Comunicarea este un fenomen social care se produce când persoanele se angajează într-o

interacţiune interpersonală şi intrapersonală. Este un proces dinamic în care participanţii negociază

sensul mesajelor. Când o persoană comunică, ea poate fi sau nu conştientă de elementele care
intervin în comunicare. Într-o conversaţie la întâmplare, participanţii nu analizează sensurile fiecărui
gest sau cuvânt exprimat. Totuşi asistenta medicală învaţă să fie conştientă de fiecare element al
procesului de comunicare. Ea poate astfel controla cu eficacitate interacţiunile sale cu pacienţii şi să
rămână conştientă de efectele comunicării asupra lor. Elementele procesului de comunicare sunt –
figura nr.2: Referent este ceea ce motivează persoana să comunice cu o altă persoană. Poate fi vorba
de un obiect, o experienţă, o emoţie, o idee sau un act-acţiune. Dacă o persoană se gândeşte
conştient la referent în timpul unei interacţiuni intrapersonale, ea poate cu grijă concepe şi structura
mesajul pe care-l va transmite. Emiţător este persoana care începe comunicarea interpersonală.
Emiţătorul traduce referentul (de ex. ideea) sub forma cuvintelor. Participanţii pot să schimbe în orice
moment rolurile. Mesajul este informaţia pe care un emiţător o traduce sau exprimă la un moment
dat. Mesajul este eficace când este clar, structurat şi exprimat într-o manieră care-l face de înţeles
pentru persoana care-l primeşte. Poate conţine informaţii verbale sau nonverbale.

Canale – mesajele sunt transmise indirect prin canale de comunicaţie care sunt simţurile văzului,
auzului şi tactil. Emiţătorul transmite prin expresia feţei sale un mesaj vizual persoanei cu care
comunică. Limbajul vorbit este transmis prin canalul auditiv. O persoană care atinge cu mâna o altă
persoană în timpul comunicării foloseşte canalul tactil. În general, cu cât se folosesc mai multe canale
pentru a transmite un mesaj cu atât pacientul o va înţelege mai bine pe asistenta medicală.
Receptorul este persoana căreia i se adresează mesajul. Pentru ca o conversaţie să fie eficace trebuie
ca receptorul să înţeleagă mesajul său sau să devină conştient de el. Mesajul transmis de emiţător
acţionează ca un referent, adică îl face pe receptor să reacţioneze. Comunicarea este un proces
continuu. Receptorul retrimite un mesaj emiţătorului sub formă de retroacţiune (feed-back).
Retroacţiunea ne permite să ştim dacă sensul mesajului emiţătorului a fost recunoscut. Reacţia
verbală şi nonverbală a receptorului furnizează o retroacţiune a emiţătorului şi îi dezvăluie faptul că
receptorul a înţeles mesajul. Asistenta medicală trebuie să fie receptivă la retroacţiunile pacientului
pentru a se asigura că a înţeles experienţele sale. Rolurile de emiţător şi receptor sunt dinamice.
Emiţătorul îşi asumă rolul de receptor când a primit la rândul său un mesaj. Variabile intrapersonale
Emiţătorul şi receptorul sunt influenţate de un număr oarecare de variabile intrapersonale.
Percepţiile unei persoane, valorile sale, bagajul său cultural, cunoştinţele sale, rolul său social şi locul
de interacţiune exercită toate o influenţă asupra conţinutului mesajului şi asupra felului în care este
transmis. Comunicarea interpersonală este cu atât mai complexă cu cât fiecare persoană este
influenţată diferit de aceleaşi variabile intrapersonale. Acestea fac din fiecare comunicare
interpersonală o experienţă unică.