Sunteți pe pagina 1din 2

DADUT CARLA-LAVINIA

Schita de atmosfera
Din cele mai vechi timpuri si pana astazi, timpul a reprezentat pentru oameni un factor
care sta in calea lor si care ii tine intr-o perioada nedeterminata. De cand ne nastem si pana
murim, parcurgerea drumului vietii si etapele prin care trecem zi dupa zi sunt influentate de timp.
Conceptul care sta la baza scenogrfiei este ideea vietii prinsa in clepsidra timpului. In
decor am folosit elemente de butaforie ce se refera la conditia omului in lupta cu timpul si
crearea unei balante intre timpul trecut si realizarea mea ca persoana in viitor.
In decorul realizat de mine, fluturele este prins intr-o clepsidra asemeni omului, prins in
clepsidra timpului. Inainte sa ne nastem suntem in afara ei, in cer, in univers, in natura, nedefinit.
Cand ne nastem, ne strecuram in lume prin partea sparta de sus a clepsidrei sub forme de larve,
parcurgem toate etapele vietii pe masura ce nisipul se scurge in partea de jos a clepsidrei odata
cu noi. Aici timpul este scurt, este definit. Partea a doua a clepsidrei reprezinta partea de
descoperire, reprezinta realizarea unui individ, dezvoltarea sa, atingerea maturitatii, descoperirea
sa ca persoana unica. In partea a doua a clepsidrei, larva se transforma in fluture. In momentul
acesta, fluturele realizeaza ca este captiv intr-o lume din care nu mai poate iesi decat prin moarte.
In momentul acesta de maturizare asemeni fluturelui noi oamenii devenim constienti ca suntem
prinsi ca intr-o clepsidra a timpului si nu putem iesi din ea pana nu murim. Astfel partea a doua a
clepsidrei este cea mai importanta. Depinde de noi cum epuizam timpul ramas in aceasta parte.
Putem trece prin viata ca un simplu nisip dar odata cu spargerea clepsidrei sa fim suflati de vant
si imprastiati peste tot fara sa realizam nimic, fara sa cunoastem nimic, practic sa fim inexisteni.
Vedeti si ceilalti fluturi din clepsidra, le vedeti corpul, aripile, vedeti cati de multi sunt? Nu-i
vedeti. Eu ii vad in mintea mea, pentru ca eu i-am creat, sunt niste “creaturi invizibile”. Asemeni
fluturelui care parea a fi singur in clepsidra, la fel si Dumnezeu a creat oameni care au devenit
suficient de atenti, au realizat atat de multe incat au ramas si acum, poate dupa zeci, sute sau mii
de ani in istoria timpului. Desi si ceilalti fluturi pe care nu ii vedeti in clepsidra exista, credeti ca
sunt doar o inventie? Ei sunt nisipul pe care il priviti. De exemplul slujitorul X care ii aducea apa
Cleopatrei sau prietenul Y a lui Armstrong, ce nume aveau acestia, cum aratau? Nimeni nu stie.
Au trecut prin timp, si-au lasat nisipul si atat.
In partea a doua a clepsidrei individul isi creaza niste scopuri, motive, idei daca este
suficient de perspicace, educat si invatat, isi dezvolta capacitatile de gandire si imaginatie si
poate chiar visa. Astfel incat tinde sa vada lumea in care se afla cu alti ochi. Se desprinde de ea,
incearca sa se vada in fara ei, desi este captiv, el vede totul prin geamul mintii, fara sa atinga
universul asemeni fluturelui prins in clepsidra, dar care vede tot exteriorul din interior.
Fluturele din clepsidra este invatat, poate reprezenta orice persoana notata in istorie, dar
eu prefer sa spun ca ma simt asemeni fluturelui. Sunt in etapa descoperirii, etapa cunoasterii, cu
cat invat mai multe si imi creez propriile principii, imi fac creatii proprii in domeniul artei cu atat
devin mai conturata in istorie.
Am spus mai devreme ca timpul se supune si unor exceptii, dar aici o sa ma refer la
timpul pe care il avem cand suntem indivizi, in viata, trebuie astfel sa cream o balanta intre
lucruri bune si lucruri rele. La inceput trebuie sa cunoastem raul, sa il analizam, sa il intelegem
ca sa stim ce este binele.Trebuie sa cream o punte intre acestea doua, astfel incat sa egalam
balanta. Spre exemplu o fetita ii cere parintilor o anume papusa pe care si-o doreste. Parintii nu
si-o permit si nu ii cumpara. Fetita incepe sa planga, e trista, se uita la celelalte jucarii pe care le
are dar este in continuare foarte suparata. Se gandeste cum ar fi daca ar avea papusa si apoi
incepe sa planga si mai rau. Parintii ii cumpara intr-un final papusa, dupa ce fetita incepe sa ia
note mari la scoala si astfel devinde in sfarsit fericita. Fetita a trebuit sa cunoasca prima oara
raul, suferinta disperarea, nevoia ca mai apoi sa realizeze binele pe care il primeste, fericirea
creata de papusa. Ca in lucrarea realizata de mine in care apare statuia cu balanta in mana stanga,
in mana dreapta aparea o sabie. Sabia se refera la dreptate dar si la corectitudine. Egalarea
balantei se face prin corectitudine. Universul iti poate da atunci cand ii oferi si tu ceva in
schimb. El este in sine pus in balanta cu timpul si cu tot ceea ce reprezinta el. Toate lucrurile
existente in univers, pamantul, luna sunt determinate de timp. Timpul si universul sunt intr-o
continua balanta.
In final, decorul realizat de mine se axeaza foarte mult pe persoana mea, pe gandurile
mele,pe care am incercat sa le afisez prin intermediul artei si pe care simt ca sunt coordonate de
timp si de definirea mea ca persoana umana prinsa in clepsidra timpului.