Comunicarea ocupa un cimp polisemantic vast.

Ea este parte a reflectiei dar si a actiunii,

indeplinind functia de liant social. Comunicarea publica nu ocupa tot cimpul comunicarii. Ea
insoteste aplicarea regulilor jocului social si are functiile de a informa, de a asculta, de a
contribui la asigurarea relationarii sociale, de a insoti schimbarile comportamentelor si pe cele
ale organizatiilor. Sau, cum precizeaza autorul, Pentru ca faciliteaza cautarea interesului general,
a semnificatiei si relatiei, ne asteptam ca ea sa contribuie la alimentarea cunosterii civice, la
facilitarea actiunii publice si la garantarea dezbaterii democratice.Informatiile de utilitate publica
sint complexe pentru ca interesul general rezulta dintr-un compromis al intereselor indivizilor si
grupurilor societatii, din dezbatere, din negociere, compromis care poate fi la un moment dat
consfintit prin legi, dar care ramine intotdeauna deschis controverselor si recursului celor
frustrati. Într-o democratie, informatiile de utilitate publica vehiculeaza drepturi si obligatii ale
cetatenilor si ale institutiilor publice (carora le revin sarcini privind educatia, protectia mediului,
investitiile pe termen lung in resursele funciare, in amenajarea teritoriului, in infrastructura etc.,
deci comunicarea publica are inconvenientul ca insoteste politici si strategii ale caror rezultate nu
vor fi vizibile decit tirziu). Complexitatii crescinde a mediului social ii corespunde o multiplicare
si o diversificare a institutiilor, serviciilor publice. se desprinde de (multe dintre) prerogativele
sale atunci cind, practic, prefectii, subprefectii, directiile regionale, serviciile departamentale isi
afirma existenta si tind sa comunice direct cu cetatenii, sa se apropie de ei? S-ar parea ca da, ceea
ce ar insemna ca decidentii publici devin mai usor de identificat, nu ar mai fi fantome
omniprezente, iar cu ei nu s-ar mai reduce doar la transmiterea univoca de informatii.

Comunicarea publica imbraca forme diferite, in practica, atunci cind se pune informatia la
dispozitia publicului, se stabileste relatia si dialogul pentru a se putea oferi-primi cu precizie
serviciul asteptat, cind se prezinta si promoveaza serviciile oferite, cind institutiile se fac
cunoscute si prin modul in care realizeaza comunicarea interna, cind se duc campanii in sprijinul
intereseului general, cind se duc campanii in sprijinul interesului general, cind insoteste procesul
decizional si practica politica. Obligatia de a comunica si a difuza informatia se asigura prin
afisaj, gazete, buletine oficiale, culegeri de acte administrative, publicatii ale asezamintelor
publice specializate etc.