Sunteți pe pagina 1din 4

CONCEPT ȘI CALCUL

INFRASTRUCTURĂ
1. Termeni
Articolul tratează calculul și alcătuirea infrastructurilor pentru modelul structură cu
pereți de beton armat. Sistemul de fundare va fi radier general.
Preluarea și transmiterea încărcărilor ce acționează asupra unei construcții se
realizează prin sistemul structural, constituit din trei componente:
 suprastructură (în general, având comportare ductilă);
 infrastructură -substructură și fundații- /sau fundații (comportare în domeniul elastic, cu
incursiuni reduse în domeniul plastic);
 terenul de fundare ( comportare în domeniul elastic, cu incursiuni reduse în domeniul plastic).
Interacțiunea dintre aceste trei componente definește comportarea în totalitate a
sistemului la acțiuni. Neglijarea uneia dintre componente prin anumite ipoteze poate
duce la rezultate eronate, cum ar fi: nerealizarea mecanismului considerat,
amplificare dinamică sau un spor de amortizare datorat terenului, tasarea
vecinătăților etc..
Conform [1], [2] și [3] se definesc:
 substructură: componentă a sistemului structural care prezintă, în raport cu suprastructura, o
creștere bruscă, semnificativă de rezistență și rigiditate. Este constituită dintr-un sistem de
pereți, dispuși pe înălțimea subsolului (sau subsolurilor), care conlucrează cu planșeele care îi
mărginesc sau pe care le străbat. În anumite situații substructura include și primul sau primele
niveluri peste cota zero.
 fundație: parte inferioară a unei construcții care are rol de a transmite încărcările la teren și
de a participa, alături de celelalte elemente structurale la asigurarea rezistenței, stabilității,
exploatării și durabilității construcției. În cazurile în care există o substructură, aceasta
conlucrează cu fundațiile, prin intermediul cărora reazămă pe teren, formând o unică
componentă. În cazul în care suprastructura reazămă direct pe teren, prin intermediul
fundațiilor (grinzi de fundare - tălpi continue, fundații izolate etc., construcții fără subsol) se
va face referire numai la termenul de fundație.
 infrastructură: ansamblul format dintre substructură și fundație. Situată de regulă sub cota
zero a construcției.
 fundație de suprafață directă: fundația la care încărcările transmise de structură sunt
preluate exclusiv prin contactul dintre baza fundației și teren.
 fundație de suprafață semi-încastrată: fundația la care încărcările transmise de structură
sunt preluate atât prin contactul dintre baza fundației și teren cât și prin suprafața laterală în
contact cu terenul.
 teren (de fundare): pământ, rocă sau material de umplutură care există pe amplasament
înainte de execuția lucrărilor de construcție. Terenul de fundare se consideră pe întreaga zonă
de influență a bulbului de presiune.
2. Alcătuire și concept
Zona de infrastructură se dimensionează să aibe un răspuns cvasielastic, astfel
fiecare element al infrastructurii trebuie să fie capabil să preia solicitările generate de
suprarezistența suprastructurii. Alcătuirea infrastructurilor va urmări elementele din
suprastructură astfel încât traiectoria încărcărilor să fie liniară. Pereții perimetrali vor
asigura o suprafață plană în vederea realizării hidroizolației și continuității acesteia.
Se vor evita, pe cât posibil, elememte ce ies în afara planului determinat de
pereții perimetrali, acestea ducând la apariția de colțuri și implicit o execuție mai
dificilă la realizarea hidroizolațiilor.
Dispunerea de pereți intermediari se va face de câte ori arhitectura o permite,
aceștia vor "lega" pereții suprastructurii pe zona de infrastructură, asigurând o
rigiditate suficientă și o suprarezistență a infrastructurii. Prin dispunerea acestor
pereți se poate asigura o distribuție uniformă a presiunilor, prin efecte de
suspendare. Se recomandă ca cel puțin pereții ce au solicitări puternice în
suprastructură să fie "legați" în infrastructură. Printr-un număr suficient de pereți se
poate reduce dimensiunea radierului și a plăcii de la cota de "încastrare" a
suprastructurii (±0.00).
Se vor expune două soluții, una la care infrastructura nu are pereți interiori
suplimentari față de suprastructură și o soluție la care s-au introdus pereți
suplimentari. Tipul 1 de infrastructură urmărește planul de cofraj curent și având
pereți de contur. Cu verde este reprezentat conturul radierului.