Recenzii 157

Anton Golopen(ia
Opere complete. Jol. I, Sociologie,
Bucuresti, Editura Enciclopedica, 2002.
Seria de Opere complete ale cunoscutului
sociolog, demograI, statistician Anton
Golopen(ia (1900-1951), membru al Scolii
Sociologice de la Bucuresti, ntemeiate de D.
Gusti, a nceput n anul 2001 cu Jol. II.
Statistic, Demografie si Geopolitic si a
continuat n anul 2002 cu Jol. I. Sociologie,
al treilea volum, n curs de editare, Iiind
consacrat ndeosebi operelor postume din
domeniul literaturii, artei, IilozoIiei. Publicul
cititor dispune acum, pentru prima data, de
ntreaga opera sociologica a unei personalita(i
exemplare a culturii romnesti, reprimata de
regimul comunist, opera recuperata din
manuscrise, studii si articole mprastiate prin
diIerite publica(ii ale epocii, gra(ie eIortului
asiduu depus de Iiica autorului, Sanda
Golopen(ia.
Volumul masiv de 810 pag. debuteaza cu
un Prolog cu caracter biograIic(122 pag.),
urmat de sase sec(iuni ample: Rostul
sociologiei (90 pag.), Metode, Reali:ri,
Perspective (150 pag.), Realitatea Roma-
neasc (173 pag.), Autodelimitri (120 pag),
Insemnri si documente (20 pag.), Anex,
Adnotri si Comentarii la materialele
cuprinse in volum (100 pag.).
Dupa o introducere cuprinzatoare asupra
viziunii lui Anton Golopen(ia (A.G.) privind
statutul si limitele sociologiei ca stiin(a,
semnat de SteIan Costea, Prologul cuprinde
o Cronologie de o inestimabila valoare pentru
cunoasterea personalita(ii lui A.G. n con-
textul social-cultural, na(ional si european,
al epocii interbelice si nceputul perioadei
postbelice, alcatuita de Sanda Golopen(ia, pe
baza arhivei Iamiliei, Arhivelor Statului si a
altor surse publicate n volumele Anton
Golopentia. Restituiri (1995), Ceasul
misiunilor reale (1999) si Ultima Carte. Text
integral al declaratiilor in anchet ale lui
Anton Golopentia aflate in Arhivele SRI
(2001) etc.
4A?AEE
Lectura Cronologiei oIera cititorului
detalii relevante privind "ecua(ia personala"
a crea(iei stiin(iIice a lui A. G. Iara a Ii negli-
jate aspectele institu(ionale, culturale, de
echipa ale sociologiei interbelice, n particu-
lar ale Scolii Sociologice de la Bucuresti.
Laboratorul de Iormare intelectuala si de
crea(ie stiin(iIica a lui A.G. apare, n aceasta
sec(iune a volumului, ca instan(a publica,
implicnd colaborarea intelectuala att cu
antecesorii ct si cu membrii semniIicativi
ai comunita(ii stiin(iIice interne si interna-
(ionale din epoca. Cteva exemple sunt
lamuritoare.
Stagiul de documentare petrecut n
Germania (1933-1936) este utilizat de A.G.
pentru adncirea si asimilarea critica a unor
contribu(ii recente privind constituirea si
dezvoltarea sociologiei (M. Weber, H. Ereyer,
H. Riehl, N. Hartman, Ed. Spranger, L.v.
Wiese, E. Heineman, P. L. LazarsIeld etc.).
Tot n Germania, sub inIluen(a lui H.Ereyer
si a unor tineri militan(i din organiza(iile
studen(esti, A.G. dezvaluie, ntr-o scrisoare
catre D. Gusti, un amanunt semniIicativ: el
s-a sim(it obligat sa-si nsuseasca si statistica
demograIica, politica si economica rom-
neasca, sa reIlecteze serios la istoria noastra
si a (arilor vecine (p. LXVII).
Lecturile si medita(iile sale s-au institu-
(ionalizat treptat prin Iormularea unor norme
de evaluare a contribu(iilor Scolii de la
Bucuresti la nivelul unor standarde occi-
dentale. De exemplu, ntr-o scrisoare adresata
SteIaniei Cristescu (cu care se va casatori mai
trziu), A.G. i mpartaseste proIesorului
Gusti cteva "re(ete" pentru reusita conIerin-
(elor pe care acesta urma sa le sus(ina n
Germania: interesele comunita(ii sociologice
germane (H. Ereyer si discipolii sai) privesc
n principal spre "componenta de studiu pe
concret al structurii si modului de existen(a
al Iaptului social, cultural al monograIiei",
adica "cunoasterea realita(ii romnesti
prezente si chipul n care este valoriIicata
practic n via(a de stat" si abia n subsidiar
pentru "grija de sistem si de Iundamentare
Sociologie Romneasca, Volumul I, nr. 1-2/2003
158
sistematica" (p. LXIX). "Premisele teoretice
si sistematice ale cercetarilor (subl. ns. M.
L.), nIiriparea lor lenta si conturarea tehnicii
de lucru", rezultatul aplicarii programului
monograIiei constituiau cele mai semniIi-
cative contribu(ii ale Scolii gustiene, de mare
relevan(a pentru evolu(ia culturii romnesti
(p. LXIX).
Tot din Cronologie aIlam ca, sub inIluen(a
mediului intelectual german, n 1936 A.G. si
structurase deja cele doua mari priorita(i
sociologice: a) lamurirea raportului dintre
stiin(ele sociale si politica, si b) lamurirea
raportului dintre teoria generala si cercetarea
sociologica concreta" (p. LXXIII). El era
ediIicat ca teoria nu se justiIica prin ea nsasi,
ci "numai prin utilitatea pe care o prezinta
pentru solu(ionarea problemelor actuale ale
(arii" (p. LXXI), idei care vor Ii aproIundate
n teza sa de doctorat si n proiectul de
"dinamizare" a Seminarului de Sociologie de
la Universitatea din Bucuresti, n lumina
experien(ei Institutelor germane (LXIII-
LXV).
Prima sec(iune, Rostul sociologiei,
cuprinde publica(ii din perioada 19361939
reIeritoare la obiectul si Iinalitatea disciplinei.
Printre acestea, ntia versiune romneasca
integrala a tezei de doctorat "InIormarea
conducerii statului si sociologia tradi(ionala",
sus(inuta de A.G. la Universitatea din Leipzig
n 1936, sub ndrumarea proI. H. Ereyer si
A. Gehlen, precum si studiul, elaborat tot n
Germania, "Rostul actual al sociologiei".
Scopul tezei de doctorat, dupa cum rezulta
din marturisirea autorului, era acela de a
completa raspunsul dat de H. Ereyer cu
privire la "sarcinile actuale ale sociologiei,
avnd valabilitate doar pentru Germania", cu
"un raspuns valabil si pentru sociologia
celorlalte popoare, (inndu-se seama de
atitudinea ra(ionala - ini(ial apuseana -
comuna tuturor statelor" si de continuitatea
cu celelalte tendin(e ale sociologiei tradi(io-
nale, n special cu cele Iormale" (p.16). Pentru
H. Ereyer sociologia germana a epocii
interbelice presupunea lichidarea sociologiei
tradi(ionale Iormale, ntemeiata pe idealismul
obiectiv care autonomiza cultura si neglija
"ntmplarea, destinul neprevazut si izbuc-
nirea libera a voin(ei" (p. 12); idealul sau
sociologic era o disciplina care sa legitimeze
domina(ia statului german si "nradacinarea
lui n popor", paralel cu inIormarea "continua
a noului regim" despre starea "propriului
popor si a popoarelor care prezinta impor-
tan(a pentru existen(a propriului popor" (p.
17). Sociologia constituie, la H. Ereyer, o
stiin(a aIlata n slujba noului regim autoritar
si totalitar, instaurat n Germania prin
"nlaturarea mecanismului parlamentar", al
pluripartidismului. Sociologiei i sunt
atribuite, n concep(ia lui Ereyer, doua
Iunc(iuni Iundamentale: integrarea functio-
nal a corpului de conducere autoritar prin-
tr-o "permanenta nnoire a aprobarii popo-
rului"si "satisIacerea macar Iormala a nevoii
sale de participare la treburile publice" si
functia de informare a administra(iei statului
cu privire la cele mai importante probleme
ale poporului reIeritoare la "popula(ie,
economie, structura sociala si concep(iile
popula(iei" (p. 29).
Pentru A.G. interpretarea lui Ereyer este
unilaterala, ntruct limiteaza disciplina la o
interpretare a situa(iei politice prezente,
eliminnd din cmpul sociologiei teoria pura
(tipologiile realita(ii sociale, teoriile structurii
sociale, sociologia cunoasterii etc.), si
cercetarea inductiv - empirica (p. 41), adica
exact acele marturii ale sociologiei ca o stiin(a
proprie ntregii epoci moderne.
Solu(ia pe care o propune A.G. este o
sinteza ntre achizi(iile sociologiei Iormale,
pe de o parte, si Iunc(iile integratoare si
inIormative ale sociologiei, asa cum au Iost
statuate de H. Ereyer, pe de alta. Sociologia
astIel n(eleasa urmeaza sa satisIaca: a)
cerin(ele sociologiei Iormale sau pure, adica
sa "stabileasca dezvoltarile tipice ale tuturor
conIigura(iilor (de oameni, state, asocia(ii
s.a.) si desIasurarea tipica a tuturor
inIluen(elor cauzale" pe baza cunoasterii
maxime a dezvoltarii anterioare a Iaptelor
Maria Larionescu
Recenzii 159
asupra carora vrem sa Iim ediIica(i privind
viitorul lor". Lui Max Weber, apreciaza A.G.
i revin mari merite n clariIicarea acestei
sarcini n vremea noastra; b) cerin(ele unei
cercetari empirico-inductive bine conduse,
care "desluseste eIectele Iaptelor anterioare
n cele prezente" (p. 55). n aceasta interpre-
tare propusa de A.G., Iunc(iile integrative si
inIormative stabilite de H.Ereyer sunt
regndite si remodelate de contextul teore-
tico-metodologic mai larg, cstignd n
indeterminare, si complexitate. AstIel,
diagnozele si prognozele Iacute de sociologi
nu sunt, dupa A. G., niciodata categorice,
deoarece ambele sunt Iormulate cu reIerire
la tipuri structurale si de succesiune "deduse
din ntmplari trecute si Iixate n no(iuni
Iormale pure", pe de o parte, si datorita diver-
sita(ii circumstan(elor, a locului si timpului
evenimentelor (p. 58). Pentru a raspunde
adecvat misiunii de legitimare a puterii statale
si de inIormare a administra(iei, argumenta
A.G., sociologia are nevoie de "o rezerva ct
mai bogata de cunostin(e despre structura
tipica a dezvoltarii sociale, laolalta cu
observarea permanenta a respectivei struc-
turi" (p. 60). Doar "rezerva de teorie pura" si
"mijloacele de observare" (anchete, observare
monograIica, nregistrare statistica, demo-
graIica, etc.) dau o sansa sociologiei de a trece
dincolo de "inIinitul empiriei" (p. 61) si de a
se constitui ca stiin(a cu o "conIigura(ie
moderna ra(ional-activista"(p.49). AstIel,
geniul lui A. G., intui(ia sa sus(inuta de
erudi(ie, l-au ajutat sa evite capcana unei
interpretari instrumentaliste, reduc(ioniste a
sociologiei aIlate n slujba unui stat totalitar.
Desi uneori Iormularile tind sa acrediteze
subordonarea disciplinei unui regim politic
construit prin parasirea principiilor liberale,
democratice si accentuarea rolului colecti-
vita(ii (p. 92), totusi viziunea sa sintetica,
Ilexibila asupra sociologiei, ca teorie si
practica inductiv-empirica, s-a dovedit
deosebit de rodnica si originala. O buna con-
cretizare a acestei perspective a constituit-o
inova(iile de paradigma monograIica si
contribu(iile sale de pionierat n coordonarea
cercetarilor Institutului Social Romn,
Institutului Central de Statistica, Institutului
de Conjunctura, Institutelor de Igiena,
Agronomie, Zootehnie etc., prezentate n
sec(iunile urmatoare ale volumului.
Sec(iunea a doua, Metode, Reali:ri,
Perspective, con(ine inIorma(ii Iundamentale
reIeritoare la activita(ile de cercetare, dida-
ctice si publicistice ale autorului din perioada
1931-1948, inclusiv doua texte aparute pentru
prima data n versiune romneasca: "Cerce-
tarea satului n Romnia"(1934) si "Sociolo-
gie Romneasca" (n colab. cu A. Manoil,
1948). Lucrarile care alcatuiesc corpul acestei
sec(iuni sunt: sinteze specializate ale
cercetarilor monograIice ale Scolii de la
Bucuresti destinate publicului din (ara si din
strainatate; "articole-program" privind
monograIierea satelor si plasilor (vechile
zone administrative); articole si note cu-
prinznd activitatea de concep(ie desIasu-
rata n cadrul Seminarului de Sociologie din
Bucuresti, Asocia(iei pentru Enciclopedia
Romniei, I.S.R., Serviciului Social.
Deosebit de relevante pentru capacitatea
creatoare a autorului sunt "articolele-pro-
gram" "MonograIia sumara a satului" (1939),
"Plasile model", notele la "60 sate rom-
nesti.", introducerea la ancheta plasii
Dmbovnic, n care A.G. inoveaza de Iapt
paradigma monograIiei integrale sau exhaus-
tive, practicata de Scoala de la Bucuresti n
primii zece ani de cercetari. El construieste
un model alternativ, al mono-graIiei sumare
si comparative a satului si/sau plasii, centrat
pe problemele si procesele sociale Iundamen-
tale ale comunita(ilor. Tot lui i se datoreaza
introducerea n cadrul Scolii a cartograIierii
si analizelor statistice pentru elaborarea
tipurilor de sate.
Schimbarea de paradigma a atras dupa
sine si regndirea Iunc(iei inIormative a
sociologiei. Este vorba de nevoia de simpli-
Iicare a programului cercetarilor datorita
cerin(elor de inIormare continua si operativa
a organelor de stat cu problemele social-
economice si culturale ale satelor n vederea
ac(iunii reIormatoare.
160
O alta inova(ie metodologica priveste
teoria monograIiei zonale, concretizata n
programul de monograIiere a satelor, plasilor
si satelor pilot care "vorbesc" n chip intensiv
pentru ntreaga zona.
MonograIierea sumara a satelor, dar mai
ales a plasilor, programul plasilor model sunt
integrate, la A.G., ntr-o concep(ie Ioarte
avansata pentru acele vremuri a modernizarii
durabile a societa(ii romnesti. El avea n
vedere o modernizare reIlexiva, unde bene-
Iiciarii ajung sa induca ei nsisi schimbari n
via(a lor, utiliznd att resursele proprii ct
si un impuls din aIara comunita(ii. Iar solu(ia
imaginata de A.G. asuma trecerea de la sate
"traind pe seama lor", la sate integrate
economic, social, cultural n na(iune (p.173).
O Iormula de integrare a satelor o oIerea plasa
model. Iata cum prezinta autorul, Ioarte
sintetic, rostul plasilor model: " E mare lucru
un sat cu oamenii pusi pe drumul cel bun al
ncrederii n putin(a lor de a-si orndui mai
bine via(a. Pilda lui poate strni un manunchi
ntreg de alte sate" (p. 169).
Textele privind plasile model (pp. 183-
209) cuprind un ntreg program de moder-
nizare durabila si reIlexiva a acestora, alcatuit
din strategii comune de modernizare pentru
toate cele 10 plasi luate n studiu, ct si
programe de ac(iune individualizate pentru
Iiecare plasa n parte.
Sec(iunea a treia, Realitatea romaneasc,
con(ine lucrari elaborate n anii 1932 si 1936-
1942 (n anii 1932-1933 A.G. a Iunc(ionat
ca SeI de Cabinet al lui Gusti la Ministerul
Instruc(iei, Cultelor si Artelor, urmnd apoi
anii petrecu(i la studii n Germania). Aici este
republicat primul studiu din cultura ro-
mneasca avnd ca obiect procesul de
urbanizare "Aspecte ale desIasurarii pro-
cesului de orasenizare a satului Cornova"
(1932). n acest studiu A.G. a construit un
concept al ra(ionalizarii moderne, denumit
procesul de orasenizare, care implica
schimbari cu dubla direc(ie - dinspre sat spre
oras si dinspre urban spre lumea satului.
Studiul ridica o problema de mare interes
stiin(iIic si pragmatic: rela(ia dintre moder-
nizare si cultura tradi(ionala. Pentru A.G.
tradi(ia de(ine un rol constitutiv n procesul
modernizarii: gospodariile (aranesti "doresc
schimbari pentru a men(ine ceea ce au". Cu
un deosebit sim( al observa(iei, autorul
analizeaza inova(iile urbane spre care s-au
deschis satenii din Cornova si modul ingenios
n care au conservat tradi(ia culturala ca
"supravie(uiri" ale trecutului integrate n
prezent.
Alte texte republicate n aceasta sec(iune
a volumului se reIera la sintezele lui A.G.
pentru Enciclopedia Romniei si studiul
introductiv la monograIia plasii Dmbovnic.
Tot aici gasim inIorma(ii inedite si pre(ioase
prin raritatea lor, cu privire la identiIicarea
si proIilul romnilor din Ucraina, idei care
vor Ii dezvoltate n ultima parte a acestei
sec(iuni "Marginalii la cuprinsul numarului
de Ia(a al Sociologiei Romnesti"(p. 420-
438).
Sec(iunea a patra, Autodelimitri, cuprin-
de recenzii, note de lectura, cronici publicate
de autor ntre 1931-1940.
Sec(iunea a cincia, Insemnri si docu-
mente, cuprinde o mare varietate de conIe-
rin(e, scrisori, documente reIeritoare la
conducerea cercetarilor monograIice, la
institute de sinteza din (ara si din strainatate
etc.
n Anex sunt reproduse scrieri traduse
de A.G. din lucrarile unor autori straini (H.
HauIe, H. Klocke, echipe studen(esti n
Germania) si romni (M. Vulcanescu).
Volumul se ncheie cu sec(iunea Adnotri
si Comentarii la materialele cuprinse in
volumul de fat, Iacute de editoarea volu-
mului, Sanda Golopen(ia, de o deosebita
valoare explicativa si documentara pentru o
percep(ie comprehensiva a contribu(iilor lui
A.G. Acest instrument critic de cunoastere
ajuta cititorul sa evalueze originalitatea
demersurilor autorului prin plasarea lor n
contextul de idei, social-cultural al epocii.
Maria Larionescu
Recenzii 161
n volumul prezentat A.G. oIera
cititorului de astazi "lec(ii" de o inestimabila
valoare, ajutndu-l sa n(eleaga mai proIund
lumea n care traieste si sa se descurce mai
imaginativ n condi(iile de incertitudine si
nelinisti ale societa(ii prezente. Caci, asa cum
avertizase A.G., demnitatea umana , saracia,
marginalizarea nu se salveaza automat prin
stiin(a de carte, industrie, urbanizare, capita-
lism, iar op(iunile moderne devin pline de
sens doar printr-o conjugare a eIortului de
ra(ionalizare a societa(ii cu implicarea comu-
nitara, cu tradi(iile culturale.
Maria Larionescu
Note
J. 8alaar, leiaa. (J111). Secietatea civil: eiaii, aacte ae
veaere, ersective. 5oc|o|o|c koococcc. !, !+
!. Xa aa lest cariase aici velaaele Hiaai le si Aatea
Celeea(ia (sa| ceaaacerea) bco/oro|ca| - e las aia saaal
jaae(alai Arges (J1`1) si Aatea Celeea(ia si l.C.Ceergesca
(sa| ceaaacerea) 0 c|c roococ|| ccrcc|c|c cc cc/|c|c
|acco(c|| |o rcrc I9J (J1+J), aia care aa lest reeaitate
lragaeate rslirate ria reviste arate ia eec.
Ioana Petre, Dan Banciu ,i Ecaterina
Balica
Tineret, Norme, Jalori. Repere pentru o
sociologie a tineretului, Bucuresti, Editura
Lumina Lex, 2002.
Studiul si propune o analiza bazata pe date
empirice, concrete a problematicii schim-
barilor ce au avut loc n sistemul atitudinal,
normativ si axiologic al tineretului din
Romnia n contextul numeroaselor muta(ii
valorice europene.
Pornind de la identiIicarea principalelor
subgrupuri socio-culturale din cadrul vrstei
tinere - nregistrnd o diversitate de ierarhii
a valorilor politice, civice, na(ionale, morale
sau religioase - lucrarea eviden(iaza att
tendin(a reIlectata de omogenitatea univer-
sului valoric si etico-cultural al tinerilor,
precum si latura nonconIormista si chiar
devianta din atitudinea si comportamentul
tinerilor, aspecte ce delimiteaza ceea ce
autorii numesc prin "subculturi marginale",
pe Iondul renun(arii la o serie ntreaga de
prejudeca(i si stereotipuri care eticheteaza
tineretul ca pe o categorie problematica "ce
continua sa nu se integreze social si cultural,
predispusa spre hedonism, egoism, aventura,
lipsa de responsabilitate sociala etc." (p.11)
Ideea calauzitoare a acestei car(i este ca
aderarea la un set de valori depinde att de
mecanisme interioare, ct si de condi(ii socio-
istorice si culturale. Cu alte cuvinte, op(iunea
pentru o valoare sau alta depinde n mod
esen(ial de modul de via(a al tinerilor
(complex de Iactori psiho-sociali, economici,
politici si spirituali) precum si de mediul
exterior, "opera(ionalizat" cel mai adesea prin
"toleran(a tinerilor la diIeren(a": toleran(a -
primul pas catre democra(ia civica si pluri-
partidism ntr-o societate - constituie un
indicator important pentru autenticitatea si
coeren(a unui regim democratic.
Prima parte a studiului se axeaza pe
inventarierea problematicii valorilor politico-
civice n rndurile tinerilor pornind de la
instrumentarea teoretica si practica a rezul-
tatelor unei cercetari comparative, desIasu-
rata ntre 2000 si 2001 n Romnia si Ungaria
n urma derularii unui proiect interna(ional
avnd tema "Imaginea Europei n viziunea
adolescen(ilor". Abordarea condi(iilor si
avantajelor legate de integrarea europeana,
din perspectiva tinerilor romni, converge
catre aIirmarea unei dorin(e de aderare mai
mare a acestora, comparativ cu al(i tineri din
statele din Est sau Central-Europene, inclusiv
Ia(a de tinerii unguri. Democra(ia, libertatea
presei, respectarea drepturilor omului si ale
minorita(ilor, apararea proprieta(ii private
sunt percepute de tinerii romni n termeni
de valori socio-democratice dar si ca avantaje
economice, politice si sociale de care ar putea
beneIicia Romnia n cazul integrarii n
Uniunea Europeana.
Privita ca o condi(ie de capati a aIirmarii
si conIirmarii unei societa(i democratice,
societatea civila trebuie sa si puna amprenta
162
pe orice decizie cu miza politica, ce vizeaza
interesul public, sa controleze puterea - admi-
nistrativa sau politica - si sa estompeze com-
promisurile nedemocratice sau abuzurile.
ReIerindu-se la "ceta(eanul mediu" si la repre-
zentarile acestuia asupra valorilor prioritare
ale spa(iului romnesc, autorii ajung la con-
cluzia ca "n Romnia de astazi mentalita(ile
si maniIestarile autentice de civism si de
moralitate sunt minoritare, apar(innd doar
acelora care au o op(iune clara pentru libera
ini(iativa, pentru pluralism politic, pentru
respectarea drepturilor omului etc." (p.66)
n ierarhia atitudinilor civice prioritare
pentru ameliorarea situa(iei din Romnia,
valori precum libertatea de expresie, ajuto-
rarea celor ce se aIla n situa(ii diIicile,
protec(ia mediului, apararea valorilor na-
(ionale, participarea ceta(enilor la luarea
deciziilor si egalitatea ntre sexe se concre-
tizeaza n atitudini civice considerate de
Ioarte mare importan(a pentru ameliorarea
societala de catre majoritatea tinerilor
investiga(i (ntre 64 si 79 din esantion).
Comportamentul democratic presupune, n
genere, mai mlt dect o mentalitate si o
atitudine civica, rela(ionndu-se puternic cu
implicarea eIectiva n apararea binelui public,
cu alte cuvinte cu participarea civica: "calea
cea mai adecvata si mai eIicienta social pentru
participarea civica este reunirea oamenilor n
diIerite organiza(ii sau asocia(ii independente
de guvern si administra(ii |.| n scopul
apararii intereselor unor grupuri anume de
oameni" (p.75)
Literatura de specialitate acorda o aten(ie
teoretica deosebita participarii n vederea
impunerii, elaborarii si implementarii deci-
ziilor colective n cadrul Iormelor democra-
tice de conducere, precum si la aIirmarea
democra(iei participative si a autoconducerii.
Rela(iile dintre autorita(ile locale si centrale,
pe de o parte, si ceta(eni, pe de alta parte,
reprezinta principala componenta n evalu-
area democra(iei, aceasta rela(ie depinznd
n mare masura de dorin(a de colaborare, de
competen(a si experien(a celor implica(i.
Comportamentul democratic presupune,
n genere, mai mult dect o mentalitate si
atitudine civica, rela(ionndu-se puternic cu
implicarea eIectiva n apararea binelui public,
cu alte cuvinte cu participarea civic. Este
unanim recunoscut ca, n societa(ile contem-
porane moderne, solidaritatea si protefarea
sunt ingredientele simbolice ale Ienomenului
asocia(ionist: "calea cea mai adecvata si mai
eIicienta social pentru participarea civica este
reunirea oamenilor n diIerite organiza(ii sau
asocia(ii independente de guvern si de
administra(ie |.| n scopul apararii intere-
selor unor grupuri anume de oameni" (p.75)
Varietatea si implica(iile angajamentului civic
sunt descrise si explicate de sociologi prin
conceptul de capital social. Acesta presupune
existen(a unei serii de caracteristici ale
organizarii sociale - retele, norme, incredere
social - ce nlesnesc cooperarea n beneIiciu
reciproc. Prezen(a capitalului social, n(eles
ca "orice Iorma de angajament civic care
sus(ine via(a comunita(ii si este expresia unor
valori, mentalita(i, obisnuin(e de compor-
tament si ac(iune, norme etc." , inIluen(eaza
decisiv perIorman(ele institu(iilor democra-
tice.
Partea a doua a lucrarii se constituie
ntr-o analiza de Iacto, "chestionnd" mai
multe aspecte sociale speciIice tinerilor din
Romnia, precum responsabilitatea sociala,
devian(a n rndul adolescen(ilor si tinerilor
sau problema tineretului rural si a pattern-
urilor speciIice de adaptare la rigorile si
structura societa(ii romnesti actuale. Tinnd
cont de Iaptul ca abordarea tematicii valorilor
si atitudinilor n cazul popula(iei tinere,
presupune intersectarea imaginarului cu
realul, a proiectului cu comportamentul (cu
dese nclina(ii catre preponderen(a proiectului
si a aspira(iei), s-a purces - n cazul adoles-
cen(ilor si tinerilor - la identiIicarea atitudi-
nilor, a aspira(iilor si op(iunilor lor, n timp
ce n studierea tinerilor adul(i, preponderen(a
a Iost legata de identiIicarea modului de
reiIicare n comportament a setului reIeren(ial
(la care adera) de valori si aspira(ii.
Marius Strmbeanu
Recenzii 163
IdentiIicarea "modelului" axiologic al
societa(ii romnesti n perioada post-
decembrista reprezinta un aspect deosebit de
important pentru inIluen(ele socializatoare si
normative cu care se conIrunta tinerii n
momentul de Ia(a. O discu(ie despre universul
valoric al tinerilor n societatea contemporana
ar include urmatoarele puncte de reIerin(a:
absen(a unei valori - dominante la nivelul
societa(ii globale ceea ce nseamna absen(a
polarizarii tinerilor n jurul unei scale proprii
de valori, diminuarea comunicarii sociale la
nivel intra-Iamilial, proliIerarea unei ambi-
valen(e atitudinale si comportamentale a
tinerilor pusi n situa(ia de a opta ntre sisteme
valorice si normative ambigue/ contradictorii,
cresterea importan(ei n via(a tinerilor a
normelor grupului sau subculturii deIinite ca
reIeren(ial, si, n general, absen(a socializarii
n spiritul unor valori precum "autoaIir-
marea" si "reciprocitatea".
Pornindu-se de la premisa ca "atitudinile
si comportamentele socio-economice ale
tineretului din rural sunt mai pu(in perIor-
mante dect ale tinerilor din urban"(p.280),
lucrarea si propune oIerirea unui model
explicativ bazat pe invocarea unui set de
caracteristici psiho-sociale care dau diIeren(a
speciIica pentru popula(ia tnara din mediul
rural. Eormularea discursului n termeni de
calitatea vie(ii a tnarului din rural si a
gradului de satisIac(ie Ia(a de aceasta, starea
de optimism/ pesimism a tineretului rural n
legatura cu viitorul, ierarhia valorica si con-
sisten(a acesteia, aspira(iile legate de studii
si de munca, interesul si preocuparile Ia(a de
via(a politica, toleran(a si ncrederea inter-
etnica si pemisivitatea Ia(a de unele com-
portamente deviante (consum de droguri,
Iumatul, alcoolismul) precum si reIerirea la
universul valorilor morale, converg catre
"etichetarea" tineretului rural ca "o compo-
neneta Iundamentala si de calitate a Iondului
uman, economic si spiritual al satului
romnesc, practic ca sansa lui de perpetuare
si dezvoltare" (p.280).
Schimbarile actuale nregistrate n cmpul
valorilor politice sunt exprimate de R.
Ingelhart n lucrarea sa Jalue Change In
Global Perspective (1995) n termenii apro-
pierii noilor genera(ii de acele valori ce (in
de post-materialism (libertatea de expresie,
participarea mai mare a popula(iei la deciziile
publice, autorealizarea proIesionala), n
detrimentul valorilor materiale (cresterea
economica, realizarea Iinanciara, men(inerea
ordinii) care desi nu dispar, trec n plan
secund.
n concluzie, lucrarea reprezinta o analiza
a problematicii schimbarilor ce au avut loc
n sistemul de valori, norme si atitudini ale
tineretului romn n contextul muta(iilor
valorice europene: deteriorarea condi(iei
umane n cei 12 ani de tranzi(ie - Iapt ce a
sporit adeziunea popula(iei tinere, si nu
numai, la valorile sociale - este pus de catre
autori pe seama deIicitului de politica sociala
institu(ionala.
Marius Strmbeanu
ICCV
Raymond Boudon
Etudes sur les sociologues classiques,
Paris, PUE, 1998, 299 p.
Autorul car(ii, despre care va Ii vorba n cele
ce urmeaza, este unul din cei mai valorosi
sociologi Irancezi contemporani si, am putea
spune Iara teama de a gresi, din lume.
Alegerea sa ca membru al Institutului Eran(ei
(Academia de Stiin(e Morale si Politice), n
1990, este elocventa. Opera si valoarea lui
Raymond Boudon sunt dealtIel bine cunos-
cute n Romnia, inclusiv datorita Iaptului ca,
dupa 1990, unele din lucrarile sale au Iost
traduse n limba romna.
Ruta stiin(iIica parcursa de autorul Iran-
cez este deosebit de interesanta. Ajuns la
vrsta maturita(ii n perioada postbelica,
Boudon va Iace ini(ial studii de IilosoIie.
164
Curnd nsa va opta pentru sociologie, o dis-
ciplina capabila, ori presupus capabila, sa
oIere expertiza stiin(iIica preocuparilor aca-
parante de reconstruc(ie sociala, la ordinea
zilei la vremea respectiva.
Cu prestigiul sporit de contribu(ia deci-
siva la victoria mpotriva Puterilor Axei,
Statele Unite devenisera model exemplar n
toate domeniile, inclusiv n ceea ce priveste
teoria si cercetarea sociologica. Deloc ntm-
plator deci ca, pentru a se specializa n
sociologie, Boudon se va deplasa n Statele
Unite, si anume la Universitatea Columbia,
unde se va angaja ntr-o colaborare durabila
si Iructuoasa cu reputatul sociolog Paul E.
LazarsIeld.
Partas al preocuparilor magistrului si mai
apoi colegului sau P. E. LazarsIeld, R. Boudon
va consacra ani de zile aspectelor meto-
dologice ale investiga(iei sociologice. EIortul
investit n acest domeniu se va materializa n
cteva volume realizate singur sau n colabo-
rare, devenite mai apoi puncte de reper ale
bibliograIiei respective, precum Le voca-
bulaire des sciences sociales, Lanalyse
empiriques de la causalite, Lanalyse ma-
thematique des faits sociaux, Les methodes
en sociologie.
Odata lamurit n ceea ce priveste proble-
matica metodologica, autorul si largeste aria
preocuparilor n sensul utilizarii tehnicilor de
investiga(ie pentru abordarea unor Ienomene
sociale concrete. AstIel, au rezultat lucrari ca
Linegalite des chances si Effets pervers et
ordre sociale, n care Boudon analizeaza daca
si n ce masura tineretul Eran(ei, indiIerent
de statutul social al parin(ilor, poate valoriIica
n mod real dreptul Iormal al sanselor egale
de acces la treptele superioare de nva(amnt
si de mobilitate ascendenta pe scara statu-
surilor sociale-economice.
Dupa un lung si Iructuos periplu n
domeniul sociologiei, aIlat la apogeul carierei
sale stiin(iIice, Raymond Boudon a ajuns, la
Iel ca to(i predecesorii sai eminen(i, sa-si puna
si el inevitabila problema a valabilita(ii
epistemologice a demersului sociologic.
Cartea pe care o recenzam este una din cele
cteva lucrari pe care autorul le consacra, de
ctva timp, elucidarii acestei teme ce revine
periodic n dezbaterea sociologica. Dar, spre
deosebire de procedeul direct de analiza a
chestiunii adoptat n lucrarea sa, Logica
socialului, de data aceasta problema va Ii
tratata mai ales indirect, prin recursul her-
meneutic la opera unora din autorii sai
preIera(i: Tocqueville, Weber, Durkheim,
Simmel, Pareto si LazarsIeld. Incursiunea
hermeneutica n opera acestor autori, att de
diIeri(i, este centrata pe preocuparea de a
demonstra ca, mpotriva scepticismului cu
care sunt uneori trata(i, cercetarile acestora
se sprijina pe un Iundament epistemologic
solid. De aici rezulta n principal valabilitatea
stiin(iIica si perenitatea operei lor.
O asemenea constatare, asociata cu
preocuparea celor angaja(i n prezent n
cercetarea sociologica, de a-si nsusi si de a
se conIorma exigen(elor epistemologice,
reprezinta o sursa de optimism, respectiv de
ncredere ca stiin(a al carei parinte este
Auguste Comte va depasi, ca si pna acum,
crizele reale sau imaginare si se va aIirma tot
mai puternic ca sursa de cunoastere indispen-
sabila n opera de ndrumare a proceselor
sociale.
Asa cum arata Boudon (Op. cit, pp. 96-
99), etalonul epistemologic de evaluare a
calita(ii unei lucrari sociologice cunoaste
doua variante. n varianta sa empirista,
epistemologia valideaza sau respinge ca
inconsistenta o teorie n Iunc(ie de congruen(a
(sau incongruen(a) consecin(elor sale cu
realitatea. Cealalta varianta, epistemologia
nonempirista, este una care nu neglijeaza
acordul cu realul dar nu considera ca acest
acord este mereu aplicabil, ca acesta este
suIicient ntotdeauna si nici nu crede ca este
mereu cel mai important pentru ca o teorie
sa Iie valabila stiin(iIic. Ceea ce conteaza n
primul rnd, n acest caz, este ca enun(urile
ei de baza sa Iie credibile. Eormalizat, autorul
Gheorghe Socol
Recenzii 165
prezinta cele aIirmate mai sus dupa cum
urmeaza.
O teorie T este un ansamblu de propozi(ii
P} din care decurg consecin(ele C}.
T P} C}
Consecin(ele C} sunt comparate cu un
ansamblu de Iapte F} cunoscute. Daca C}?
F}, teoria respectiva este credibila. Modul
acesta empiric sau extern de validare a unei
teorii este speciIic epistemologiei empirice.
Lui i se poate adauga un criteriu intern de
validare a teoriei, a carui exigen(a se exprima
n cerin(a ca propozi(iile P} sa Iie enun(uri
acceptabile. Asa cum am vazut deja, acest
criteriu de validare a teoriilor este cel mai
relevant din perspectiva epistemologiei non-
empiriste.
narmat cu aceste disocieri, Boudon su-
pune unei analize minu(ioase Etica protes-
tant si spiritul capitalismului, de Max
Weber, pentru a vedea, n ce masura, legatura
pe care o postuleaza autorul german ntre
tradi(ia protestanta si dezvoltarea capitalista
trece testul epistemologic. l motiveaza sa si-
o aleaga ca obiect de studiu nu att Iaima
stiin(iIica a autorului ct situa(ia ei de cea mai
contestata, comentata si discutata opera
sociologica, cum o socoteste autorul Irancez.
Urmarind rnd pe rnd diIeritele obiec(ii
care i-au Iost aduse de-a lungul timpului,
ncepnd chiar din timpul vie(ii celui ce a
scris Etica..., de la invocarea unor contra-
exemple Iactuale, indicarea unor (ari care au
pasit de timpuriu pe calea capitalista, dar unde
protestantismul n-a avut nici o contribu(ie,
sau pur si simplu contestari care puneau n
eviden(a, ca alternativa la teoria weberiana,
existen(a altor mecanisme ca explica(ie a
dezvoltarii capitaliste, Boudon arata ca ele
Iie nu sunt la obiect, Iie nu inIirma demons-
tra(ia weberiana. Teoria lui Weber, conchide
Boudon, poate Ii considerata o conjuctura
concomitent nonrespinsa si plauzibila. Este
plauzibila pentru ca existen(a protestantis-
mului a Iacilitat realmente modernizarea si
pentru ca nclceala cauzelor implicate n
dezvoltare este att de mare, ca nu poate Ii,
izolata una din cauze pentru a-i cntari
contribu(ia (Op. cit., pp. 87-88). DealtIel,
aproape Iara excep(ie, cei ce-l critica pe
Weber, arata Boudon, nu (in seama de Iaptul
ca autorul german n-a vazut n etica protes-
tanta condi(ia necesara si suIicienta a moder-
nizarii, cauza acesteia, ci, mai curnd, o
condi(ie Iavorizanta a procesului respectiv
(Op.cit., p. 60).
Autorul de care se ocupa n continuare
Raymond Boudon n cartea sa este Emile
Durkheim, primul sociolog autentic, n sensul
ca, n opera sa, depaseste pentru prima oara
specula(ia goala si descriptivismul plat.
Durkheim a Iost n asa masura preocupat sa
Iaca din sociologie o adevarata stiin(a nct a
consacrat acestui deziderat o lucrare ntreaga,
Regulile metodei sociologice, care, respectate
de catre cercetator, Iac posibila, ntr-o masura
importanta, atingerea acestui obiectiv.
Judecat numai din perspectiva Regulilor
metodei sociologice, Boudon apreciaza ca
Durkheim este un empirist care Iace din lo-
gica inductiva a lui J. S. Mill alIa si omega
metodei sociologice (op. recenzat, p. 99).
Spre deosebire de Weber, care considera ca,
n sociologie, esen(iala este determinarea sen-
sului ac(iunii, la Durkheim analiza socio-
logica este centrata pe stabilirea rela(iilor
dintre variabile.
Cum se stie, Emile Durkheim nu este doar
un reputat metodolog. La Iel de importante,
sau poate chiar mai importante, sunt lucrarile
sale consacrate analizei unor probleme
sociale: Divi:iunea muncii sociale, Despre
sinucidere, Formele elementare ale vietii
religioase, Educatie si sociologie. Supunnd
grilei epistemologice aceste lucrari, Boudon
constata ca, n practica cercetarii, Durkheim
a recurs la o epistemologie diIerita de cea pe
care a propus-o n calitate de metodolog, si
anume o metodologie nonempirista care se
intereseaza de motiva(iile actorilor sociali si
tinde sa Iaca din acestea cauza comporta-
mentului lor si explica(ie a Iaptelor sociale.
166
Ca sa-si justiIice aser(iunea, Boudon va apela
la Formele elementare ale vietii religioase,
care, dupa cum crede, i oIera suIiciente
argumente n sensul ideii sale privind exis-
ten(a unei duble abordari epistemologice la
Durkheim.
Lucrarea lui Durkheim a aparut n con-
textul n care aten(ia cercurilor intelectuale
din Eran(a, si nu numai, era acaparata de
teoria recenta a antropologului Irancez L.
Levy-Bruhl privind caracterul magic, pre-
logic, al gndirii (mentalita(ii) omului pri-
mitiv, gndire (mentalitate) cu totul diIerita
de a omului modern. Iar practicile rituale
ale popula(iilor preistorice, n care erau invo-
cate Ior(e supranaturale care chipurile inter-
veneau n mod direct n desIasurarea eveni-
mentelor curente, pareau sa aduca n sprijinul
teoriei etnologului Irancez greutatea Iaptului
concret.
Ideea lui Levy-Bruhl era n sine, la vre-
mea respectiva, socanta caci postula existen(a
unui moment de ruptura neprevazut, greu de
n(eles si de acceptat, n devenirea speciei
homo sapiens, ceea ce parea o curiozitate. Pe
de alta parte, admiterea acestei idei dadea
nastere unei adevarate enigme: aceea a
explicarii trecerii de la mentalitatea primitiva,
prelogica, la mentalitatea realista, logica.
Echivocul situa(iei era greu de acceptat
de catre un adept al metodei empirice, cum
se considera Durkheim, iar enigma rela(iei
eventuale dintre mentalitatea primitiva si cea
moderna nu putea sa nu strneasca curio-
zitatea unui sociolog cu o dovedita voca(ie a
cercetarii. Asa a ajuns Durkheim sa se ocupe
de Iormele elementare ale religiozita(ii si sa
rezolve n mod stralucit asa-zisa enigma a
gndirii magice a popula(iilor preistorice.
Culmea ironiei este ca ceea l-a ajutat, n mod
decisiv, sa duca la bun sIrsit tentativa sa a
Iost epistemologia nonempirista, pe care
doctrinar nu o mpartasea.
Piesa de rezisten(a a teoriei lui Lucien
Levy-Bruhl, pe care se sprijina si Iara de care
ntreaga sa demonstra(ie privind mentalitatea
prelogica s-ar narui, sunt ritualurile primiti-
vilor care omului modern, educat n spiritul
stiin(ei, i apar drept magie. ntr-adevar,
ritualurile sunt Iapte indiscutabile si, daca ele
trimit la Ior(e invizibile si inexistente,
caracterul magic al gndirii primitive pare
dovedit, exact cum pretinde Levy-Bruhl.
La originea interpretarii eronate a ritua-
lurilor practicate de popula(iile preistorice se
aIla, arata Raymond Boudon, epistemologia
empirista de Iactura lockeian-humeista la care
antropologul Irancez adera constient ori Iara
sa vrea. Potrivit acestei epistemologii, al carei
speciIic este exagerarea importan(ei
sim(urilor pentru cunoastere, ritualurile se
rezuma la ceea ce Iac si spun cei ce le practica,
si nimic altceva.
Punndu-si aceeasi problema a ritua-
lurilor, Durkheim merge dincolo de maniIes-
tarile senzoriale care l Irapeaza pe orice
observator. n spatele acestora sociologul
Irancez releva existen(a unui Iundal invizibil
dar nu mai pu(in prezent. Eundalul acesta este
reprezentat de corpusul de idei, opinii, cre-
din(e, stari de spirit etc. pe care popula(iile
primitive le au n legatura cu lumea nconju-
ratoare. Inspirate de acest corpus de idei si
credin(e, gesturile, ac(iunile participan(ilor la
ritual sunt deci pe deplin motivate si ra(ionale
din punctul lor de vedere. Ritualurile res-
pective sunt ira(ionale, magice ori absurde
pentru noi, modernii, care operam cu cor-
pusul de cunostin(e oIerit de stiin(a.
Mul(imea de argumente utilizate de
Durkheim pentru a-si construi demonstra(ia
si pertinen(a acestora Iac din autorul Irancez,
ndraznesc sa aIirm, un precursor al unor
epistemologi contemporani precum K.
Popper, Kuhn, Eeyrabend. De aceea cred ca
unele dintre ele ar merita men(ionate, n
expunerea lui Boudon.
Antropologii si etnograIii care nu n(eleg
mentalitatea popula(iilor primitive se ntreaba
de ce si pastreaza acestea ncrederea n
ritualurile respective cnd ele nu sunt capa-
bile sa produca eIectele scontate, cu alte
Gheorghe Socol
Recenzii 167
cuvinte, cnd nu se conIirma Iunc(ionarea
unei rela(ii cauzale ntre ritual si scopul
urmarit? Raspunznd acestei nedumeriri,
Durkheim observa ca critica unei rela(ii
cauzale ne este usor de Iacut chiar si condi(ii
de laborator. Ca sa poata Ii Iacuta, o asemenea
critica pretinde, ntre altele, statistici precise,
ceea ce, evident, nu era la ndemna omului
preistoric. Ct priveste ncrederea omului
primitiv n corpusul de credin(e si idei pe care
se sprijinea activitatea sa practica, aceasta
este si mai greu de abandonat. Ansamblul
respectiv de credin(e, orict de inadecvat din
punct de vedere al cunoasterii lumii ncon-
juratoare, era totusi tot ceea ce putuse extrage
omul primitiv din experien(a sa practica
rudimentara. Desi Ials n esen(a lui, corpusul
respectiv era singura explica(ie a lumii pe care
omul preistoric o avea la ndemna. Expri-
mndu-ma n limbajul actual, acest corpus
de idei Iantastice era paradigma sa si, ca sa
renun(e la ea, trebuia sa dispuna de o alta
paradigma care sa poata sa-i ia locul. Or,
alternativa la credin(ele si ideile religioase
cu care opera omul preistoric este stiin(a, dar
aceasta era imposibil sa apara atunci, datorita
nivelului rudimentar al practicii sociale.
Daca recursul la o paradigma mai adec-
vata nu era posibil pentru omul primitiv, n
schimb acesta putea sa-si imagineze, ntocmai
ca semenul sau evoluat aIlat n Ia(a unor teorii
stiin(iIice contrazise de unele Iapte, Iel si Iel
de ipoteze auxiliare cu ajutorul carora sa
explice pentru ce ritualul nu a produs eIectul
scontat. Bunaoara, primitivul putea sa pre-
supuna ca esecul respectiv s-ar Ii putut datora
Iaptului ca ritualul nu a Iost corect ndeplinit,
ori pentru ca zeii nu au Iost n buna dispozi(ie,
sau datorita interven(iei unor Iactori neiden-
tiIica(i care blocheaza ac(iunea ritualului, zice
Durkheim reIacnd gndirea omului preis-
toric.
Examinnd rnd pe rnd diIeritele argu-
mente care aparent puteau ndrepta(i teoria
lui L. Levy-Bruhl privind mentalitatea
primitiva, autorul Formelor elementare ale
vietii religioase demonstreaza ca gndirea
popula(iilor preistorice nu diIera calitativ de
gndirea omului care ulterior va crea stiin(a.
Omul primitiv este o Iiin(a logica si ra(ionala,
ca si semenul sau de mai trziu. Daca cel
dinti are un comportament magic, Iaptul nu
este rezultatul unui deIicit de logica ci al
nivelului de cunoastere propriu perioadei n
care a trait.
Demonstra(ia impecabila de sociologie
aplicata la rezolvarea unei enigme, Iacuta de
Durkheim, este veche de aproape o suta de
ani - si le este bine cunoscuta sociologilor.
Oprindu-se asupra ei, Boudon o Iace nu
pentru a o rezuma - ceea ce ar Ii oarecum
redundant - ci pentru a-i pune n lumina, din
perspectiva actuala, substratul epistemologic
care se aIla n spatele analizei Iactuale. Acest
substrat, care este unul deosebit de modern,
nonempiric, explica, considera Boudon, si
trebuie sa Iim de acord cu el, n mare masura
reusita demonstra(iei sale.
Grila analizei epistemologice este aplicata
de Boudon si celorlal(i autori pe care i are n
vedere n cartea sa: Simmel, Pareto si
LazarsIeld. Si la capatul analizei ajunge la
acelasi rezultat: cu ct este mai modern
sistemul teoretic de reIerin(a n care Iiecare
din autorii men(iona(i mai sus si plaseaza
cercetarea, cu att mai promi(atoare sunt
rezultatele. Boga(ia de idei si densitatea car(ii
nu pot Ii nsa ndeajuns relevate ntr-o simpla
recenzie, orict de aplicata. De aceea, n cele
ce urmeaza vom adauga numai cteva
exempliIicari suplimentare.
Mai nti, cteva cuvinte despre Georg
Simmel. Autorul german se bucura ndeobste
de reputa(ia de IilosoI al istoriei. Boudon nu
ezita sa Iaca din el un sociolog, si nca unul
din clasicii disciplinei, cel pu(in prin doua
din lucrarile sale: Die Probleme der
Geschichtsphilosophie. Eine erketnistheo-
retische Studien, n care, pe lnga o laborioasa
tentativa de elaborare a unei epistemologii
precumpanitor nonempirice, comprehensi-
viste, zice Boudon, a stiin(elor sociale,
168
inclusiv a sociologiei, Simmel si exercita
nclina(ia analitica pe numeroase probleme
sociale, si Philosophie des Geldes, o carte nu
att despre bani ct despre rela(ia lor cu
dialectica sociala. Iata, ca exemplu, cum
explica trecerea de la agricultura (araneasca
de subzisten(a la cea de schimb.
La un moment dat, n epoca medievala,
(aranii au ob(inut dreptul sa achite renta
Iunciara Iie n natura, Iie n bani. Eaptul
acesta banal, arata Simmel, a avut, prin
agregare, urmari sociale proIunde caci i-a
stimulat tot mai mult pe micii producatori
agricoli sa produca mai mult si sa vnda
produse pe pia(a. Treptat, datorita ampliIicarii
acestui Ienomen, economia agrara de sub-
zisten(a, caracteristica epocii medievale, a
Iost nlocuita de economia agrara de schimb,
proprie unui alt stadiu de evolu(ie sociala, iar
banii au avut un rol decisiv n schimbarea
sociala produsa.
Importan(a pozi(iei epistemologice apare
cu claritate n cazul analizei pe care Simmel
o Iace materialismului istoric. Simmel Iace
parte dintre pu(inii autori care nca din a doua
jumatate a secolului al XIX-lea apreciaza
contribu(ia lui Marx si Engels la n(elegerea
stiin(iIica a vie(ii sociale. Autorul german
socoteste ca Iondatorii materialismului istoric
sunt primii oameni de stiin(a care, exprimn-
du-se n termeni actuali, propun o paradigma
proIunda si eIicace de explicare a unor Ieno-
menelor sociale. Esen(a materialismului
istoric este interpretarea transIormarilor
istorice pornind de la o axiomatica n acelasi
timp individualista si utilitarista, ceea ce i
conIera o mare valoare euristica. Admi(nd
n mod principial ca oamenii sunt determina(i
n ac(iunile lor de interesele materiale, Marx
si Engels au creat un cadru de analiza n care
comportamentul actorilor sociali poate Ii usor
anticipat. Ca urmare, conduita unui grup sau
clase poate Ii usor reconstituita, ceea ce Iace
istoria inteligibila (op. recenzat, p.210).
Marx si marxistii, arata pertinent Simmel,
au Iacut nsa greseala sa conIunde un model
sau o schema de analiza, precum materialis-
mul istoric, cu o teorie care descrie lumea.
Un model este alcatuit dintr-un numar de
propozi(ii care pot oIeri un cadru de analiza
util ntr-un context determinat. Modelul nu
este adevarat sau Ials ci util ori inutil, adecvat
sau inadecvat pentru a n(elege un Iapt social.
Teoria este nsa altceva dect modelul. Eiind
alcatuita din propozi(ii care descriu realitatea,
teoria este o construc(ie intelectuala adevarata
sau Ialsa. Or, a trata materialismului istoric
ca teorie adevarata, asa cum au Iacut Marx si
marxistii, nseamna, considera Simmel, a-l
interpreta realist si a-i atribui capacitatea de
a descrie lumea asa cum este, ceea ce este
exagerat. Axiomatica utilitarista a lui Marx
poate Ii aplicata cu succes n multe situa(ii si
poate contribui la n(elegerea unui mare
numar de Ienomene. "Ar Ii nsa nesabuit sa
se creada ca totul poate Ii interpretat cu
ajutorul ei? (Op. cit., p. 214), compor-
tamentul si ac(iunile oamenilor putnd Ii
determinate, n aIara intereselor, de multe alte
considerente.
Aici se cuvine sa deschidem o scurta
discu(ie. Respectnd adevarul istoric trebuie
sa amintim ca ntemeietorii marxismului au
admis si ei, spre sIrsitul activita(ii, ca via(a
sociala nu poate Ii explicata doar prin Iactorul
economic si si-au nuan(at teoria n sensul ca
determinismul economic este, cu cuvintele
lui Engels, in ultim instant hotrator (cI.
Irecvent amintitele sale scrisori catre P. Ernst,
J. Bloch, E. Mehring, H. Starkenburg).
AIirma(ia aceasta nu a depasit nsa niciodata,
la ntemeietorii marxismului, statutul de
declara(ie de inten(ie si, practic, modelul
marxist de n(elegere a societa(ii a ramas n
continuare simplist, centrat pe interesele
economice ale oamenilor, nct critica Iacuta
de Simmel este ndrepta(ita. Opera ultimilor
doi autori de care se ocupa Boudon n acest
volum, VilIredo Pareto si Paul E. LazarsIeld,
i oIera ocazia sa sus(ina cu noi exemple
importan(a respectarii rigorii stiin(iIice pentru
ca cercetarea Ienomenelor sociale sa se
Gheorghe Socol
Recenzii 169
ncheie cu rezultate demne de luat n
considerare. ntre altele, un model n aceasta
privin(a este, dupa parerea autorului Irancez,
teoria lui Pareto privind Ienomenul etern si
universal al ideologiei.
Pareto leaga existen(a ideologiilor (nu-
mite de el deriva(ii) de existen(a judeca(ilor
de valoare. n ac(iunile lor, actorii sociali
apeleaza permanent la judeca(i de valoare.
Eacem ceva pentru ca ni se pare util sau
corect; acceptam o idee Iiindca ni se pare
ntemeiata etc. Judeca(ile de valoare sunt nsa,
prin natura lor, indemonstrabile, spune
Pareto. Totusi, omul nu suporta incertitudinea
si astIel, cu toate ca judeca(ile de valoare nu
pot Ii demonstrate, actorii investesc multa
energie intelectuala pentru a da o aparen(a
de ra(ionalitate ac(iunilor, preIerin(elor, obiec-
tivelor lor. Actorul social are structural nevoie
sa se justiIice si sa motiveze. Bunaoara, omul
politic care vrea sa cstige adeziunea alegato-
rilor promi(ndu-le ca va accelera dezvoltarea
se aIla ntr-o astIel de situa(ie. Dat Iiind ca
nu exista o teorie a dezvoltarii, a carei aplicare
sa conduca n mod sigur la ob(inerea rezul-
tatului dorit, dezvoltarea, politicianul va apela
la nlocuitorul teoriei, respectiv la ideologie
(Op. cit., p. 241).
ntre ideologie si cunoastere raportul nu
este pur si simplu de opozi(ie. Ideologiile
proIesioniste ncorporeaza n structura lor un
nucleu stiin(iIic, iar cele mai elaborate se
prezinta si Iormal ca o teorie, ceea ce le
sporeste gradul de credibilitate.
Boudon constata ca explica(ia data de
Pareto ideologiei este mai reusita dect
teoriile alternative. Teoria psihanalitica de
exemplu considera ideologiile perversiuni ale
gndirii; Lenin (si adep(ii sai) vede n ele
instrumente de dominare si manipulare;
marxismul vulgar (si nu numai, adaugam noi)
le socoteste o reprezentare deIormata a
structurii sociale. Teoria psihanalitica nu
poate explica nsa diIuzia, Irecven(a "perver-
siunii"; la Iel, Lenin nu arata de ce ideologiile
produc eIectul de dominare (Op. cit., p. 226);
n sIrsit, marxistii, dupa parerea noastra, nu
pot demonstra cum ajunge struc-tura sociala,
care n concep(ia lor reprezinta baza eco-
nomica a societa(ii, sa dea nastere unui
Ienomen att de divers ca ideologia.
Cartea Etudes sur les sociologues classi-
que pune n discu(ie, pe lnga temele preluate
din opera savan(ilor de care se ocupa, si
subiecte propuse de autor. Boga(ia tematica
a lucrarii si caracterul de multe ori insolit al
analizelor ar impune o dezbatere ce depaseste
cadrul limitat al comentariilor de Ia(a.
Rezumnd, putem spune ca un rezultat
important al incursiunii hermeneutice a lui
Raymond Boudon n opera ctorva din
clasicii sociologiei este reconstituirea ele-
mentelor constitutive ale demersului lor
stiin(iIic. Spunem "reconstituire" caci, daca
este adevarat ca orice cercetare sociala, ct
de ct valoroasa, ncorporeaza n substan(a
ei anumite presupozi(ii epistemologice, se
ntmpla mai rar ca aceste postulate sa Iie
explicite, asa nct punerea lor n eviden(a
este rezultatul unui eIort de sinteza.
Pregatirea IilosoIica a autorului, careia i
s-a adaugat ndelungata si temeinica exersare
n domeniul metodelor de cercetare si al
metodologiei, vasta sa cultura sociologica
apoi - iata reunite toate elementele necesare
pentru a duce la bun sIrsit, n premiera, o
ntreprindere de o asemenea anvergura.
n aIara dorin(ei de a arata pe viu, ca sa
spunem asa, resorturile ascunse ale operei
unor mari sociologi, prin lucrarea sa Boudon
a avut n vedere, credem, nca doua obiective.
Unul dintre ele este acela de a da un raspuns,
Iie si indirect, scepticismului si relativismului
gnoseologic care se maniIesta tot mai insis-
tent n cercurile academice, inclusiv printre
sociologi. Punerea n lumina a valabilita(i
crea(iei stiin(iIice a predecesorilor este
implicit un mod de respingere a nencrederii
n capacitatea gndirii de a desciIra necu-
noscutul si, n consecin(a, de aIirmare a
posibilita(ii cunoasterii obiective.
Invocndu-i pe cei cinci clasici ai
170
sociologie, autorul Irancez ne pune n Ia(a
nu doar dovada concreta a posibilita(ii cu-
noasterii stiin(iIice autentice ci si modele de
urmat pentru a evita impasul scepticismului
gnoseologic, acest al treilea obiectiv al sau
Iiind deci unul pedagogic.
Din pacate, literatura sociologica oIera,
nca, numeroase exemple cnd regulile
cunoasterii stiin(iIice nu sunt respectate iar
rezultatul este proliIerarea pseudoteoriilor.
Unele dintre acestea sunt judecate cu
severitate ndrepta(ita si demontate, punct cu
punct n lucrare, de Boudon.
Un exemplu notoriu de acest Iel, cu audi-
en(a interna(ionala n perioada postbelica,
este "teoria" conIorm careia condi(ia necesara
si suIicienta a demararii economiilor subdez-
voltate este ajutorul extern, opinie care a avut
si continua sa aiba destui adep(i si n (ara
noastra. Originea acestei opinii este Iaptul
real ca n unele (ari dezvoltarea a avut loc n
condi(iile unui important aport de capital
extern. Generalizarea este nsa ilicita pentru
ca nu ia n seama ca, n alte (ari, nu a existat
un asemenea aport. Viciul ascuns al acestei
pseudoteorii este ca presupune o serie de
ipoteze admise tacit. Cea mai importanta
dintre ele este ipoteza ca n (ara respectiva
plusprodusul este zero, ceea ce este pu(in
probabil. Dar n aIara acestei ipoteze, ajutorul
extern nu mai este absolut necesar. Numai
prezentata mpreuna cu presupozi(iile ei
implicite opinia respectiva poate deveni
credibila si se poate dovedi cu adevarat o
teorie. AltIel ramne un simplu accesoriu
propagandistic.
n strnsa legatura cu asa-zisa teorie a
necesita(ii ajutorului extern pentru ca o (ara
ramasa n urma sa se poata dezvolta este
"teoria" cercului vicios al saraciei, invocata
si la noi. Eiindca modul n care o demoleaza
Boudon este exemplar, o prezentam pe larg.
Aparent elaborata ngrijit, "teoria" res-
pectiva mbraca Iorma unei nlan(uiri de
propozi(ii cvasianalitice, ceea ce, la prima
vedere, creeaza impresia de certitudine.
Prima propozi(ie spune ca, ntr-o (ara saraca,
posibilita(ile de economisire sunt inexistente.
A doua propozi(ie aIirma ca, n acest caz,
posibilita(ile de investire sunt, de asemenea,
inexistente. Enun(ul urmator zice ntrutotul
corect ca Iara investi(ii productivitatea muncii
nu are cum sa creasca. Ca urmare, deoarece
productivitatea determina nivelul de via(a,
acesta va ramne n continuare scazut (o noua
aIirma(ie care decurge logic din precedenta).
De unde concluzia Iinala, ce pare sa rezulte
n mod necesar, ca ncheiere a unui ra(iona-
ment impecabil: o (ara saraca are toate sansele
sa ramna astIel. De aici a Iost scos un corolar
care a legitimat politicile de ajutor extern
pentru (arile n curs de dezvoltare: dezvol-
tarea (arilor n curs de dezvoltare neputnd
sa Iie sus(inuta din surse endogene, aceasta
trebuie sa Iie asigurata prin resurse din
exterior (Op.cit., pp. 253-254).
Ra(ionamentul este ntr-adevar impeca-
bil, dar pentru o teorie sociologica, n aIara
de ra(ionament, sunt importante si alte con-
siderente si n primul rnd Iaptele. Din acest
punct de vedere, teoria cercului vicios al sara-
ciei trece sub tacere o serie de condi(ii care
dau ori lipsesc de sens ntreaga teorie. Asta
nu nseamna ca inventatorul sau adeptul
acestei teorii sunt lipsi(i de buna-credin(a.
Dimpotriva, arata n(elegator Boudon, pur si
simplu ei pot Ii domina(i de dorin(a de a usura
situa(ia saracilor.
Revenind la problema solidita(ii teoriei,
Boudon observa ca no(iunea de (ara saraca
poate nsemna mai multe lucruri. Daca ea
nseamna ca toata lumea este saraca, modelul
respectiv este aplicabil, dar numai sub rezerva
ca toate celelalte condi(ii tacite sunt si ele
ndeplinite. Daca (ara saraca nseamna ca
venitul mediu pe locuitor este Ioarte mic, dar
exista o minoritate al carei venit o situeaza
deasupra saraciei, teoria cercului vicios al
saraciei nu mai este valabila. Investindu-si
surplusul n produc(ie, aceasta minoritate
contribuie la sporirea productivita(ii. Pe
aceasta cale, volumul resurselor ce pot Ii
Gheorghe Socol
Recenzii 171
alocate consumului de asemenea creste, iar
saracia se reduce. Asa-numitul cerc vicios al
saraciei nu se conIirma (cI. Op. cit., p. 255).
Incontestabil, la scara macrosociala teoria
cercului vicios al saraciei nu se veriIica. Ne
putem nsa ntreba daca ea nu este valabila la
scara micro, respectiv n cazul unor categorii
sociale, etnice ori chiar pentru anumite Iamilii
si indivizi. La acest nivel consideram ca teoria
are sanse mai mari sa Iie pertinenta. Dar si n
acest caz este nevoie de multa pruden(a. Nu
trebuie sa pierdem din vedere ca si la acest
nivel, pentru a Ii ntr-adevar vorba de un cerc
vicios al saraciei, condi(ia este absen(a
oricaror posibilita(i de sporire a resurselor,
ceea ce, teoretic, se ntmpla destul de rar. n
orice caz, validarea teoriei pentru asemenea
situa(ii trebuie sa Iie rezultatul unei testari
serioase. n absen(a acesteia, discursul
patetic-emo(ional pe tema cercului vicios al
saraciei, la care se recurge att la noi ct si n
diverse organisme interna(ionale, este lipsit
de relevan(a sub raport stiin(iIic si ineIicient,
n ultima analiza, n plan practic. Lucrarea
unuia din cei mai valorosi sociologi con-
temporani este o ilustrare admirabila a rigo-
rii stiin(iIice n domeniul de care se ocupa
si, totodata, un salutar ndemn de a ne
conIorma, n masura posibilului, aceleiasi
exigen(e. Iata de ce lectura ei este extrem de
utila.
Gheorghe Socol
ICCV
Daniel Goleman
La inteligencia emocional en la empresa,
Buenos Aires, Editura Vergara, 1999, 460 p.
Carte anterioara a lui Daniel Goleman, Inteli-
genta emotional - 1995 (aparuta n rom-
neste la Editura Curtea Veche, Bucuresti,
2001) a Iost n ntreaga lume un adevarat
Ienomen editorial care a revolu(ionat con-
ceptul de inteligen(a, aducnd n vocabularul
nostru cotidian conceptul de inteligen(a
emo(ionala si schimbnd modul n care
n(elegem excelen(a personala. Este adevarat
ca acest concept a Iost Iolosit pentru prima
data n literatura de specialitate de Mayer si
Salovez (1990) dar doar odata cu apari(ia
car(ii lui Goleman conceptul de "inteligen(a
emo(ionala" a intrat n aten(ia mass-mediei
si a publicului larg. n cartea pe care o
recenzam aici (versiunea n spaniola a car(ii
aparute n 1998), Goleman revolu(ioneaza
Iorma n care ne abordam cariera proIesio-
nala, aducnd n organiza(ii o noua pers-
pectiva a ceea ce conteaza cu adevarat n
procesul muncii. Dar de ce este importanta
inteligen(a emo(ionala, de ce este important
sa stim n ce grad dispun de ea angaja(ii unei
companii? Unul dintre raspunsuri este ca n
condi(iile reducerii de personal, persoanele
care ramn sunt mputernicite cu mai multe
responsabilita(i, devenind astIel mai vizibile;
daca nainte un angajat de nivel mediu putea
disimula cu usurin(a un comportament iritabil
sau timid, acum se vor observa si vor conta
mai mult ca niciodata trasaturi cum ar Ii
controlul emo(ional, capacitatea de a munci
n echipa, de a Iace Ia(a conIruntarilor, etc.
Un alt raspuns este sus(inut de cercetarile
Iacute care au eviden(iat ca un lider, pentru a
Ii complet, trebuie sa dispuna de caracte-
risticile promovate de inteligen(a emo(ionala.
Si argumentele pot continua.
Cartea de Ia(a este structurata n cinci
par(i, distingndu-se trei mari teme, rela(io-
nate cu procesul muncii. AIlam cte ceva
despre capacita(ile emo(ionale individuale,
abilita(ile de a munci n echipa si despre noua
organiza(ie dotata cu inteligen(a emo(ionala.
Prima parte pune n discu(ie noile reguli
dupa care este evaluat omul organiza(ional
modern. Aceste noi norme au pu(ine rela(ii
cu ceea ce scoala promoveaza ca Iiind
important, pentru ele pregatirea academica
avnd pu(ina relevan(a. n schimb se con-
centreaza pe anumite calita(i personale
cum ar Ii ini(iativa si empatia, adaptabilitatea
si persuasiunea. n acest context, QI ocupa
172
al doilea loc, dupa inteligen(a emo(ionala,
care se bazeaza pe cinci elemente: autocu-
noastere, autocontrol, motiva(ie, empatie,
abilita(i sociale; elementele sunt att
independente ct si interdependente, sunt
necesar dar nu si suIiciente, sunt ierarhice si
generale. A devenit din ce n ce mai greu sa
se Iaca pronosticuri viabile n ceea ce priveste
succesul persoanelor cu o inteligen(a suIicient
de mare pentru a le permite sa se descurce
dupa cele mai exigente cerin(e cognitive;
valoarea inteligen(ei emo(ionale este cu att
mai mare cu ct sunt mai nalte barierele
inteli-gen(ei cerute. n acest context cu ct
este mai nalta pozi(ia unui angajat ntr-o
organiza(ie cu att este mai indispensabila
prezen(a inteligen(ei emo(ionale, caci la
nivelele nalte diIeren(a dintre abilita(ile
tehnice sunt insesizabile dar o trasatura
precum inteligen(a emo(ionala poate Iace
diIeren(a.
Cel mai puternic argument n Iavoarea
inteligen(ei emo(ionale l reprezinta datele de
cercetare care au constatat, comparnd
persoanele de la nivel executiv care au succes
si cele care esueaza, ca cei care esuau aveau
aproape ntotdeauna un nalt nivel al QI si
ntotdeauna puncte slabe la nivelul inteli-
gen(ei emo(ionale: erau arogan(i, cu o
ncredere exclusiva n puterea ra(ionalita(ii,
incapabili de a se adapta la schimbarile
economice, cu deIicien(e de colaborare n
echipa, etc. (n Germania 3/4 dintre cei care
esueaza prezinta un deIicit de inteligen(a
emo(ionala, n Japonia unul din doi)
1
. Si
pentru a reduce numarul scepticilor care
vad n acest concept o tendin(a pasagera,
Goleman s-a servit de cunostin(ele sale n
neurostiin(e si psihobiologie pentru a pune
la punct un model cerebral al inteligen(ei
emo(ionale. El spune ca avem doua creiere,
doua min(i si respectiv doua tipuri diIerite
de inteligen(a: ra(ionala si emo(ionala. n
acest context vorbeste despre complemen-
taritatea dintre sistemul limbic si neocortext,
dintre amigdala si lobii preIrontali. Eelul n
care ne comportam e determinat de ambele
aspecte.
n partea a doua sunt detaliate douaspre-
zece aptitudini individuale de munca ce (in
de inteligen(a emo(ionala si este descrisa
contribu(ia unica a Iiecareia dintre ele la
realizarea unei munci de succes:
Constiint emotional. a recunoastere
propriile emo(ii si eIectele acestora; capaci-
tatea de a ne utiliza valorile pentru a ghida
luarea deciziilor. n viziunea lui Goleman
valorile noastre se traduc n "rezonan(e emo-
(ionale bune sau rele, valorile personale
neIiind abstrac(iuni elevate ci crezuri intime
pe care le simtim, chiar daca nu le traducem
prin cuvinte" (p. 81). Din pacate sunt destul
de mul(i cei care sunt convinsi ca, la locul de
munca, nu este posibil sa (i aperi valorile
proIunde, ca ntr-un anumit mod acest lucru
nu este permis (eIectele la nivel psihosomatic
nentrziind sa apara!). Constientizarea si
cunoasterea acestor valori si intrarea n
armonie cu ele va determina ameliorarea rela-
(iei cu sine nsusi a Iiecarui individ n parte.
Autoevaluare precis. a cunoastere propriile
resurse interioare, abilita(i si limite. O pro-
blema speciala pe care o ridica autorul aici
este cea a "punctelor oarbe", care ne pot pune
n pericol ntreaga cariera. Iata o lista cu cele
mai comune (si costisitoare) "puncte oarbe"
ce pot caracteriza o persoana: ambitia oarb
(a cstiga sau a avea dreptate cu orice pre(; a
vedea lucrurile n alb si negru; a preIera
competi(ia n locul cooperarii, etc.), scopurile
nerealiste (a stabili obiective imposibil de
ajuns att la nivel de individ ct si de
organiza(ie), implacabilitatea in efortul depus
(a lucra compulsiv; a se lipsi de ceilal(i; a
abuza de Ior(ele proprii; a considera o vulnera-
bilitate oboseala), abu:area altora (a-i presa
pe ceilal(i pna la epuizare; a-i considera
inIeriori; a Ii insensibil la eIectele emo(ionale
nocive pe care le produce celorlal(i), sete de
putere (impune propriile interese; exploata-
tor), nevoia insatiabil de a-i fi recunoscute
propriile merite (dependent de glorie; si ia
Irina Cozma
Recenzii 173
creditul pentru reusitele altora si i acuza pe
ceilal(i pentru propriile erori), preocuparea
pentru aparente (trebuie sa si apere imaginea
cu orice pre(; doreste atributele materiale ale
prestigiului), nevoia de a prea perfect (l
deranjeaza criticile chiar daca sunt realiste;
nu accepta erorile si slabiciunile personale).
Cum se poate scapa de aceste deIicien(e? n
primul rnd prin exersarea constientizarii
continue a propriilor comportamente, dar si
prin acceptarea Ieedbackului si a criticilor
constructive din partea celorlal(i.
Increderea in sine insusi. provine din cunoas-
terea certa a propriilor valori, capacita(i si
scopuri. Abilitatea n sine nu este suIicienta
pentru a garanta succesul. Este important sa
si credem n ea pentru a o putea utiliza cu
succes.
Autocontrolul. a manipula emo(iile si
impulsurile negative; a gndi cu claritate si a
nu-si pierde concentrarea cnd sunt supusi
presiunii ("n principiu, cnd cineva te insulta
corpul tau are tendin(a de a reac(iona. Dar n
capul tau exista ceva care (i spune: nu merita
eIortul; daca reac(ionez, pierd", p. 117).
A fi de incredere. a inspira ncredere prin
autenticitate; a ac(iona etic. Integritatea (a
ac(iona onest, deschis si consecvent) este una
dintre caracteristicile esen(iale ale unui
angajat de excep(ie.
Scrupulo:itatea. a Ii n coeren(a cu compro-
misurile si promisiunile Iacute, responsabili,
organiza(i si aten(i n munca, meticulosi.
Importan(a acestei caracteristici este mai
mare la nivelele inIerioare ale unei organi-
za(ii, trebuind sa-l caracterizeze pe arhivarul
care nu trebuie sa rataceasca nici un act, pe
secretara care trebuie sa preia corect mesajele,
pe soIerul care trebuie sa ajunga ntotdeauna
la timp etc.
Inovatia. a da solu(ii noi la probleme, a Ii
deschisi la risc si perspective noi. Dar ideile
noi sunt Iragile si criticile le pot omor cu
multa usurin(a. De aceea Goleman propune
un principiu Iunc(ional n aceasta problema:
de Iiecare data cnd cineva prezinta o idee
creativa, primii care vorbesc despre ea sunt
"avocatii ingerului", oameni care o sus(in si
o apara; apoi se pot asculta criticile inevi-
tabile (p. 134).
Adaptabilitatea. a Ii Ilexibil, a-si plia reac(iile
si tacticile pe situa(iile n schimbare. Calitate
cu att mai importanta cu ct n aceste timpuri
unica constanta n cmpul muncii o constituie
schimbarea.
Dorinta de succes. orientare spre rezultate,
stabilirea unor scopuri diIicile cu riscuri
calculate, orientarea spre perIec(ionare.
Goleman puncteaza Iaptul ca persoanele care
au o puternica nevoie de a reusi sunt vorace
n cautarea de idei si inIorma(ii noi, mai ales
legate de obiectivul lor, chiar daca o Iac ntr-o
maniera periIerica (p. 152). Un alt element
n aceasta ecua(ie este adus de un studiu Iacut
pe cei mai boga(i 100 de americani - printre
care Bill Gates si John RockeIekker - care a
demonstrat ca to(i au ceva n comun (n aIara
de bani, binen(eles!): dorin(a de competi(ie,
pe care o promoveaza si n companiile proprii.
Compromisul implica, n cazul de Ia(a, a Ii
dispus sa Iaci sacriIicii pentru a ajunge la un
obiectiv comun al unui grup sau al unei orga-
niza(ii. De aceea angaja(ii trebuie sa cunoasca
valorile nucleare ale organiza(iei lor pentru
a se putea alia cu ele. Cunoasterea este primul
pas spre compromis. Angaja(ii care si cunosc
propriile valori si scopuri vor avea o idee cla-
ra a marjei de care au nevoie pentru a se ajusta
cu organiza(ia. Cnd simt ca exista o coinci-
den(a, compromisul este spontan si puternic.
Initiativa. a Ii proactiv, a Ior(a regulile, a
proIita de Iiecare oportunitate. Dar dincolo
de aspectele pozitive ale ini(iativei, Goleman
atrage aten(ia ca "prea multa" ini(iativa poate
avea consecin(e negative. AstIel, seIii care
iau n sarcina lor detaliile minore, n loc sa le
lase pe seama subordona(ilor, par a avea
ini(iativa, dar nu constientizeaza ce eIecte
secundare are un astIel de comportament
(neglijeaza problemele importante si dau si
impresia ca i desconsidera pe ceilal(i etc.).
Optimismul. a nu ac(iona din Irica de esec ci
174
din speran(a de succes, a considera ca
contratimpi sunt rezultatul unor circumstan(e
ce se pot manipula si nu unor lipsuri per-
sonale. Pentru un optimist un esec - pierderea
serviciului, de exemplu - este doar o lec(ie
pe care o are de nva(at si care i va nlesni
conIruntarea cu alte situa(ii proble-matice n
viitor (de aceea n organiza(ii ar Ii de dorit ca
erorile sa Iie privite mai tolerant, iar cei care
gresesc sa Iie ajuta(i sa nve(e din ele).
A treia parte - avnd ca motto un sugestiv
proverb japonez: "nici unul dintre noi nu este
att de inteligent ca noi to(i la un loc " - trece
n revista 13 aptitudini cheie pentru Iunc(io-
narea structurilor rela(ionale la locul de
munca, pentru munca n echipa, toate avnd
la baza empatia:
A-i intelege pe ceilalti. a percepe sentimen-
tele si perspectivele celorlal(i, a te interesa
activ de preocuparile lor, a sti sa ascul(i (o
astIel de calitate este esen(iala pentru seIii
de echipa). Dar si empatia are limitele ei,
existnd situa(ii n care costurile ei sunt mult
prea mari si cnd se recomanda eludare a ei
(de exemplu, cnd se negociaza salariile sau
n cazul avoca(ilor care trebuie sa maniIeste
indiIeren(a Ia(a de partea adversa).
A-i afuta pe ceilalti s se de:volte. a oIeri
critici constructive si a identiIica punctele pe
care celalalt trebuie sa le amelioreze, a da
sIaturi oportune, a recunoaste si recompensa
progresele si realizarile celorlal(i. Ce ne
Iacem nsa cu diIeren(ele culturale care Iac,
n unele cazuri sa existe o prohibi(ie tacita a
criticilor maniIestate deschis, mai ales n Ia(a
altora? Goleman da exemplul unui director
executiv saudit n a carei organiza(ie lucrau
oameni din 26 de (ari diIerite, majoritatea
veni(i din (ari n care Iusesera educa(i sa nu
spuna nimic rau de persoanele cu care lu-
creaza. n asemenea contexte este diIicil de
ob(inut o critica sincera asupra evolu(iei tale.
Orientarea spre a oferi servicii. prevenirea,
recunoasterea si satisIacerea necesita(ilor
clientului; gasirea de maniere de crestere a
satisIac(iei si Iidelita(ii clien(ilor. n organi-
za(iile moderne toata lumea are "clien(i" (si
colegii de la locul de munca pe care trebuie
sa i ajutam sau sa le alocam din timpul si
aten(ia noastra sunt ntr-un anumit Iel
"clien(i"). este important sa Iim aten(i la
gradul de satisIacere a nevoilor clien(ilor,
carora trebuie sa le oIerim gratuit inIorma(ii
utile, Iara ca acest gest sa Iie motivat de
interese egoiste; acest tip de comportament
pune bazele unei rela(ii de ncredere, n care
clientul sau colegul de serviciu maniIesta o
stare aIectiva pozitiva, Iacnd diIeren(a de
simplele rela(ii de cumparator-vnzator.
A profita de diversitate. a Ii sensibil la
diIeren(ele grupale, a respecta oamenii de
origini diverse, a depasi prejudeca(ile si
intoleran(a
2
. Autorul atrage aten(ia ca n multe
programe asupra problemei diversita(ii nu se
proIita de aceasta pentru ca angaja(ii sa si
amelioreze munca. Este Ioarte bine ca
persoane de diverse origini sa Iie Iacute sa se
simta bine la locul de munca, dar se poate
ob(ine mai mult dect atta: putem proIita de
diversitate pentru a creste perIorman(a
ntregului grup
3
.
Constiint politic. a interpreta curentele
sociale si politice, a citi cu precizie realitatea
externa si interna organiza(iei. Persoanele
care ntre(in re(ele rela(ionale bogate sunt
mereu la curent cu tot ce se ntmpla; aceasta
inteligen(a emo(ionala ajuta la n(elegerea
realita(ilor majore care aIecteaza compania.
Influenta. a implementa eIectiv tactici de
persuasiune, a-si ajusta prezentarea pentru a-
i mul(umi pe auditori, a recurge la puneri n
scena dramatice pentru a-si impune punctul
de vedere. ntre semnalele care atrag aten(ia
despre o deIicien(a a acestei abilita(i sunt
amintite: a nu sti sa stabilesti o coali(ie, a nu
sti sa te Iaci ascultat, a nu inspira interes
celorlal(i, a persista ntr-un punct de vedere
Iara a lua n calcul criticile primite etc.
Comunicarea. promoveaza ascultare des-
chisa si transmiterea de mesaje convin-
gatoare, cauta n(elegerea mutuala etc. (de
exemplu, pentru Bill Gates e-mailul
Irina Cozma
Recenzii 175
ndeplineste aceasta Iunc(ie, pentru Jerry
Kalov, de la Cobra Electronics, un numar de
teleIon pe care l cunosc doar angaja(ii sai).
Interesante sunt rezultatele unui studiu -
amintit de Goleman - eIectuat pe angaja(ii
de nivel mediu si nalt, care a descoperit o
caracteristica comuna celor vazu(i ca Iiind
buni n capacita(ile lor comunica(ionale, si
anume capacitatea de a adopta o atitudine
calma oricare ar Ii starea lor emo(ionala de
Iapt.
Negociator de conflicte. a rezolva cu diplo-
ma(ie si tact situa(iile tensionate, a detecta
poten(ialele conIlicte, a promova dezbaterile
si discu(iile directe. Un loc special i revine
capacita(ii de a citi semnalele exteriore si
nivelului de creativitate.
Leadershipul. a ghida indivizii sau grupurile,
a Iace parte din avangarda cnd este necesar,
a conduce prin puterea exemplului etc. Pe
scurt "a conduce nseamna a da energie" (p.
231). n acest punct Goleman Iace o analiza
mai detaliata a ceea ce nseamna a Ii lider,
oprindu-se si asupra problemei "conducerii
virtuali" care determina un tip de eIecte si ma-
niIestari speciIice printre angaja(i (de exemplu,
o mai mare libertate n a lua deciziile).
Catali:ator al schimbrilor. a recunoaste
necesitatea de a Iace schimbari, a servi drept
model pentru schimbarile care se asteapta de
la al(ii, etc. n mare, aceasta caracteristica se
leaga de leadership, vorbindu-se chiar si de
existen(a liderului transIorma(ional.
Crearea de legturi. a cultiva si men(ine
rela(ii inIormale la locul de munca, a construi
legaturi aIective si a men(ine contactul cu
ceilal(i, a Iace si men(ine prietenii personale
printre colegii de munca. n arta de a crea
legaturi, tipul de gndire nu trebuie sa Iie
"pentru cine lucre:i" ci "cu cine lucre:i".
Colaborarea si cooperarea. a lucra cu ceilal(i
pentru a atinge obiective comune, a descoperi
si alimenta oportunita(ile de a colabora.
Goleman introduce concepte precum "cs-
toria in interiorul organi:atiei" sau "pereche
vertical", identiIicnd elemente tipice unei
casatorii n rela(iile de la locul de munca ntre
angaja(i sau ntre angaja(i si superiori.
Abilitti de munc in echip. a crea o sinergie
care sa permita lucrul n scopul colectiv, a Ii
caracteriza(i prin respect, colaborare, dispo-
zi(ie de a ajuta, a impulsiona ntreaga echipa
spre o participare activa si entuziasta, a ntari
identitatea grupului, a proteja grupul si
reputa(ia lui, a mpar(i meritele. O discu(ie
aparte revine "liderului grupal" (vazut ca "un
tata de Iamilie", p. 276), echipei de eroi (Iiind
dat exemplul echipelor de la NASA), echipei
ca un laborator de nva(are, Iluxului grupal
(loialitatea grupala, colaborarea sincera si
Iara egoism, concentrare si pasiune).
Existen(a acestor caracteristici, att la
nivel individual ct si la nivel grupal, nu
nseamna ca cineva este considerat ca avnd
inteligen(a emo(ionala doar daca dispune de
toate n cel mai nalt grad, ci trebuie doar sa
dispuna de un numar suIicient care sa permita
realizarea unei activita(i de succes.
n partea a patra se aduce o veste buna si
anume ca, spre deosebire de QI care dupa
adolescen(a nu nregistreaza schimbari
semniIicative, inteligen(a emo(ionala pare a
Ii nva(ata n mare parte si continua sa se
dezvolte pe masura ce avansam n via(a si
nva(am din propriile noastre experien(e.
Pentru a-i ajuta pe cei care vor sa si perIec-
(ioneze inteligen(a emo(ionala, Goleman
oIera o serie de linii de orientare practica, cu
o baza stiin(iIica, a manierei n care se poate
realiza acest lucru:
Evaluarea muncii. trebuie sa ne
concentram pe aptitudinile care sunt cerute
pentru realizarea unei munci date (a ne Iixa
pe aptitudini irelevante nu est util).
Evaluarea individului. trebuie realizat
un proIil al punctelor slabe si puternice al
individului, pentru a se identiIica precis ce
trebuie ameliorat (a adapta programul de
nva(are la necesita(ile individuale).
Comunicarea evalurilor cu prudent.
inIorma(iile asupra capacita(ilor unui individ
au o ncarcatura emo(ionala importanta.
176
Motivarea: oamenii nva(a n masura
n care sunt motiva(i sa o Iaca (trebuie evi-
den(iate clar ce avantaje va avea noua
capacitate/dezvoltarea celei existente pentru
procesul muncii, pentru cariera individului
etc.).
A Iace n asa Iel nct Iiecare s isi
dirife:e propriul drum spre schimbare. nva-
(area este mai eIicienta daca Iiecare si mo-
deleaza programul de nva(are n Iunc(ie de
nevoile, circumstan(ele si motiva(iile sale.
Concentrarea pe obiective clare.
oamenii au nevoie sa stie cu claritate n ce
consta aptitudinea si ce pasi sunt necesari
pentru a o ameliora.
Evitarea cderii. deprinderile se
schimba ntr-un ritm ncet; este important sa
se nve(e ceva din eventualele mpotmoliri si
recaderi n vechile deprinderi.
Promovarea practicii. o schimbare de
durata necesita o practica constanta att la
locul de munca ct si n aIara lui.
A cuta afutor. a crea o re(ea de ntra-
jutorare cu persoane aIlate n procese de
schimbare similare.
Marcarea schimbrilor. oamenii au
nevoie de recunoastere a eIorturilor pe care
le depune, au nevoie sa simta ca eIorturile
lor pentru a se schimba sunt importante.
Evaluarea. stabilirea unui sistem de
evaluare a dezvoltarii si urmarirea eIectelor
n timp.
n Iinal, n partea patra se analizeaza ce
nseamna pentru o organiza(ie a avea inteli-
gen(a emo(ionala. Pentru demonstrarea tezei
sale Goleman descrie o serie de astIel de
companii si demonstreaza de ce aceste
practici sunt de dorit. De asemenea, arata ca
acele companii care ignora realitatea emo-
(ionala a angaja(ilor ei se supun unui risc, pe
cnd cele dotate cu inteligen(a emo(ionala
sunt mai bine echipate pentru a supravie(ui
n perioade turbulente. Se eviden(iaza aici
rolul grupului: "Adevaratul geniu al unei
organiza(ii este abordarea inIormala, im-
provizata, n care oamenii rezolva proble-
mele reale, ntr-un mod n care procesele
Iormale nu l pot prevedea" (p. 364). Att
munca ct si nva(area sunt procese sociale,
iar organiza(iile dupa Brown sunt "re(ele de
participare". Pentru a avea succes, cheia sta
n implicarea cu entuziasm a angaja(ilor si n
capacitate lor de a Iace compromisuri, doua
calita(i pe care o organiza(ie nu le poate
impune, ci doar le poate cstiga de la membrii
sai. "Doar angaja(ii care decid sa participe,
cei care Iac compromisuri n mod voluntar,
pot crea o companie nvingatoare", spune
Brown (p. 364). Aici intra n joc inteligen(a
emo(ionala. Nivelul colectiv al inteligen(ei
emo(ionale al unei organiza(ii determina
dezvoltarea lui generala si gradul n care se
dezvolta capitalul sau intelectual. Arta de a
maximiza capitalul intelectual consta n
orchestrarea interac(iunilor ntre persoanele
care au astIel de comportamente si expe-
rien(e. Asa cum eIicien(a coeIicientul de
inteligen(a al unui grup de munca depinde
de interac(iunile care au loc ntre membrii lui,
la Iel si n cazul unei organiza(i, realitatea
emo(ionala i poate creste sau diminua
poten(ialul. Daca conducere organiza(iei nu
Iunc(ionata bine, daca i lipseste ini(iativa,
capacitatea de comunicare sau orice alta
aptitudine emo(ionala, inteligen(a emo(ionala
colectiva, a organiza(iei este prejudiciata. Iata
parerea unui investitor n companii de nalta
tehnologie, care nainte a baga banii ntr-o
companie ncearca sa determine nivelul de
inteligen(a emo(ionala a companiei res-
pective: "Vrem sa aIlam daca cineva are
resentimente Ia(a de companie, daca aceasta
a provocat animozita(i. Companiile au un
anumit stil, la Iel ca oamenii. Daca au Iost
arogan(i cu angaja(ii sau cu clien(i sai, mai
devreme sau mai trziu problemele se vor
agrava" (p. 366).
Poate cel mai puternic argument n Ia-
voarea avantajelor economice ale inteligen(ei
emo(ionale n organiza(ii este oIerit de datele
ob(inute de un studiu Iacut pe 600 de
companii de prima linie din 20 de industrii,
Irina Cozma
Recenzii 177
selec(ionate dupa rentabilitate, volum de
produc(ie si al(i indicatori relevan(i. Rezul-
tatele au indicat Iara dubiu ca printre carac-
teristicile angaja(ilor acestor companii se
regasesc mai toate dimensiunile inteligen(ei
emo(ionale.
Ce alte avantaje are o companie care si
aduce printre membri oameni dota(i cu
inteligen(a emo(ionala? Iata declara(ia unui
director executiv: "nainte de a angaja un om
ma ntlnesc cu el si stam de vorba vreo 2
ore. Vreau sa stiu ce este important pentru el.
Daca merge la opera. Ce tip de car(i citeste.
Care sunt valorile lui. Daca este capabil sa
si apere valorile (.) Vreau sa ma simt bine
cnd muncesc. Vreau n jurul meu oameni
cu care sa mi Iaca placere sa ies la cina
smbata seara. Vreau oameni care sa mi placa
din suIlet si care sa continue sa mi placa si
la 2 diminea(a cnd sunt epuizat de munca."
(p. 379)
E din ce n ce mai evident ca pentru a trai
n lume la momentul actual avem nevoie de
ceva mai mult dect ne nva(a sistemele
tradi(ionale de educa(ie. AIlam din cartea lui
Goleman ca o serie de statistici arata ca deja
n scolile americane exista peste 150 de
programe destinate pregatirii emo(ionale. De
altIel Goleman nu este singurul care eviden-
(iaza acest aspect. O serie de al(i autori
(Tucker, Mary L., Sojka, Jane Z., Barone,
Erank J., McCarthy, Anne M. 2000) marseaza
si ei pe ideea cum ca inteligen(a emo(ionala
ar Ii mai importanta pentru reusita personala
si proIesionala dect QI si accepta ipoteza ca
doar cunostin(ele teoretice nu sunt suIiciente
pentru ob(inerea succesului. Ei propun
introducerea programelor de dezvoltare a
inteligen(ei emo(ionale n curricumul scolar.
Organiza(iile vizionare si dau seama ca
sistemul de educa(ie le aIecteaza si pe ele si
ca elevii de acum vor Ii viitorii sai angaja(i;
de aceea a investi n pregatirea emo(ionala
pare a Ii o miscare buna. Pe de alta parte exis-
ten(a n sine a acestei capacita(i nu garanteaza
succesul; nici o capacitate individuala, rupta
de context, nu poate Iace minuni. Dar cu
siguran(a lipsa ei va avea repercusiuni nega-
tive asupra unei organiza(ii.
Cartea lui Goleman reuseste un lucru pe
care nu multe car(i de specialitate l reusesc:
oIera, pe de o parte, inIorma(ii utile pentru
specialistii din domeniul psihologiei si re-
surselor umane, balansnd subtil de la aspec-
tele teoretice la cele practice, si invers, iar pe
de alta parte, oIera si o lectura pasionanta si
interesanta, presarata cu exemple conclu-
dente Iacnd conceptul usor de n(eles n con-
textul mediului organiza(ional.
Dar cartea a cunoscut si o serie de critici.
I s-a reprosat lui Goleman ca nu a adus o
validare empirica a teoriei sale, ca nu a propus
o metoda de masurare obiectiva a conceptului
de inteligen(a emo(ionala cu multiplele lui
caracteristici (Pellitteri 2002). A Iost criticat
ca a negat rolul QI din moment ce existau
studii n domeniu care eviden(iau rolul lui,
iar pe de alta parte el pentru propriul lui cons-
truct nu a adus dovezi empirice, date concrete
de cercetare, un instrument valid de masurare.
O alta direc(ie pe care au marsat criticii
lui a Iost nsasi con(inutul constructului de
inteligen(a emo(ionala. Goleman a Iost acuzat
(Pellitteri 2002) ca introduce conceptul de
inteligen(a emo(ionala n conceptul de
personalitate ntr-un mod Ior(at, sau ca nu
Iace altceva dect sa puna la un loc concepte
din motiva(ie si inteligen(a, de unde scoate
conceptul de inteligen(a emo(ionala.
Stilul lui dramatic si teatral de a expune
Iaptele, de a da exemplele a Iost criticat de
asemenea Iiind acuzat ca nu Iace altceva dect
sa distraga aten(ia de la lipsa unor date
concrete. Dar unul dintre recenzorii acestei
car(i, Bernadette Cross (2001), subliniaza
Iaptul ca aceasta lucrare trebuie n(eleasa nu
ca o carte ce se adreseaza strict cercetatorilor
ci ca una scrisa pentru publicul larg, ceea ce
Iace explicabil stilul n care a Iost scrisa
(aparent dramatic si prozaic pentru gusturile
unora si lipsita de o raIinata rigurozitate
stiin(iIica). De aceea poate Ii vazuta mai
178
Bibliografie
Cress, 8eraaaett. (!00J). keviev el \erliag vita haetieaal latelligeace. lo|croc||ooc| Ioaroc| o| Coo|||c|
Vcoccoco|. J!, `.
Celeaaa, laaiel. (J111). lc |o|c||coc|c cooc|ooc| co |c corcc. 8aeaes Aires:Vergara.
lellitteri, !eaa. (!00!). 1ae kelatieasai 8etveea haetieaal latelligeace aaa hge lelease Hecaaaisas. Ioaroc|
o| Ivc/o|ov. J`o, !.
1eaer, !eaa l. (!00J). hceaeaic Hea vs. Eetereaex Hea: tae Ceacet el Eaaaa Xatare ia Scaeels el hceaeaic
1aeagat. Ioaroc| o| 5oc|o-Icoooo|c. `0, +.
1acler, Hary L., Sejla, !aae Z., 8areae, lraal !., HcCartay, Aaae H. (!000): 1raiaiag 1eaerrev's Leaaers:
haaaaciag tae haetieaal latelligeace el 8asiaess Craaaates. Ioaroc| o| Icacc||oo |or 8a|oc. 15, o.
Note
J. le vzat, ia acelasi seas, ra(ieaaaeatal lriaciialai lai leter.
!. Cei aai aaeaia(a(i ae stereetiari aegative saat ae regal cei care leraeaz avaagaraa aaai gra: riaele
leaei ilet, riaal gra aiaeritar ialicat ia elitic etc.
`. lreaevarea aiversit(ii ca aetea ae iav(are
degraba ca o reusita dect o lipsa Iaptul ca a
mbracat concepte aride n Iorme "light".
Asa controversat cum este, conceptul a
Iost primit pozitiv de o parte al lumii stiin(i-
Iice, unii autori introducndu-l n vocabularul
lucrarilor lor. AstIel J. E. Tomer (2001) consi-
dera inteligen(a emo(ionala o componenta
esen(iala n deIinirea "capitalului personal"
(care e un Iel de capital uman dar care nu
suporta inIluen(a educa(iei sau trainingurilor
de dezvoltare ci reIlecta calita(ile de baza ale
individului si gradul de Iunc(ionare a acestuia
la nivel psihic, Iizic si spiritual).
Traim ntr-o epoca n care perspectiva
noastra pentru viitor depinde din ce n ce mai
mult de gradul n care reusim sa ne controlam
si sa ne manipulam rela(iile cu ceilal(i.
Aceasta carte oIera un ghid practic pentru a
Iace Ia(a momentelor cruciale, att la nivel
personal ct si organiza(ional, care ne asteapta
pe to(i n anii ce vor veni.
Irina Cozma
Institutul de Stiin(e ale Educa(iei
Irina Cozma