Comentariu la fragmentele lui Parmenide

Seminar

Fragmentul 1

1. Car tras de iepe ( simbolistica legata de istoria epicului); carul merge pana la poarta Caii
Adevarului; il asteapta zeita dreptatii.
2. Reprezentari (simboluri, alegorie)
3. Parcursul catre dimensiunea superioara- mers ascendant- o calatorie spiritual catre zona
luminescenta a lumii. Inaltarea este o favoare facuta unui muritor.
4. Elemente semi-zeiesti (intermediare): copilele-soarelui, iepele, etc.
5. Zeita il indeamna pe muritor sa descopere Calea Adevarului – o didactica a zeitei, rol
initiatic si pedagogic. Unii dintre muritori tind catre Calea Adevarului.
6. Fara favoarea divina, omul nu are confirmarea ca se poate ambition sa inainteze pe calea
cunoasterii.
7. Muritorul inainteaza catre o ordine ontological separate. Renuntarea copilelor la valuri-
se dezvaluie esentele, elementele zeiesti ale insotitorilor carului.
8. Portile: separa lumea muritorilor de lumea adevarului.
9. ! Nu exista temporalitate in lumea adevarului.
10. Dreptatea amarnic pedepsitoare: trimite la stabilitate- static. Muritorii ajung sa se
pacaleasca in privinta lui nu este si spun ca este. Intra, astfel, pe calea opiniei.
11. Nu poti avea o gandire bivalent ape Calea Adevarului. Prezinta fixitate fata de lumea
umana.
12. Iepele isi dezvaluie statutul de calauze atunci cand ajung in fata Portii.
13. Necesitatea pedagogiei zeitei - distinctia intre este si nu este. Este: in lumea adevarului nu
exista fals, nu este nu poate fi considerat o cale viabila, pe care gandirea sa poata inainta.
Pe calea lui nu este se gandesc lucruri ca a fi si adevarate si false.

Fragmentul 2- Prezinta cele doua Cai- o cale a cunoasterii, adevarului, si una a opiniei.

1. Doar doua cai pot fi concepute. Aceste doua cai exista doar in mintea oamenilor. Nu sunt
ambele autentice.
2. Singura cale autentica este calea lui este.
3. Se spune ca este/ nu este in legatura cu temporalitatea.
4. Calea lui nu este: desi poate fi conceputa de catre oameni, este o cale falsa.
5. Pe calea temporalitatii, omul poate spune ca a fost, este si va fi. Omul intra, astfel, pe
calea lui nu este.
6. Este: un present indicative continuu, impersonal- tine de fiinta lumii; atemporal. In afara
coordonatelor spatio-temporale.
Fragmentul 4- Descrierea Caii Adevarului

1. Fiinta e continua: opozitia dinamic- static.

Fragmentul 6: Descrierea lumii muritorilor- cei ce au construit lumea opiniilor

1. Muritorii sunt pacaliti de temporalitate

Fragmentul 8: Descrierea Fiintei.

In teologia negative- divinul nu primeste caracteristici positive, este caracterizat prin ceea ce nu
este.

Parmenide- Curs

- Calea lui nu este nu poate furniza elemente de constructie in gandire.

- Nu se poate sa existe un discurs despre ceea ce nu este.
- Odata cu Parmenide- momentul de inflexiune al gandirii grecesti catre speculatia
metafizica.
- Dupa punerea in paranteza a tot ceea ce are legatura cu perceptia mea sensibila, ramane
gandirea Fiintei.
- Doxa- posibilitatea de a-l gandi pe este si pe nu este in acelasi timp.
- Pe Calea Adevarului ramane doar este.
- E o iluminare sa vezi Calea.
- Calea este identificata cu fiinta insasi (identitatea de fond).
- Calea Adevarului reveleaza identitatea in absolute; exclude analogii in gandire.

Fragmentul 4- fiinta este indivizibila.

- Priveste cu gandul- face referire la o intuitive intelectuala, o revelatie. Are sens

directional.
- Calea Adevarului- refuzul gandirii discursive, refuz de a forma judecati.

Fragmentul 6- Fiinta ca subiect in sine- va avea attribute negative.

Fragmentul 8- Descrierea Fiintei ( o reluare a descrierii din celelalte fragmente)

- Proiecteaza Fiinta pe modelul solidului geometric (sfera).

- Fiinta este una, nepieritoare, indivizibila, nenascuta, ceva perfect si inchis, omogena.
 - Specific gandirii grecesti sa gandeasca prin diferenta, lucru imposibil pe Calea
Adevarului.

- Sfera se margineste pe ea insasi. Fiinta se margineste doar cu Fiinta, nu are exterioritate.

- Calea Adevarului este identificata cu calea gandirii Fiintei, intrucat numai Fiinta este.

- Fiinta nenascuta: proiectarea finite pe coordonata eternitatii- interzice proiectarea Fiintei

pe coordinate spatio-temporale

- Fiinta neclintita- fiecare punct se afla in conditia de a fi oriunde de neclintit.

- Fiinta fara capat- nemarginita; arhetipul se afla in ea insasi; nu exista ceva dincolo de
ea.

Presocraticii nu aveau concept, foloseau reprezentari.

Parmenide- Seminar

Parmenide propune sa plecam de la limba (toon), participial verbului a fi ( de la estitate).

Planul lumii muritorilor (ordinea umanului): prezinta atat spatiu, cat si yimp.

Planul II: Calea Adevarului: anticipeaza distinctia facuta de Platon intre inteligibil si sensibil.

Planul intermediar: Iepele de ma poarta; de vreme ce strabat totul in tot pasul; copilele- soarelui:
elemente semi-zeiesti. Anticipeaza apropierea de Calea Adevarului.

Inaintarea carului- alegorie a inaintarii gandului pe Calea Adevarului.

Ajuns pe Calea Adevarului ( dupa porti), calauzele devin zeite.

2. Cele doua cai- Calea lui este- cale a convingerii

i. Calea lui nu este- a cunoasterii aparente; se confunda a nu fi temporal
cu a nu fi existential. Timpul apare aici ca o notiune metafizica.

4. Descrierea Caii Adevarului- desi lucrurile par indepartate, ele sunt incluse intr-o
estitate. Fiinta se manifesta in multiplicitate, dar toate au in comun estitatea. Din punct de
vedere ontologic, fiinta este unitara.

Chiar daca Fiinta ar fi imprastiata peste tot, dar ordonata (…) mici daca n-am reprezenta-
o stransa laolalta, tot nu suntem pe calea adevarului.
 Descrierea Caii Fiintei se face prin intelegerea conditiei revelatiei finite.

Descrierea situatiei muritorilor, care duce la constructia lumii opiniei, permite intoarcerea
( sa afirmi ca nu este dup ace ai afirmat ca este).

Parmenide numeste Fiinta (eon) calea adevarului insusi. Zeita, in didactica ei, spune ca
nu este ingaduita negarea lui eon.

Daca succesiunea fragmentelor este corecta, ea prevede o logica interna, o didactica prin
care ea vrea sa-l convinga pe muritorul stiutor sa mearga pe Calea Adevarului. Odata
ajuns pe aceasta cale, totul dispare ( determinatiile spatio-temporale).

6. Calea Adevarului e, de fapt, Fiinta. Pe calea adevarului gandesc Fiinta.

8. Fiinta este nenascuta,nepieritoare, fara capat- elimina temporalitatea si spatialitatea.

Ajungem la Fiinta prin verbul a fi.

Reprezentarea Fiintei se face pe modelul solidului geometric ( influenta pitagoreica). Gandirea

geometrica este ceamai elevate pentru perioada respectiva. Scopul: prezentarea lumii ca Unu
perfect si etern impacat cu multiplicitatea lumii si variat. O lume estemultipla si variata pentru
ca in mintea oamenilor e posibil sa gandesti este si nu este, deoarece nu este este conceptibil,
dar nu se poate gandi pe aceasta cale.

- Nenascuta, nepieritoare: nu avem voie sa modulam la viitor, sa gandesc in temporalitate.

- Una si neintrerupta: Fiinta e omogena.
- Trasaturile Fiintei sunt solidare pentru eliminarea reprezentatilor spatio-temporale (care sunt
legate de universal perceptive).

Parmenide- Curs

Sensul didacticii zeitei- Heliadele( zeitele-soarelui)- calatoria spirituala a muritorului favorizat de

catre zeita.

Doar doua cai pot fi gandite: pe calea lui nu este nu poate exista un discurs verosimil. Judecata
de modalitate. Calea Adevarului- conditie de necessitate absoluta.

In fragmentul 4- identifica calea gandirii cu Fiinta insasi. Revelatia- iluminare- dispare gandirea
Fiintei ca gandire discursiva.

In fragmentul 6, termenul de Fiinta este luat ca subiect. Functia copulative a verbului a fi se

poate folosi ca subiect ca participiu substantivizat.

In fragmentul 8 sunt prezentate atributele Fiintei.