ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU AFECŢIUNI DERMATOLOGICE

NOŢIUNI DE ANATOMIE Şl FIZIOLOGIE A PIELII

Pielea:
 înveliş conjunctivo-epitelial, care acoperă organismul pe toată suprafaţa sa externă;
 la nivelul cavităţii bucale, nărilor, anusului şi orificiilor genitale se continuă cu mucoasele care
căptuşesc aceste orificii.
Structura pielii:
 epidermul - partea externă, formată din ţesut epitelial stratificat, o pătură cornoasă şi una
mucoasă;
 dermul - format din ţesut conjunctiv stratificat, un strat papilar şi unul reticular;
 hipodermul (ţesutul subcutanat) - format din ţesut conjunctiv, care cuprinde
fascicule conjunctive, între care se găsesc celule adipoase.
Anexele pielii:
 cornoase: părul şi unghiile
 glandulare: glande sudoripare şi glande sebacee.
Funcţiile pielii:
 funcţia de protecţie: mecanică, antiinfecţioasă, termică, contra radiaţiilor solare
 funcţia de termoreglare
 funcţia de sensibilitate tactilă şi termică
 funcţia metabolică
Condiţia principală pentru a-şi îndeplini rolul este integritatea ei. Importanţa pielii în viaţa
organismului reiese şi din faptul că starea organismului se oglindeşte în aspectul şi culoarea ei.

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU AFECŢIUNI DERMATOLOGICE:

Culegerea datelor:
 circumstanţe de apariţie a afecţiunilor dermatologice :
o infecţii virale (ex. herpes) - transmitere prin contact direct cu leziuni sau secreţii
infectate
o infecţii bacteriene cutanate (ex. impetigo, erizipel), produse frecvent de stafilococ şi
streptococ.
ERIZIPEL (agent etiologic- streptococul b hemolitic grup A)
 IMPETIGO (agent etiologic-stafilococ auriu/streptococ b hemolitic grup A )

o infecţii fungice favorizate de mediu aerob, umed şi temperaturi de 20°-37° C

o prezenţa paraziţilor (epizoonoze: scabia şi pediculoza)
o tratamente medicamentoase (frecvente cu antibiotice, antiinflamatoare nesteroide), care
determină urticaria
o consum de alimente (cum ar fi ouă, lapte, căpşuni) care determină apariţia urticariei
o alergeni inhalaţi (polen, praf etc), care determină apariţia urticariei
o contact cu alergeni: plante, medicamente, păr de animale, cosmetice (dermatită de
contact)
o expunere la factori care induc sau întreţin unele leziuni (ex. expunere la soare, frig, vânt
în cazul unui pacient cu lupus eritematos)
o infecţii TBC
o alţi factori (ex. alcoolul, fumatul, care pot agrava psoriazisul)
Manifestări de dependenţă:
 leziuni cutanate:
o macule
o papule
o vezicule
o flictene
o ulceraţii
o scuame
 se va menţiona:
o distribuţia anatomică a erupţiei (simetrie sau asimetrie)
o forma
o consistenta
o continutul
o data apariţiei
o debutul
o evoluţia leziunilor în timp
o caracterul acut, cronic sau recidivant al leziunilor
o tratamente anterioare
 exemple:
 impetigo: vezicule pe fond eritematos, care după rupere, lasă suprafaţa
denudată; prin uscarea exsudatului se formează cruste galben-brune; distributia:
 perinazal
 perioral
 membre
 erizipel: bule, uneori cu conţinut hemoragic; distributia:
 faţa
 membrele inferioare
 pitiriazis versicolor : macule bine delimitate, izolate sau confluente, în plăci şi
placarde de culoare discret eritematoasă, cafenie sau albă, acoperite cu scuame
furfuracee fine, care se detaşează uşor prin grătare; distributia:
 regiunea centrală, anterioară şi posterioară a toracelui
 rădăcina membrelor
 mai rar faţa, gâtul, ceafa
 scabie: şanţ acarian şi vezicula perlată, leziuni de grataj şi urticarie;distributia:
 spaţiile interdigitale
 articulaţiile coatelor
 genunchii
 regiunea axilară
 regiunea ombilicală
 urticarie: papule roz cu halou eritematos, bine delimitate, pruriginoase, care pot
fi izolate sau confluente, în plăci şi placarde;distributia:
 orice localizare
 alte manifestari:
o febră, frison
o greaţă, vărsături
o cefalee
o edeme
Investigaţii şi examene de laborator:
 examen micologic - constă în recoltarea produselor patologice şi examinarea la microscopul
optic
 examen citologic - din produsele recoltate se face un frotiu care se examinează la microscop
 examen la lampa Wood - utilizat în special în cazul infecţiilor produse de fungi şi bacterii şi în
tulburările de pigmentare
 biopsie cutanată - constă în recoltarea unui fragment de piele şi examinare histopatologică
 imunofluorescenţă
 teste epicutane - se aplică pe tegument antigene suspectate în diluţii standardizate şi se citeşte
reacţia dupa 48-96 ore
 teste prin scarificare - se aplică alergeni standard pe pielea antebraţului, urmată de o uşoară
scarificare; reacţia se citeşte după 10 minute
 I.D.R. - injectare intradermică de antigene; reacţia se citeşte la 24- 48 sau 72 ore
Rolul asistentului medical :
 pregătirea psihică şi fizică a pacientului;
 recoltarea produselor patologice, la indicatia medicului;
 pregătirea produsului pentru laborator;
 efectuarea testelor cutanate, la indicatia medicului.

Problemele bolnavului:
 alterarea integritatii pielii
 potenţial de suprainfectare a erupţiei
 disconfort
 risc de alterare a imaginii de sine sau a imaginii corporale
Obiective:
 ameliorarea durerii
 prevenirea extinderii leziunilor
 prevenirea complicaţiilor
 redobândirea unei imagini de sine pozitivă
 reintegrare socio-profesională
Intervenţiile asistentului medical:
 identificarea şi eliminarea factorilor favorizanţi sau agravanţi
 aprecierea aspectului tegumentelor, mucoaselor şi anexelor:
o culoare
o stare de hidratare
o turgor
o secreţie sudorală
o leziuni cutanate
 izolarea pacientului cu leziuni contagioase
 igiena riguroasă a tegumentelor intacte
 tăierea unghiilor scurt şi igiena acestora, eventual aplicarea de mănuşi pe mâinile pacientului
 î n cazul leziunilor în regiunea fesieră sau organe genitale, se vor utiliza bazinete şi urinare
individuale, sterile
 schimbarea lenjeriei de pat şi de corp, ori de câte ori este nevoie
 aplicarea tratamentului local:
o pudre - rol absorbant
o mixturi - acţiune antiinflamatoare şi antipruriginoasă
o unguente - acţiune emolientă
o creme - acţiune emolientă şi diminuează deshidratarea cutanată
o băi - pentru îndepărtarea crustelor, scuamelor şi pentru hidratare cutanată
o comprese umectate
Asistentul medical va respecta:
 modul de aplicare a tratamentului local:
o tamponare
o fricţionare
o badijonare
o cu spatula
 contraindicatiile de administrare
 modalităţi de îndepărtare:
o pomezile - cu tampoane îmbibate în soluţii uleioase sau antiseptice
o pastele- cu tampoane îmbibate în soluţii uleioase
 pregătirea pacientului pentru efectuarea altor tratamente
o tratament chirurgical
o biopsie incizională sau excizională
o electrochirurgia - distrugerea leziunilor patologice cu ajutorul curentului
electric (electrocauterizare)
o crioterapia - distrugerea prin congelare utilizând azot lichid sau zăpadă
carbonică
o fototerapia - tratament cu raze ultraviolete
o radioterapia - iradiere superficială
o laserterapia
 administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic (calmante,
sedative, antibiotice etc.) şi urmărirea efectului terapeutic
 măsurarea funcţiilor vitale
 observarea apariţiei unor complicaţii
 educaţia pacientului privind:
o măsuri de prevenire a transmiterii infecţiei
o măsuri de prevenire a suprainfectării leziunilor
o necesitatea respectării dietei prescrise
o continuarea tratamentului la domiciliu
o necesitatea unei igiene riguroase
o încurajarea pacientului în a-şi aprecia în mod realist aspectul fizic, în vederea
redobândirii unei imagini de sine pozitive