CRIZA DE ASTM BRONŞIC

DEFINITIE : = criză de dispnee paroxistică expiratorie provocată de stenoza funcţională spastică a

bronhiilor.
Bronhospasmul se datorează
 contracţiei musculaturii
 edemului mucoasei bronşice
 hipersecreţiei bronşice
SURSE DE DIFICULTATE / CULEGERE DE DATE/ FACTORI DETERMINANTI SI
PREDISPOZANTI:
Factori alergici :
 praful de casă,
 polenul
 pulberile
 părul de animal
 alergenele alimentare (carne, albuş de ou, lapte, peşte)
 unele medicamente (penicilină, analgetice)
 detergenţi, coloranţi.
Factori nealergici :
 factorii infecţioşi (bronşite cronice, sinuzite etc).
 expuneri la frig, ceaţă, umezeală, trecerea bruscă de la aer cald la aer rece
 factori emoţionali.
DEBUT:
 survine ,de regula, brusc, mai frecvent noaptea
 este precedata uneori de o stare prodromala ( stranut,rinoree,tuse uscata)
MANIFESTARI DE DEPENDENTA /SIMPTOMATOLOGIE:
 dispnee cu bradipnee ,cu caracter expirator (wizing= expir suierator)
 tuse si expectoratie mucoasa, eliberatoare
 bolnavul este găsit în poziţie şezând (ortopnee), cu capul înclinat spre spate şi sprijinit în
mâini
 faciesul exprimă spaimă şi sete de aer: exoftalmie, gură întredeschisă.
 tegumente palide-cenuşii acoperit de transpiraţii reci
 cianoza perioronazala
 hipersonoritate pulmonară ( la ascultatia pulmonara)

CONDUITA DE URGENTA:
 pozitie comoda care sa favorizeze respiratia
 oxigenoterapie
 chemarea medicului
 la presciptia medicului :
o bronhorelaxante (miofilin)
o preparate cortizonice (HSHC)
o bronhodilatatoare (Salbutamol spray)
o mucolitice ( acetil cisteina )
o
STAREA DE RĂU ASTMATIC
DEFINITIE = stadiul clinic cel mai sever al astmului bronşic. Poate să dureze chiar peste 24 de
ore.
SURSE DE DIFICULTATE /CULEGERE DE DATE /CAUZE :
  Infecţia bronşică difuză (bacteriană, virotică
 Reacţii alergice imediate, provocate de medicamente, de prafuri alergizante din atmosferă
etc
 Abuzul de simpaticomimetice, bronhodilatatoare.
 Medicamente sedative, opiacee, tranchilizante, prin deprimarea centrului respirator.
 Suprimarea brutală a corticoterapiei.
 Utilizarea necorespunzătoare a oxigenului.

MANIFESTARI DE DEPENDENTA/ SIMPTOMATOLOGIE:

 Bolnavul stă în poziţie şezândă, cu toracele împins înainte, cu faţa anxioasă şi semne de
insuficienţă respiratorie accentuată.
 Polipnee, cu expiraţie prelungită şi tiraj.
 Cianoză.
 Transpiraţiile profuze chinuiesc bolnavul, care este „lac de apă".
 Absenţa tusei şi expectoraţiei.
 Diminuarea extremă a murmurului vezicular, raluri bronşice (la ascultaţie).

CONDUITA DE URGENTA:
 orice bolnav în stare de rău astmatic trebuie internat de urgenţă în spital
 în cazurile de gravitate extremă, se transferă în secţia de terapie intensivă, unde pot fi
practicate
 intubaţia traheală, aspiraţia bronşică şi ventilaţia mecanică.
 medicatia-aceeasi ca in criza de astm bronsic
Tratamentul de fond (între crize) indicat de medic, cuprinde:
 înlăturarea cauzei care a determinat
 prevenirea şi tratamentul infecţiei bronşice;
 viaţă liniştită în aer uscat, gimnastică respiratorie;
 cure balneoclimaterice în staţiunile recomandate de medic.

HEMOPTIZIA
DEFINITIE: = expectorarea unei cantităţi variabile de sânge provenind din căile respiratorii.
SURSE DE DIFICULTATE / CULEGERE DE DATE/CAUZE:
 tuberculoza pulmonară.
 bronşiectazia cresterea calibrului si deformarea bronsiolelor datorita distrugerii
componentelor elastice din peretele bronsic, consecinta fiind inflamatie supurativa si
hemoptizie
 cancerul bronhopulmonar.
 stenoza mitrală (datorita faptului ca sangele refluiaza in atriul stang si apoi in venele
pulmonare creste presiunea si apar hemoragii care sunt apoi exteriorizate prin tuse.
 anevrismul aortic (prin erodarea unei bronhii)
 traumatisme toracice şi pulmonare

MANIFESTARI DE DEPENDENTA /SIMPTOMATOLOGIE:

 Senzaţie de gâdilare a laringelui.
 Căldură retrosternală.
 Gust de sânge în gură.
 Tuse iritativă care expulzează sângele.
 Aspect roşu-aprins, aerat, spumos al sângelui expectorat.
  Hemoptiziile mari şi mijlocii determină paloare, anxietate, transpiraţii, tahipnee, tahicardie,
scăderea tensiunii arteriale.

CONDUITA DE URGENTA :
 Repaus absolut, în poziţie semişezândă, în cameră bine aerisită.
 Repaus vocal
 Se dă bolnavului să bea lichide reci în cantităţi mici şi repetate.
 Se aplică pungă cu gheaţă pe regiunea sternală sau asupra zonei presupus sângerândă, ca şi
pe zona genitală (testicule sau vulvă - reflex vaso-constrictor).
 Se combate tusea medicamentos, la indicatia medicului
 medicaţie hemostatică
 transfuzii mici de sânge proaspăt
 igiena corporală se vor face reducând la minimum mobilizarea bolnavului.
 tratamentul chirurgical este indicat in: traumatisme toraco-pulmonare, eroziuni arteriale,
varice bronşice, tuberculoză pulmonară, chist hidatic, cancer bronşic.

PNEUMOTORAXUL SPONTAN (ACCIDENTAL)

DEFINITIE = afecţiune caracterizată prin prezenţa unei colecţii gazoase în cavitatea pleurală.
Aerul pătrunde în pleură printr-o perforaţie patologică a seroasei.

SURSE DE DIFICULTATE / CULEGERE DE DATE /CAUZE:

 Tuberculoză pulmonară 60-70%
 Emfizem pulmonar afectiune caracterizata prin distensia alveolelor, atrofia septurilor
alveolare si cresterea continutului aerian pulmonar
 Chisturi aeriene pulmonare
 Bronşiectazii
 Bronşite cronice
 Tuse convulsivă
 Pneumotoraxul idiopatic benign (cu etiologic necunoscută, apare mai ales la tineri de 18-35
ani).
 Pneumotoraxul traumatic (uneori hemopneumotorax)
o plăgi penetrante (se însoţeşte de hemotorax),
o fracturi costale (un fragment osos ascuţit

MANIFESTARI DE DEPENDENTA/ SIMPTOMATOLOGIE:

 junghi toracic violent (apare brusc, adesea după un efort, chintă de tuse, durere comparată cu
o „lovitură de pumnal");
 dispnee foarte accentuată şi polipnee;
 anxietate, cianoza;
 tuse chintoasă
 colaps sau soc pleural
 semne fizice:
o bombare şi imobilizare a hemitoracelui interesat;
o abolirea murmurului vezicular
CONDUITA DE URGENTA :
 Aşezarea bolnavului în poziţie semişezândă
 Repaus complet, inclusiv repaus vocal
 Combaterea durerii
 Combaterea tusei
  Psihoterapie si terapie anxiolitica
 Oxigenoterapie
 Transporul bolnavului se va face cu menajamente deosebite.

BRONHOPNEUMOPATIA OBSTRUCTIVĂ CRONICĂ ACUTIZATĂ (BPOC

ACUTIZATĂ)
DEFINITIE: = termen generic pentru un grup de boli ale tractului respirator care sunt caracterizate
prin limitarea fluxului de aer. Principalele boli raspunzatoare sunt:bronsita cronica si emfizemul
pulmonar
MANIFESTARI DE DEPENDENTA /SIMPTOME:
 Dispnee cu polipnee, uneori bradipnee expiratorie.
 Cianoză intensă şi difuză, predominând la buze, unghii.
 Transpiraţii .
 Cefalee
 Anxietate sau somnolenţă, stare confuzională, uneori stare precomatoasă.
CONDUITA DE URGENTA:
 Oxigenoterapie
 Drenaj postural
 Aspiratie bronsica
 Tapotaj
 Corticoterapie
 Bronhodilatatoare
 Mucolitice.
BPOC se întâlneşte mai ales la fumători, la cei supuşi noxelor (pulberi şi vapori iritanţi).

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU INFARCT MIOCARDIC ACUT(IMA)

Inima este vascularizata de cele doua artere coronare,desprinse din aorta. Coronara dreapta duce
sange inimii drepte, iar cea stanga –numita si trunchiul comun-se despate in alte doua ramuri,
vascularizand inima stanga.

Obstructia brusca si completa a unei coronare duce la ischemia si ulterior distrugerea muschilui
cardiac prin necrozarea acestuia.

 circumstanţe de apariţie:

o după mese copioase

o efort fizic intens
o expunere la frig
  factori predispozanţi :
o ateroscleroza coronariană
o stenoza congenitală coronariană
o leziuni valvulare
 factor de risc:
o hiperlipemii
o hipercolesterolemii
o alcool, tutun
o obezitate, sedentarism
o diabet zaharat, H.T.A.
o stress

Manifestări de dependenţă (semne şi simptome):

 durere anginoasă
o intensă (atroce, violentă, insuportabilă, şocogenă)
o nu cedează la nitroglicerină sau repaus
o durează peste 30 de minute.
o cedeaza la opiacee
o poate fi tipică (localizată retrosternal, cu sau fără iradieri, instalată brusc şi de
intensitate mare)
o poate fi atipică (regiunea epigastrică).
 semne care însoţesc durerea:
o dispnee, edem pulmonar acut
o anxietate marcată
o soc compensat (tahicardie , cianoza, transpiraţii reci, hipotensiune)
o urmat de soc decompensat ( bradicardie, anurie, hipotensiune)
o greţuri, vărsături
o ameţeli
o hipotensiune
o febra
Examinări complementare care confirma diagosticul:

 Electrocardiograma
o Unde T negative , ample,ascutite = ischemia zonei;
o supradenivelare segmentului ST =leziune la nivelul miocardului ;
o unda Q adanca si larga = necroza miocardului;
 examinări de laborator
o sânge-enzimele cardiace crescute : troponina I si T , creatinkinaza ( CK-MB)
 coronarografie –vizualizarea coronarelor prin introducerea unui caterer prin artera femurala ,
humerala sau radiala, cateter ce va ajunge la nivelul valvulei aortice, moment in care va fi
injectata substanta de contrast.
 ventriculografie radioizotopică
Problemele pacientului

 disconfort prin durere , greata, varsatur

 anxietate ,senzaţia de „moarte iminentă"
 deficit de autoîngrijire
 intoleranţă la efort
 potenţial de complicaţii
Obiective:

 combaterea durerii
 combaterea anxietăţii
 prevenirea complicaţiilor imediate şi tardive
 limitarea extinderii necrozei
 recuperare socio-profesională
Intervenţiile asistentului medical:

a. în etapa prespitalicească:
 combaterea durerii
 oxigenoterapie
 asigurarea a 1-2 linii venoase
 prevenirea aritmiilor ventriculare, conform prescriptiei medicului
 tratamentul complicaţiilor
 transport la spital
b.în spital:

 continuarea măsurilor de prim ajutor

 oxigenoterapie
 asigurarea repausului la pat si ajutor in satisfacerea nevoilor fundamentale (alimentaţie
pasivă la pat, igiena tegumentelor şi mucoaselor, servirea la pat cu ploscă şi urinar)
 monitorizarea funcţiilor vitale
 revascularizare miocardica prin coronarografie urmata de dilatarea mecanica a stenozei
coronariene sau angioplastie coronariana cu stent
 revascularizare miocadica prin operatie de by-pass aorto-coronarian
 calcularea bilanţului hidric
 recoltarea produselor biologice pentru examinări de laborator
 mobilizarea progresivă a pacientului conform indicaţiilor medicului
 educaţia pacientului privind regimul de viaţă postinfarct:
o reluarea treptată şi progresivă a efortului fizic
o alimentaţie echilibrată, adecvată factorilor de risc aterogeni prezenţi
o fizioterapie
o control medical periodic

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ENDOCARDITĂ INFECŢIOASĂ

Endocardita infecţioasă se produce în cursul unei infecţii generalizata a sangelui (septicemie) ca
urmare a multiplicării agenţilor microbieni la nivelul valvelor inimii sau pe leziuni existente.
Vegetaţiile formate pot migra provocând embolii septice .

Culegerea datelor

 locul de pornire a infecţiei poate fi:

o cavitatea bucală (extracţii dentare, amigdalectomie)
o aparat respirator (după bronhoscopie cu biopsie)
o aparat renal (cistoscopie)
o infecţii tegumentare (furuncul).
 persoane cu risc:
o bolnavi cu endocardita infecţioasă în antecedente
o bolnavi cu valvulopatii dobândite (după R.A.A.)
 o bolnavi cu malformaţii cardiace congenitale
Manifestări de dependenţă (semne şi simptome):

 febră, frison, transpiraţii

 slăbiciune, oboseală
 scădere ponderală
 inapetenta
 cefalee
 dispnee
 paloare
 peteşii pe mucoasa bucală şi oculară
 splenomegalie
 hipocratism digital (degete deforate cu unghia bombata in sticla de ceas)
 tulburări neurologice: modificări de comportament, afazie
 semne de embolie la nivelul arterelor periferice
Examinări paraclinice

 echografie cardiac
 electrocardiograma
 hemocultură
 examene de laborator
o sânge: leucocitoză cu neutrofilie V.S.H. crescută,CRP valori elevate
o urină: proteinurie, cilindrurie
Problemele pacientului:

 alterarea nutriţiei prin deficit:inapetenta

 deficit de autoîngrijire:slăbiciune, oboseală
 alterarea proceselor cognitive:afazie
 potenţial de complicaţii:migrarea vegetaţiilor
Obiective :

 combaterea infecţiei
 prevenirea fenomenelor de embolie
 promovarea confortului fizic şi psihic al pacientului
 asigurarea unui aport nutriţional adecvat
Interventiile aistentului medical:

 repaus la pat (spitalizare)

 asigurarea unei alimentaţii uşor digerabile (regim lichid şi semilichid) în perioada febrilă,
apoi regim hipercaloric, reducerea aportului de sodiu
 supravegherea funcţiilor vitale, a stării mentale
 observarea apariţiei semnelor de embolie:
o la nivelul arterelor membrelor (durere, paloare, hipotermie, dispariţia pulsului)
o la nivel renal (hematurie,disurie)
 ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale
 pregătirea pacientului pentru examinări radiologice
 recoltarea produselor biologice pentru examinări de laborator
 administrarea tratamentului medicamentos prescris
 educaţia pacientului privind prevenirea recidivelor - profilaxia infecţiilor (în caz de
intervenţii chirurgicale) pentru cei cu leziuni valvulare
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU PERICARDITĂ ACUTA

Pericardita acută este o inflamaţie a pericardului parietal şi/sau visceral, care evoluează cu prezenţa
unui exsudat pericardic în cantitate variabilă (la început exsudat scazut cantitativ bogat in fibrina ,
apoi exudat abundent sero-fibrinos, hemoragic).

Culegerea datelor

 circumstanţe de apariţie
o infecţii
o T.B.C.
o complicaţii ale I.M.A.
o boli reumatismale
o traumatisme
o in urma unui cateterism cardiac
o in urma unei interventii chirurgicale cardiace
Manifestări de dependenţă (semne şi simptome):

 durere localizată retrosternal

 dispnee: la început moderată, se intensifică odată cu acumularea lichidului, devenind
dispnee de efort
 tuse uscată, sughiţ
 febră, transpiraţii
 în faza exsudativă apar semnele de tamponadă cardiacă (conditie patologica amenintatoare
de viata prin compresia rapida sau lenta a inimii datorita acumularii pericardice de lichid,
puroi, singe )
Examinări paraclinice:

 ecografie cardiaca
 radiografie toracică
 electrocardiogramă
 puncţie pericardică
 IDR la PPD
Examene de laborator:

 hemocultură
 V.S.H., CRP
 A.S.L.O.
 hemoleucogramă
Problemele pacientului:

 Anxietate
 disconfort prin durere cauzata de compresiunea lichidului intrapericardic asupra inimii
 potenţial de complicaţii: afectarea miocardică
Obiective:

 combaterea manifestărilor de iritaţie pericardică

 combaterea infecţiei
 prevenirea complicaţiilor
Intervenţiile asistentului medical:

 repaus la pat (spitalizare)

 poziţie semişezând
 măsurarea funcţiilor vitale
 observarea apariţiei semnelor de tamponadă cardiaca ( dispnee, tahicardie ,tahipnee
hipotensiune arteriala , extremitati reci si cianotice datorita hipotensiunii arteriale).
 ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale
 administrarea tratamentului prescris- simptomatic,etiologic,al complicaţiilor
 oxigenoterapie
 pregătirea pacientului pentru examinări radiologice, explorări funcţionale, puncţie
pericardică
 recoltarea produselor biologice pentru examinări de laborator

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ (HTA)

Hipertensiunea arterială se caracterizează prin creşterea presiunii arteriale (sistolice si/sau

diastolice) peste valorile normale (140/90 mmHg).

Culegerea datelor

 circumstanţe de apariţie
o esentiala -fără cauze directe
o secundară – dupa o un afecţiune renala, endocrina, cardiovasculara, neurologica -
factori de risc
o stres
o fumat
o obezitate
o sedentarism
o ingestie excesivă de sodiu
 persoane cu risc:
o cei cu responsabilităţi sociale crescute
o cei cu regim de viaţă dezechilibrat
o cei cu comportament agresiv, hipercompetitiv
Manifestări de dependenţă (semne şi simptome):

Semnele şi simptomele sunt diferenţiate în funcţie de stadiul H.T.A.

 creşterea moderată a valorilor T.A. tranzitorie

 creşterea permanentă a valorilor T.A.
 cefalee occipitală, frecvent dimineaţa, cu caracter pulsatil
 ameţeli
 astenie
 tulburări de vedere , de memorie şi de concentrare
 parestezii
 palpitaţii, dureri precordiale
 dispnee la efort
 hemoragii (epistaxis, metroragii)
Complicaţii:
  cerebrale (encefalopatie hipertensivă, hemoragii cerebrale)
 cardiace (insuficienţă cardiacă)
 coronare (I.M.A., angor)
 renale (insuficienţă renală)
Examinări paraclinice

 electrocardiograma
 oftalmoscopia (F.O.)
 echografie
Examene de laborator :

 sânge: glicemie, colesterol, creatinină, azotemie

 examenul urinei
Problemele pacientului

 tulburari de vedere
 diminuarea tolerantei la efort
 slabiciune,oboseala
 posibile complicatii
Obiective:

 scaderea valorilor TA in limite acceptabile

 asigurarea confortului
 prevenirea complicatiilor
Interventiile asistentului medical:

 asisurarea repaosului fizic

 combatera factorilor de risc
 masurarea functiilor vitale
 administrarea tratamentului medicamentos prescris
 calcularea bilantului hidric
 regim alimentar hiposodat , hipocaloric ( in obezitate), hipolipidic (in ateroscleroza)
 educarea pacientului pentru o viata echilibrata
 educarea pacientului pentru controale viitoare periodice

Diabetul zaharat tip 1

 se caracterizează printr-o distrugere de către sistemul imunitar a celulelor pancreatice
care secretă insulina si, ca urmare, apare hiperglicemia .

Insulina este un hormon al cărul principal rol este acela de a ajuta celulele să preia glucoza din
sânge pentru producerea energiei.

Simptomele (manifestarile de dependenta )diabetului zaharat tip 1:

• Senzaţia excesivă de foame;

• Senzaţie frecventă de sete;
• Urinare frecventă;
• Pierdere în greutate;
• Stări repetate de ososeală.
Diagnosticarea diabetului zaharat tip 1

Diagnosticul de diabet zaharat tip 1 se stabileşte după măsurarea glicemiei. (65- 120 mg %.) Atunci
când nivelul glicemiei este de peste 126 mg/dl (pe nemâncate) sau de peste 200 mg/dl (în timpul
zilei), se poate vorbi de apariţia diabetului zaharat tip 1.

Cauzele care duc la apariţia diabetului zaharat tip 1:

Diabetul zaharat de tip 1

 Ereditatea
 Factorii de mediu
 Infectiile cu virusi
 Alimentatia (laptele de vaca introdus prea devreme in alimentatia copiilor, cafeaua
consumata de copii )

Tratamentul diabetului zaharat de tip 1

 administrarea zilnică de insulină (ajută la înlocuirea insulinei pe care corpul este incapabil
să o producă ; insulina trebuie injectată sub piele, de mai multe ori pe zi.)

Prevenirea diabetului zaharat tip 1

 adoptarea unui stil de viaţă sănătos, care să includă un regim alimentar echilibrat, sărac în
carbohidraţi (dulciuri, făinoase, cartofi, pâine etc)
 mişcare fizică
 evitarea alcoolului şi a fumatului.

Diabetul zaharat tip 2

 Organismul pacienţilor diagnosticaţi cu această boală produce insulină, însă ea nu
poate fi utilizată corect de către ţesuturi.
Simptomele (manifestarile de dependenta) diabetului zaharat tip 2

• Senzatie permanenta de foame

• polidipsie
• poliurie
• Oboseală;
• Scădere în greutate;
• Probleme de vedere (vedere înceţoşată).

Diagnosticarea diabetului zaharat tip 2

 măsurarea nivelului de glucoză din sânge (se va evidentia hiperglicemie).
 istoricul familial al pacientului
Cauze:
 Ereditarea
 Obezitatea
 Hipertensiunea
 Hiperlipemia
  Sedentarismul

Tratamentul diabetului zaharat tip 2:

 antidiabetice orale (ajută la înlocuirea insulinei pe care corpul este incapabil să o producă)
 adoptarea unui anumit regim alimentar ( hipoglucidic)
 Adm de insulina cand tratamentul cu antidiabetice orale nu da Complicaţiile diabetului
zaharat tip 2
Prevenirea diabetului tip 2:
 este adoptarea unui stil de vaiţă sănătos care să includă o alimentaţie naturală şi sport.
HIPERGLICEMIA :
Cauze:
 abaterile alimentare
 episoadele infecţioase
 episoade chirurgicale
Manifestări:
 oboseala
 somnolenţă
 Inapetenţă
 greţuri, vărsături
 diaree
 tahicardie
 hipotensiune arterială
 piele uscată
 pierderea lentă a conştientei
 respiraţiei Kusmal.
HIPOGLICEMIA:
Cauze:
 excesul de insulina
 ingestia incompletă de hidraţi de carbon
 lipsa controlului glicemiei.
Manifestari:
 ameţeli
 astenie
 piele rece
 transpiraţii
 HTA
 pierderea bruscă a conştientei
 respiraţie normală

SEMNE SI SIMPTOME (MANIFESTARI DE DEPENDENTA) IN TRAUMATISME:

A.Semne locale:

1. Durerea

2. Hemoragia= pierderea de sange inafara vaselor

Clasificare:

a) In functie de sursa sangerarii:

 -arteriala=sangele este de culoare rosu aprins si se exteriorizeaza in jet

 -venoasa=sangele este de culoare rosu inchis si are curgere continua
  -capilara=sangerarea este difuza

b) In functie de nivelul la care se exteriorizeaza:

 -hemoragia interna=hemoragia nu este evidenta, catre diagnostic ne orienteaza semnele

indirecte(in hemartroza apare tumefactia cavitatii articulare)
 -hemoragia externa=evidentiata clinic
 -hemoragia exteriorizata=sangerarea are loc in interiorul unei cavitati naturale de unde se
elimina ulterior(hematemeza)

c) In functie de cantitatea de sange pierdut

 -hemoragii minore=se pierd pana la 500 ml sange

 -hemoragii medii= se pierd 500-1000 ml sage
 -hemoragii mari=se pierd 1000- 2000 ml sange
 -hemoragii foarte mari =se pierd peste 2000 ml sange

Masuri de prim ajutor

a)Hemostaza provizorie =pansamentul compresiv al placii; se poate recugre la folosirea garoului

dezlegandu-l la fiecare 10 min, intervalul maxim de timp 1- 1,5 ore

b)Pozitionarea pacientului in trendelenburg= favorizeaza returul venos catre organele vitale

c)Prinderea a 1-2 linii venoase si reumplerea volemica

3. Plaga=solutie de continuitate la nivel tegumetar asigurand comunicarea intre mediul exterior si

tesuturile profunde

4. Hematomul fracturar=aculumarea la nivelul focarului de fractura a unei cantitati mai mult sau
ma putin importante de sange.

5. Edemul= marirea de volum a unei extremitati datorate cresterii cantitatii de lichid

extracelular.Poate fi plastic(lasa godeu)sau elastic(fara godem)

6. Deformarea regiunii

 -poate avea drept cauza tumefactia locala a partilor moi, hematomul post traumatic sau
deplasarea fragmentelor fracturate osoase.

7. Scurtarea membrului=scurtarea unuia dintre membre prezinta o importanta clinica majora in

cazul membrelor pelvine

 -pentru a diferentia inegalitatile reale de lungime ale membrelor de inegalitatile aparente

este nevoie de o tehnica corecta de masurare.
 -pacientul va fi asezat in decubit dorsal astfel incat bazinul sa fie asezat perpedicular pe axul
corpului iar membrele inferioare sa fie paralele intre ele.
 -se va masura distanta de la spina iliaca antero-superioara pana la varful maleolei interne,
comparativ pentru cele doua membre