Noțiunea și trăsăturile criminalității masculine

Apriori demarări procesului de analiză a fenomenului criminalității masculine trebuie să

relevăm o serie de idei cu caracter general, incidente în prezenta cercetare. Astfel, pornim de la
definirea criminologiei ca fiind o ştiinţă socio-juridică care studiază criminalitatea, cauzele si
conditiile ei (determinatele criminogene), personalitatea infractorului precum şi căile şi metodele
de prevenire şi combatere a criminalităţii. Aşadar, criminologia este formată de următoarele
instituţii de bază (piloni):
a) Criminalitatea,
b) Cauzele şi condiţiile ei,
c) Personalitatea infractorului,
d) Căile şi metodele de prevenire şi combatere a criminalităţii.
Studierea crminalităţii în general și a celeli masculine în special include în sine studierea
unor astfel indicatori ca nivelul, starea, structura si dinamica fenomenului dat.
Prin urmare, analiza conceptului/ fenomenului criminalității masculine am efectuat-o
pornind de la pilonii de bază ale criminologieiei: definirea primordială a criminalității masculine
și stabilirea trăsăturilor acesteia, identificarea și analiza cauzelor criminalității masculine,
cercetarea tematicii personalității infractorului masculin în raport cu cel feminin, determinarea
căilor și metodelor de prevenire și combatere a criminalității masculine.
Indivizii pot exercita o influenţă pozitivă sau negativă în cadrul unor relaţii interpersonale,
fapt ce determină o diferenţiere între aceştia. Fiecare individ încearcă să-şi manifeste propria sa
libertate şi existenţă în cadrul sistemului social, stăpânindu-şi mai mult sau mai puţin impulsurile.
Tendinţele diverse şi varietatea trebuinţelor (după mediul social, gradul de cultură, etc), determină
gradul de participare al indivizilor la săvârşirea de infracţiuni.
La nivel global situația criminalității relatează că, 80-90% din activitățile criminale sunt
comise de bărbați. Astfel se manifestă o diferență semnificativă dintre rata criminalității masculine
și a celei feminine, mai ales în cazul infracțiuni violente.
Infracţiunile cele mai uzitate de bărbaţi sunt: furturile, tâlhăriile, violenţele.
Populaţia agresională masculină este predispusă înspre infracţiuni grave, determinate de
ipoteze cauzale agresionale: salarii scăzute, absenteism şcolar, manifestaţii empirice ale grupului
social frecventat, înlănţuirea fenomenelor întâmplătoare, număr mare de alternative etc.
Sexul reprezintă ansamblul trăsăturilor morfologice şi sociale prin care indivizii umani se
împart în bărbaţi si femei. Diferenţele dintre sexe se explică prin factori de natură biologică,
psihică, socială şi culturală. Din acest punct de vedere, bărbaţii se deosebesc de femei în plan
anatomo-morfologic, fiziologic, psihic şi social, precum şi prin manifestările comportamentale.1
Datorită acestor deosebiri, în criminologie au apărut un şir de teorii ale deosebirii dintre sexe.
Bineînțeles, diferenţa între caracterele anatomice, fiziologice şi psihologice ale sexelor,
precum şi între condiţiile sociale, morale şi economice ale acestora, este relevantă şi pentru
criminalitate, căci aceasta nu este un fenomen impersonal, ci este o formă de materializare a
conduitei fiinţelor umane. Este cert stabilit faptul că atât pe plan psihologic cât și fiziologic, între
bărbat şi femeie există deosebiri esenţiale, dar sunt discutabile originea, aspectele cantitative și
calitative, efectele acestor deosebiri, şi prin urmare ale inegalităţilor dintre sexe.
Printre primele cercetări în această problemă se înscriu opiniile savantului Traian Pop,2
care consideră deosebirea dintre bărbat şi femeie ca fiind de ordin multiplu:
1) deosebirea dintre bărbat şi femeie este de ordin biologic, avînd o natură atît de profundă,
încît determină superioritatea integrală şi constantă a bărbatului faţă de femeie. Caracterele
anatomice, fiziologice, psihologice, intelectuale mai superioare ale bărbatului îl fac pe acesta, sub
toate raporturile, superior femeii. Această superioritate biologică, esenţială, a bărbatului îi asigură,
în mod firesc şi superioritatea socială. Anume, inferioritatea biologică a femeii este cauza fatală a
inferiorităţii sale, în toate domeniile vieţii, a tuturor pretinselor nedreptăţi;
2) deosebirile şi inegalităţile dintre sexe sunt arbitrare. Bărbatul fiind mai puternic fizic, în
mod arbitrar, tiranic, impune femeii umilinţa inegalităţii şi a subordonării;
3) deosebirea constă şi în misiunea distinctă a celor două sexe. Deosebirile sunt esenţiale
şi necesare pentru armonia societăţii. Caracterele, însuşirile distincte ale bărbatului şi ale femeii se
completează şi armonizează pentru a colabora în unire. Totuşi, după Traian Pop, nu există o
deosebire vădită între caractere, însuşiri etc. Unele caractere şi însuşiri sunt superioare la bărbaţi,
iar altele la femei. Nu se poate vorbi de superioritatea unui sex asupra celuilalt. Inferioritatea unor
caractere sau însuşiri se compensează cu superioritatea altor caractere sau însuşiri. Deci, femeia
este atât inferioară, cât şi superioară bărbatului.
De deosebirile anatomice, fiziologice, psihologice şi intelectuale dintre sexe s-a preocupat
şi cercetătorul francez Henri Marion,3 care consideră că deosebirile anatomice şi fiziologice dintre
bărbat şi femeie ar fi: constituţia anatomică, fizică mai puternică a bărbatului, decît a femeii;
scheletul şi constituţia femeii mai mică, mai slabă ca a bărbatului; talia, statura şi greutatea corpului
femeii mai mică; musculatura femeii este mai slab dezvoltată decît cea a bărbatului, de unde
urmează că bărbatul este mai puternic, viguros din punct de vedere fizic; inima femeii în general

1
Mateuţ Gh., Criminologie (note de curs), Arad, 1993, p.132.
2
Pop Traian, Curs de criminologie, Cluj, 1928, p.561-562.
3
Marion Henri, Psyhologie de la femme, VIII-me Ed., Paris, 1921, p.49-57, citat în
http://drept.usm.md/public/files/CRIMINologie-Vol2341cc.pdf, Fenomenologia criminalității, p. 116.
este mai mică şi mai uşoară decît a bărbatului etc. Totuşi, Marion consideră aceste însuşiri şi
caractere drept secundare, relevînd că este firesc ca puterea musculară etc. la femeie să fie mai
puţin dezvoltate, decît la bărbat, fiindcă de secole s-a făcut prea puţin apel la ele. Dar, diferenţele
ce există sunt mai profunde, ireductibile, fiind legate de funcţia maternală a femeii, care este esenţa
sa. Toate caracterele morfologice, fiziologice şi psihice, ce depind sau se leagă de funcţiile sale
proprii, ca instinctul matern, gestaţia, constituie natura sa proprie în forma cea mai evidentă. De
aici decurg toate inferiorităţile, dar şi superiorităţile femeii.
Deosebirile psihice între bărbat şi femeie ar fi mai esenţiale, decît cele fizice. La femeie
prevalează capacităţile, însuşirile, calităţile sufleteşti, iar la bărbat capacităţile, facultăţile
intelectuale. La femeie predomină sentimentul, la bărbat raţiunea. Femeia este mai sensibilă, mai
impresionabilă, mai sentimentală, mai capricioasă, mai pasionată decît bărbatul. Bărbatul este
volitiv, femeia este afectivă. Bărbatul are o capacitatea mai mare de reflecţie, de logică, de creaţie,
de abstracţie, de aprofundare. Femeia, pe de altă parte, are o capacitate mai mare de intuiţie, de
observaţie, de recepţie etc. La diferenţele anatomice, fiziologice şi psihologice dintre sexe se
adaugă şi diferenţele de secole ale tratamentului lor. Bărbatul şi-a creat şi menţinut o situaţie
superioară, de dominaţie asupra femeii, ultima fiind oprimată, umilită şi nedreptăţită de bărbat.4
Printre cele mai ample studii în această problemă se numără şi opera lui J. Finot,5
“Prejudecata şi problemele sexuale” care menţionează că cu cît ne întoarcem mai înapoi în timp,
cu atît găsim mai rea, mai inferioară situaţia femeii. Evoluţia situaţiei femeii merge paralel cu
evoluţia civilizaţiei şi progresului uman. În orînduirile primitivă, sclavagistă, feudală şi chiar
capitalistă, bărbatul îi stima pe oamenii mai tari decît el şi-i dispreţuia pe cei mai slabi, printre care
se găsea şi femeia. În toate (cu mici excepţii) culturile vechi bărbatul era cel venerat sau divinizat.
În mâinile bărbatului se centraliza puterea materială şi spirituală. Omul secolelor trecute vedea în
femeie un spirit rău, un fel de zeiţă a răului. Foarte puţini gânditori, scriitori şi filosofi au apreciat
femeia, văzînd în ea o consolatoare şi inspiratoare divină a bărbatului. “Lucru curios, bărbaţii care
au practicat cel mai nobil cult al femeii, le-au aşezat printre cele mai mari şi generoase spirite ale
pămîntului.
Dante şi Plutarh au fost cei dintâi care au ştiut a cînta femeia sublimă în sufletul său,
înţelegătoare în inteligenţa sa, adevărată călăuză şi înger protector al umanităţii”.6 Astfel, femeile
shakespeariene: Desdemona, Isabelle, Persida, Silvia, Rosalinde, Viola, Virgilia etc. – rămân
incomparabile ca graţie, devotament, delicateţe, sentimente sau sacrificii. Aceste femei strălucesc

4
Pop T., op. cit., p.563.
5
Finot Jean, Prejuge et problems des sexes, Paris, 1913, p.105-132, citat în
http://drept.usm.md/public/files/CRIMINologie-Vol2341cc.pdf, Fenomenologia criminalității, p. 116.
6
Pop T., op. cit., p.565
prin prezenţa lor de spirit, bunul lor simţ, raţionamentul lor cuminte şi clarvăzător. Dar, pe de altă
parte, mulţi bărbaţi celebri s-au arătat a fi mesoghini şi sceptici, cruzi şi iraţionali faţă de femeie.
Printre aceştia au fost Voltaire, Rousseau, Montesquieu, Diderot şi alţii. Spre exemplu, Napoleon,
adversar hotărît al femeii, a impus prin spiritul său autoritar redactorilor Codului civil, ca să
sancţioneze prin lege supremaţia bărbatului revendicată de secole; Schopenhauer prezenta femeia
sub forma unui monstru apocaliptic; filosoful Neitzsche se cutremura la gîndul eliberării apropiate
a femeii; Strindberg şi Moebius prezentau femeia nu numai ca mai inferioară bărbatului, ci şi ca
inamica sa crudă şi neîmpăcată; Weininger elaborează teoria superiorităţii absolute a bărbatului,
pe care femeia nu o poate atinge şi nici apropia. Femeia nu poate fi genială, nu are nici
personalitate, nici suflet, nici voinţă, nici moralitate – zice autorul.7
Întru susţinerea principiului egalităţii dintre sexe s-a ridicat Finot8, devotat partizan al
feminismului, care susţine că femeia nu este inferioară bărbatului. Atîtea femei celebre strălucesc
în literatură, artă şi ştiinţă. Geniul şi inteligenţa nu se datorează sexului. Femeia este atît inferioară,
cît şi superioară bărbatului. Dacă într-un domeniu femeia nu este superioară, ea îl depăşeşte pe
bărbat în domeniul vecin. Femeia, deci, este egală cu bărbatul căci nimic nu autorizează
inferioritatea ei din punct de vedere intelectual, moral sau fiziologic. Nu sunt condiţii organice
implacabile, care ar impune femeii o mentalitate mai slabă. Chiar şi maternitatea, care separă cele
două sexe, le face, dintr-un anumit punct de vedere, diferite, dar nu inferioare unul altuia.
Ca un argument în susţinerea principiului egalităţii dintre sexe apare Gina Lombroso,
distinsă intelectuală cu reputaţie mondială, doctor în litere şi doctor în medicină, fiica lui Cesare
Lombroso şi soţia celebrului istoric italian Fererri. Lucrarea sa “L’ame de la femme”, este un
studiu care face portretul cel mai reuşit al femeii, punînd la punct situaţia sexelor şi raporturile
dintre ele. Aşa, autoarea încearcă să combată tendinţa de masculinizare a femeii, tendinţa care va
priva societatea de un ajutor preţios, fără a da femeii fericirea pe care speră s-o obţină.9 Afară de
diferenţele fizice şi morale dintre cele două sexe, mai este o diferenţă de ordin psihologic
dominantă. Această diferenţă constă în aceea că femeia este altruistă, alterocentristă, în sensul că
ea aşează centrul plăcerii şi ambiţiei sale nu în sine însăţi, ci într-o altă persoană pe care o iubeşte
şi de care voieşte să fie iubită: soţ, copii, tată, prieten etc. În opoziţie cu femeia, bărbatul este
egoist, egocentrist, în sensul că tinde să facă din sine, din interesul, plăcerile şi ocupaţiile sale,
centrul lumii unde trăieşte. Această deosebire există datorită misiunilor diferite ale sexelor, din
care izvorăsc, în mod necesar, inegalităţile şi diferenţele dintre ele. Altruismul feminin este o

7
Pop T., op. cit., p.566
8
Finot J., op. cit., p.149-493
9
Lombroso Gina, L’ame de la femme, Paris, 1924, p.14. citat în http://drept.usm.md/public/files/CRIMINologie-
Vol2341cc.pdf, Fenomenologia criminalității, p. 117.
necesitate a speciei, căci naşterea şi educaţia copiilor reclamă sacrificii. Dar, alterocentrismul nu
implică o superioritate morală a sexului feminin asupra celui masculin, pentru că altruismul, ca şi
alterocentrismul, poate inspira generozitate, perversitate, spirit de sacrificiu, virtuţi şi vicii.
Virtuţiile şi viciile masculine esenţiale sunt: logica, curajul, sângele “rece”, ambiţia,
orgoliul, toleranţa, reflexiunea, pasivitatea, indiferenţa etc. Şi invers, virtuţiile şi viciile femeii
sunt: sentimentalismul, compătimirea, spiritul de sacrificiu, generozitatea, lipsa de logică, spiritul
de intrigă, tendinţa de stăpînire, pasiunea, intuiţia, parţialitatea etc.10 Datorită acestor deosebiri,
criminalitatea în rândurile femeilor se caracterizează prin unele particularităţi de ordin: cantitativ
și calitativ.
Astfel, delincvenţa feminină prezintă ponderea cea mai redusă, fiind raportată la cea
masculină. Printre cauzele inferiorităţii criminalităţii feminine sunt: constituţia fizică mai slabă,
firea timidă şi impresionabilă; spiritul altruist al femeii ca frîu împotriva criminalităţii; gestaţia şi
maternitatea fiind piedici fizice sau morale la comiterea infracţiunilor etc. Deci, femeia are mai
puţină dispoziţie şi capacitate pentru săvîrşirea infracţiunilor
Din punct de vedere psihologic, Cesare Lombroso credea că femeile sunt, prin natură, mai
conservative în toate aspectele ce afectează ordinea socială, fiindu-le mai ușor să accepte orânduire
socială care le dezavantajează, o trăsătură pe care o atribuia imobilității ovulului comparat cu
spermatozoidul. În plus, conform acestui criminolog, femeia primitivă era rareori o asasină, darera
întotdeauna o prostituată. Pornind de aici el și-a dezvoltat teoria potrivit căreia prostituția este
substitutul feminin pentru crimă. Chiar fără a accepta această învechită speculație
putem totuși găsi o cantitate de adevăr în "teoria prostituției". Asta nu înseamnă decât că, în
situațiile care îldetermină pe bărbat să săvârșească o infracțiune, o femeie poate găsi o alternativă
în prostituție, semi-prostituție sau într-un comportament sexual de tipul căsătoriei dictate de
motive financiare.
Sigmund Freud argumentează că femeile sunt mult mai controlate datorită pasivității lor și
a dorinței de a primi afecțiunea bărbatului. Din cauza fricii de a fi dezaprobată și de a ise retrage
iubirea masculină, o femeie, de obicei, nu încalcă legea. În plus, ea e centrată pe propria persoană
și este prea ocupată cu treburi casnice și probleme familiale. Explicația pentru criminalitatea
feminină ar fi, conform lui Freud, o nevroză sexuală, si, de aceea, femeile deviante nu ar trebui
înmod special pedepsite, ci tratate medical.
Mulți alți cercetători accentuiază diferențele dintre sexe în raport cu anumite aptitudini,
atitudini și trăsături temperamentale.

10
Pop Traian, op. cit. p.567-570.
 Cyril Burt distinge, în schema sa a condițiilor temperamentale, pe de o parte, instinctele
puternice sau stenice, cum ar fi furia, lăcomia, încrederea în sine și sexul, pe care le asociază
bărbatului, și, pe de altă parte, instinctele slabe sau astenice,precum sensibilitatea, docilitatea,
durerea și frica, care, conform lui, ar guverna personalitatea femeii. De asemenea, se consideră că
agresivitatea, asumarea riscului când sunt mize mari în joc și asertivitatea sunt însușiri tipic
masculine, pe când sociabilitatea, precauția și afectivitatea ar descrie mai mult personali tatea unei
femei. Unele dintre aceste trăsături s-ar crede că au fost adaptate special fie pentru bărbați, fie
pentru femei, pe parcursul întregii evoluții umane.
Deși există o varietate de teorii de ereditate a personalității, este important de notat că
studiile arată că socializarea și cultura au un impact asupra felului în care se prezintă anumite
trăsături. Asta înseamnă că, deși bărbații și femeile ar poseda diferite niveluri ale acestor
caracteristici, educațiaparentală, influențele culturale și procesul socializării poate determina atât
nivelurile lor deexprimare, cât și dezvoltarea unor alte trăsături. Dar, dintre toate teoriile care
încearcă să explice de ce rata criminalității masculine este mai mare, una în mod special iese în
evidență: general strain theory, care descrie infracțiunea ca unmijloc de adaptare la tensiunea
generată de diferite cauze și prezintă factorii care influențează opersoană să aleagă această
modalitate de a face față stresului. General strain theory identifică trei surse majore de stres: eșecul
de a atinge obiective apreciate în societate, pierderea stimulilor pozitivi, precum prieteni sau
parteneri, și prezența stimulilor negativi, precum presiunea dată de imposibilitatea atingerii unor
așteptări prea mari sau abuzul verbal, sexual, fizic.
General strain theory relevă că, că ceea ce unește un factor stresant de o infracțiune sunt
emoțiile negative pe care le trăiește un individ ca rezultat al situației tensionate. Frustrarea și, mai
ales, furia scad inhibițiile și provoacă o dorință de acțiune, de retorsiune, de revanșă. General
strain theory subliniază că femeile sunt mai predispuse la depresie, decât la mânie, că bărbații sunt
cei care se aprind și devin ostili. Totuși, studiile arată că este la fel de probabil sau chiar mai
probabil ca femeile să se înfurie, doar că furia lor este însoțită de emoții precum frică, anxietate,
vină și rușine, pe când cea a bărbaților este caracterizată de atrocitate.
Totuși, chiar dacă bărbații și femeile ar reacționa la fel în aceleași condiții tensionate, tot
ar fi mai probabil ca bărbații să comită o infracțiune, mai ales una gravă, în acest sens General
strain theory argumentând că relația dintre stres/furie și crimă este condiționată de o serie de
factori.
Datele statistice în domeniu sugerează ideea că, femeile nu ar poseda anumite aptitudini
care le-ar ajuta să suporte stresul, precum stăpânirea de sine și încrederea în sine. Lipsa acestor
trăsături scad șansele ca o femeie să comită o infracțiune, întrucât s-ar putea să nu se simtă în
siguranță și destul de încrezătoare încât să încalce interdicțiile de comportament. În schimb, ea s-
ar putea să aleagă să ignore sau să fugă de o problemă. Aceste metode, deși măresc cantitatea de
stres, scad posibilitatea declanșării unor forme agresive de comportament criminal.
Studiile efectuate în cadrul General strain theory mai arată că femeile, întrucât investesc
mai mult în construirea unui cerc intim de cunoștințe, beneficiază de sprijinul moral al acestora,
ceea ce le ajută în a face față stresului. În plus, femeile ar încerca să evite să adopte un
comportament criminal care ar putea să le afecteze relațiile stabilite.
Bărbații și femeile deopotrivă nu adoptă un anumit comportament întrucât nu se potrivește
cu stereotipurile de gen sau cu propria identitate de gen. Câteva cercetări arată că expresia furiei
nu este în armonie cu imaginea stereotipică a femeii și că furia unei femei este văzută ca fiind
neadecvată. Din această cauză, femeile percep că acțiunile bazate pe mânie le costă mai mult pe
ele decât pe bărbați. De aceea, este mai probabil ca un bărbat să își exprime furia agresând pe
ceilalți, întrucât ar fi în acord cu masculinitatea sa. În plus, s-a insistat în literatura de specialitate
că băieții au tendința să se adune în grupuri mari, organizate ierarhic, caracterizate prin interacțiuni
fizice și competitive. Ei ar trăi într-un context în care excesul, abuzul, abaterea de la norme ar fi
susținute în mod constant de către grup prin încurajarea încălcărilor de reguli. Fetele, pe de altă
parte, au tendința să interacționeze în grupuri mai mici sau să formeze perechi de prietenii bazate
pe cooperare. Conflictul între băieți este deschis și fizic (exemplu, bătaie), pe când între fete este
de obicei indirect (exemplu, vorbitul pe la spate). În plus, grupurile de băieți au tendința de a-și
asuma riscuri și de a sfida autoritatea. Astfel, femeile sunt mai puțin înclinate să adopte un
comportament deviant întrucât nu li se oferă modele sau sprijin pentru așa ceva.11

11
Criminalitatea masculină și criminalitatea feminină – Scribd, file:///C:/Users/userr/Downloads/96902632-
Criminalitatea-masculin%C4%83-%C8%99i-criminalitatea-feminin%C4%83.pdf, [on line], 12.02.2017.