Este eutanasia o problemă morală cu

care se confruntă societatea?

1
 Lucrarea de fata îşi propune să analizeze în ce măsură eutanasia reprezintă o problemă
a moralităţii în ziua de azi şi care sunt argumentele pro şi contra al efectuării unei astfel de
acţiunii care constituie unul dintre obiectul eticii aplicate. Indiferent de mediul social sau
perioada în care o astfel de problemă morală îşi face existenta într-o societate, tot timpul vor
exista percepţii diferite, chiar dacă principalele probleme filosofice rămân aceleaşi,. Din
perspectiva filosofiei morale voi încerca să tratez acesta problemă şi să analizez toate
punctele de vedere ale persoanelor care ajung să ia parte involuntar sau voluntar la o astfel de
controversa morală.
Iniţial termenul de “eutanasie “, a fost utilizat cu sensul de “a muri uşor şi dulce” şi a
dobândit din secolul al XIX-lea sensul de “a muri din milă”, iar în prezent se vorbeşte de trei
tipuri de eutanasie: voluntară, nevoluntara şi involuntară, iar toate aceste forme putând fiind
active şi pasive. Ce presupune mai exact eutanasia?
Eutanasia este definită ca fiind uciderea unei persoane, ca urmare a dorinţei sale de
către o altă persoană, care este un medic avizat în acest domeniu iar acolo unde exista situaţia
ca persoana în cauză să fie instabilă psihic sau să nu mai fie conştientă, se va ţine cont de
decizia familiei sau a persoanei cele mai îndreptăţite să facă acest lucru. Deşi, cel mai vestit
medic al Greciei antice, Hippocrate era cu totul de o altă părere:” Nu mă voi lăsa determinat
de cuvântul nimănui în a procura o otravă sau în a-mi da consimţământul la aşa ceva”1
Conform eticii tradiţionale, care se deosebeşte de etică aplicată, eutanasia nu este
posibilă deoarece este o practică necreştina care duce la pierdea mântuirii şi a vieţii veşnice.
Biserica ortodoxă considera suferinţa ca un mod de ispăşire a păcatelor iar pe de altă parte
susţine că Dumnezeu este cel care hotărăşte timpul şi momentul pentru moarte.
Cele două forme de eutanasie existente, cea pasivă care presupune încetarea vieţii unei
persoane prin întreruperea tratamentului unui bolnav, cu acordul medicului şi cea activa prin
injectarea unei substanţe letale unui bolnav de către o persoană avizata din domeniul
medicinei pacientului.
Eutanasia pasivă a fost acceptată de-a lungul timpului de majoritatea persoanelor iar de
cele mai multe ori unul dintre motivele care a permis o astfel de moarte a avut o cauză
financiară iar dacă ne gândim ce se întâmplă acum câteva secole putem amintii despre stadiul
medicinei care nu putea ajusta la aceea perioadă să se efectueze o amplă analiză a
problemelor medicale.

1
Elena Lupsa, Gabriel Hacman 2009. Filosofie, Tip B, manual pentru clasa a XII-a, Probleme de etica
aplicata, Bucureşti: Ed. Didactica si pedagogica, pag 56

2
 James Rachels, unul dintre filosofii moderni afirma că eutanasia pasivă este mai
condamnabilă din punct de vedere moral decât cea activa pentru că implică trăirea unor
suferinţe greau de suportat. Dar din punctul meu de vedere aş putea să precizez că cele două
tipuri de eutanasiere au în comun dorinţa pacientului de a recurge la un astfel de gest iar în
final ambele duc la moartea pacientului.
Eutanasierea ca problema a eticii aplicate pune în discuţie argumentul sacralităţii vieţii
umane mai înainte de toate, dar în situaţia în care persoana care este foarte bolnavă şi nu mai
are şanse de supravieţuire, singura să opţiune este indurarea şi acceptarea unor suferinţe, din
dorinţa acesteia şi cu acordul personalului medical, în acest caz medicul, acest principiu al
vieţii sacre rămâne în umbra atunci când cel care este stăpân pe viaţa sa doreşte să nu mai
îndure acele chinuri, chiar dacă această decizie contravine cu ceea ce numim astăzi etica
tradiţională.
O altă situaţie care trebuie analizată din punct de vedere etic este cea a medicului
căruia îi revine efectuarea unei astfel de acţiunii, care ar putea fi împotriva principiilor sale
morale. Argumentul raţiunii propriu-zise care şi-ar face loc nu numai în cazul medicului, dar
şi în cazul oricărei persoane care ar fi pusă în situaţia să ia viaţa cuiva, chiar dacă ştie că face
acel lucru cu acordul acelei persoane şi că i-ar curma drumul spre suferinţă. Întreprinderea
unei astfel de fapte ar da o luptă dura în conştiinţa medicului deoarece în ciuda tuturor
motivelor pe care le-ar avea pentru a săvârşii actul eutanasierii, acesta tot nu şi-ar găsii scuze
pentru înfăptuirea morţii unui pacient, pentru că indiferent de situaţie, acesta tot crimă se
numeşte însă sub o cu totul altă formă.
În cazul în care pacientul este instabil psihic sau nu mai conştientizează ceea ce se
întâmplă în jurul său şi prin urmare situaţia în care a ajuns, familia sau persoana cu cel mai
apropiat grad de rudenie va fi cea care vă trebuii să decidă dacă pentru binele persoane a cărei
viaţa înseamnă numai suferinţa şi durere să i se administreze o substanţă letală pentru a o
salva de la chinuri.
Consider că într-o astfel de situaţie nu este deloc uşor pentru o familie sau pentru o
persoană să fie pusă în situaţia de alege între a hotărâi durata de viaţă a unei persoane fie că
este legat emoţional sau nu de acesta şi eliberarea de la ceea ce înseamnă durere. Ce este
durerea?
Intenţionez să fac puţină abstracţie de la subiect pentru a putea înţelege mai bine acest
concept de durere şi să argumentez de ce unele persoane, ajung să hotărască că viaţa cuiva să
fie luată, deşi acest lucru nu este deloc moral. Atunci, să ne întrebăm ce este fericirea?! Iar
aici ajungem să vorbim despre utilitarism sau despre “principiul celei mai mari fericiri” ca

3
fundament al moralei susţine că acţiunile sunt corecte proporţional cu tendinţa lor de a
promova fericirea şi că sunt incorecte în măsura în care tind să producă inversul fericirii.”
Prin fericire se înţelege plăcere în absenţa durerii iar prin nefericire durerea şi privarea de
plăcere.” 2Astfel că un asemenea principiu este cel care stă la baza unei astfel de hotărâri
pentru că cel care este in situaţia grea de a fi pe patul de spital nu v-a mai ajunge niciodată să
cunoască fericire, pentru el prelungirea vieţii înseamnă aceea durere cruntă.
În altă ordine de idei, a decide că o persoană să fie eutanasiata, deşi de cele mai multe
ori acest lucru stă împotriva principiilor noastre religioase, trebuie să ne gândim şi ce este
moral sa facem iar pentru a ajunge la o” înţelegere sistematică a naturii moralităţii şi a ceea
ce este acesta-cu cuvintele lui Socrate, înţelegerea lui “cum trebuie să trăim” şi de ce”,3
O astfel de acţiune ar fi morală pentru că ne gândim cum este cel mai bine să trăim, în
prezenţa durerii sau a plăcerii.
În situaţia în care nu alegem să scutim o persoană de la suferinţă, având în vedere
principiul vieţii sacre în care orice om are dreptul la viaţă ca şi noi şi că nimeni nu este în
măsură să decidă momentul în care acesta existenţă îşi are menirea spre sfârşit, ar trebuii să
evidenţiem faptul că şi filosoful James Rachels citează cazul copiilor care se nasc cu
sindromul Down, care nu pot supravieţui fără o intervenţie medicală, dar în cazul în care ei
trăiesc, îmi permit să spun că devin o povară pentru familie deoarece, pentru îngrijirea unui
astfel de copil necesita timp şi atenţie.
În concluzie, eutanasia este o problemă tot mai des întâlnită în societatea de azi, o
problemă cu care acesta se confruntă şi a cărei deziderente morale stau în decizia persoanelor
care sunt implicate în această situaţie pentru că motivele diferă de la o persoană la alta şi
implică tot felul de principii. Iar ceea ce înseamnă a fi moral pentru mine, nu este acelaşi
lucru cu a fi moral şi pentru cel de lângă mine!

2
J.S.Mill, Ce este utilitarismul?, text pdf
3
James Rachels, Ce este moralitatea?,text pdf, pag7

4
Bibliografie:

Elena Lupşa, Gabriel Hacman 2009. Filosofie, Tip B, manual pentru clasa a XII-a, Probleme
de etică aplicată, Bucureşti: Ed. Didactică şi pedagogică
J.S.Mill, Ce este utilitarismul?, text pdf
James Rachels, Ce este moralitatea?, text pdf