Sistemul osos – partea pasivă a mișcării. Este format din Sistemul osos – partea pasivă a mișcării.
șcării. Este format din Sistemul osos – partea pasivă a mișcării. Este format din
totalitatea oaselor. Oasele sunt de mai multe tipuri:
lungi (femurul), scurte (falangele), late (omoplat),
pneumatice (în jurul foselor nazale), sesamoide (în
lungimea unui tendon).
Scheletul este împ. în 3 regiuni: sch. capului; sch.
trunchiului; sch. membrelor. Sch. capului cuprinde 2
părți: neurocraniu; viscerocraniu. Neurocraniul este
format din oase perechi (parietale și temporale) și oase
neperechi (frontal, occipital, etmoid, sfenoid).
Viscerocraniul este format din oase neperechi (vomerul,
maxilarul inferior-mandibula) și oase perechi (maxilare,
falatine, nazale, lacrimale, zigomative și cornete nazale
inferioare). Sch, trunchiului este format din 33-34
vertebre care alc. coloana vertebrală, coastele și sternul.
Col. vertebrală este diferențiată în 5 regiuni: cervicală (7
vertebre), toracală (12 v), lombară (5 v), sacrală (5 v),
coccigiană (4-5 v). Col. vertebrală prezintă 4 curburi
fiziologice. Coastele sunt 2 perechi de arcuri osoase.
Primele 7 perechi sunt coaste adev deoarece se
articulează prin câte un cartilaj propriu la stern. Urm 3
sunt coaste false deoarece se articulează la cartilajul
celei de a 7-a pereche de coaste. Ultimele 2 perechi sunt
flotante și rămân libere. Sternul (osul pieptului) este un
os lat situat pe linie mediană și este format din 3 părți
(corp, manubriu, apendice xifoid). Coloana vertebrală
toracică împreună cu sternul și coastele formează cutia
toracică.
Scheletul membrelor cuprinde 2 tipuri de oase: o. ale
centurilor și o. ale părților libere ale membrelor.
Scheletul membrelor superioare cupr. oasele centurii
scapulare (omoplat și claviculă) și oase ale părții libere a
membrelor superioare (humerus, radius și cubitus,
carpiene(8), metacarpiene(5), falange(14) ). Scheletul
membrelor inferioare cuprind oasele centurii pelviane (2
oase coxale); oasele membrelor liber inferioare (femur,
rotula, tibia, peroneul, tarsiene(7), metatarsiene(5),
falange(14).
Creșterea oaselor. Formate, oasele cresc în lungime și în
grosime. Creșterea în lungime: este caract. pt oasele
lungi. Se realizează pe seama cartilajelor de creștere care
se găsesc la limita dintre epifiză și diafiza oaselor lungi.
Creșterea în grosime: este caract. pt oasele lungi, scurte
și late. Se realizează prin intermediul unei membrane
conjunctio-vasculare numită periost care acoperă oasele
la suprafață. Creșterea oaselor este influențată de
următorii factori: unele vitaminte A, C, D ; unii hormoni
(hormoni de creștere, h. troidian, h. sexuali)
Noțiuni de igienă și patologie. Deformarea oaselor sunt
reprezentate de: cifoză – caract. prin accentuarea
curburii coloanei toracice; scolioza – devierea laterală a
coloanei vertebrale; lordoza – accentuarea concavității
coloanei vertebrale lombare; piciorul plat – caract. prin
lipsa formării bolții piciorului. Cauze: poziție incorectă a
corpului; purtarea greutății pe o parte; încălțăminte
strâmtă; eforturile prelungite; unele persoane care
lucrează în poziție aplecată. Manifestări: devierea
coloanei vertebrale, dureri. Fracturile: fisurarea sau
ruperea oaselor; sunt de 2 tipuri: închise (când capetele
oaselor nu ies la suprafața pielii și pielea rămâne
intactă), deschise (capetele osoase și mușchii se rup).
Cauze:politraumatisme și accidente. Manifestări:
echimoze(învinețirea zonei respective), dureri articulare,
inflamația articulațiilor, hemoragii. Luxațiile: dislocări ale
elementelor componente dintr-o articulație și în special
ale suprafeței articulare. Cauze: mișcări bruște
necontrolate, politraumatisme, accidente, căzături.
Manifestări: dureri articulare, echimoze, umflarea
articulațiilor. Pot fi: congenitale, datorită unor căzături,
datorită unor infecții. Entorsele: întinderi sau dislocări
ale elementelor componente ale unei articulații. Măsuri
de prevenire: un stil de viață echilibrat, poziție corectă a
capului, consumul de fructe și legume, respectarea
regulilor de circulație sau protecția muncii.
totalitatea oaselor. Oasele sunt de mai multe tipuri:
lungi (femurul), scurte (falangele), late (omoplat),
pneumatice (în jurul foselor nazale), sesamoide (în
lungimea unui tendon).
Scheletul este împ. în 3 regiuni: sch. capului; sch.
trunchiului; sch. membrelor. Sch. capului cuprinde 2
părți: neurocraniu; viscerocraniu. Neurocraniul este
format din oase perechi (parietale și temporale) și oase
neperechi (frontal, occipital, etmoid, sfenoid).
Viscerocraniul este format din oase neperechi (vomerul,
maxilarul inferior-mandibula) și oase perechi (maxilare,
falatine, nazale, lacrimale, zigomative și cornete nazale
inferioare). Sch, trunchiului este format din 33-34
vertebre care alc. coloana vertebrală, coastele și sternul.
Col. vertebrală este diferențiată în 5 regiuni: cervicală (7
vertebre), toracală (12 v), lombară (5 v), sacrală (5 v),
coccigiană (4-5 v). Col. vertebrală prezintă 4 curburi
fiziologice. Coastele sunt 2 perechi de arcuri osoase.
Primele 7 perechi sunt coaste adev deoarece se
articulează prin câte un cartilaj propriu la stern. Urm 3
sunt coaste false deoarece se articulează la cartilajul
celei de a 7-a pereche de coaste. Ultimele 2 perechi sunt
flotante și rămân libere. Sternul (osul pieptului) este un
os lat situat pe linie mediană și este format din 3 părți
(corp, manubriu, apendice xifoid). Coloana vertebrală
toracică împreună cu sternul și coastele formează cutia
toracică.
Scheletul membrelor cuprinde 2 tipuri de oase: o. ale
centurilor și o. ale părților libere ale membrelor.
Scheletul membrelor superioare cupr. oasele centurii
scapulare (omoplat și claviculă) și oase ale părții libere a
membrelor superioare (humerus, radius și cubitus,
carpiene(8), metacarpiene(5), falange(14) ). Scheletul
membrelor inferioare cuprind oasele centurii pelviane (2
oase coxale); oasele membrelor liber inferioare (femur,
rotula, tibia, peroneul, tarsiene(7), metatarsiene(5),
falange(14).
Creșterea oaselor. Formate, oasele cresc în lungime și în
grosime. Creșterea în lungime: este caract. pt oasele
lungi. Se realizează pe seama cartilajelor de creștere care
se găsesc la limita dintre epifiză și diafiza oaselor lungi.
Creșterea în grosime: este caract. pt oasele lungi, scurte
și late. Se realizează prin intermediul unei membrane
conjunctio-vasculare numită periost care acoperă oasele
la suprafață. Creșterea oaselor este influențată de
următorii factori: unele vitaminte A, C, D ; unii hormoni
(hormoni de creștere, h. troidian, h. sexuali)
Noțiuni de igienă și patologie. Deformarea oaselor sunt
reprezentate de: cifoză – caract. prin accentuarea
curburii coloanei toracice; scolioza – devierea laterală a
coloanei vertebrale; lordoza – accentuarea concavității
coloanei vertebrale lombare; piciorul plat – caract. prin
lipsa formării bolții piciorului. Cauze: poziție incorectă a
corpului; purtarea greutății pe o parte; încălțăminte
strâmtă; eforturile prelungite; unele persoane care
lucrează în poziție aplecată. Manifestări: devierea
coloanei vertebrale, dureri. Fracturile: fisurarea sau
ruperea oaselor; sunt de 2 tipuri: închise (când capetele
oaselor nu ies la suprafața pielii și pielea rămâne
intactă), deschise (capetele osoase și mușchii se rup).
Cauze:politraumatisme și accidente. Manifestări:
echimoze(învinețirea zonei respective), dureri articulare,
inflamația articulațiilor, hemoragii. Luxațiile: dislocări ale
elementelor componente dintr-o articulație și în special
ale suprafeței articulare. Cauze: mișcări bruște
necontrolate, politraumatisme, accidente, căzături.
Manifestări: dureri articulare, echimoze, umflarea
articulațiilor. Pot fi: congenitale, datorită unor căzături,
datorită unor infecții. Entorsele: întinderi sau dislocări
ale elementelor componente ale unei articulații. Măsuri
de prevenire: un stil de viață echilibrat, poziție corectă a
capului, consumul de fructe și legume, respectarea
regulilor de circulație sau protecția muncii.
totalitatea oaselor. Oasele sunt de mai multe tipuri:
lungi (femurul), scurte (falangele), late (omoplat),
pneumatice (în jurul foselor nazale), sesamoide (în
lungimea unui tendon).
Scheletul este împ. în 3 regiuni: sch. capului; sch.
trunchiului; sch. membrelor. Sch. capului cuprinde 2
părți: neurocraniu; viscerocraniu. Neurocraniul este
format din oase perechi (parietale și temporale) și oase
neperechi (frontal, occipital, etmoid, sfenoid).
Viscerocraniul este format din oase neperechi (vomerul,
maxilarul inferior-mandibula) și oase perechi (maxilare,
falatine, nazale, lacrimale, zigomative și cornete nazale
inferioare). Sch, trunchiului este format din 33-34
vertebre care alc. coloana vertebrală, coastele și sternul.
Col. vertebrală este diferențiată în 5 regiuni: cervicală (7
vertebre), toracală (12 v), lombară (5 v), sacrală (5 v),
coccigiană (4-5 v). Col. vertebrală prezintă 4 curburi
fiziologice. Coastele sunt 2 perechi de arcuri osoase.
Primele 7 perechi sunt coaste adev deoarece se
articulează prin câte un cartilaj propriu la stern. Urm 3
sunt coaste false deoarece se articulează la cartilajul
celei de a 7-a pereche de coaste. Ultimele 2 perechi sunt
flotante și rămân libere. Sternul (osul pieptului) este un
os lat situat pe linie mediană și este format din 3 părți
(corp, manubriu, apendice xifoid). Coloana vertebrală
toracică împreună cu sternul și coastele formează cutia
toracică.
Scheletul membrelor cuprinde 2 tipuri de oase: o. ale
centurilor și o. ale părților libere ale membrelor.
Scheletul membrelor superioare cupr. oasele centurii
scapulare (omoplat și claviculă) și oase ale părții libere a
membrelor superioare (humerus, radius și cubitus,
carpiene(8), metacarpiene(5), falange(14) ). Scheletul
membrelor inferioare cuprind oasele centurii pelviane (2
oase coxale); oasele membrelor liber inferioare (femur,
rotula, tibia, peroneul, tarsiene(7), metatarsiene(5),
falange(14).
Creșterea oaselor. Formate, oasele cresc în lungime și în
grosime. Creșterea în lungime: este caract. pt oasele
lungi. Se realizează pe seama cartilajelor de creștere care
se găsesc la limita dintre epifiză și diafiza oaselor lungi.
Creșterea în grosime: este caract. pt oasele lungi, scurte
și late. Se realizează prin intermediul unei membrane
conjunctio-vasculare numită periost care acoperă oasele
la suprafață. Creșterea oaselor este influențată de
următorii factori: unele vitaminte A, C, D ; unii hormoni
(hormoni de creștere, h. troidian, h. sexuali)
Noțiuni de igienă și patologie. Deformarea oaselor sunt
reprezentate de: cifoză – caract. prin accentuarea
curburii coloanei toracice; scolioza – devierea laterală a
coloanei vertebrale; lordoza – accentuarea concavității
coloanei vertebrale lombare; piciorul plat – caract. prin
lipsa formării bolții piciorului. Cauze: poziție incorectă a
corpului; purtarea greutății pe o parte; încălțăminte
strâmtă; eforturile prelungite; unele persoane care
lucrează în poziție aplecată. Manifestări: devierea
coloanei vertebrale, dureri. Fracturile: fisurarea sau
ruperea oaselor; sunt de 2 tipuri: închise (când capetele
oaselor nu ies la suprafața pielii și pielea rămâne
intactă), deschise (capetele osoase și mușchii se rup).
Cauze:politraumatisme și accidente. Manifestări:
echimoze(învinețirea zonei respective), dureri articulare,
inflamația articulațiilor, hemoragii. Luxațiile: dislocări ale
elementelor componente dintr-o articulație și în special
ale suprafeței articulare. Cauze: mișcări bruște
necontrolate, politraumatisme, accidente, căzături.
Manifestări: dureri articulare, echimoze, umflarea
articulațiilor. Pot fi: congenitale, datorită unor căzături,
datorită unor infecții. Entorsele: întinderi sau dislocări
ale elementelor componente ale unei articulații. Măsuri
de prevenire: un stil de viață echilibrat, poziție corectă a
capului, consumul de fructe și legume, respectarea
regulilor de circulație sau protecția muncii.