Academia de Studii Economice din Bucureşti

REFERAT
Scopul filozofiei

Facultatea de Management

Coordonator:
Studenţi:

Introducere
 Isaiah Berlin (letonă: Jesaja Berlins) a fost un filozof politic englez şi un
istoric al ideilor, care este considerat ca unul dintre cei mai importanţi gânditori
liberali ai secolului XX.
Isaiah Berlin s-a născut într-o familie evreiască în Riga, Letonia, fiind
ulterior, după imigrarea familiei sale în Anglia, primul elev evreu care a primit o bursă
la All Souls College, Oxford. A obţinut titlul de doctor în litere în anul 1935. În
perioada 1974-1978 a fost preşedinte al Academiei Britanice. Filozofia politică a lui
Isaiah Berlin vădeşte preocuparea în primul rând pentru problema libertăţii şi a
liberului arbitru în societăţi din ce în ce mai mecaniciste şi mai totalitare.
Cartea “Puterea ideilor”, apărută la Humanitas în colecţia “Zeitgeist”, este o
invitaţie la reflecţie lucidă şi un manifest împotriva oricăror simplificări tendenţioase.
Graţie lui Berlin, înţelegem faptul că ideile au deopotrivă putere şi consecinţe, că
există o responsabilitate a actului intelectual. Berlin a lăsat în urmă o operă deschisă, o
metodologie a îndoielii şi, mai ales, o justificare profundă, credibilă şi durabilă a
pariului pe libertatea fiinţei umane.

Scopul filozofiei

Cunoaşterea propriei persoane, cât şi a lumii exterioare, reprezintă scopul

filozofiei şi totodată, tema acestui text.

În prima parte a textului Isaiah Berlin se opreşte asupra întrebarilor pe care

oamenii au tendinţa de a le adresa, în încercarea de a face o distincţie între acestea. El
afirmă că istoria gândirii sistematice este în mare parte un efort continuu de a formula
toate întrebările care îi vin în minte omenirii, în aşa fel încât răspunsurile la ele să intre
în două „cutii” mari: cea empirică, adică întrebări ale căror răspunsuri depind în cele
din urmă de rezultatul observării şi cea abstractă, adică întrebări ale căror răspunsuri
depind de calculul pur, neîmpiedicat de cunoaşterea faptelor. Dacă întrebăm de
exemplu „Ce este o carte?” se răspunde destul de uşor printr-un act de observaţie
empirică. Tot aşa, susţine el, întrebarea „Care e rădăcina pătrată a lui 729?” este
elucidată printr-un calcul în conformitate cu nişte reguli acceptate. Problema se pune

2
insă în momentul în care trebuie să răspundem la întrebări de genul „Ce este timpul?”,
„Sunt cu adevărat toţi oamenii fraţi?”, pentru că aceste întrebări nu conţin indicatori ai
direcţiei în care se află răspunsurile la ele.

În încercarea disperată de a răspunde unor astfel de întrebări, oamenii au

tendinţa de a le reformula astfel încât, la întreaga întrebare, sau, în orice caz, la părţi
din ea să se poată răspunde prin afirmaţii empirice sau abstracte. Scopul acestui
demers este acela de a face dintr-o întrebare „filozofică” una care să poate fi tratată de
o disciplină empirică sau abstractă, devenind astfel parte a unei discipline recunoscute.

De-a lungul timpului s-au obţinut rezultate importante, cum este cazul
astronomiei, care la începutul Evului Mediu putea fi considerată ca fiind o disciplină
„filozofică” câtă vreme răspunsurile la întrebări despre stele şi planete nu erau
determinate de observaţie, experiment, şi calcule, ci se bazau în mare parte pe ceea ce
natura divină ar fi creat. Atunci când întrebările despre astronomie au fost formulate în
aşa fel încât să fie descoperite răspunsuri limpezi, folosind metode de observare şi
experimentare, verificabile atât logic cât şi matematic, a fost creată ştiinţa modernă a
astronomiei. Berlin este de părere că, în urma unui astfel de proces, scopul şi
conţinutul filozofiei nu au foarte mult de suferit, pentru că indiferent cât de multe
întrebari pot fi transformate astfel încât să poată fi tratate în mod empiric sau abstract,
numărul întrebărilor care nu pot fi tratate astfel nu va scădea foarte mult.

În urma succesului înregistrat în cadrul ştiinţelor naturii de către Newton,

prin ale sale legi fundamentale, omenirea şi-a pus problema dacă nu cumva ar putea
aplica unele principii asemanătoare în cazul comportamentului uman şi la analiza
naturii omului, cu scopul de a aşeza ştiinţele umane pe o temelie la fel de solidă. Acest
program a fost însă sortit eşecului, iar întrebările filozofice au continuat să fascineze şi
să tortureze minţile iscoditoare. Acest eşec s-a datorat faptului că oamenii au o
concepţie diferită asupra lumii exterioare, fapt analizat îndeaproape de către gânditorul
Kant1. Lumea unui om care crede că Dumnezeu l-a creat într-un anumit scop, ca are un

1Immanuel Kant (n. 22 aprilie 1727 – d. 12 februarie 1804) a fost un filozof german, unul din cei mai mari gânditori
din perioada iluminismului în Germania. Prin fundamentarea idealismului critic, a exercitat o influenţă enormă
asupra dezvoltarii filozofiei în timpurile moderne.

3
suflet nemuritor, că există viaţă după moarte, în care va plăti pentru păcatele sale, este
radical diferită de cea a unui om care nu crede nimic din toate acestea.

În opinia lui Berlin, obiectul de studiu al filozofiei nu este reprezentat de

componentele experienţei în sine, ci de modul în care sunt ele privite. Sarcina
filozofiei este să descâlcească şi să scoată la lumină categoriile şi modelele ascunse în
ai căror termeni gândesc oamenii, pentru a dezvălui ceea ce este obscur sau
contradictoriu în ele şi a discerne conflictele dintre ele, care împiedică făurirea unor
moduri mai adecvate de organizare, descriere şi explicare a experienţei.

Convingerea lui Berlin este că oamenii nu pot trăi fără să-şi explice
universul şi consideră că una dintre principalele cauze ale confuziei, suferinţei şi
spaimei interioare o reprezintă fidelitatea oarbă faţă de noţiuni perimate, suspiciunea
patologică faţă de orice formă de auto-examinare critică, eforturile frenetice de a
împiedica orice analiză raţională a lucrurilor prin care şi pentru care trăim.

Scopul filozofiei este, după cum afirmă Berlin, să-i ajute pe oameni să se
înteleagă pe ei înşişi, şi, astfel, să acţioneze la lumina zilei, nu pe bâjbâite, în beznă.

4
Bibliografie

1. Isaiah Berlin, „Puterea ideilor” (2012), Editura Humanitas, Bucureşti.

2. tismaneanu.wordpress.com
3. www.wikipedia.org