Ce ascund ranile emotionale de care nu ai scapat

inca si cum le poti vindeca definitiv

- tristetea - frica - - singuratatea - lipsa de iubire - vinovatia -

Cand am citit prima data cartea lui Don Miguel Ruiz despre cele 5 legaminte ale omului superior mi-am dat seama cat de departe eram de ceea ce
inseamna acel "om superior", acel om care isi ia in propriile maini destinul si care isi traieste viata fara regrete, fara frici, cu sufletul plin de fericire si
pace.

Poate ca imbatranesc daca iti scriu despre cum sa iti gasesti puterea si fericirea interioara, poate ca e insa un semn de maturizare. Habar nu am de
unde mi-a aparut aceasta nevoie. Vad din sutele de emailuri pe care le primesc de la tine si de la ceilalti cititori cat de multa suferinta si frica bantuie
in psihologia celor din jurul nostru.

Viziunea

Zilele trecute, la unul din cursurile de NLP (Programare Neuro-Lingvistica) pe care le tin in tara, am fost intrebat care e viziunea mea pentru viitor.

Bineinteles ca daca incep sa vorbesc despre asta, nu mai stiu sa ma opresc. Dupa vreo jumatate de ora deja imi facea semne Liliana, colega mea cu
care tin cursul de NLP si imi dadea de inteles ca e timpul de pauza.

Le-am vorbit atunci despre visul meu de a schimba modul in care se invata si se dezvolta emotional oamenii. Stiu ca e o idee utopica sa imi doresc sa
schimb sistemul de invatamant, dar asta este ceea ce am inceput sa fac de cativa ani buni.

Vreau ca cei care azi invata de la mine sa isi vindece complet ranile acelea emotionale care ii fac pe oameni inchisi si reci la suflet.

Cand vezi un om rece, ursuz, rautacios in realitate acel om este fragil si sufera. Nimeni nu este "rau" de drag, ci doar de nevoie, de teama si
suferinta.

Doar suferinta si lipsa de iubire poate sterge zambetele si poate umbri privirile oamenilor.

Viziunea mea am construit-o in perioada in care mergeam cu tramvaiul si vedeam privirile triste si parca absente ale oamenilor din jurul meu. Cum nu
existau telefoanele cu facebook pe atunci, aveam timp sa ma gandesc la oamenii din jurul meu. Si imi aparea vesnic in minte aceeasi intrebare
obsedanta de care nu mai scapam "Cum apare tristetea si cum apare fericirea?".

Aceaste intrebari au stat la baza sistemului meu de gandire pe care il predau mai departe trainerilor din echipa mea, celor care invata de la mine, la
absolut toate cursurile mele.

Adeline

Acum aproape doi ani s-a nascut fetita mea Adeline. Am plans atunci de bucurie poate pentru prima data. Eram si speriat si fericit in acelasi timp. In
acele momente, cand Adeline se nastea, parca lumea s-a oprit pentru o clipa si am vazut cu alti ochi ceea ce urmeaza sa se intample in viata noastra.

In acele clipe, imediat dupa nastere, cand am luat-o in brate, i-am facut in gand o promisiune. I-am promis ca o sa raman aici si ca o sa fac tot ce pot
ca lumea in care ea va creste sa fie mai buna decat cea in care am crescut si am invatat eu.

Apoi, in noptile care au urmat, am inceput sa ma intreb cum o sa fac sa imi indeplinesc promisiunea tacuta pe care i-am facut-o fetitei mele. Zilnic am
adaugat cate putin la viziunea mea despre lumea noua, despre oamenii pe care ii vad traind in viitor aici, despre generatiile ce urmeaza.

Am fost motivati prin pedeapsa

Azi vad ranile miilor de oameni care au fost invatati cu critica, cu presiunea, cu amenintarile. Vad oameni care nu au timp si nici dorinta sa fie atenti
la ceilalalti, oameni care se simt singuri si tristi dar poarta masca oamenilor de succes si seara cand ajung acasa nu isi gasesc linistea.

Vad oameni care au nevoie sa fie laudati ca sa se simta bine, oameni care si-au pierdut increderea in ei si o cauta la altii, oameni care au nevoie sa
primeasca iubirea pe care ei insisi nu si-o pot oferi.

Si cel mai des vad oameni care se simt vinovati pentru greselile lor din trecut si care nu pot sa isi vorbeasca cu blandete ci doar cu ura si dusmanie.
A fost o perioada cand nu vedeam nimic din toate acestea. Poate pentru ca traiam intr-un turn de fildes sau poate pentru ca nu ma interesa si eram
atent doar la vindecarea ranilor mele.

De cand studiez psihologia am invatat un singur mare adevar: Oamenii care sufera sunt si cei care creaza suferinta altora.

Asa ca tot sistemul meu se bazeaza pe acest principiu:

"Invata-i pe oameni sa isi vindece ranile si ei vor trai fericiti."

Pare un cliseu, dar in realitate e o "harta a comorii" acest principiu. Cand mi-am dat seama de asta, mi-a fost clar si care sunt pasii pe care trebuie sa
ii urmeze cineva ca sa devina fericit:

1. Cunoaste-ti ranile emotionale

Cand zic "rani emotionale" nu spun evenimente prin care ai trecut. Nu ma intereseaza cauzele ci ma intereseaza cum te simti dupa ce ai trecut prin
acele evenimente. Ranile unui om sunt cauzate de zeci, sute de evenimente din viata sa. Gandeste-te la o rana emotionala ca la o rana pe piele ta, ca
si cand te-ai taiat si te doare, dar nu se mai vindeca. Timpul pare sa stearga rana, dar in realitate ea este acolo.

Ranile emotionale pe care le simti:

1. Tristetea
2. Frica
3. Singuratate
4. Lipsa de iubire
5. Vinovatia (rusinea)

Imagineaza-ti cum e sa iti traiesti viata cu aceste emotii in loc sa simti bucurie, liniste, siguranta, iubire, acceptare, incredere.

Dintre toate aceste emotii, cel mai greu mi-a fost sa vindec frica. Fiecare dintre noi avem una sau mai multe rani emotionale principale si altele
secundare.

A trebuit sa sap adanc in subconstientul meu ca sa gasesc izvorul fricilor mele. Am descoperit ca frica aceea venea din perioada in care inca nu
eram nascut, eram inca in uterul matern si mama mea simtea frica pentru viitorul familiei.

Aceea frica era atat de veche in fiecare celula din corpul meu incat mi-a luat ani de zile sa scap de ea. Nu am avut atunci acces la metodele pe care le
cunosc azi.

Ca sa vindeci o rana emotionala nu e suficient sa astepti sa treaca timpul. Nu ai observat ca si daca au trecut ani de la un eveniment, intr-o zi cand esti
mai slab, mai obosit, mai trist, parca rana aceea din trecut te doar la fel ca in prima zi? Timpul uneori vindeca, alteori doar ascunde ranile noastre.

Si atunci ce este de facut?

2. Intelege-ti ranile si afla sensul lor

Exista o metoda pentru a vindeca ranile trecutului tau. De fapt, te-am mintit. Exista multe metode, nu doar una, dar eu o sa iti dau macar o singura
metoda sa ai la indemana pentru ranile tale.

Cel mai profund sistem de vindecare a acestor rani este sa le cunosti si sa nu le ascunzi. Cei mai multi oameni fug de ranile lor, se ascund in munca,
se ascund in alcool, se ascund in relatie, in hobby, etc.

Dar rana vine la suprafata in special in clipele cand esti singur. Am vazut multi oameni care cauta cu disperare sa nu ramana singuri. Nu e normala
aceasta teama de singuratate. Ea apare atunci cand ranile sunt mari de tot si apar inevitabil in acele clipe de singuratate.

Ranile tale emotionale apar in special ca sa iti aminteasca ca au fost perioade din viata ta cand ai avut nevoie de iubire neconditionata si nu ai primit,
ai avut nevoie de protectie si te-ai simtit in nesiguranta si ai invatat sa te temi de viitor.

Toate aceste rani fac din mine un om egoist, care nu poate sa se iubeasca pe sine dar crede ca poate sa ii iubeasca pe altii.

As vrea sa iti descriu tabloul complet al unui om ranit emotional, dar acum m-as lungi prea mult. Daca crezi ca iti este de folos sa intelegi cum arata
psihologia ranilor emotionale, da-mi un email scurt si o sa imi fac timp sa detaliez subiectul.
3. Vindecarea ranilor

Dupa ce ai inteles ce sunt ranile tale, cauzate de lipsa de siguranta, de lipsa de iubire si protectie, e momentul sa te ocupi de ranile tale ca sa le
vindeci.

Tristetea

Tristetea este poate cea mai frecventa rana emotionala. Tristetea apare cand gandirea este predominant pesimista, cand "vezi viata in negru".
Tristetea este ca o cortina de intuneric care acopera zilele tale. Pur si simplu, oricat de frumoasa ar fi viata, nu mai poti vedea decat intunericul din
tine.

Tristetea este semnalul ca ti-ai ratacit drumul prin acel intuneric, ca te-ai indepartat de la cine esti tu cu adevarat. Tristetea apare in clipa in care ti-ai
pierdut busola interioara si nu iti mai urmezi destinul.

Atunci cand te simti trist, poti face eroarea pe care am facut-o si eu, am incercat sa fug de tristete. Imi cautam activitati, cautam sa uit de cauza
tristetii, dar in realitate tristetea era doar un semnal ca eu fugeam de mine insumi.

In ziua in care am spus "stau si imi privesc tristetea in ochi" , tristetea a disparut. Mi-am dat seama ca imi uram tristetea si ma uram pe mine pentru
ca sunt un om trist. In realitate uram totul, uram faptul ca m-am nascut pentru o viata de tristete. Eram la un pas de depresie dar habar nu aveam de
asta.

In clipa in care am avut curajul sa ma uit adanc in inima tristetii si sa nu ma mai mint, sa nu mai fug de ceea ce simt, am descoperit ca de fapt tristetea
aceea era acolo ca sa imi atraga atentia ca ceva nu era in regula in viata mea.

Am descoperit cat de mult ma minteam, am descoperit de ce eram tot timpul obosit si fara chef de nimic, am descoperit ca eu sunt cel care fug de
ceea ce ma face fericit in viata.

Am fost programati de parinti si de profesori pentru un viitor dorit de ei si am ajuns sa traim acel viitor si sa ne uram pe noi insine pentru ca nu facem
ceea ce ne place, ceea ce ne implineste.

Tristetea se naste din diferenta intre cine esti si cine vrei sa pari ca sa multumesti pe alti oameni. Cel mai des lucrez cu oameni care in sufletul lor
sunt poate artisti si in viata de zi cu zi sunt contabili si tristi. Orice incalcare a adevarului tau interior o sa iti provoace tristete.

Tristetea este aroma sufletului tau ce se ofileste fara sa infloreasca macar o data. Atunci cand iti traiesti libertatea, tristetea nu apare in sufletul tau.
Tristetea apare in lanturirile sufletului, niciodata in zborul liber al inimii tale.

Vindecarea tristetii apare prin incalcarea limitelor tale, limite impuse si programate nu de catre tine, ci de catre cei care te-au crescut si educat.

Frica

Frica a fost "sfetnicul" meu cel mai frecvent. Am trait frica inca din uterul mamei si m-am nascut simtind frica in fiecare celula.

Nu stiu daca ti-am mai scris asta, dar in clipa in care te-ai nascut, ai simtit cea mai intensa frica din viata ta. Momentul nasterii este la fel de tensionant
pentru nou-nascut, cum este anticiparea mortii pentru adultul de acum.

In timp ce erai in uterul mamei emotiile pe care le simteai erau de pace si protectie. Apoi mai simteai si revarsarea de emotii provenita de la mama, in
functie de ceea ce simtea mama ta.

Daca mama traia o sarcina linistita, copilul se simte in siguranta. Dar daca perioada de sarcina era agitata, copilul simte agitatia mamei si nu si-o
poate interpreta. Acel uter cald si ocrotitor este singurul univers cunoscut de copilul ce nu stie ca urmeaza sa se nasca. Sentimentul principal pe care
ar trebui sa il ofere uterul este cel de protectie si liniste.

Sunetele care le aude fatul, caldura, lichidul care il inconjoara, hrana care vine exact atunci cand are nevoie, toate acestea ii dau fatului sentimentul de
fericire si protectie.

Apoi, ceva se intampla, nasterea se apropie dar fatul nu stie ce urmeaza. El simte ca acel uter protectiv acum il strange si il impinge in necunoscut.
Pentru prima data, fatul simte teama, o teama care poate sa il urmeze toata viata lui de copil si adult.

Am trecut prin asta, iar teama m-a urmat toata viata. Imi era teama ca nu sunt destul de bun, imi era teama ca nu merit sa fiu iubit, imi era teama ca o
sa mor, imi era teama ca o sa imi fie teama…
Frica este atat de coplesitoare incat te poate controla complet. Vindecarea fricii am inceput sa o testez in adolescenta cand am citit in cartea Dune o
"mantra" impotriva fricii.

Nu mai imi amintesc exact cuvintele dar imi amintesc sensul lor. A fost pentru mine ca un val de pace cand am exersat aceasta metoda.

Cand simteam frica, imi repetam de zeci de ori frazele urmatoare "Las frica sa treaca prin mine si peste mine. Si, dupa ce va fi trecut, privesc in
urma ei. Pe unde a trecut frica nu va mai ramane nimic. Voi ramane doar eu."

Invatasem aceste propozitii si m-au salvat de frica pe care o simteam. La inceput ma agatam de cuvintele din aceasta mantra ca de un aliat. Apoi,
ceva mai profund s-a produs. Am inteles la ce se referea ultima parte cand ziceam "Voi ramane doar eu".

Cu timpul am vazut ca de fapt sursa fricii este in mine. Eu eram cel care, prin gandurile mele, imi construiam frica sau o distrugeam, instantaneu,
printr-un singur gand.

Doar ca nu reuseam asta de la inceput. Am avut nevoie de practica. Frica era atat de adanc imprimata in celulele mele incat credeam ca ceea ce eu
gandeam era real. Frica e periculoasa pentru ca iti da senzatia ca ceea ce tu gandesti este real.

Daca e sa fiu mandru de ceva, sunt de faptul ca am invatat ca frica este ascunsa in gandurile mele si ca eu sunt cel care decid daca sa o provoc sau
sa o opresc.

Frica dispare atunci cand nu fugi de ea ci o observi. Exact ca si tristetea. De fapt ranile emotionale se mentin atata timp cat tu privesti in alta parte si
nu privesti la tine insuti.

Singuratatea

Singuratatea vine la pachet cu lipsa de iubire. Ar trebui sa le tratez impreuna, dar le-am gandit separat asa ca o sa le descriu pe rand.

Senzatia de singuratate vine din teama de abandon, din acel sentiment ca nimeni nu o sa te vrea, ca nu exista cineva care sa te inteleaga si sa te
accepte asa cum esti.

Singuratatea este tristetea pe care o simti cand uiti cine esti. "Ma simt singur" inseamna pentru cei mai multi dintre oameni "nu ma simt iubit".

Am vazut cum se vindeca teama de singuratate pe masura ce inveti cum sa te iubesti pe tine insuti.

Despre iubirea de sine o sa iti vorbesc la singuratate. Pentru ca simti senzatia de singuratate doar daca nu te poti iubi pe tine.

Fac o paranteza ca sa iti spun ca iubirea de sine este esentiala pentru cine vrea sa aiba o relatie de cuplu fericita. Si cine nu vrea asta!?

Din pacare majoritatea oamenilor au fost educati sa nu se iubeasca pe ei insisi. Am fost invatati ca prima data sa ii iubim pe ceilalti si apoi pe noi
insine. Cel care se iubeste mai mult pe sine e etichetat ca egoist si nimanui nu ii place sa fie egoist.

Mie imi place sa fiu egoist pentru ca acest lucru inseamna ca am grija de mine in primul rand.
Cred ca religia ne-a facut o gramada de daune psihologie si aceasta lipsa de iubire de sine este cea mai distructiva.

Am fost educati ca nu e normal sa avem grija de propria persoana, am fost educati ca fericirea vine din exteriorul nostru, ca fericirea mea este ori la
alta persoana, ori undeva departe intr-un cer metafizic.

Secole la rand, generatii de oameni au fost programati sa creada ca fericirea lor vine din exteriorul lor si ca nu au in interior acces la
fericire.

Azi platim aceasta minciuna. Ne conducem viata, relatiile de iubire dupa credinta ca fericirea mea sta in puterea altora si nu tine de mine.

Mecanismul e simplu.
Atunci cand inveti ca ceva e gresit la tine si ca iubirea vine doar in prezenta perfectiunii, inveti ca nu poti sa iubesti ceva gresit.

Cand eram mic ma simteam iubit doar cand faceam pe placul adultilor, adica cand imi incalcam dorintele mele si ma supuneam dorintelor lor.

Asta m-a facut sa invat ca pot sa primesc iubire doar daca cedez cate putin din Eu-l meu in fiecare zi. Ca sa ma simt iubit trebuia ca pe zi ce trece sa
fiu tot mai putin Eu si tot mai mult Tu.

Cu cat eram mai dispus sa ascult ce vrea adultul cu atat acel adult imi transmitea ca ma accepta si ma simteam iubit si protejat.
Asa invata copilul sa se "micsoreze" pe sine pentru a primi iubire si acceptare. Ajuns adult, ma uit in oglinda si ma intreb "cine naiba mai sunt eu?".

Acesta e poate momentul de trezire, cand te uiti in oglinda si zici "Ani de zile am fost cine au vrut altii. Acum e momentul sa fiu cine vreau eu sa fiu."

Te simti singur pentru ca te-ai parasit pe tine insuti. Doar cand te intorci la tine insuti, o sa devii acel om extraordinar care ai visat sa devii din
copilarie.

Dar ca sa poti face asta trebuie sa depasesti demonul fricii de care am vorbit mai sus. Cand frica e in viata ta, o sa alegi locul caldut din care nu vei
putea pleca prea curand.

Te simti atat de singur incat vrei sa "imparti singuratatea cu cineva"? Asa suna o replica a celor care vor o relatie de cuplu. Cand vrei o relatie de
cuplu pentru ca te-ai saturat de singuratate, uita-te in oglinda.

Te vei simti singur si in relatia de cuplu. Pentru ca vei gasi un partener exact ca tine, care nu se poate iubi pe sine si care simte tot teama de
singuratate. Doua singuratati in aceeasi camera, nu fac o relatie de iubire.

Cat timp traiesti emotia de singuratate nu vei gasi un partener care si-a depasit teama aceasta de singuratate.

Ca o paranteza despre relatii de cuplu.

Exista doua tipuri de relatie:
1. Intre doua persoane care pot sa ofere iubire
2. Intre doua persoane care au nevoie sa primeasca iubire

Cei care au nevoie sa primeasca iubire sunt cei care nu stiu cum sa se iubeasca pe sine. Asa ca au nevoie de o "transfuzie" cu iubire zilnica de la
partener. Sunt cei care au rani emotionale.

Cei care pot sa iubeasca sunt putini, sunt cei care au trecut prin perioada de vindecare a sufletului si am invatat sa se iubeasca pe sine, apoi cand
sufletul lor a devenit plin de iubire sa ofere iubire si altora. Acesti oameni sunt cei pe care ii doresti parteneri in relatie, dar nu o sa vina langa tine decat
cand tu ai ajuns pe acelasi nivel de evolutie (ti-ai vindecat si tu ranile emotionale).

O rana emotionala e ca o gaura intr-un sac. Oricat ai turna grau in acel sac nu o sa se poata umple niciodata. Cand rana e vindecata, sacul e plin si
poti oferi si altora din bogatiile tale interioare.

Cat timp esti ranit, vei cersi atentie, iubire, protectie. Ceea ce e mai rau este ca societatea a ajuns sa schimbe valorile si cand partenerul este un
cersetor de iubire pare ceva de laudat in loc sa fie trimis la psiholog.

Gelozia si teama de a nu pierde partenerul a ajuns sa fie considerata parte a iubirii cand de fapt este doar o rana emotionala profunda si un indicator al
lipsei de iubire.

Lipsa de iubire neconditionata

Stii senzatia aceea pe care o simti cand iubesti ceva sau pe cineva? Sunt oameni care mi-au spus ca nu au simtit-o niciodata.

Cand vorbesc de iubire, vorbesc de iubire neconditionata. Aceea senzatie de iubire care nu are treaba cu cine este o persoana, ce face sau ce nu
face aceea persoana.

Cand iubesti doar pentru ca te simti iubit, nu este iubire ci este comert. Si cel mai mare criminal poate sa iubeasca persoana de la care primeste iubire.
Dar nu este vorba de iubire ci de comert cu sentimente. "Eu iti dau 1 kg de iubire, da-mi si tu tot atat sau chiar mai mult."

Iubirea neconditionata o simti atunci cand nu ai nevoie sa primesti ceva in schimb. E acel sentiment care iti umple toata fiinta si nu e conditionat de
nimic.

Nu ai nevoie ca aceea persoana sa fie langa tine, nu e nevoie ca aceea persoana sa te iubeasca, nu e nevoie ca aceea persoana sa te respecte sau
sa iti implineasca dorintele. Iubirea neconditionata nu este un act de relationare intre oameni ci este un indicator de evolutie al omului.

Atunci cand trec pe langa tine si te salut cu "Buna ziua" este o actiune de relationare, dar sentimentul pe care il simt de iubire, nu are legatura decat
cu cel care simte aceea iubire.

Atunci cand nu te simti iubit neconditionat ceva se sfarma in interiorul tau. Dar cerintele noastre sunt mari. Sunt putini oameni care pot sa iubeasca asa
si asta doar dupa ce si-au vindecat suferintele emotionale, ranile lor interioare.
Cat timp inca ai rani emotionale, toata energia ta este concentrata pe suferinta, nu o poti converti in iubire neconditionata. Iubirea apare cand totul este
in regula in viata ta. Iubirea este o consecinta a echilibrului tau interior. Nu poti incepe evolutia de la iubire. Iubirea aceasta este ultimul pas,
niciodata primul.

Cine zice ca simte iubirea neconditionata dar apoi sufera, minte si se minte singur.

Lipsa de iubire vine la pachet cu senzatia ca nu esti important, ca nu esti acceptat. Una dintre dorintele noastre cele mai puternice este sa ne simtim
acceptati de ceilalti. Cumva, asa ne validam noi ca persoane.

Daca tu ma accepti si ma iubesti, inseamna ca sunt valoros. Ne extragem sentimentul de valoare personala din iubirea pe care o primim de la cei din
jur. Dar asta tot pana in ziua in care ne vindecam ranile si simtim acel sentiment de valoare interioara si stima de sine.

Cat timp nu te simti iubit, asta iti blocheaza foarte multe alte emotii si ganduri pozitive. De exemplu nu vei avea incredere in tine, nu vei avea motivatie
interioara, nu vei avea curajul de a trece dincolo de zona de confort, etc.

Cred ca rezolvarea iubirii de sine este printre cele mai valoroase trepte in evolutia personala.

Vindecarea lipsei de iubire porneste de la iertarea propriilor erori. Dar o sa ai detalii zilele urmatoare la emailul despre Vinovatie si Rusine.

P.S. Sunt tare curios sa aflu daca esti genul de persoana care se iubeste pe sine sau care se critica pe sine. Daca ai nevoie de o metoda
pentru vindecarea lipsei de iubire de sine, scrie-mi ca sa iti trimit.

P.S. 2 Zilele urmatoare iti scriu despre rana emotionala a Vinovatiei (sunt 7 forme de vinovatie care iti blocheaza emotiile si am nevoie sa
imi zici daca esti interesat sa aflii detalii).