Tratatul de la Maastricht

Cuprins

1. Introducere
2. Structura
3. Principalele prevederi, obiective si principii
3.1. Cei trei piloni
3.1.a. Comunitatile europene
3.1.b. Politica externa si de securitate comuna (P.E.S.C.)
3.1.c. Cooperarea politiei si cea judiciara
3.2. Subsidiaritatea
 3.3. Cetatenia europeana
3.4. Procesul de democratizare
3.5. Uniunea Monetara Economica si Monetara
3.5.a. Uniunea Economica
3.5.b. Uniunea Monetara
3.5.c. Modeda europeana
4. Sinteza
5. Concluzii
6. Bibliografie

1. INTRODUCERE

Uniunea Europeana exista si functioneaza prin prisma a patru tratate: Paris - 1951, Roma -
1957, Maastricht - 1992, Amsterdam - 1997. Obiectivele, competentele si instrumentele de actiune
se gasesc dispersate in ansamblul acestor tratate. Fapt este ca, din momentul ratificarii lor si pana in
prezent, s-au produs transformari importante. De aceea, se resimte necesitatea unui tratat de baza
care sa reflecte nu numai trasaturile esentiale ale statului actual de integrare, dar care sa deschida
noi cai de actiune in viitor.
Tratatul de la Maastricht a constituit o noua etapa in procesul de creare al unei uniuni
europene cuprinzand o serie de masuri decisive in vederea integrarii europene, continue si
ireversibile. Practic, acest Tratat a inlocuit Tratatul Comunitatii europene si a pus bazele unei
Uniuni Europene, bazata pe comunitatea economica si intregita prin noi forme de cooperare.
Conform tratatului, U.E. este fondata pe Comunitatile Europene completate de politici, de
forme de cooperare stabilite chiar prin tratat.
1. Promovarea progresului economic si social echilibrat si durabil prin crearea unui spatiu
fara frontiere interioare prin stabilirea unei Uniunii Economice si Monetare care comporta o
moneda unica.
2. Afirmarea identitatii uniunii pe scena internationala prin promovarea unei politici externe
si de securitate comuna, inclusiv a unei politici comune de aparare.
3. Intarirea protectiei si sprijinirii intereselor cetatenilor statelor membre prin instaurarea
unei cetatenii a Uniunii.
4. Dezvoltarea unei cooperari stranse in domeniul justitiei si afacerilor interne
5. Mentinerea integrala a legislatiei comunitare si dezvoltarea acesteia in scopul examinarii
masurii in care politica si formele de cooperare instituite prin Tratat vor trebui revizuite pentru a
asigura eficacitatea mecanismelor si institutilor comunitare.

Tratatul asupra Uniuni Europene este punctul in care se realizeaza vointa politica de
transformare a C.E.E., entitate economica, intr-o uniune dispunand de competente politice.1

 Structura

A. Titlul I al Tratatului contine “dispozitii comune” celor 3 piloni ai Uniunii: pilonul

comunitar; politica externa si de securitate comuna; cooperarea in domeniul justitiei si al afacerilor
interne.
Tratatul prezinta Uniunea ca fiind “o noua etapa in procesul care creeaza o uniune din ce in
ce mai stransa intre popoarele Europei, in care deciziile sunt luate cel mai aproape posibil de
cetateni”.

1
Pascal Fontaine - Construcţia europeană de la 1945 până în zilele noastre, Ed. Institutul European, Iaşi 1998 p. 36
 Uniunea “este fondata pe Comunitatile europene, completate cu politicile si formele de
cooperare instaurate de prezentul Tratat. Ea are ca misiune pe aceea de a organiza, intr-un mod cat
mai coerent si solidar, relatiile intre statele membre si intre popoarele lor”.
B. Titlurile II, III si IV au modificat Tratatele instituind Comunitatea europeana,
Comunitatea europeana a carbunelui si otelului si Comunitatea europeana a energiei atomice.
Insa, modificarile cele mai importante prevazute de Tratatul de la Maastricht au vizat
Tratatul instituind Comunitatea europeana2 (C.E.), Comunitate ale carei obiective sunt redefinite in
functie de modificarile aduse competentelor comunitare si in care au fost introduse un anumit
numar de schimbari institutionale.
Celelalte doua tratate institutive (C.E.C.O. si EURATOM) nu au fost modificate decat in
masura necesara punerii dispozitiilor lor institutionale in acord cu schimbarile aduse Tratatului C.E.
C. Titlul V, consacrat “politicii externe si de securitate comuna”, a inlocuit dispozitiile
Actului Unic European3 privind cooperarea politica europeana. Noile dispozitii urmaresc
deschiderea unei cai privind elaborarea unei veritabile politici a Uniunii Europene, prin intermediul
pozitiilor si actiunilor comune care se dezvolta, cu anumite rezerve la aparare.
D. Titlul VI, cu privire la “cooperarea in domeniul justitiei si al afacerilor interne”, isi
propune sistematizarea cooperarii realizate pana atunci intr-o maniera informationala sau pe baza de
conventii extra ori paracomunitare incheiate de catre toate statele membre sau numai de unele dintre
acestea.
E. Titlul VII, intitulat “Dispozitii finale”, prevede: limitele competentei Curtii de justitie;
raportul dintre Tratatul privind Uniunea Europeana si Tratatele institutive ale Comunitatilor
europene; revizuirea Tratatelor; aderarea la Uniune; abrogarea dispozitiilor Tratatului de fuziune a
executivelor (1965) si ale Actului Unic European; durata Tratatului; ratificarea Tratatului,
depozitarea si limitele de redactare a Tratatului.

3. Principalele prevederi, obiective si principii

3. 1. Cei trei piloni

Potrivit prevederilor Tratatului de la Maastricht, U.E. este formata din 3 “piloni”:
Comunitatile europene, politica externa si de securitate comuna (P.E.S.C.) si cooperarea in
domeniul justitiei si afacerilor interne (J.A.I.).

2 Potrivit art. G, alin. A, par. 1, din Tratatul asupra Uniunii Europene, „Sintagma Comunitate economică europeană este
înlocuită cu sintagma Comunitate europeană”.
3 Semnat la 17 februarie 1986, intrat în vigoare un an mai târziu (1 iulie 1987).
 3. 1. a. Comunitatile europene
Primul pilon al Uniunii Europene este format din cele 3 Comunitati europene: C.E.E.,
C.E.E.A. si C.E.C.O. (odata cu aparitia Uniunii Europene, Comunitatea economica europeana
devine Comunitatea europeana, iar Tratatul C.E.E. devine Tratatul C.E. - aceasta modificare se
datoreaza unei evolutii calitative a Comunitatii economice europene, care, in timp, a trecut de la o
Comunitate pur economica la o uniune politica. Aceasta noua denumire nu a generat nici o
consecinta asupra existentei celor 3 Comunitati europene, deoarece ea nu implica o unificare
formala a celor trei organizatii.
Instituirea Uniunii Europene determina dobandirea unor denumiri noi de catre institutiile
comunitare. Astfel, incepand cu anul 1993, Consiliul Comunitatilor europene se numeste Consiliul
Uniunii Europene, iar Comisia Comunitatilor europene devine Comisia europeana. De asemenea,
Curtea de conturi devine, din ianuarie 1994, Curtea europeana de conturi, transformandu-se dintr-un
organ avand caracter tehnic in institutie comunitara.
Acest prim pilon al U.E. constituie forma cea mai dezvoltata a comunitarismului. In cadrul
Comunitatii europene, institutiile pot sa adopte, in domeniile care le sunt repartizate, acte ce sunt
direct aplicabile in statele membre si care au prioritate in fata dreptului intern.
In spatiul C.E. se gaseste Piata interna cu cele patru libertati fundamentale: libertatea de
circulatie a marfurilor, libertatea de circulatie a persoanelor, libertatea de prestare de servicii si
libertatea de circulatie a capitalurilor si a platilor. Alaturi de aceste libertati, in Piata interna, se
regasesc regulile concurentiale.

3. 1. b. Politica externa si de securitate comuna (P.E.S.C.)

Inainte de intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht, politica intre statele membre ale
Comunitatilor europene se desfasura in cadrul “cooperarii politice europene” (C.P.E.), lansata in
anul 1970 si extinsa prin Actul Unic European, in anul 1986. Cooperarea politica europeana consta
in consultarile periodice dintre ministrii afacerilor externe si in contactele permanente dintre
administratiile lor. Acestia au convenit sa se informeze reciproc cu privire la orice problema
importanta de politica externa, sa ajunga la un punct de vedere comun si, in masura in care este
posibil, sa adopte o pozitie comuna. Orice decizie trebuia sa fie luata cu unanimitate.
 Problemele ce priveau securitatea se limitau la aspectele politice si economice; realizarea, in
mod progresiv, a unei politici externe si de securitate comuna a fost prevazuta de catre sefii de stat
si de guvern prin Tratatele asupra Uniunii Europene. Noua politica a Uniunii Europene trebuie sa
fie bazata, potrivit dispozitiilor Tratatelor, in principal, pe urmatoarele obiective:
 apararea valorilor comune, a intereselor fundamentale si a independentei Uniunii;
 consolidarea securitatii si a statelor membre;
 mentinerea pacii in lume si consolidarea securitatii internationale, conform principiilor
Cartei Natiunilor Unite, precum si principiilor si obiectivelor Actului final de la Helsinki
(1975) si Cartei de la Paris (1990), care a fost consolidata in anul 1994, prin infiintarea
Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa;
 promovarea cooperarii internationale;
 promovarea democratiei si a statului de drept, apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale.
Politica externa si, adesea, cea de securitate se numara printre domeniile in care statele
membre colaboreaza pentru a-si apara suveranitatea. Cu toate acestea, este foarte dificil sa se
defineasca interesele comune in materie, pentru ca, in cadrul U.E., numai Franta si Marea Britanie
detin arme atomice. O alta problema o constituie faptul ca nu toate statele membre fac parte din
N.A.T.O. (Irlanda, Austria, Finlanda, Suedia) si din U.E.O. (Danemarca, Grecia si Irlanda).
In prezent, deciziile cu privire la politica externa si de securitate comuna continua sa fie
luate in cadrul cooperarii dintre state. Totusi, un dispozitiv de actiune autonoma a fost, intre timp,
pus in aplicare, fiind prevazut in Tratatul de la Amsterdam si dotat cu un cadru juridic solid, datorita
cooperarii intre state.

 1. c. Cooperarea politiei si cea judiciara

Cooperarea celor doua entitati vizeaza realizarea unei actiuni comune in materia prevenirii si
a luptei impotriva criminalitatii, a rasismului si a xenofobiei, oferind tuturor cetatenilor un spatiu de
libertate, securitate si justitie.
Pentru o mai buna coordonare a colaborarii politienesti a fost infiintat Oficiul European de
Politie Europol, cu sediul la Haga.
Cooperarea in domeniul judiciar a fost inaintata, in primul rand, cu scopul de a usura si
accelera cooperarea in materia procedurii judiciare si a executarii deciziilor, simplificand procedura
extradarii intre statele membre, punand in aplicare reguli minime cu privire la elementele
constitutive ale infractiunilor si ale sanctiunile aplicabile criminalitatii organizate, terorismului si
traficului de droguri.
In acest domeniu, ca si in cel al politicii externe si de securitate comuna, cooperarea se
bazeaza pe colaborarea intre statele membre care nu intra in cadrul procedurilor de decizie
comunitara.
3. 2. Subsidiaritatea
Aceste obiective trebuie realizate pe baza principiului subsidiaritatii care este definit in
Tratat in felul urmator : „Comunitatea actioneaza in limitele componentelor care ii sunt conferite si
obiectivelor care ii sunt atribuite prin prezentul tratat. In domeniile care nu sunt de competenta sa
exclusiva, Comunitatea nu intervine”.4
Subsidiaritatea este o metoda de echilibrare a puterilor destinata sa limiteze tentatiile
implicarii excesive a institutiilor.5
3. 3. Cetatenia europeana
Nu inlocuieste cetatenia nationala, ci o completeaza. Cetatenia europeana o detine orice
persoana care are cetatenia unuia din statele membre ale UE.
Fiecare cetatean al Uniunii are dreptul :
 sa se deplaseze si sa-si stabileasca domiciliul in mod liber pe teritoriul statelor membre,
 sa voteze si sa candideze la alegerile municipale si europene care se desfasoara in statul in
care isi are domiciliul,
 sa fie protejat de autoritatile diplomatice sau consulare ale oricarui stat membru,
 sa se adreseze Parlamentului si avocatului poporului cu petitii.

3. 4. Procesul de democratizare
O alta noutate a tratatului a fost introducerea procedeului codecizional. In felul acesta
Parlamentul European are in anumite domenii aceleasi drepturi ca si Consiliul de Ministri. In afara
de aceasta s-a hotarat constituirea Comitetului Regiunilor, cu rolul de a asigura reprezentarea
adecvata a intereselor tuturor regiunilor europene.

3. 5. Uniunea Monetara Economica si Monetara

Principalul obiectiv al tratatului este crearea Uniunii Economice si Monetare in trei etape.
Pentru ca o tara sa participe la Uniunea monetara trebuie sa indeplineasca anumite criterii

4
Titlul II Articolul G - art. 3b
5
Pascal Fontaine - Construcţia europeană de la 1945 până în zilele noastre, Ed. Institutul European, Iaşi 1998 p. 38
economice (criteriile de convergenta), prin care trebuie asigurata stabilitatea monezii unice.
Criteriile de convergenta sunt urmatoarele: politica financiara, nivelul preturilor, al dobanzilor si al
cursului de schimb. In timp ce criteriul de politica financiara (deficit bugetar < 3% si gradul de
indatorare < 60% din PIB) este un criteriu permanent, celelalte doua au fost valabile numai pentru
anul de referinta 1997.
Odata cu semnarea tratatului s-a pus in miscare un automatism, conform caruia tarile care
indeplinesc criteriile de convergenta in urma constatarilor facute de Consiliul de Ministri pot
participa si la uniunea monetara. Numai Marea Britanie si Danemarca si-au rezervat dreptul de a
decide singure daca vor introduce moneda unica europeana.

3. 5. a. Uniunea Economica
Liniile generale ale politicii economice ale statelor membre si ale comunitatii sunt adoptate
de catre Consiliul de Ministri, care, in acelasi timp supravegheaza evolutia economiei in fiecare stat
membru si in Comunitate. Daca aceasta politica nu corespunde directivelor sau risca sa puna in
pericol functionarea Uniunii Economice si Monetare, Consiliul ia masuri in consecinta, statele
membre vor incerca sa evite deficite guvernamentale excesive.
Actiunile din domeniul economic cuprinse in Tratatul de la Maastricht sunt 6:
 eliminarea intre statele membre a taxelor vamale si restrictiilor cantitative la intrarea si
iesirea marfurilor;
 o piata interna caracterizata prin abolirea intre statele membre a obstacolelor in calea
liberei circulatii a marfurilor, persoanelor, serviciilor si a capitalurilor ;
 politici comune in domeniile: comercial, al agriculturii, pescuitului, transportului,
mediului;
 un regim care sa asigure ca in interiorul pietei interne, concurenta sa nu fie deformata;

 apropierea legislatiilor nationale intr-o masura‚ necesara functionarii pietei comune;

 intarirea competitivitatii industriei comunitatii;
 promovarea cercetarii si dezvoltarii tehnologice;
 incurajarea stabilirii si dezvoltarii de retele transeuropene;
 asocierea tarilor si teritoriilor de peste mari;
 contributii la intarirea protectiei consumatorului;
 masuri in domeniul energiei si protectiei civile.

6 George Marin - De la Roma la Amsterdam via Maastricht, Ed. Independenţa Economică, Brăila ,1999
 3. 5. b. Uniunea Monetara
La inceputul fazei finale a U.E.M. (cel tarziu pana la 1 ianuarie 1999), U.E. va avea o
singura politica monetara. Va exista, de asemenea, un singur etalon monetar - EURO - si o singura
institutie, Banca Centrala Europeana, care va forma impreuna cu bancile centrale ale statelor
membre Sistemul European al Bancilor Centrale (S.E.B.C.).
Trecerea la uniunea monetara a fost proiectata a se realiza in trei etape :
 prima etapa a fost prevazuta sa se incheie la finele anului 1993 si a inclus ratificarea de
catre Parlamentele Nationale a Tratatului de la Maastricht, inlaturarea totala a barierelor din
calea circulatiei capitalurilor, coordonarea mai buna a politicilor economice individuale si
intensificarea cooperarii intre bancile centrale.
 a doua etapa inceputa la 1 ianuarie 1994 a debutat cu programe multilaterale pentru
evitarea unei rate ridicate a inflatiei si producerea deficitului bugetar. In aceasta etapa a fost
creat Institutul Monetar European cu sediul la Frankfurt avand ca principale sarcini ordonarea
politicilor monetare in vederea asigurarii stabilitatii preturilor, supravegherea Sistemului
Monetar European si pregatirea cadrului pentru o moneda unica EURO, administrata de o
viitoare banca central - europeana.
 a III-a etapa a inceput la 1 ianuarie 1997 si s-a incheiat in 1999. In aceasta etapa au intrat
in functiune Sistemul European al Bancilor Centrale alcatuit din Banca Centrala Europeana si
Bancile Nationale ale Statelor Membre si a fost adoptata moneda unica, EURO.
Programul pentru introducerea acestei monede a fost stabilit la sesiunea Consiliului
European de la Madrid, din decembrie 1995 si prevede 7:
Faza A – pentru 1998 insemnand lansarea Uniunii Economice si Monetare. In aceasta
faza realizandu-se nominalizarea primului grup de tari care iau parte la Uniunea Monetara; s-a
infiintat Banca Centrala Europeana; precizandu-se data inceperii productiei de EURO bancnote si
monede.
Faza B – 1999-2001 insemnand intrarea in functiune a Uniunii Monetare. Astfel la 1
ianuarie 1999 au fost stabilite ratele de schimb intre EURO si monedele nationale; EURO devenind
o moneda deplin operationala.
Faza C – ar trebui sa insemne trecerea definitiva la EURO.

3. 5. c. Modeda europeana

7 Dumitrescu Sterian - Economie mondială, Editura Independenţa Economică, Brăila 1994

 Europa va detine o pozitie-cheie pe plan mondial si mai larga pe plan economic. Intr-o
economie globalizata si cu economii aflate in interdependenta, impactul EURO se va manifesta si
asupra unor terte piete cu influente economice si monetare.
Dolarul detine pozitia prima in procesul de investitii si in ceea ce priveste emiterea de hartii
de valoare. Pe termen mediu se prognozeaza o egalitate intre EURO si dolar pe pietele financiare
internationale.
Un EURO puternic fata de alte valute, poate prezenta un element de stabilitate pentru
sistemul financiar global. Va fi imposibil de atins acest obiectiv, daca nu vor exista relatii de
cooperare inter-valutare. In acelasi timp, o stabilire valutara a cursului de schimb al EURO fata de
restul lumii, poate duce la slabirea fortelor protectioniste in cadrul U.E.
Pe termern lung, EURO se va impune pe plan comercial si financiar, facand ca U.E. sa fie
principalul pol de stabilitate economic din lume, iar pozitia dolarului va fi puternic concurata,
suprematia sa fiind in pericol.
Tratatul de la Maastricht prevede ca pentru a adera la Uniunea Monetara si Economica o
tara membra a U.E. trebuie sa indeplineasca patru criterii de convergenta 8:
1. In legatura cu stabilitatea preturilor prevede ca nivelul ratei inflatiei dintr-o tara sa nu
depaşeasca cu mai mult de 1,5 % rata inflatiei inregistrata de cel mult trei dintre tarile membre cu
performanta cea mai buna in privinta stabilitatii preturilor.
2. In legatura cu finantele publice, deficitul bugetar planificat sau efectiv al guvernului sa
nu depaşeasca 3 % din PIB in preturi curente, iar datoria guvernamentala sa nu depaşeasca 60 % din
PIB in preturi curente.
3. Criteriul stabilitatii cursului de schimb in care se precizeaza ca marjele de fluctuatie ale
cursului sa oscileze intre  1,5%.
4. In ceea ce priveşte rata dobanzii, aceasta nu trebuie sa depaşeasca 2% din ratele
dobanzilor a trei tari membre cu performante optime in privinta stabilitatii preturilor.

4. Sinteza
In sinteza, prevederile Tratatului de la Maastricht pot fi structurate astfel:
 Modificari si completari ale celor 3 Tratate existente, instituind C.E.C.O., C.E.E. si
EURATOM. Tratatul C.E.E. se va numi, de acum inainte, Tratatul C.E., iar Comunitatea
economica europeana - Comunitatea europeana;

8
Sută Nicolae - Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane, Ed. Independenţa Economică, Brăila 1999
  Dispozitii privind cooperarea in domeniile justitiei si afacerilor interne, in special, intre
autoritatile politieneşti si cele judiciare. Aceste dispozitii fac parte din Tratatul general privind
Uniunea Europeana, dar ele nu sunt integrate celor 3 Tratate cu privire la C.E.C.O., C.E.E. si
EURATOM. Rationamentul consta in faptul ca mai multe state membre nu sunt, inca,
pregatite sa transfere Comunitatilor intreaga competenta in aceste domenii;
 Dispozitii privind politica externa si de securitate comuna. Aceasta constituie un capitol
separat, in afara continutului celor trei tratate anterioare;
 Dispozitii privind politica sociala. De asemenea, Tratatul asupra Uniunii Europene mai
prevede9: o cetatenie unionala. Toti cetatenii statelor membre sunt cetateni ai Uniunii.

5. Concluzie
Continuand actiunea Actului unic european, Tratatul de la Maastricht, imbunatatea
functionarea institutiilor comunitare si consolida puterile de codecizie legislativa si de control ale
Parlamentului european. Cu toate acestea, lucrarile din cadrul institutiilor nu au fost reduse.
Elementele de noutate pe care le aduce Tratatul de la Maastricht sunt: in primul rand, ideea
de uniune politica vest-europeana, iar in al doilea rand, introducerea unei monede comune
europene. In conformitate cu Tratatul de la Maastricht a fost initiata Conferinta
Interguvernamentala a U.E. ca forum in care pot fi determinate amendamente la tratatele existente
sau pot fi semnate noi tratate.
Conferinta s-a desfaşurat in trei etape, respectiv: martie 1996, la Torino; decembrie 1996, la
Dublin; iulie 1997, la Amsterdam.
Aceasta a dezbatut problemele privind extinderea U.E. in est si sud, ajungand in final la un
nou Tratat asupra U.E. semnat la 2 octombrie 1997 la Amsterdam de unde si denumirea de Tratatul
de la Amsterdam care inlocuieşte Tratatul de la Maastricht.
Prin prezentul tratat U.E. doreste sa promoveze progresul economic si social al populatiei
europene, tinandu-se cont de principiul dezvoltarii durabile si in cadrul desavarsirii pietei interne, al
intensificarii, al protectiei mediului inconjurator si se pun in aplicare politicile care asigura
progresul paralel in integrarea economica si celelalte domenii.

9 Ion P. Filipescu, A. Fuerea - Drept instituţional comunitar european, Ed. ACTAMI, Bucureşti 1996 p. 167 – 168.
 Cu toate ca Tratatul de la Maastricht instituia, in special, o cetatenie europeana, adica un
cadru al unor drepturi si obligatii suplimentare pentru cetatenii statelor membre, el nu oferea acestui
cadru un continut real;
Tratatul de la Maastricht a definit structurile si procedurile din acest punct de vedere, lasand,
totusi, deschisa posibilitatea noilor reforme, atat in domeniul politicii externe, cat si in cel al
apararii.

5. Bibliografie

Carti

 BOOKER Christopher, NORTH Richard, Uniunea Europeană sau marea amagire.

Istoria secretă a construcţiei europene, Editura ANTET XX PRESS, 2004

 DUMITRESCU Sterian, Economie mondială, Editura Independenţa Economică,

Brăila 1994

 FILIPESCU Ion, FUEREA Augustin, Drept instituţional comunitar european,

Editura Actami, Bucureşti 1996

 FONTAINE Pascal, Construcţia europeană de la 1945 până în zilele noastre, Editura

Institutul European, Iaşi 1998

 GHICA Luciana-Alexandra Enciclopedia Uniunii Europene, Editura Meronia,

Bucuresti 2007

 MARIN George, De la Roma la Amsterdam via Maastricht, Ed. Independenţa

Economică, Brăila ,1999

 PINDER John, Uniunea Europeană. Foarte Scurtă Introducere, Editura Bic ALL
2006
  SUTĂ Nicolae, Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane, Editura
Independenţa Economică, Brăila 1999

Legislatie:

 Tratatul de la Maastricht
 Actul Unic European

Surse online:

 Comisia Europeana – www.europa.eu.int/

 Consiliul Uniunii Europene - http: //ue.eu.int/

 Ministerul Integrarii Europene – www.mie.ro

 EUR-Lex, Acces to European Union Law – www.europa.eu.int/eur

lex/fr/treaties/index.html

 SCRIBD – http://www.scribd.ro