DIASPORA – PARTENER PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ

A REPUBLICII MOLDOVA.
STUDIU DE CAZ: DIASPORA MOLDOVENILOR DIN ITALIA

Mariana IAŢCO
Republica Moldova, Chişinău, Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea Relaţii
Internaţionale Ştiinţe Politice şi Administrative, Departamentul Ştiinţe Politice și
Administrative
Doctor în ştiinţe politice, lector universitar

Fluxurile internaţionale de migraţie nu sunt un fenomen nou în Europa. Procesele

migratorii au fost întotdeauna parte a istoriei Europei şi au avut un impact semnificativ asupra
formării societăţilor şi statelor naţiune precum şi asupra dezvoltării pieţei muncii şi a
industrializării. De fapt, migraţia nu a încetat, niciodată, doar că s-a adoptat la diferitele
caracteristici, în funcţie de condiţiile socio-economice şi politicile a comunităţii umane în diferite
perioade istorice.
Migraţia moldovenilor în Italia a cunoscut o serie de schimbări structurale, în ultimele
două decenii. La început, moldovenii au fost migranţi ilegali în căutarea unui loc de muncă în
Italia, iar mai apoi au devenit migranţi cu statut legal, în special cu ocazia legalizărilor care au
avut loc în Italia în anii 1998 şi 2002, precum şi obţinerii de către cetăţenii Republicii Moldova a
dublei cetăţenii a statelor membre UE (România, Bulgaria). Contextul economic şi politic global,
precum şi caracteristicile sociodemografice individuale ale migranţilor au condus la experienţe
diferite ale acestora în Italia. Migraţia spre Italia a fost, de altfel, de la bun început plănuită ca
temporară şi este de aşteptat ca, într-o anumită măsură, să rezulte şi mişcarea inversă, de
restabilire în localitatea de origine. De cealaltă parte, la momentul actual pentru migrantul din
Moldova este caracteristic sedentarizarea în Italia și integrarea în societatea italiană: migranții
locuiesc cu familia și nu au dorință să revină în patrie, mulți dintre ei nu regretă propria
experiență migraționistă.
Cercetarea care stă la baza acestui articol urmăreşte să pună în evidenţă concretizarea
profilurilor sociodemografice și economice ale migranților moldoveni și reprezentanților
diasporei moldoveneşti din Italia, a problemelor adaptării lor în această ţară, a planurilor lor de
viață personale și familiale, a perspectivelor de a investi în economia Republicii Moldova și cea
a Italiei.

Migrația moldovenilor în Italia începe la sfârșitul anilor ’90 din cauza profundei crize
economice și a înaltului nivel de șomaj care s-a înregistrat îndată după destrămarea URSS. La
momentul actual migrația moldovenilor spre Italia înregistrează o descreştere constantă (în mediu
cu minus 25% anual)1; deși a început în anii ’96-’98, a evoluat vertiginos în anii 2002-2007.
Primele date oficiale disponibile despre prezența cetățenilor moldoveni pe teritoriul Italiei sunt din
2001: conform Ministerului de Interne italian, în anul respectiv au fost eliberate 4356 de permise
de ședere pentru cetățenii născuți în Republica Moldova2.
Motivele care au stat la baza deciziei migraționale inițial se schimbă odată cu legalizarea
șederii în această țară. Intenția inițială de a rămâne în Italia pentru un termen scurt se schimbă într-
o ședere prelungită progresiv în timp: mulți moldoveni care au imigrat în Italia, gândindu-se la o
reîntoarcere rapidă au decis în timpul șederii lor să își prelungească această ședere sau să rămână
aici pentru totdeauna. Se vorbește mult despre migrația circulară, dar se asistă la o tendință de
stabilire a moldovenilor în Italia, după cum demonstrează nașterile și reîntregirile de familii.

1
Conform Institutului Naţional de Statistică (ISTAT): www.istat.it (site consultat în septembrie 2017;
http://www.istat.it/en/archive/193774)
2
Revistă interculturală bilingvă. Orizonturi culturale italo-române. Migrația moldovenilor în Italia. Un studiu de caz.
http://www.orizonturiculturale.ro/ro_studii_Olga-Coptu-despre-moldovenii-din-Italia.html
 Ținând cont de caracterul complex al fenomenului migraţional, de ultimele evoluţii şi faze
ale migraţiei, precum şi a multitudinii de consecinţe demografice, economice, sociale, culturale
etc., metodologia selectată a studiului a constat în efectuarea unei analize a rezultatelor cercetării
sociologice calitative aplicată în privinţa a 4 focus-grupuri (FG) de migranţi moldoveni în Italia.
Cadrul metodologic al cercetării implică utilizarea mai multe metode de colectare a informaţiei,
printre care analiza documentară; interviul individual aprofundat; chestionarea; observaţia
participativă; analiza statistică a datelor.
În rezultatul realizării cercetării sociologice calitative a fost realizat un sondaj sociologic,
au fost chestionaţi prin metoda interviului individual aprofundat 35 de respondenţi (migranţi),
interviuri cu 2 diplomaţi moldoveni ai misiunii diplomatice a RM în Italia, cu 3 lideri ai asociaţiilor
obşteşti ale comunităţilor moldoveneşti din Italia, cu 2 funcţionari publici (experţi) pe problemele
migraţiei şi cu 5 businessmani (migranţi), care s-au regăsit în domeniul privat din Italia,
administrând câte o afacere proprie. Intervievații cuprind diverse vârste, sex, profesii, din diferite
zone recipiente din Italia.
Începând cu a doua jumătate a anilor ‘90, fenomenul migraţiei rămâne a fi o provocare
pentru Republica Moldova, această problemă fiind inclusă ca prioritate în agenda de guvernare a
autorităţilor de la Chişinău. Fluxul de migranţi moldoveni a devenit un fenomen de proporţii. El a
avut în primul rând motivaţii economice. Criza economică şi financiară internaţională din 2008 a
generat şi mai mult intensitatea migraţională spre ţări cu o economie durabilă (Italia, Portugalia,
Germania, Franţa) drept răspuns la sărăcia acută din Republica Moldova şi a absenţei locurilor de
muncă bine remunerate. Acest val de migraţie în masă a purtat un caracter de migraţie de muncă,
fiind complementat de dreptul constituţional al cetăţeanului moldovean la dubla cetăţenie, în
special ale statelor membre UE. Începând cu anul 2001, aproximativ 300.000 de moldoveni au
obținut cetățenia română, actualmente acest număr a crescut considerabil, odată cu eliminarea
vizelor în spațiul UE pentru români.
În general, migraţia moldovenească este îndreptată în principal spre două regiuni, Uniunea
Europeană (în primul rând Italia şi Portugalia) şi CSI (în primul rând Moscova şi Sankt-Peterburg
din Federaţia Rusă şi o parte în Ucraina). O trăsătură specifică a migraţiei moldoveneşti este
nivelul înalt de concentraţie a persoanelor în locurile de migraţie.
Multitudinea de studii şi cercetări privind fenomenul migraţiei a evidenţiat aspectul
profilului migranţilor moldoveni, care este compusă din partea economic activă a populaţiei. O
caracteristică a migranţilor moldoveni este tinereţea lor relativă, vârsta medie la momentul plecării
fiind de 29 ani, care a crescut la o vârstă medie de 35 ani la momentul interviurilor. Cel mai mare
procent de migranţi (79%) au vârsta cuprinsă între 18 şi 44 ani. Bărbaţii predomină în grupul de
vârstă de 25-35 ani, pe când femeile aparţin mai degrabă categoriei de vârstă de 45-65 ani.
Analiza interviurilor FG denotă un nivel înalt de coeziune socială a migranţilor moldoveni
aflaţi în Italia. Ei au legături foarte bune în locul de migraţie şi se bazează pe reţelele sociale din
comunităţi, locuiesc aproape unul de altul şi deseori lucrează cu alţi moldoveni la locurile lor de
muncă. Actualmente, pentru migrantul din Moldova este caracteristic sedentarizarea în Italia și
integrarea în societatea italiană: migranții locuiesc cu familia și nu au dorință să revină în patrie,
mulți dintre ei nu regretă propria experiență migraționistă. Motivele care au stat la baza proiectului
migrațional inițial se schimbă odată cu legalizarea șederii în această țară. Intenția inițială de a
rămâne în Italia pentru un termen scurt se schimbă într-o ședere prelungită progresiv în timp: mulți
moldoveni care au imigrat în Italia, gândindu-se la o reîntoarcere rapidă, au decis în timpul șederii
lor să își prelungească această ședere sau să rămână aici pentru totdeauna:
„Mi-am făcut permisul şi am făcut reintegrarea familiei şi a venit şi soţul. Iniţial am avut
un gând – venim pe un an-doi, câștigăm bani (ne facem de casă şi masă) şi ne întoarcem. Cei care
au studii, au absolvit universitate, - toţi aşa se gândeau. La început. Fiind aici noi ca tineri ni-am
integrat foarte repede. Am găsit şi de muncă. Nu am avut probleme cu limba. Poate la început.
Însă am trecut prin asta destul de ușor. Aici deja a apărut un copil. Şi deja nu sunt doi ani, da-s
şapte. Şi acasă nu ne grăbim. Şi mergem cu situaţia aici.” (FG_4_Femeie_30 ani).
 Migraţia moldovenească a devenit o strategie de viaţă pentru cetăţenii Republicii Moldova.
Dacă să ne referim la migraţia conaționalilor noştri spre Italia, atunci ea a fost determinată de
cererea forței de muncă, în special, în domeniul serviciilor de îngrijire la domiciliu, un sector de
muncă mai puțin reglementat și de remunerarea mult mai înaltă a activității de muncă, în
comparație cu Republica Moldova.
O concentraţie mare de migranți moldoveni se înregistrează, în special, în zonele
industriale din nordul și centrul Italiei, mai puțin în cea de sud. Aceasta se explică prin diferența
retribuirii muncii, de obicei, zonele de nord fiind mai dezvoltate şi avansate din punct de vedere
economic:
„Eu vreau să vă zic că moldovenii sunt foarte șmecheri. La început se mulțumesc cu ce
este și cu locul unde au ajuns. După ce înțeleg cum este viața în Italia, ei se deplasează spre
regiunile din nordul țării, fiindcă acolo salariile sunt mai mari. De exemplu, de ce să stai cu un
salariu de 800 euro, când poți să câștigi, pentru acelaşi lucru efectuat, 1200 euro?”
(FG_2_Femeie_36 ani).
Graficul alăturat demonstrează că mai mult de jumătate din moldoveni se concentrează în
regiunile de Nord-Est (53,1%, echivalentul a 70 de mii de persoane), aproape o pătrime în regiunile
de Nord-Vest (24,3%, echivalentul a 32 de mii de persoane) și 19,4% în cele din Centru (25 de mii
de persoane).
Concentraţia moldovenilor în regiunile Italiei

Centru, 19.40%
Sud, 2.80%

Insule, 0.30%
Nord-Est, 53.10%
Centru
Nord-Vest, 24.30%
Sud
Insule
Nord-Vest
Nord-Est

Sursa: Institutul Naţional de Statistică din Italia (ISTAT); www.istat.it

Prezența moldovenilor în regiunile din Sudul Italiei este nesemnificativă (puțin peste 4 mii
de persoane) și trece cu puțin peste 3% (2,8% Sud; 0,3% Insule). Această distribuție teritorială se
datorează îndeosebi absenței ofertelor de lucru și înaltului nivel de șomaj caracteristic acestor
regiuni ale Italiei. Moldovenii se concentrează cu precădere în regiunile din Centru-Nord (127 de
mii din 131 de mii) și muncesc în construcții sau industrie.
Diferența de sex în repartizarea moldovenilor este modestă și în comparație cu media
națională se observă o mai mare distribuție de procentaj a femeilor în regiunile din Nord și de
bărbați în cele din Centru. Doar în Insule se înregistrează un procentaj superior al femeilor în
repartizare (75,4%).
De menționat că moldovenii tind să se stabilească în zonele primei sosiri sau imediat
limitrofe, unde reţeaua de rude, prieteni sau amici are rol de suport.
„Cauza migraţiei mele în Italia a fost una economică. Iniţial a venit mama mea…//… De
ce Italia? Fiindcă toate rudele erau aici. Cei mai mulţi moldoveni sunt la nord, fiindcă aici piaţa
muncii e mai mare, mai dezvoltată.” (FG_4_Femeie_30 ani).
 „Aici erau venite mai înainte surorile mele. M-o atras şi pe mine. Am redobândit cetățenia
românească şi am venit uşor, fără probleme. Lejer, cu avionul. Am fost întâlnit la aeroport de
rude. Mi-au găsit de lucru.” (FG_4_Bărbat_34 ani).
Majoritatea respondenţilor FG au menţionat că, deţin dubla cetăţenie, cea a României, care
odată redobândită, oferă privilegiu viabil pentru toţi cetăţenii europeni (dreptul de a se angaja în
câmpul muncii în spaţiul comunitar).
„Am început o viaţă nouă. Am dubla cetăţenie: moldovenească şi românească. Italiana nu
o am, însă tind s-o obţin. Mă simt jumătate Italian. Însă mai mult moldovean. Am reşedinţă
permanentă.” (FG_4_Bărbat_28 ani).
„Am cetăţenie dublă: Moldova şi România. Vreau să obţin cetățenia italiană. După 9 ani
pot să pornesc procedura de obținere a cetăţeniei italiene.” (FG_4_Femeie_30 ani).
Eliminarea vizelor în spațiul UE pentru români, precum şi deținerea unei duble cetăţenii
(cea europeană) de către moldoveni a făcut dificilă evidența unei statistici calitative în ceea ce
priveşte numărul de migranţi din Republica Moldova în Italia. Prin urmare este ușor de dedus că,
unii dintre cei care au obținut cetățenie română, s-au stabilit în Italia și aici figurează ca români în
statisticile oficiale. Și din acest motiv prezența migranților moldoveni în peninsulă este
subestimată.
„Da câți suntem noi, cei veniți cu pașaportul românesc? Este o careva statistică sau nu?
Unde se poate de aflat?” (FG_4_Femeie_32 ani).
„Dacă luăm împreună cu moldovenii, care au venit în Italia în baza pașaportului
românesc, cifra e cu mult mai mare. Însă autorităţile italiene nu pot să răspundă la întrebare câţi
sunt moldoveni cu pașaportul român. Nu au aşa statistică. Cred că şi Ambasada României nu are
aceste informaţii.” (FG_4_Femeie_30 ani).
Potrivit datelor Institutului de Statistică Italian (Istat), o creșterea rapidă a migranţilor
moldoveni a fost înregistrată către anul 2010, ajungând la peste 130 de mii de persoane care au
permis de ședere legal în Italia.
O altă cauză a creșterii numărului de moldoveni în acest teritoriu a fost legalizarea șederii
migranților în 2002, ca urmare a adoptării legii 189/2002 (așa-numita lege Bossi-Fini). În total au
fost prezentate 703 mii de cereri pentru străini, dintre care 31217 pentru muncitori moldoveni
(4,4% din totalul migranților în Italia).
„În 2002 în Italia au fost legalizați migranţii ilegali (amnistia migraţională –
„sanatoria”), după care mama s-a întors în Moldova.” (FG_4_Femeie_24 ani).
Atunci când vorbim despre profesia muncitorilor migranţi, majoritatea celor intervievaţi
din FG au menţionat că, nu lucrează pe profesia pentru care deţin licența obţinută în Republica
Moldova. Preponderent, bărbaţii sunt angajaţi în construcţii, şoferi, iar femeile în sfera socială,
menaj, agricultură. Cei mai mulţi lucrează în domeniul în care nu au licenţă şi studii necesare, aşa
de exemplu: student, şofer, frizer, vânzător, croitor, menajer, ajutor de bucătar, curier etc.
Studiile recente indică că, domeniile de activitate economică a migranților moldoveni în
Italia includ3: serviciile de îngrijire la domiciliu (41,3%), serviciile de administrare a gospodăriilor
casnice (15,1%), construcțiile (11,1%), domeniul hotelier și cel al restaurantelor (9,1%), industria
prelucrătoare (7,4%), transportul și telecomunicațiile (4,6%), comerțul en-gros și cu amănuntul
(4,3%), domeniul ocrotirii sănătății și al serviciilor sociale (3,4%) etc.
Procesul de adaptare şi integrare a migranţilor de muncă în Italia începe cu interacţiunea
cu mediul apropiat, adică cu cunoscuții, rudele care muncesc sau deja trăiesc în peninsulă şi care
îi ajută pe migranţi în căutarea locului de muncă, angajare, cu un cămin etc. Astfel, din chestionarul
efectuat aflăm că majoritatea migranţilor de muncă găsesc de lucru prin intermediul rudelor,
cunoscuților. Unele persoane îşi caută de lucru singuri.
„Părinţii mei sunt veniți de foarte mult timp aici. La început a venit tata. În 1999, el a fost
fondatorul tribului. După asta şi mama, în 2004. Ei locuiesc în Padova. De ce Italia? Fiindcă am

3
Diana Cheianu-Andrei. Cartografierea diasporei moldoveneşti în Italia, Portugalia, Franţa şi Regatul Unit al Marii
Britanii, pag.46; http://brd.gov.md/ro/content/cartografierea-diasporei-moldovene%C5%9Fti-%C3%AEn-italia-
portugalia-fran%C5%A3a-%C5%9Fi-regatul-unit-al-marii
avut la cine veni. Datorită lor nu am întrunit dificultăţi mari, fiindcă am fost ajutat în mai multe
sensuri.” (FG_4_Bărbat_32 ani).
„Eu personal nu am avut ajutor din partea nimănui. Absolut. Eu singură.”
(FG_3_Femeie_41 ani).
O mare influenţă asupra adaptării şi integrării în spaţiul recipient o are statutul migrantului
– legal sau ilegal. Toţi intervievații FG au declarat că, muncesc legal în Italia. Şi asta în condiţiile
în care migranţii muncitori se pun la evidenţă în cadrul sindicatelor muncitorești (inclusiv şi pentru
migranţi) aflate în fiecare localitate, comună, oraş din Italia. Aceste sindicate oferă protecţie,
consiliere juridică şi intervenţie promptă în relaţia dintre angajat şi muncitor (migrant) în situaţiile
de discriminare şi exploatare abuzivă a forţei de muncă, neretribuire corespunzătoare conform
normelor de ore de muncă, lezării drepturilor angajaţilor etc.
„În Italia, sindicatele cel mai bine lucrează. Acolo dacă ceva patronul nu achită cum
trebuie, te adresezi la sindicat și-ți recuperezi banii. Verișorii mei munceau la vaci, câștigau foarte
puțin, s-au adresat la sindicat și au fost plătiți mai bine.” (FG_1_Femeie_50 ani).
„Eu știu pe cineva de la noi care s-a adresat la sindicat, fiindcă nu i se plătea
corespunzător pentru zilele de duminică.” (FG_2_Femeie_36 ani).
Despre relaţiile sale cu patronii, majoritatea intervievaţilor le consideră bune. Aceasta
depinde mult de abnegaţia pe care o demonstrează migrantul în activitate, dar şi de onestitatea
angajatorului. Femeile care sunt menajere sau au grijă de bătrâni, de obicei, au relaţii bune cu
angajatorul.
„Un italian care a angajat vreodată un moldovean cu siguranță că va mai angaja în
viitor.” (FG_2_Femeie_34 ani).
Un alt factor care influenţează procesul de integrare al migrantului de muncă în spaţiul
recipient sunt condiţiile de trai în care ei îşi petrec o parte din timpul lor. Principala formă de trai
pentru migranţii din ambele direcţii este apartamentul închiriat. Doamnele care muncesc în
regiunile din Italia în calitate de îngrijitoare pentru persoane în etate, dereticătoare locuiesc, de
regulă, în casa unde şi lucrează.
La general, integrarea migranţilor de muncă în ţările recipinete include în sine contactele
cu reprezentanţii păturii muncitoare a societăţii. Atitudinea societăţilor recipiente se realizează
prin relaţiile migranţilor cu populaţia autohtonă şi colegii de lucru, cetăţenii ţărilor gazdă, cu
structurile de stat, organizaţiilor nonstatale, cu societatea civilă. Migranţii muncesc cel mai adesea
alături de alţi migranţi, adică cu persoane venite ca şi ei la muncă. În Italia, pe lângă moldoveni
lucrează şi români, albanezi, migranţi din ţările africane, asiatice, latino-americani, din statele
Europei de Est. Urmare a chestionării FG s-a stabilit că, fiecare intervievat a avut experienţa
proprie în relaţia cu cetăţenii ţării gazde, cu alţi migranţi etc., fiind şi pozitive, şi negative.
„Oricum suntem apreciați acolo, stăpânul la care eu lucrez zice că noi suntem cele mai
responsabile femei din lume, lucrăm cu dăruire de sine și ne concentrăm foarte mult asupra
muncii.” (FG_1_Femeie_56 ani).
„Eu am nimerit într-o familie foarte bună și ei m-au ajutat cu totul. Familia la care eu am
muncit la început era de aristocrați, erau medici din generație în generație. Casa în care am trăit
era cu patru etaje, era cu marmură de sus până jos.” (FG_2_Femeie_34 ani).
„Italienii uneori folosesc munca la negru a moldovenilor. Ziua de muncă de odihnă la
sindicat se plătește cu 66 de euro. Ei (italienii) o plătesc cu 50 de euro. Cu ceva-ceva tot te
jumulesc.” (FG_1_Bărbat_42 ani).
Un aspect important al integrării migranţilor moldoveni în societatea italienească îl
reprezintă

O pătrime dintre moldovenii din Italia care și-au deschis afaceri au avut afaceri și în Republica
Moldova până la emigrare. Afacerile migranților moldoveni din Italia sunt în diverse sectoare ale
economiei: construcții, comerț, servicii hoteliere și de restaurant, transport și telecomunicații și servicii
imobiliare și de arendă, etc. (a se vedea Caseta 3.2). Cei care dețin afaceri în Italia, se află peste hotare cu
întreaga familie, cu excepția celor care au afaceri în domeniul transportului.

Un aspect definitoriu al migraţiei îl reprezintă cel al organizării migranţilor moldoveni în

asociaţii obşteşti / comunităţi de diasporă în ţările de destinaţie. Aceste asociaţii oferă un suport
atât pentru migranţi, cât şi pentru ţara de origine sau cea de destinaţie. Voinţa de a duce o viaţă
socială activă şi spiritul civic exprimat în cadrul asociaţiilor de diasporă vin din necesitatea
păstrării legăturii cu ţara de origine, care reprezintă şi un important instrument de integrare locală.

Cu toate acestea, nu există o participare a moldovenilor în organizaţiile de diasporă sau instituţiile

formale de peste hotare (posibil din cauza vârstei relativ tinere a migranţilor moldoveni). Astfel rolul
migranţilor în susţinerea dezvoltării ţării lor de origine rămâne unul neglijabil. În ultimii ani s-a exprimat
mult optimism în privinţa potenţialului organizaţiilor de diaspora de a contribui la dezvoltarea ţării prin
intermediul remitenţelor şi investiţiilor, transferului de tehnologii, dezvoltarea reţelelor şi prin
promovarea accesului la pieţe, deşi există puţine dovezi sistematice în privinţa rolului pe care l-ar putea
avea de fapt diaspora.