (g) mediu (%)
perioadei ri alte intrări prasi îngrăşa categor pt perioad furaj
ii cele
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
1 Berbeci nr 8 8
2 Oi nr 190 2 2 188
adulte t. 7,63 0,08 0,08 7,55
3 nr
4 nr 28 28
Tineret femel 3-6 t. 0,52 0,06 0,58 80
5 nr
6 nr
18 t. 1,05 0,04 1,09
8 nr
îngrăşat t.
recondţionat t.
Efectiv de ovine nr 254 28 2 2 252
total t. 9,68 0,58 0,08 0,08 9,12

în perioada 1 - 30 septembrie
Intrări Ieşiri
Efectiv la Treceri Efectivul vânz vânzări treceri Sacri Efectiv Zile Smz Ef. Refo
Categoria de ovine inceputul Naşt Cumpără de la Spor Total iniţial + ări pt pt la alte ficări Pierder Total la sf. anim (g) mediu (%)
perioadei eri ri alte intrări intrări prasi îngrăşa categor pt i ieşiri perioad furaj
ii cele
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
1 Berbeci nr 8 8
2 Oi nr 188 188
adulte t. 7,55 7,55
3 nr
4 nr
5 nr 28 28 28
Tineret femel 6-9 t. 0,58 0,06 0,58 0,64 70
6 nr
18 t. 1,09 0,04 1,13 50
8 nr
îngrăşat t.
recondţionat t.
total t. 9,12 0,58 0,58 9,79

în perioada 1 - 31 octombrie
Intrări Ieşiri
Efectiv la Treceri Efectivul vânz vânzări treceri Sacri Total Efectiv Zile Smz Ef. Refo
Categoria de ovine inceputul Naşt Cumpără de la Spor Total iniţial + ări pt pt la alte ficări Pierder ieşiri la sf. anim (g) mediu (%)
perioadei eri ri alte intrări intrări prasi îngrăşa categor pt i Perioad furaj
ii cele
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
1 Berbeci nr 8 8
2 Oi nr 188 188
adulte t. 7,55 7,55
3 nr
4 nr
5 nr 28 28
Tineret femel 6-9 t. 0,64 0,06 0,70 70
6 nr
18 t. 1,13 0,04 1,17 50
8 nr
îngrăşat t.
recondţionat t.
Efectiv de ovine nr 252 252
total t. 9,79 9,9

în perioada 1 - 30 noiembrie
Intrări Ieşiri
Efectiv la Treceri Efectivul vânz vânzări treceri Sacri Efectiv Zile Ef. Refo
Smz
Categoria de ovine inceputul Naşt Cumpără de la Spor Total iniţial + ări pt pt la alte ficări Pierder Total la sf. anim mediu (%)
(g)
ii cele
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
1 Berbeci nr 8 8
2 Oi nr 188 188
adulte t. 7,55 7,55
3 nr
4 nr
5 nr 28 28
Tineret femel 6-9 t. 0,7 0,06 0,76 70
6 nr
18 t. 1,17 0,04 1,21 50
8 nr
îngrăşat t.
recondţionat t.
Efectiv de ovine nr 252 28 224
total t. 9,9 0,76 9,24

în perioada 1 - 31 decembrie
Intrări Ieşiri
Categoria de ovine inceputul Naşt Cumpără de la Spor Total iniţial + ări pt pt la alte ficări Pierder Total la sf. anim (g) medi (%)
perioadei eri ri alte intrări intrări prasi îngrăşa categor pt i ieşiri perioad furaj u
ii cele
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
1 Berbeci nr 8 2 2 6
reproducători t. 0,48 0,12 0,12 0,36
2 Oi nr 188 188
adulte t. 7,55 7,55
3 nr
4 nr
5 nr
6 nr 28 28 28
Tineret femel 9-12 t. 0,76 0,05 0,76 0,81 67
18 t. 1,21 0,04 1,25 50
8 nr
îngrăşat t.
recondţionat t.
Efectiv de ovine nr 224 28 28 2 2 250
total t. 9,24 0,76 0,76 0,12 0,12 9,97

în perioada 1 ianuarie – 31martie
Intrări Ieşiri
Efectiv la Efectiv Zile Smz (g) Ef. Refo

Trecer vânzări pt treceri la Sacrific
Categoria de ovine inceputul Efectivul la sf. anim medi (%)
Naşteri Cu i de la Total Vânzări pt îngrăşat alte ări pt Pierde Total ieşiri
perioadei iniţial + perioade furaj u
mp alte Spor intrări prasilă categorii pielicele ri
intrări i
ără catego
ri rii
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
1 Berbeci nr 8 8
reproducători
t. 0,48 0,48
2 Oi nr 182 4 186
adulte t. 8,55 0,12 8,67
3 nr 98 98 70 70 28
Tineret femel 0-3 t. 0,29 0,06 0,29 0,17 0,17 0,14
4 nr
5 nr
Tineret femel 6-9
t.
6 nr 28 28
Tineret femel 9-12 t. 0,78 0,15 0,94
7 Tineret femel 12-18 nr 28 22 22 6
t. 0,92 0,79 0,79 0,23
8 nr 98 98 98 98
Tineret mascul 0-3 t. 0,34 0,34 0,34 0,34
9 Tineret ovin la îngrăşat nr
t.
recondţionat t.
Efectiv de ovine nr 246 196 4 196 22 168 190 256
total
t. 10,73 0,63 0,12 0,63 0,79 0,51 1,3 10,46

în perioada 1 aprilie - 30 iunie
Intrări Ieşiri
Efectiv la Treceri Efectivul vânz vânzări treceri Sacri Total Efectiv Zile Smz Ef. Refo
Categoria de ovine inceputul Naşter Cumpăr de la Spor Total iniţial + ări pt pt la alte ficări Pierder ieşiri la sf. anim (g) med (%)
perioadei i ări alte intrări intrări prasi îngrăşa categor pt i perioad furaj iu
ii cele
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
1 Berbeci nr 8 8
2 Oi nr 186 24 210 20 20 190
adulte t. 8,67 0,86 9,53 1,9 1,9 7,13
3 nr 28 28 28
Tineret femel 0-3 t. 0,14 0,28 0,42 0,42
4 nr 28 28 28
Tineret femel 3-6 t. 0,42 0,06 0,42 0,48
5 nr
6 nr 28
Tineret femel 9-12 t. 0,88
7 Tineret femel 12- nr 6 28 28 6 6 28
18 t. 0,23 0,93 0,09 0,93 0,32 0,32 1,01
8 nr
îngrăşat t.
recondţionat t.
total t. 10,46 2,21 10,88 1,9 0,74 2,64 9,58

în perioada 1 iulie - 30 septembrie
Intrări Ieşiri
ii cele
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
1 Berbeci nr 8 8
2 Oi nr 190 2 188
adulte t. 7,63 0,08 7,55
3 nr
4 nr 28 28
Tineret femel 3-6 t. 0,46 0,12 0,58
5 nr 28 28 28
Tineret femel 6-9 t. 0,58 0,06 0,58 0,64
6 nr
18 t. 1,01 0,12 1,13
8 nr
îngrăşat t.
recondţionat t.
total t. 9,58 0,58 0,58 9,79

în perioada 1 octombrie - 31 decembrie
Intrări Ieşiri
perioadei eri ri alte intrări intrări prasi îngrăşa categor de i ieşiri Perioad furaj
categor lă t ii nece ei
ii sitate
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
1 Berbeci nr 8 2 6
reproducători t. 0,48 0,12 0,36
2 Oi nr 188 188
adulte t. 7,55 7,55
3 nr
4 nr
5 nr 28 28
Tineret femel 6-9 t. 0,64 0,12 0,76
6 nr 28 28
Tineret femel 9-12 t. 0,76 0,05 0,81
7 nr 28 28
Tineret femel 12- t. 1,13 1,25
18
8 nr
îngrăşat t.
recondţionat t.
total
t. 9,79 0,76 0,76 9,97

în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie
Intrări Ieşiri
Categoria de ovine inceputul Naşteri Cum de la Spor Total iniţial + ări pt pt la alte ficări Pierderi/ Total la sf. anim (g) mediu (%)
perioadei părări alte intrări intrări prasi îngrăşa categor pt Reformă ieşiri perioad furaj
ii cele
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
1 Berbeci nr 8 2 6
reproducători t. 0,48 0,12 0,36
2 Oi nr 182 28 20 2 188
adulte t. 8,55 0,98 1,9 0,08 7,55
3 nr 126 70 28
Tineret femel 0-3 t. 0,37 0,17 0,42
4 nr 28 28
Tineret femel 3-6 t. 0,42 0,58
5 nr 28 28
Tineret femel 6-9 t. 0,58 0,76
6 nr 28 28 28
Tineret femel 9-12 t. 0,78 0,76 0,81
18 t. 0,92 0,93 1,25
8 nr 126
Tineret mascul 0-3 t. 0,44
îngrăşat t.
recondţionat t.
total t. 10,73 0,81 3,67 2,19 1,76 0,08 9,97
3.Programarea producțiilor
3.1. Programarea producției de lână
Insuțirile fizice și tehnologice ale fibrelor de lână determină valori ridicate a acestor
producții. Lâna prin insușirile fizice și tehnologice constituie pentru industria textilă din tara
noastră, materia primă de bază pentru obtinerea unor confectii de calitate superioară.
Recoltarea lănii de la oi se face prin tuns mecanic.
Lâna fină produsă de oile Karakul de Botoşani este rară, iar cusătură de pe linia superioară este
largă.
Programarea producției de lână în cadrul acestei ferme se face prirmavara (între 15 aprilie
- 15 mai) când timpul este suficient de călduros, fără vânt rece și fără temperaturi scăzute.
Momentul optim al tunsului este indicat și de apariția la baza suvitei a unei porțiuni de 1-
1,5 cm de lână nou crescută primavara și denumită ,,lâna de pai”. Are diametrul mai redus,
usucul mai puțin consistent, ceea ce usurează tunsul.
De modul de organizare și de efectuarea tunsului depinde în mare măsură, atât cantitatea
cât și calitatea lânii, cât și de efectivul de animale din unitate.
Campania de tuns impune unele măsuri tehnico-organizatorice. În acest, sens se
intocmește planul de tunsori cu ordinea de desfașurare pe categorii, stabilirea componentei
echipei de tuns, stabilirea inventarului necesar, instruirea personalului implicat.
În cadrul speciei se programează la început batalii, oile sterpe, mioarele, oile mame si
berbecii de reproducție.
Înainte cu 12 ore de tuns oile sunt supuse unei diete pentru evitarea unor accidente
produse de încarcarea tubului digestiv. Pentru ca tunsul sa se efectueze corespunzător se
recomandã urmatoarele:
- în seara premergătoare tunsului, turmele programate la tuns se țin la adăpost pentru a preveni
umezirea lânii;
- tunsul lânei trebuie să se facã uniform pe tot corpul și la distantă de 5-10 mm de suprafața
pielii;
3.2.Recoltarea și valorificarea producției de lână
Tunderea mecanică se face cu maşini de tuns (agregat de 12 maşini). Productivitatea

creşte de 2 ori, comparativ cu tunsul manual, iar lâna este tunsă uniform, aproape de piele, iar
producţia de lână creşte de 100-200 g. pe oaie.
După ce oaia a fost tunsă , se cântăreşte, apoi este preluată de un cioban, care va dezinfecta
eventualele tăieturi ale pielii cu tinctură de iod sau creolină 5%, va tunde smocurile de lână
rămase netunse, retează coarnele crescute anormal, ajustează unghiile, etc.
La 2-3 zile după tundere, se trece la îmbăierea oilor în scopul prevenirii apariţiei scabiei ,
iar după cca. 2 săptămâni se repetă îmbăierea.
Cojocul se cântărește și se înregistrează greutatea acestuia, după care va fitrecut pe masa
de sortare. Sortarea lânii se face dupa anumite criterii, finețe,lungime, uniformitate, rezistență,
nuanța deculoare, cantitatea de impurități vegetaleși minerale din masa lânii.
Inventarul necesar va cuprinde, pe lângă foarfece sau utilaj de tuns, un polizor pentru ascuţit,
o masa-gratar (pentru scuturare si ambalare) şi un cantar pentru cojoacele tunse. Numarul
tunzătorilor va fi asigurat, in functie de modalitatea de tundere adoptata si de numarul ovinelor.
Pregătirea utilajelor de tuns este o operaţiune de care depinde calitatea lânii (integritatea şi
uniformitatea cojocului). Vor exista cuţite de schimb, iar când este folosită foarfeca, aceasta
trebuie sa fie dintr-un material care sa permită ascuţirea periodică.
Categoria Numar de Cantitatea de lână Cantitatea de lână Venit

indivizi pe animal(kg) totală(kg)
Berbeci 8 3 24 48
reproducători
Oi adulte 182 2 364 728
Mioare 56 1,8 100,8 201,6
TOTAL 246 - 488,8 977,6
*preţ lână 2 RON pe kg
3.2.1. Organizarea, dotarea și funcționalul la un centru de tuns ovine
Pentru desfașurarea corespunzătoare a acțiunii de tuns, centrul este dotat astfel încat să
asigure ritmul intens și calitatea lucrărilor de tuns, cântărireacojoacelor și a animalelor, sortarea
și balotarea, depozitarea temporară a lânii,precum și prevenirea accidentelor de orice
natură.Înainte cu 12-14 ore de tuns, oile nu se scot la pășune și nu li se administrează furaje la
padoc pentru a se evita încărcarea tubului digestiv.Datorită efectivului mare se utilizează tunsul
electromecanic.Înainte de începerea tunsului se va face cu întreg personalul instructajul tehnic și
de protecție al muncii.Ca organizare centrul de tuns cuprinde:
- padoc pentru oile ce urmează a fi tunse;
- culoar de trecere a oilor netunse;
-punct de tuns;
-boxe pentru oile care sunt tunse;
- cântar pentru oi;
-cântar pentru lână;
-masă pentru înregistrări;
-masă pentru sortarea lânii;
-spații pentru îmbalotare;
-spații pentru pastrarea temporară a lânii;>
-punct mecanic pentru ascutirea cuțitelor de tuns;
-punct sanitar veterinar.
Inventarul necesar va cuprinde, pe lângă foarfece sau utilaj de tuns, un polizor pentru
ascuţit, o masa-gratar (pentru scuturare si ambalare) şi un cantar pentru cojoacele tunse. Numarul
tunzătorilor va fi asigurat, in functie de modalitatea de tundere adoptata si de numarul ovinelor.
Pregătirea utilajelor de tuns este o operaţiune de care depinde calitatea lânii (integritatea şi
uniformitatea cojocului). Vor exista cuţite de schimb, iar când este folosită foarfeca, aceasta
trebuie sa fie dintr-un material care sa permită ascuţirea periodică.
3.3. Programarea producției de lapte
Importanţa laptelui de oaie derivă din următoarele aspecte: valoarea biologică ridicată;
aliment de bază al mielului în primele săptămâni de viaţă; materie primă pentru obţinerea
diverselor preparate deosebit de apreciate pe piaţa internă şi internaţională.
Producţia sporită de lapte a oilor mame în primele 2 luni după naţtere contribuie în mod
hotărâtor la evitarea pierderilor prin inaniţie a mieilor sugari şi ulterior la creşterea producţiei de
carne şi lână.
Instalarea stărilor de agalactie la oile mame în această perioadă influenţează direct
dezvoltarea corporală ulterioară a mieilor şi indirect viitoarele producţii obţinute de la aceştia.
La începutul lactației oile sunt mulse de trei ori pe zi (dimineața, la prânz șiseara), către
sfarsitul lactației se trece la douã mulsori, iar cu 15- 20 de zile înainte de înțărcarea oilor se trece
la practicarea unei singure mulsori.
NUMAR
CAPETE PRODUCȚIA DE LAPTE PE PRODUCȚIA TOTALĂ DE
OI LACTAȚIE / CAP OAIE LAPTE PE TOT EFECTIVUL
182 60 10920
10920 : 4 = 2730 kg caș

10920 – 2730 = 8190 : 12 = 682 kg urdă
Prepararea caşului
Pentru închegarea laptelui este nevoie de cheag. Acesta se poate procura din farmacii
veterinare: cheag „Ara", Pepsină etc., avînd instrucţiunile pe ambalaj. In mod obişnuit,
crescătorii de animale şi-l pregătesc singuri, după experienţa moştenită din străbuni, din stomacul
mieilor de 2—3 zile (sau chiar la naştere), care se taie de obicei pentru blană (mai ales cei cu
blană neagră sau brumărie).
Stomacul de miel se taie în jumătate şi, fără să se spele (mieii n-au mîncat alte alimente
decît lapte), ca să nu se îndepărteze fermenţii proprii stomacului care se găsesc în sucul gastric,
peste el se toarnă un litru de apă călduţă (ca apa de vară încălzită la soare) şi se pune o lingură cu
vîrf sare albă (circa 50 g) lăsîndu-l pînă a doua zi (nu mai mult); apa sărată va extrage acidul
clorhidric şi fermenţii din mucoasa stomacului. Se deşartă totul într-un tifon dublu aşezat pe o
strecurătoare şi aceasta peste o oală, presîndu-se tifonul strîns între degete, ca să treacă tot
lichidul şi tot sucul ce se poate stoarce. Produsul se pune într-o sticlă bine astupată şi se păstrează
la rece pe tot timpul verii, fără să se altereze, folosindu-se la nevoie cantitatea necesară.
Laptele puţin călduţ se amestecă bine cu cheagul. La 10 1 lapte se pun 15 ml cheag sau
cheag din comerţ după prescripţii. Dacă se prepară la stînă, se va pune la circa 200l lapte 200 ml
cheag , ca să se închege mai încet. Vasul se acoperă şi laptele se lasă să se închege. După ce s-a
închegat, în circa o oră, se amestecă imediat cu o lingură ca să se separe zerul şi apoi se presează
uşor cazeina cu ambele palme, ca să se adune într-un loc. Apoi, se introduce o faţă de masă din
etamină sau un şervet din tifon (depinde de cantitate) în vasul cu brînza, răsturnînd brînza în
tifon sau faţă de masă. Zerul se strecoară treptat în vasul în care se va prepara urda şi toate
resturile de brânză se adună în şervet care, apoi, se va strînge, presîndu-se şi cu mina ca să se
scurgă zerul. Cand nu mai este zer în vas, se dezveleşte brînza şi se zdrobeşte bine cu mîna,
adunînd iar faţa de masă sau şervetul în jurul ei. Se repetă această operaţie încă de două ori, apoi
se adună şervetul, respectiv faţă de masă in jurul ei, presînd bine cu mîinile de fiecare dată. în
această fază, brînza împreună cu şervetul sau faţa de masă se pune într-o formă potrivită, ca
mărime, rotundă sau pătrată, din scîndură, ca să încapă toată cantitatea în formă. Sub formă şi
deasupra ei se pune cîte o planşetă care să intre în formă şi peste ea se pune o greutate; se lasă
astfel 7—8 ore, ca să se scurgă bine de zer. In lipsa formei, se poate pune peste brînza bine legată
în şervet o planşetă şi peste ea o greutate.
Preparareaurdei
Pentru prepararea urdei, zara ramasa dupa pregatirea casului dulce, se fierbe timp de 1 ora la
temperatura de 85-90°C, interval in care are loc precipitarea restului de proteina. Pe tot timpul
fierberii, zerul se agita continuu cu o lingura de lemn, ca sa nu se prinda de fundul cazanului si sa
se afume.
Bucatelele de urda se ridica treptat la suprafata cazanului, unde se culeg cu o lingura si se pun in
sedila pentru scurgerea zerului, operatie care va dura cca. 10-12 ore.
In aceasta faza, urda apare ca o pasta omogena, granulata fin si de culoare alb-cenusie.
Se consuma proaspata sau sarata, framantata si presata in putini sau in diverse forme,
confectionate din coaja de brad, pentru conservare timp mai indelungat.
Din cca 10-12 l de zer, rezulta de regula 1 kg de urda.
3.4.1. Sistemul de muls, stâna si strunga-organizare, dotare și

functionare
Sistemul de muls este cel manual, varianta manuăl lateral.

Efectuarea mulsului manual presupune amenajarea unui culoar prevăzut cu un perete cu
mai multe ușite (strungă) prin care oile, una câte una vin pe platforma de muls.
Acestea sunt prevãzute cu un acoperiș denumit comornic. Platforma de staționare este
confecționată din scandură dispusă ușor înclinat.
Strunga din fermă este mobilă, find mutată pe un amplasament nou ori de cate ori este nevoie.
Recoltarea laptelui se face prin muls manual executat în trei faze.
Pentru muls sunt utilizate găleți din materiale inoxidabile, tablă zincată sau din material plastic
prevăzute cu cupe pentru a evita pierderea laptelui și obținerea unui lapte igienic.
Pentru a evita reducerea duratei de pășunat și a oboselii ciobanilor, mulsul se va efectua
rapid, total, la ore fixe și nu trebuie să depășească pe toatä turma 90 de minute dimineața și 60-80
de minute la prânz și seara. Durata de mulgere a unei oi diferä în funcție de cantitatea de lapte pe
care o dă și este de aproximativ 60 de secunde dimineața și 30-40 de secunde la pranz și seara.
Pe toată durata procesului de muls se urmărește respectarea măsurilor de igienă, recoltare
și depistare a laptelui.
Laptele recoltat este colectat în bidoane și transportăt la centre de recoltare și valorificare
a laptelui.
Laptele de oaie se valorifica prin metode rapide de prelucrare. În urma prelucrării laptelui
de oaie pot fi obținute: cașul proaspăt, brânza telemea, brânza de putină, brânza de burduf și
cascavalul. Se mai obține și untul din lapte de oaie. Ca produs secundar prin fierberea zarei
rezultată din prepararea cașului se obține urdă și zerul.
Toate produsele obținute din prelucrarea laptelui de oaie se valorifică la prețuri
negociabile prin magazine specializate, corespunzătoare, unde se păstrează la o temperaturã de 0-
8 grade C in vitrine frigorifice sau depozite frigorifice.
3.5 Programarea producţiei de pielicele
Pielicelele reprezintă o materie primă extrem de valoroasă pentru industria prelucrătoare

şi servesc la confecţionarea de mantouri, haine de blană, jachete, gulere, căciuli, etc.
Cele mai valoroase, apreciate şi solicitate pielicele pe piaţa internaţională provin din
sacrificarea mieilor de rasă Karakul şi a metişilor rezultaţi din încrucişările acesteia cu alte rase.
În comerţul mondial, pielicelele Karakul mai sunt cunoscute şi sub diferite denumiri cum ar fi:
astrahan, buhara şi persane.
Datorită faptului că gusturile cumpărătorilor sunt schimbătoare, în creşterea ovinelor
exploatate pentru pielicele apar mereu noi orientări şi direcţii de ameliorare şi exploatare, care au
scopul de a diversifica sortimentele de pielicele. În realizarea acestor deziderate un rol deosebit
de important îl joacă şi faptul că la ovinele de rasă Karakul, structura genetică poate fi modificată
continuu în funcţie de schimbările condiţiilor şi cerinţelor economice. Aşa au apărut şi s-au
diversificat culorile la această rasă, fiind întâlnite alături de varietăţile considerate ca fiind de
bază (neagră, brumărie şi cafenie) Îi alte varietăţi de culoare cum ar fi: albă, sur, briliantie, roz,
chihlimbarie, etc. Din totalul acestor culori, prin selecţie s-a izolat o gamă largă de nuanţe
caracterizate printr-o foarte bună uniformitate pe întreaga suprafaţă a pielicelelor.
Importanţa economică a producţiei de pielicele a crescut în ultimul secol şi cu precădere
după declararea şi recunoaşterea rasei Karakul ca fiind specializată pentru această producţie.
NUMAR
PIELICELE PREŢ/BUC (RON) VENIT
OBŢINUTE
224 90 20160
Venituri din vânzarea producțiilor:
Producția Cantitatea (kg) LEI/kg Total (LEI)

Caș de oaie 2730 12 32760
Urdă 682 10 6820
Lână 488,8 2 977,6
Pielicele 224 90 20160
TOTAL - - 607176,6
4. Programarea tehnologiei de creștere și exploatare a ovinelor
4.1. Fluxul tehnologic anual de producție

Organizarea fluxului tehnologic în cele două sisteme de întreținere (pășune,stabulație)
durează 6 luni la pășune și 6 luni în stabulație.
Fazele fluxului tehnologic sunt:
1.Categoria berbeci de reproductie:
-pregătirea pentru montă se face cu hrănire stimulativă, se verifică cantitatea și calitatea
materialului seminal;
-perioada de montă;
- perioada de repaus.
2.Categoria de oi și mioare:
-pregătirea pentru montă constă în aducerea oilor într-o stare bună deîntreținere;
- perioada de montă care are loc î n lunile: august, septembrie, octombrie;
-gestația: se acordã o îngrijire deosebită și se asigură supraveghereaatentă a oilor. Se
asigurã spațiu suficient și nu se administrează furaje mucegăite și apă rece;
-perioada fătărilor- pregatireă pentru fătăre vizează: instruirea personalului de îngrijire și
supravegherea fătărilor 24 din 24 de ore; pregătirea adăposturilor prin asigurarea
compartimentului pentru oi gestante, maternității și compartimentului de întreținere a oilor fătate
cu miei devârsta de peste 30 zile.
3. Categoria miei sugari cu vârstã de 0 – 35 zile.
4. Categoria tineret ovin care cuprinde tineretul femel de 3 -18 luni și tineretul mascul întărcat.
4.2. Specificul întreținerii ovinelor pe categorii
Întreţinerea în saivane este metoda pe care specialiştii o recomandă tuturor crescătorilor

de ovine, indiferent de zonă şi rasa pe care o cresc, datorită faptului că oferă un confort sporit şi
poate asigura cerinţele de microclimat. De asemenea, în zilele mai călduroase, oile pot fi scoase
din padoc, timp în care crescătorul poate efectua lucrările de întreţinere, igienizare sau evacuare
a dejecţiilor din adăpost.
Pentru ca saivanele să asigure confortul optim, trebuie îndeplinite unele cerinţe
obligatorii precum:
- volumul de aer alocat fiecărei oi să fie de 5-7 mc, fără curenţi de aer (sub 0,4 m/s);
- suprafaţa necesară fiecărui animal să fie de 1,2-1,4 mp, pentru fiecare miel înţărcat şi 1,5-2
mp, pentru fiecare berbec.
Padocul trebuie să aibă suprafaţă dublă faţă de suprafaţa saivanului, să fie împrejmuit cu
un gard de lemn, sârmă, metal sau chiar cu nuiele împletite. Se recomandă ca padocul să aibă
acoperiş sau umbrar, iar pardoseala poate fi şi betonată… suprafaţa betonată se acoperă cu un
strat de tulpini de floarea-soarelui sau cu un strat din coceni de porumb.
Furajarea se face la iesle cu grătar, pentru fân, iar pentru administrarea furajelor
concentrate se folosesc jgheaburi din tablă sau lemn. Frontul de furajare este de 40-50 cm pentru
berbeci şi de 25-35 cm, pentru oi. Deşi hrana de bază este reprezentată de fânuri şi grosiere, ele
pot reprezenta o palatabilitate redusă, datorită conţinutului ridicat de celuloză şi un grad de
digestibilitate scăzut.
Este motivul principal pentru care se recomandă să fie tocate sau măcinate, înaintea
administrării. Astfel, ele pot fi uşor amestecate cu concentrate, săruri minerale, premixuri,
suculente sau cu melasă. Tocarea fibroaselor se poate face cu orice tip de tocătoare, staţionară
sau pentru nutreţ de siloz, într-o încăpere destinată prelucrării furajelor, spaţiu situat în
apropierea saivanelor.
Transportul spre acestea se face cu transportori cu bandă, transportori spiralaţi sau
remorci tehnologice. Dozarea fibroaselor, zdrobirea, măcinarea şi amestecarea lor se face în mori
cu ciocane şi omogenizatoare-amestecătoare, rezultând furajul unic. Transportul şi administrarea
acestui furaj la saivan se poate face în modul anterior prezentat, cu remorca amestecătoare, ori cu
mijloace hipo.
Pe lângă jgheaburile de lemn sau metal, administrarea furajului unic poate face cu
alimentatoarele automate. Furajul însilozat poate fi păstrat în gropi de siloz, baterii de suprafaţă
sau silozuri turn, de unde este extras cu diferite utilaje şi instalaţii, administrat ca atare sau sub
formă prelucrată în masa furajului unic.
Sarea se asigură sub formă de bulgări amplasaţi în saivan şi padoc. Adăparea se face fie
cu adăpători cu nivel constant, fie cu jgheaburi cu capacitatea de 35 litri şi lungimea de un metru.
Necesarul de apă este de cca. 6 l/zi pentru berbeci, 5 l/zi pentru oi şi 0,5 l/zi pentru miei.
Adăpătorile vor fi curăţate şi spălate cel puţin o dată pe săptămână.
Furajarea pe timpul stabulaţiei se face în funcţie de starea fiziologică şi greutatea fiecărui
animal, potrivit cerinţelor nutriţionale calculate de specialişti, ţinându-se cont de şi de rasă sau
direcţia de exploatare. Astfel, oile gestante, între luna I-a şi a IV-a consumă zilnic 1,5-2 kg de fân
şi 2-2,5 kg de grosiere (coceni sau vrej de leguminoase).
În lunile a IV-a şi a V-a, este obligatorie introducerea în raţie a concentratelor, în cantitate
de 0,3-0,5 kg/zi. Se va evita administrarea furajului grosier sau concentrate mucegăite, precum şi
de suculente îngheţate, deoarece pot provoca avorturi. Se recomandă crescătorilor să separe oile
gestante de restul turmei, în ţarcuri special amenajate. Vor fi astfel evitate busculadele şi
aglomerările, care pot provoca avorturi mecanice sau chiar moartea oilor.
Prevenirea avorturilor infecţioase sau parazitare se face prin vaccinare cu vaccinuri
specifice, potrivit normelor sanitar-veterinare. În luna a IV-a de gestaţie, este obligatoriu avortul
împotriva avortului salmonelic, precum şi vaccinarea preventivă împotriva agalaxiei contagioase
a oilor, care reduce parţial sau total producţia de lapte.
Pentru perioada de pașunat pe pajiști se amplasează construcții simple tip,,şopron” pentru
adăpostirea oilor când vremea este nefavorabilă și pe timp de noapte, asigurându-se o suprafată
de 0,5m 2 pentru oi și 0,4 m 2 pentru tineret ovin.
5. Dispunerea construcțiilor în amplasament și proiectarea
funcțională a adăposturilor
5.1. Dimensionarea adăposturilor
Este important ca proiectarea să se realizeze în raport cu facilităţile exterioare conexe,

precum padocuri şi ţarcuri în aer liber, drumuri de acces, facilităţi de depozitare pentru furajele
fibroase şi dejecţii, dar şi cu vegetaţia. Vegetaţia reprezintă un element important, întrucât
creează un climat bun în jurul construcţiilor şi oferă vederii o imagine estetică a ansamblului
format din construcţii şi peisaj.
Alte aspecte esenţiale în faza de proiectare se referă la structura adăpostului şi
posibilitatea de extindere, precum şi îndeplinirea condiţiilor de eficienţă şi siguranţa muncii.
Adăpostul pentru ovine se poate amplasa lângă păşune, pentru a scurta sau chiar renunţa
la drumul de acces de la adăpost la păşune. Nu se acceptă un amplasament în care drumul de
acces se intersectează cu un drum public. Amplasarea se face pe un teren uscat, ferit de inundaţii.
Uneori, este necesar ca pe terenul sistematizat să se realizeze un sistem de drenare pentru
excesul de apă de suprafaţă. La alegerea terenului se iau în calcul atât dimensiunile adăpostului,
cât şi cele ale ocolului pentru mişcare. Ocolul pentru mişcare trebuie să aibă o suprafaţă cel puţin
dublă faţă de cea a adăpostului. Acesta se poate amplasa la o distanţă de minim 70 m faţă de
fântâni. Construcţia trebuie dotată cu apă curentă şi electricitate şi amplasată departe de surse de
zgomot - de exemplu căi ferate,autostrăzi sau fabrici.
Se recomandă ca animalele să nu fie ţinute într-un mediu poluat cu praf sau în locuri în
care vântul înregistrează o intensitate crescută. Amplasamentul se stabileşte în funcţie
de punctele cardinale, axa clădirii se suprapune direcţiei N-S, cu o marjă de deviaţie de 30°.
Stabilirea lungimii şi lăţimii unui adăpost pentru ovine depinde de efectivul preconizat
pentru a fi adăpostit, de fluxurile de hrănire şi adăpare, precum şi de accesul la uşile spre padocul
exterior.
Înalţimea variază în funcţie de frecvenţa schimbării aşternutului.
Din cauza aşternutului, este indicat ca toate spaţiile tehnologice din zonele de odihnă cu
sistem pe aşternut adânc să fie mobile. În adăposturile în care grosimea aşternutului este de
maxim 1,2 metri, la stabilirea înălţimii acoperişului se va lua în consideraţie această înălţime.
Această înălţime nu trebuie să creeze probleme în executarea lucrărilor de îndepărtare a
aşternutului. De aceea, înălţimea recomandată a adăpostului este de 4,5-5 metri.
În cazul în care îndepărtarea aşternutului se realizează frecvent (de 2–3 ori pe an), de obicei un
încărcător îndepărtează un strat de 0,2 – 0,3 metri, înălţimea recomandată a adăpostului este de
3,5 – 4 metri.
Pereţii neizolaţi ar trebui să aibă un singur strat şi să fie executaţi dintr-un material
rezistent la acţiunea factorilor de microclimat din adăpost. Pereţii neizolaţi pot fi pereţi portanţi
care suportă propria greutate, greutatea construcţiei sau sarcini exterioare precum zăpada. Aceşti
pereţi se pot realiza din cărămizi cu goluri, blocuri tuf calcaros şi blocuri ceramice. De asemenea,
la construcţiile cu schelet de rezistenţă neizolate, pereţii se pot realiza din plăci de tablă ondulată
sau cutată.
Iluminatul natural al unui adăpost pentru animale se poate determina prin raportul dintre
suprafaţa de ferestre şi suprafaţa pardoselii. Intensitatea luminii necesară într-un adăpost pentru
ovine variază de la 1:15 la 1:18, aşa cum este menţionat şi în Secţiunea 2.3.5. Suplimentarea
numărului de ferestre sau mărirea suprafeţei celor existente nu este o soluţie recomandată
deoarece aceasta duce la pierderea de căldură, scăderea temperaturii, apariţia condensului şi,
implicit, la formarea de chiciură. Ca urmare a acestor fenomene, în ciuda suprafeţei mai mari de
ferestre, scade transparenţa geamurilor şi intensitatea luminii. Pentru ferestre se recomandă două
rânduri de geamuri şi tâmplărie dintr-un material anticoroziv, de exemplu plastic sau lemn tratat.
Marginea superioară a ferestrei ar trebui să se deschidă către interior, pentru a preveni
pătrunderea apei şi scurgerea pe pereţi. Glafurile amplasate la partea interioară a ferestrei
împiedică absorbţia apei care se scurge în jos pe fereastră şi umezirea pereţilor. În exterior, este
recomandat ca ferestrele să fie prevăzute cu lăcrimare. Pervazul şi lăcrimarele sunt confecţionate
din tablă acoperită, profile ceramice sau materiale plastice.
Uşile şi porţile de acces trebuie să fie etanşe, iar dimensiunile să corespundă cerinţelor
tehnologice. În cazul adăposturilor izolate, acestea se realizează din straturi termoizolante, de
exemplu două straturi de lemn tratat cu un strat de vată de sticlă la mijloc, sau două straturi de
tablă cu polistiren expandat, vată minerală sau spumă poliuretanică.
Tavanele fără izolaţie termică servesc pentru acoperire şi pot fi din folie, carton
asfaltat, ţiglă sau foi bituminaoase. Pentru a preveni scurgerea apei condensate de pe suprafaţa
acoperişului, se aleg materiale pentru acoperiş cu o anumită porozitate sau concepte de
construcţie în care apa condensată se scurge pe suprafaţa exterioară a acoperişului.
Cel mai important lucru este ca pardoseala în sistemele de creştere pe aşternut
adânc şi aleile de furajare să fie rezistente la apă. Construcţia trebuie să fie hidroizolată astfel
încât să împiedice pătrunderea apei şi să prevină scurgerea dejecţiilor lichide în sol. În sistemele
cu aşternut adânc, în care aşternutul se îndepărtează frecvent, un alt aspect important se referă la
termoizolarea pardoselii.
Un al treilea factor important în proiectarea pardoselii este reprezentat de stabilitatea şi
rezistenţa la uzura mecanică în timpul diverselor operaţiuni, precum furajarea şi îndepărtarea
aşternutului.
Caracteristici dimensionale adăpost :
SPECIFICARE DIMENSIUNE
Cubaj 1480 m.c
Suprafaţa adăpostită 450 m.p
Suprafaţa de iluminare 17,3 m.p
Suprafaţa secţiunii de evacuare a aerului viciat 3,07 m.p
Suprafaţa de admisie a aerului 1,53 m.p
Lungimea adăpostului 7,5 m
Lăţimea adăpostului 11,5 m
Înălţimea peretelui din faţă 2,5 m
Înălţimea peretelui din spate 1,5 m
Suprafaţa padocului 903,8 m.p
5.2. Planul adăposturilor

5.2.1 Amenajarea interioara a adăpostului
În mod normal, ovinele sunt ţinute în grupuri de maxim 50 de capete. Turmele cu peste
50 de capete se împart în grupuri mai mici, plasate în boxe separate. Este important ca trierea
animalelor să se facă în funcţie de indicii corporali, vârstă şi sex şi, dacă este necesar, se
efectuează o triere suplimentară în funcţie de categoriile de creştere, conform datelor prezentate
în tabelul 6.1. Împărţirea efectivului de ovine în categorii se face în funcţie din dezvoltarea
animalelor, starea fiziologică şi dezvoltarea psihologică. Din acest motiv, într-un adăpost nu
trebuie să fie niciodată prezente toate grupurile de animale. Este necesar ca animalele din
grupurile mai mici de patru capete să aibă contact vizual cu animalele din boxele învecinate.
Într-o turmă cu un efectiv mare, oile gestante care urmează să fete în 3-4 zile se pot
introduce într-o boxă de fătare. Acestea fată în boxele de fătare sau în boxe comune. După fătare,
oile mamă şi mieii sunt mutaţi în boxe individuale. Dacă se utilizează boxe de fătare, acestea ar
trebui amplasate lângă boxele individuale. Oile mamă şi mieii sunt ţinuţi în boxele individuale
pentru o perioadă de 3-6 zile şi apoi sunt mutaţi în boxe comune. Mieii pot avea acces în boxele
pentru întreţinere în care oile mamă din boxele comune nu au acces.
Amplasarea şi structura boxelor dintr-un adăpost pentru oi realizate din componente
mobile pot fi schimbate relativ uşor. Panourile de gard mobile pot fi realizate din metal sau
material lemnos.
Utilizarea lor trebuie să permită aranjarea boxelor în funcţie de nevoile curente.
Componentele detaşabile pot fi combinate cu elemente de construcţie fixe, precum alei de
hrănire betonate, pereţi ficşi, săli de muls sau alte spaţii pentru muls.
Construcţia gardurilor ar trebui să permită fixarea lor pe elementele fixe. Acestea se
fixează în pardoseală pentru a se asigura stabilitate până când aşternutul se acumulează.
Se recomandă ca fiecare boxă să aibă porţi de acces. Porţile pot fi deja prevăzute în
construcţie sau pot fi realizate din garduri mobile. Dimensiunile lor depind de rolul pe care îl
îndeplinesc. Porţile trebuie să rămână funcţionale şi atunci când se acumulează aşternutul adânc.
Înălţimea pereţilor boxei variază de la 0.9 la 1.2 m. Este indicat ca pereţii să fie închişi
doar parţial, pentru a permite contactul vizual între oi.
Cantitatea minimă de aşternut necesară este de 0,4 kg de paie zilnic pe cap de
animal, dar se recomandă folosirea a 0,6-1 kg zilnic pe cap de animal, în special pentru miei şi
oile fătătoare.
La proiectarea adăpostului pentru ovine, se iau în calcul necesităţile de separare, tratare,
carantină şi sectorul de livrare. Cerinţele de îngrijire specială depind de mărimea turmei.
Boxele de separare şi tratare a animalelor bolnave se amplasează într-o zonă a
adăpostului în care ovinele au un contact limitat cu celelalte animale. Dacă este necesar, aceste
boxe se amplasează într-o zonă multifuncţională. Boxele de separare şi tratament se pot realiza
din panouri de gard mobile,într-o zonă în care supravegherea animalelor se poate face fără
probleme.
Boxele de fătare sunt folosite pentru întreţinerea oilor mamă cu miei cruzi, după naştere.
Oile mamă şi mieii sunt ţinuţi în aceste boxe minim 3 zile. În general, boxa de fătare este
rectangulară. Pentru oile mamă care nu-şi acceptă mieii se pot folosi boxe
triunghiulare.Dimensiunea boxei de fătare este de 1,2 m.p. n fiecare boxă de fătare se asigură
accesul animalelor la furaje şi apă.
Ocoalele de mişcare sunt amplasate în aer cu acces direct la sistemul de adăpost.
Ocoalele le permit ovinelor să iasă în aer liber şi să se mişte pentru plimbare. O parte din ocol se
poate acoperi, pentru a proteja oile de precipitaţii şi căldura intensă a soarelui. Acestea se pot
utilizaîn combinaţie cu zonele de păşunat. În acest caz, suprafaţa totală trebuie adaptată la
nevoile de furajare.
Dimensiunile porţilor de trecere din adăpost în ocolul de mişcare trebuie să permită atât
trecerea personalului de îngrijire, cât şi a oilor (cel puţin 0,6 m lăţime şi 2 m înălţime). Înălţimea
indicată pentru gardul ocolului este de cel puţin 1,2 m.
6. Programarea şiorganizarea bazei furajere
6. 1 Calculul necesarului de apă

Ovinele trebuie să aibă acces la apă potabilă curată, atât în adăpost cât şi pe păşune.
Cantitatea de apă necesară zilnic pe cap de animal este de circa 5-8 litri, cerinţele fiind mai mari
în perioada de alăptare. Apa poate fi furnizată în jgheaburi sau în adăpători automate.
Categoria 6l 5l 0,5 l 2l 2l 3l 3,5 l

de ovine Berbeci Oi Tineret Tineret Tineret Tineret Tineret
Lunile reprod. adulte femel femel femel femel femel
anului 0-3luni 3-6luni 6-9luni 9-12 12-18
luni luni
Ianuarie 1488 28210 3038
Februarie 1244 26040 2352
Martie 1488 30070 434 651
Aprilie 1440 30600 420 630
Mai 1488 32550 434 3038
Iunie 1440 28500 1680 2940
Iulie 1488 29450 1736 3038
August 1488 29200 1736 3038
Septembrie 1440 28200 1680 2940
Octombrie 1488 29140 1736 3038
Noiembrie 1440 28200 1680 2940
Decembrie 1488 29140 2604 3038
Total 17380 349300 1288 5152 5096 2604 30681
Caracteristici dimensionale adăpători :
 Capacitatea jgheabului de apă pe cap de animal 5 – 8 l ;

 Numărul de animale pe adăpătoare/jgheab de apă < 50 ;
 Adâncimea jgheabului de apă 20 cm ;
 Înălţimea marginii superioare a jgheabului pentru oi adulte 45 cm ;
 Înălţimea marginii superioare a jgheabului pentru miei 35 cm ;
 Înălţimea marginii superioare a adăpătorii pentru oi adulte 70 cm ;
 Înălţimea marginii de sus a adăpătorii pentru miei de 40 kg 55 cm ;
 Înălţimea marginii superioare a adăpătorii pentru miei de 15 kg 35 cm ;
Apa utilizată pentru adăparea animalelor se asigură din surse proprii.
6.2. Hrănirea ovinelor pe categorii

Furajarea este principalul factor care influenţează capacitatea de reproducţie, creşterea,
dezvoltarea şi performanţele de producţie ale ovinelor. Se recomandă administrarea hranei cel
puţin de două ori pe zi, cu furaje specifice rasei, vârstei şi stării fiziologice. Este necesar ca
animalele să aibă acces la furaje şi apă proaspătă astfel încât să-şi satisfacă nevoile legate de
creştere, dezvoltare şi sănătate.
La oi pregatirea pentru monta are în vedere aducerea oilor într-o satre buna de întretinere.
În furajarea oilor se folosesc fînuri, grosiere, suculente, masa verde, în functie de sezon.
Se asigura sare bulgari pentru lins si apa la discretie. La oi se recomanda întarcarea cu
minimum 3-4 saptamîni înainte de monta pentru a se putea reface si a fi aduse în conditii optime
de reproductie. Pentru o furajare adecvata se asigura starea de întretinere corespunzatoare
executarii montei si pastrarii gestatiei viitoare. Berbecii de reproductie se vor folosi prin rotatie
asigurîndu-se dupa 4 zile de activitate, 4 zile de repaus. Oile depistate pentru monta (sau
însamîntate artificial) se pasuneaza separat în ziua montei pe parcele în apropierea stînei,
gospodariei sau fermei. În perioada montei pasunatul se face numai pe racoare, dimineata cît mai
devreme si seara tîrziu. Pentru monta naturala se repartizeaza 20-30 oi pentru un berbec tînar si
30-40 oi penjtru un berbec adult.
În stabulaţie, furajarea ovinelor se va face în funcţie de rasă, greutatea corporală şi tipul de
gestaţie (simplă sau dublă), conform cerinţelor nutriţionale prevăzute de norme.
Oile matcă, la intrarea în stabulaţie, se găsesc în primele 2-3 luni de gestaţie şi sunt în curs
de refacere a rezervelor corporale de grăsime. Rezervele de grăsime constituite toamna, în
perioada de pregătire pentru montă şi în primele 2-3 luni de gestaţie (septembrie-decembrie)
rămân relativ constante, până la fătare, dacă se face o furajare raţională a oilor.
După intrarea în stabulaţie, până în luna a 4-a de gestaţie, oile îşi păstrează aceste rezerve
prin consumul zilnic a 1,5-2 kg de fân şi 2-5,2 kg coceni sau vreji de leguminoase. Perioada de
gestaţie avansată (luna IV şi a V-a) este cea mai dificilă, deoarece fetusul (fetuşii) cresc rapid,
limitând, la oile mame, capacitatea de ingestie a furajelor. Din acest moment este absolut necesar
să introducem, treptat, concentrate în raţie (0,2-0,5 kg/zi).
O subalimentaţie îndelungată, în această perioadă, conduce la scăderea masivă a
rezervelor de grăsime, la reducerea viabilităţii şi a greutăţii mieilor la naştere, ambele situaţii cu
influenţe negative asupra producţiei de lapte după fătare. Pe de altă parte, în ultimele 6 săptămâni
de gestaţie se refac peste 90% din acinii glandulari ai ugerului.
În perioada a 2-a de gestatie (lunile 4-5) se vor asigura conditii deosebite de îngrijire si
furajare, data fiind cresterea si dezvoltarea fatului. Oile vor fi supravegheate permanent în
perioada de gestatie; este interzisa înghesuirea lor la intrarea si iesirea din adaposturi sau
padocuri, furajele vor fi de cea mai buna calitate, nemucegaite, apa nu va fi rece pentru a se evita
avorturile. Cu doua saptamîni înainte de fatare se scot din furajare furajele însilozate (murate).
Întarcarea mieilor se face în functie de rasa, vîrsta si greutate corporala si destinatia pe
care o primesc mieii (pentru prasila sau îngrasare). Se recomanda ca întarcarea mieilor sa se faca
treptat timp de 4-5 zile; mieii se vor tine izolati de mame peste noapte, iar dimineata oile se
mulg. În zilele urmatoare mieii se lasa cu mamele cîteva ore în timpul zilei,dar oile se mulg
seara, în felul acesta se diminueaza stresul de întarcare.
Cînd întarcarea mieilor se face brusc, mieii prezinta o stare de indispozitie, slabesc si uneori
se pot îmbolnavi.
În ce priveste furajarea pentru un miel de 65 de zile, la întarcare avînd o greutate medie
de 15-17 kg, prevazîndu-se a înregistra un spor de 170 g/zi, se recomanda tinînd seama de sezon,
urmatoarele cantitati de furaje zilnice :
* Vara - 2 kg masa verde, 80 g nutret combinat si 2 g sare;
* Iarna - 0,5 kg fîn, 80 g nutret combinat, 2 g sare si apa 0,5 l (apa e bine sa fie la discretie).
Pentru tineretul de reproductie (3-18 luni) la grupa de greutate 20-45 kg este necesara
cantitatea de 6,5 kg masa verde vara sau 1 kg fîn 0,5 kg grosiere, 2 kg suculente si 80 g furaj
concentrat pe timp de iarna. La aceasta se adauga 5 g sare/zi, indiferent de sezon , care ca si apa,
este bine sa fie asigurata la discretie, adica se vor asigura bulgari de sare pentru lins.
În fermele mari, specializate pentru îngrasare se practica îngrasarea intensiva pe gratar
fara scoatere la pasunat, folosind furaje fibroase, grosiere si concentrate. Mieii (în general
masculii) se introduc la îngrasare la greutatea de 12-14 kg/cap, prevazîndu-se un spor de 250
g/zi, asigurîndu-se în final greutatea de 45 kg, dupa o perioada de 100-110 zile, cu un consum de
furaje de 4,3 UN/kg spor. Înainte de livrare pentru carne tineretul îngrasat se tunde, obtinîndu-se
în medie 1-1,5 kg lîna/cap. În cazul în care îngrasarea se face în mod traditional , într-o prima
etapa berbecutii supusi îngrasarii se mentin pe pasune circa 90 zile, asigurînd 7-8 kg/zi masa
verde de cea mai buna calitate, iar într-o a doua etapa se face finisarea, în timp de 50 de zile,
perioada în care se exclude pasunatul; animalele se mentin la grajd si se furajeaza cu : 1 kg fîn, 1
kg grosiere, 2-4 kg suculente si siloz/zi, asigurînd pe întrega perioada de 50 zile 4-5 kg
concentrat P.V.M. Sarea si apa se asigura la discretie prin bulgari de sare pentru lins si apa curata
la jgheaburi. Pentru îngrasarea oilor se foloseste acelasi sistem industrial asigurînd necesarul de
furaj în functie de greutatea animalelor, iar în sistemul traditional, în gospodaria familiala se
asigura zilnic 3 - 3,5 kg fîn si 0,2-0,3 kg nutret concentrat/cap/zi. În cazul îngrasarii pe pasune,
aceasta trebuie sa asigure minimum 8-10 kg masa verde/cap/zi.
Hranirea si îngrijirea ovinelor adulte
În gospodariile crescatorilor oile în timpul iernii se cresc în ngeneral în adaposturi speciale, cu
exceptia unei parti de crescatori în anumite zone ale tarii care practica transhumanta, cu o traditie
foarte veche pierduta în negura vremii. Marimea turmelor se stabileste în functie de suprafata
pasunilor si de cantitatea de masa verde ce se obtine pe aceste pasuni. În conditiile tarii noastre
oile se pot pasuna 6-7 luni/an. Oile care se urca pe pasunile alpine pot pasuna circa 2-3 luni.
Trecerea de la perioada de stabulatie la consumul de furaje verzi prin pasunat se face treptat, de
la 1-2 ore în prima zi, pîna la pasunarea si furajarea exclusiva pe pasune, cu masa verde, dupa
circa 12 zile de la iesirea din stabulatie. Pasunatul este bine sa se faca dupa ce se usuca roua, sa
fie facut rational, pe parcele; numarul de oi pe o parcela se stabileste în functie de suprafata si
productia de masa verde asigurata. Oile nu se tin mai mult de 5-6 zile pe o parcela, care se lasa
apoi libera circa 20 zile pentru regenerare si se poate refolosi cînd iarba ajunge la minimum 8-10
cm.
6.4. Norme şi raţii utilizate

RAȚIE DE HRANĂ PENTRU BERBECI REPRODUCATORI ÎN PERIOADA DE REPAUS
(pe timp de iarnă)
Norme de hrană
Valoarea nutritivă a nutrețurilor
0,78 63 63 7,7 3,3 1,9
Preț
SU PDIN PDIE Ca P SU PDIN PDIE Ca P Lei
UFL UIDO Lei/kg Denumire kg brut UFL UIDO
kg G g g g kg g g g G
0,85 0,73 67 68 9,5 3 1,2 - Fan natural 1,24 1,06 0,78 71 72 10,07 3,2 1,57 -
Total
RAȚIE DE HRANĂ PENTRU BERBECI REPRODUCATORI ÎN PERIOADA DE PREGĂTIRE PENTRU MONTĂ

(pe timp de vară)
Norme de hrană
Valoarea utritivă a nutrețurilor
0,82 66 66 4,6 3,5 2,0
Preț
SU PDIN PDIE Ca P kg SU PDIN PDIE Ca P UIDO Lei
UFL UIDO Lei/kg Denumire UFL
kg g g g g brut kg g g g g Lei
0,19
0,7 58 68 5,5 3,0 1,44 - Pajiște de şes 5,2 1 0,7 58 68 5,5 3,0 1,44
2
Seminţe
0,93 floarea
1,17 106 28 1,8 4,8 - - 0,1 0,1 0,12 10 2 0,18 0,48 -
3 soarelui
Total 5,3 1,1 0,82 68 70 5,68 3,48 1,44

RAȚIE DE HRANĂ PENTRU BERBECI REPRODUCATORI ÎN PERIOADA DE MONTĂ
(pe timp de vară)
Valoarea nutritivă a nutrețurilor Norme de hrană
0,9
80 80 5,5 3,7 1,9
SU PDIN PDIE Ca P Preț
UFL UIDO Lei/kg Denumire SU PDIN PDIE Ca P
kg g g g g kg brut UFL UIDO Lei
kg g g G g
0,192 0,7 58 68 5,5 3,0 1,44 - Pajiște de şes 4,42 0,85 0,6 49 58 4,67 2,55 1,22 -
Seminţe floarea soarelui
0,933 1,17 106 28 1,8 4,8 - - 0,09 0,09 0,1 10 3 0,16 0,42 - -
0,868 0,9 114 96 1,5 12,8 - - Tărâţe de grâu 0,25 0,22 0,2 25 21 0,33 2,81 - -
TOTAL 4,76 1,16 0,9 84 84 5,16 5,79 1,22 -
RAȚIE DE HRANĂ PENTRU BERBECI REPRODUCATORI ÎN PERIOADA DE MONTĂ

(pe timp de iarnă)

1,13 110 110 6,2 4,0 2,0
SU PDIN PDIE Ca P Preț
UFL UIDO Lei/kg Denumire SU PDIN PDIE Ca P
kg g g g g kg brut UFL UIDO Lei
kg g g G g
0,85 0,73 67 68 9,5 3 1,2 - Fan natural 1,11 0,95 0,7 63 65 9,02 2,85 1,41 -
0,860 1,27 82 120 3,5 0,3 - - Porumb boabe 0,26 0,23 0,3 19 27 0,8 0,06 - -
0,895 0,81 245 128 3,1 10,3 - - Şrot floarea soarelui 0,17 0,16 0,13 39 21 0,49 1,64 - -
TOTAL 1,54 1,34 1,13 121 113 10,31 4,55 1,41 -
RAȚIE DE HRANĂ PENTRU OI AFLATE LA ÎNCEPUTUL LACTAȚIEI
(pe timp de iarnă)

PDI PDI Le Denumire 0,98 93 93 6 3 2,2
SU Ca P UID Preț
UFL N E i/k kg SU PDIN PDIE Ca P
kg g g O UFL UIDO Lei
G g g brut kg g g G g
15, Fân
0,850 0,67 112 94 2,5 1,2 - 0,52 0,44 0,3 49,28 44,36 6,73 1,1 0,52 -
3 lucernă
Porumb -
0,860 1,27 82 120 3,5 0,3 - - 0,63 0,54 0,69 44,28 64,8 1,89 0,16 -
boabe
Fosfat -
0,950 240 185 - - 0,01 0,01 2,4 1,74
dicalcic
TOTAL 1,16 0,99 0,98 93,56 106,16 11,02 3 0,52 -
RAȚIE DE HRANĂ PENTRU OI AFLATE ÎN LACTAȚIE

(pe timp de vară)
Norme de hrană
0,98 93 93 6 3 2,2
Denumire Preț
SU PDIN PDIE Ca P Lei/ SU PDIN PDIE Ca P Lei
UFL UIDO kg brut UFL UIDO
Kg g g g g kg kg g g G g
0,192 0,7 58 68 5,5 3,0 1,44 Pajiste de
- 6,4 1,1 0,98 92,4 93,5 7,15 3,85 1,15 -
şes
TOTAL 6,4 1,1 0,98 92,4 93,5 7,15 3,85 1,15
RAȚIE DE HRANĂ PENTRU OI AFLATE ÎN PRIMA PARTE A GESTAȚIEI
(pe timp de vară)
Norme de hrană
0,62 50 50 3,5 2,5 1,4
Denumire Preț
0,192 0,7 58 68 5,5 3,0 1,44 Pajiste de
- 4,6 0,88 0,62 51 59 4,84 2,64 1,26 -
şes
TOTAL 4,6 0,88 0,62 51 59 4,84 2,64 1,26 -
RAȚIE DE HRANĂ PENTRU OI AFLATE ÎN PRIMA PARTE A GESTAȚIEI

(pe timp de iarnă)
Norme de hrană
0,74 74 74 5,7 3,2 1,29
Denumire Preț
0,85 0,73 67 68 9,5 3 1,2 - Fân
0,8 0,68 0,5 45,56 46,24 6,46 2,04 1,01 -
natural
0,868 0,9 114 96 1,5 12,8 - - Tărâţe de
0,3 0,26 0,24 29,64 24,96 0,39 3,3 - -
grâu
TOTAL 1,1 0,94 0,74 75,2 71,2 6,85 5,34 1,01 -
RAȚIE DE HRANĂ PENTRU OI AFLATE ÎN A DOUA PARTE A GESTAȚIEI

(pe timp de iarnă)

PDI PDI Le Denumire 0,84 93 93 6,9 3,5 1,29
SU Ca P UID Preț
UFL N E i/k kg SU PDIN PDIE Ca P
kg g g O UFL UIDO Lei
G g g brut kg g g G g
0,85 0,73 67 68 9,5 3 1,2 - Fân
0,7 0,59 0,43 39,53 40,12 5,6 1,77 0,87 -
natural
0,868 0,9 114 96 1,5 12, - - Tărâţe de -
0,43 0,37 0,34 42,18 35,52 0,55 4,73 -
8 grâu
0,895 0,81 245 128 3,1 10, - - Şrot -
3 floarea 0,08 0,07 0,07 22,47 11,13 0,19 0,69 -
soarelui
104,1 -
TOTAL 1,21 1,09 0,84 86,77 6,34 7,19 0,87
8
RAȚIE DE HRANĂ PENTRU TINERET FEMEL 3-6 LUNI

(pe timp de vară)
Norme de hrană
0,62 50 50 3,5 2,5 1,4
Denumire Preț
0,192 0,7 58 68 5,5 3,0 1,44 Pajiste de
- 4,9 0,94 0,65 54,5 63,9 5,17 2,82 1,35 -
şes
TOTAL 4,9 0,94 0,65 54,5 63,9 5,17 2,82 1,35 -
RAȚIE DE HRANĂ PENTRU TINERET OVIN 6-9 LUNI

(pe timp de vară)
Norme de hrană
0,74 62 62 4,5 3,5 1,5
Preț
UFL UIDO Denumire kg brut UFL UIDO
kg g g g g kg kg g g g g
0,192 0,7 58 68 5,5 3,0 1,44 - Pajiste de şes 5,6 1,07 0,74 62,06 72,76 5,88 3,21 1,54 -
TOTAL 5,6 1,07 0,74 62,06 72,76 5,88 3,21 1,54 -

Proiect Ovine Nicusor

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect Ovine Nicusor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ

“ION IONESCU DE LA BRAD”

,,ÎNFIINTAREA UNEI FERME DE OVINE,DE

1.1. Importanţa, oportunitatea și eficienţa investiţiei

1.2. Situația actuală a creșterii ovinelor în țara noastră

2.1. Programarea reproducției si fundamentarea ei tehnico-

Reproducţia reprezintă baza fiziologică a creşterii animalelor deoarece contribuie în mod

2.1.1. Programul de montă și fătări

a) Efectivul de ovine total și pe categorii,existent la începutul anului și cel

Nr. Categoria de ovine Efectiv existent la începutul Efectiv programat

Specificare Luna Total

2.1.2. Organizarea, dotarea și fluxul tehnologic la punctul de

Descoperirea oilor în călduri se face dimineaţa şi seara prin intermediul berbecilor

2.2. Programarea evoluției lunare a efectivului de ovine

Efectiv la Cumpără Treceri vânz vânzări treceri Sacri Efectiv Zile

2.2. PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE OVINE

Treceri Efectivul vânz vânzări Treceri Sacri Efectiv

2.2. PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE OVINE

2.2. PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE OVINE

2.2. PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE OVINE

2 Oi Nr 204 6 210 20 20 190

2.2. PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE OVINE

2.2. PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE OVINE

2.2. PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE OVINE

2.2. PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE OVINE

2.2. PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE OVINE

2.2. PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE OVINE

2.2. PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE OVINE

2.2. PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE OVINE

Efectiv la Efectiv Zile Smz (g) Ef. Refo

2.2. PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE OVINE

2.2. PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE OVINE

2.2. PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE OVINE

2.2. PROGRAMAREA EFECTIVELOR DE OVINE

3.2.Recoltarea și valorificarea producției de lână

Tunderea mecanică se face cu maşini de tuns (agregat de 12 maşini). Productivitatea

Categoria Numar de Cantitatea de lână Cantitatea de lână Venit

3.2.1. Organizarea, dotarea și funcționalul la un centru de tuns ovine

10920 : 4 = 2730 kg caș

3.4.1. Sistemul de muls, stâna si strunga-organizare, dotare și

Sistemul de muls este cel manual, varianta manuăl lateral.

3.5 Programarea producţiei de pielicele

Pielicelele reprezintă o materie primă extrem de valoroasă pentru industria prelucrătoare

Producția Cantitatea (kg) LEI/kg Total (LEI)

4.1. Fluxul tehnologic anual de producție

4.2. Specificul întreținerii ovinelor pe categorii

Întreţinerea în saivane este metoda pe care specialiştii o recomandă tuturor crescătorilor

5.1. Dimensionarea adăposturilor

Este important ca proiectarea să se realizeze în raport cu facilităţile exterioare conexe,

Caracteristici dimensionale adăpost :

5.2. Planul adăposturilor

6. 1 Calculul necesarului de apă

Categoria 6l 5l 0,5 l 2l 2l 3l 3,5 l

Caracteristici dimensionale adăpători :

 Capacitatea jgheabului de apă pe cap de animal 5 – 8 l ;

6.2. Hrănirea ovinelor pe categorii

6.4. Norme şi raţii utilizate

RAȚIE DE HRANĂ PENTRU BERBECI REPRODUCATORI ÎN PERIOADA DE PREGĂTIRE PENTRU MONTĂ

Total 5,3 1,1 0,82 68 70 5,68 3,48 1,44

RAȚIE DE HRANĂ PENTRU BERBECI REPRODUCATORI ÎN PERIOADA DE MONTĂ

Valoarea nutritivă a nutrețurilor Norme de hrană

Valoarea nutritivă a nutrețurilor Norme de hrană

RAȚIE DE HRANĂ PENTRU OI AFLATE ÎN LACTAȚIE

RAȚIE DE HRANĂ PENTRU OI AFLATE ÎN PRIMA PARTE A GESTAȚIEI