AUDIT

1. ENUMERATI PRINCIIPIILE ETICE ALE AUDITORULUI.

Integritatea – care impune obligaţia de sinceritate şi onestitate în prestarea tuturor
tipurilor de servicii angajate, tranzacţii corecte şi juste;
Obiectivitatea – impune obligaţia ca raţionamentul profesional sau de afaceri să nu
fie afectate de subiectivism sau influenţe nejustificate ale unor persoane.
Competenţa profesională şi atenţia cuvenită – impune auditorului profesionist să-şi
menţină cunoştintele şi aptitudinile profesionale la nivelul necesar care să asigure
clienţii sau angajatorii de furnizarea unor servicii profesionale competente şi să
acţioneze cu conştiinciozitate atunci când oferă servicii profesionale, în conformitate
cu standardele tehnice şi profesionale aplicabile;
Confidenţialitatea – presupune obligaţia auditorului privind păstrarea secretului
profesional, a informaţiilor despre afacerile clientului sau angajatorului dobândite de-a
lungul prestării serviciilor profesionale;
Comportamentul profesional – se referă la obligaţia auditorului de a se conforma
legilor şi reglementărilor relevante şi de a evita orice acţiuni pe baza cărora, o terţă
parte raţională şi informată, la curent cu toate informaţiile relevante, ar concluziona că
este afectatã în mod negativ buna reputaţie a profesiei.
Totodată, o condiţie esenţială pentru calitatea procesului de audit o reprezintă asigurarea
independenţei auditorului.

VAR 2 Principiile fundamentale pe care auditorul trebuie să le respecte conform Codului

IFAC elaborat de Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Etică pentru Contabili
(IESBA) sunt:
 Integritate
 Obiectivitate
 Competenţă profesională şi atenţia cuvenită
 Confidenţialitate
 Comportament profesional

1. Definiti principiul integritatii auditorului

Principiul integrităţii impune tuturor profesioniştilor contabili obligaţia de a fi sinceri şi oneşti

în toate relaţiile profesionale şi de afaceri. Integritatea implică, de asemenea, tranzacţii corecte şi
juste. Un profesionist contabil nu trebuie să fie asociat, în mod conştient, cu rapoarte, declaraţii,
comunicate sau alte informaţii atunci când acesta apreciază că informaţiile:
 conţin o declaraţie în mod semnificativ falsă sau care induce în eroare;
 conţin declaraţii sau informaţii întocmite neglijent; sau
 omit sau ascund informaţii ce trebuie incluse în cazul în care o astfel de omisiune
sau ascundere ar induce în eroare.
Atunci când un profesionist contabil devine conştient că a fost asociat cu astfel de informaţii, va
întreprinde paşii necesari pentru a înceta să fie asociat cu acele informaţii.

2. DEFINITI PRINCIPIUL INTEGRITATII AUDITORULUI.

Integritatea – care impune obligaţia de sinceritate şi onestitate în prestarea tuturor

tipurilor de servicii angajate, tranzacţii corecte şi juste;

VAR 2 Principiul integrităţii impune tuturor profesioniştilor contabili obligaţia de a fi sinceri şi

oneşti în toate relaţiile profesionale şi de afaceri. Integritatea implică, de asemenea, tranzacţii
corecte şi juste. Un profesionist contabil nu trebuie să fie asociat, în mod conştient, cu rapoarte,
declaraţii, comunicate sau alte informaţii atunci când acesta apreciază că informaţiile:
 conţin o declaraţie în mod semnificativ falsă sau care induce în eroare;
 conţin declaraţii sau informaţii întocmite neglijent; sau
 omit sau ascund informaţii ce trebuie incluse în cazul în care o astfel de omisiune
sau ascundere ar induce în eroare.
Atunci când un profesionist contabil devine conştient că a fost asociat cu astfel de informaţii, va
întreprinde paşii necesari pentru a înceta să fie asociat cu acele informaţii.

3. DEFINITI PRINCIPIUL OBIETIVITATII AUDITORULUI

Obiectivitatea:corectitudine, eliminarea prejudecăților, a conflictelor de interese

și a influențelor externe

VAR 2 Principiul obiectivitătii impune tuturor profesioniştilor contabili obligaţia de a nu îşi

compromite raţionamentul profesional sau de afaceri din cauza subiectivismului, conflictelor de
interese sau influenţei nejustîficate a altor persoane. Un profesionist contabil poate fi pus în situaţii
în care obiectivitatea îi este afectată. Este imposibil ca toate aceste situaţii să fie definite şi descrise.
Un profesionist contabil nu trebuie să presteze un angajament (un serviciu profesional) dacă o
circumstanţă sau o relaţie poate genera subiectivism sau poate influenţa într-un mod injust
raţionamentul său profesional referitor la acel serviciu.
4.EXPLICATI RATIONAMENTUL PROFESIONAL AL AUDITORULUI
Raţionamentul profesional este esenţial pentru efectuarea unui audit adecvat. Acest fapt se
datorează interpretării dispoziţiilor etice relevante şi a ISA-urilor, iar deciziile în cunoştinţă de
cauză necesare pe parcursul auditului nu pot fi luate fără aplicarea cunoştinţelor relevante şi
experienţei cu privire la fapte şi circumstanţe. Raţionamentul profesional este necesar în special în
legătură cu decizii legate de:

· Pragul de semnificaţie şi riscul de audit (ISA 320);

· Natura, momentul şi întinderea procedurilor de audit folosite pentru a

îndeplini dispoziţiile ISA-urilor şi a strânge probe de audit (ISA 500);

· Evaluarea măsurii în care au fost obţinute suficiente probe de audit, şi a măsurii în care
mai trebuie făcut ceva pentru a atinge obiectivele ISA-urilor şi prin acestea, obiectivele generale
ale auditorului (ISA 501);

· Evaluarea judecării conducerii în aplicarea cadrului general de raportare financiară

aplicabil;

· Tragerea de concluzii pe baza probelor de audit obţinute, de exemplu evaluarea gradului

de rezonabilitate a estimărilor făcute de către management în pregătirea situaţiilor financiare.

- Trăsătura distinctivă a raţionamentului profesional care se aşteaptă de la un auditor este aceea

că este exercitată de către un auditor a cărui pregătire, cunoştinţe şi experienţă l-au ajutat în
dezvoltarea competenţelor necesare pentru a obţine judecăţi rezonabile.

- Raţionamentul profesional poate fi evaluat în funcţie de măsura în care raţionamentul la care

s-a ajuns reflectă aplicarea competentă a principiilor contabile şi este adecvată şi consecventă în
lumina faptelor şi circumstanţelor care au fost cunoscute de auditor până la data raportului
auditorului.

VAR 2 Raţionamentul Profesional reprezintă aplicarea pregătirii relevante, a cunoştinţelor

şi a experienţei în contextul respectiv de audit, contabilitate şi standarde etice pentru a adopta
decizii în cunoştinţă de cauză privind procedura adecvată în contextul circumstanţelor misiunii de
audit.
5. IN CE CONSTA COMPETENTA PROFESIONALA SI ATENTIA CUVENITA

Ca şi în alte profesii, succesul în audit impune cunoştinţe solide şi competenţă în domeniul

respectiv. În perioada actuală se manifestă în mod pregnant nevoia de competenţă în audit şi
contabilitate, inclusiv de training adecvat şi experienţă, precum şi experienţa în toate aspectele
activitatea de audit. Acesta este şi motivul pentru care profesia pune un accent deosebit pe
programele de educaţie profesională în domeniul auditului şi contabilităţii, pentru a asigura
menţinerea acestor informaţii cu privire la ultimele idei şi tehnici în materie de audit şi
contabilitate. Este unanim acceptată necesitatea ca auditul să fie desfăşurat cu diligenţă
profesională cuvenită de către personal care au competenţă, training şi experienţa adecvată în audit.
80 Pentru profesia de audit, succesul depinde de educaţia, studiul/cercetarea si respectiv formarea
în domeniul respectiv, admiterea în profesie după obţinerea calificărilor necesare. În ceea ce
priveşte educaţia tehnică adecvată, calificarea şi aptitudinile necesare pentru desfăşurarea
activităţii, acestea presupun studii superioare în contabilitate şi audit, experienţă contabilă
substanţială, abilitatea de a utiliza proceduri adecvate sistemului de lucru computerizat şi
participarea la programe de educaţie continuă. În plus, auditorii ar trebui să aibă abilitatea de a
recunoaşte indiciile de nereguli şi să-şi menţină actualizate cunoştinţele în domeniul pregătirii şi
identificării neregulilor. Competenţa auditorilor şi calitatea procesului de audit, precum şi
atitudinea şi comportamentul în furnizarea serviciilor de audit au impact asupra stabilităţii
socioeconomice la nivel mondial.

VAR 2 Principiul competenţei profesionale şi al atenţiei cuvenite impune tuturor

profesioniştilor contabili următoarele obligaţii:
 să îşi menţină cunoştinţele şi aptitudinile profesionale la nivelul necesar care să îi asigure
pe clienţi sau angajatori de primirea unor servicii profesionale competente; şi
 să acţioneze cu conştiinciozitate în conformitate cu standardele tehnice şi profesionale
aplicabile, atunci când prestează servicii profesionale.
Serviciile profesionale competente presupun exercitarea unui raţionament solid în aplicarea
cunoştinţelor şi aptitudinilor profesionale în furnizarea acestor servicii. Competenţa profesională
poate fi împărţită în două faze separate:
 obţinerea unui nivel de competenţă profesională; şi
 menţinerea unui nivel de competenţă profesională.
Menţinerea competenţei profesionale presupune o permanentă monitorizare şi înţelegere a
evoluţiilor relevante pe plan profesional, tehnic şi din mediul de afaceri. Pregătirea profesională
continuă îi permite profesionistului contabil să îşi dezvolte şi să îşi menţină capacităţile în vederea
desfăşurării unei activităţi competente în mediul profesional.

6. DEFINITI SCEPTICISMUL PROFESIONAL

ISA-urile definesc scepticismul profesional drept “o atitudine care include o gândire rezervată,
fiind atent la condiţii care ar putea indica o posibilă denaturare datorată fraudei sau erorii şi o
evalaure critică a probelor de audit.”3 Ele prevăd, în mod explicit, ca auditorul să planifice şi să
efectueze un audit cu scepticism profesional, recunoscând faptul că ar putea exista circumstanţe
din cauza cărora situaţiile financiare pot fi denaturate semnificativ.4 Ca şi alte concepte
fundamentale pentru audit, sensul scepticismului profesional este dificil de explicat într-o singură
definiţie. Mai mult, nu există un singur mod prin care poate fi demonstrat scepticismul profesional.
Cu toate acestea, definiţia din ISA-uri descrie elementele importante care ajută la înţelegerea
sensului scepticismului profesional. Ca atitudine, scepticismul profesional este de fapt un mod de
gândire. O mentalitate sceptică determină comportamentul auditorului şi îi permite o abordare
suspicioasă, atunci când analizează o informaţie şi îşi formulează concluziile. În acest sens,
scepticismul profesional este direct corelat cu principiile etice fundamentale ale obiectivităţii şi
independenţei auditorului.5 Independenţa auditorului întăreşte capacitatea acestuia de a acţiona cu
integritate şi obiectivitate şi de a-şi păstra o atitudine de scepticism profesional.6 Scepticismul
profesional include, de asemenea starea de alertă asupra, spre exemplu, probelor de audit
contradictorii sau asupra informaţiilor care pun sub semnul întrebării credibilitatea documentelor
sau a interogărilor ce vor fi utilizate ca probe de audit.

VAR 2 Reprezintă o atitudine care include o gândire rezervată din partea auditorului, fiind atent
la condiţii care ar putea indica o posibilă denaturare ca urmare a fraudei sau erorii, şi o evaluare
critică a probelor de audit.
Auditorul trebuie să planifice şi să efectueze un audit cu scepticism professional recunoscând că
ar putea să existe circumstanţe care au drept consecinţă denaturarea în mod semnificativ a
situaţiilor financiare.

7. PREZENTATI PRINCIPIUL CONFIDENTIALITATII AUDITORULUI

Confidenţialitatea – presupune obligaţia auditorului privind păstrarea secretului profesional, a
informaţiilor despre afacerile clientului sau angajatorului dobândite de-a lungul prestării serviciilor
profesionale.

VAR 2 Principiul confidenţialităţii impune tuturor profesioniştilor contabili obligaţia de a se abţine

de la:
- dezvăluirea de informaţii confidenţiale în afara firmei sau organizaţiei angajatoare ca urmare a
unei relaţii profesionale sau de afaceri, în lipsa unei autorizări adecvate şi specifice sau cu excepţia
cazului în care există o obligaţie sau o sarcină legală sau profesională de a face publice acele
informaţii;
- şi de la folosirea, în avantajul lor personal sau în avantajul unor terţe părţi, a informaţiilor
confidenţiale dobândite ca urmare a relaţiilor profesionale sau de afaceri.

8. PREZENTATI COMPORTAMENTUL PROFESIONAL AL AUDITORULUI

Comportamentul etic este vital pentru funcţionarea societăţii de o manieră ordonată. Nevoia de
etică este atât de mare pentru societate, încât numeroase principii şi valori morale să fie încorporate
în legi.Totuşi, ca urmare a caracterului subiectiv al anumitor valori, acestea nu pot fi incluse în
legi, fără ca acestea să însemne că principiile au o importanţă însemnată pentru societate. Atunci
când vorbim despre comportament imoral, fiecare individ are repere subiective, pe care le
consideră ca fiind normale, cuvenite; abaterile de la ceea ce fiecare consideră a fi cuvenit în
anumite circumstanţe reprezintă comportament imoral. Comportamentul imoral poate avea drept
cauze fie diferenţa dintre normele morale ale unei persoane de cele ale societăţii în ansamblu, fie
atitudinea egoistă, individualistă a unei persoane care decide să se abată în mod conştient de la
valorile sale morale, cu scopul de a obţine în acest mod anumite avantaje materiale, putere etc.; în
această ultimă categorie se încadrează: scandalurile politice – care sunt generate de dorinţa avidă
de putere; scandalurile financiare – motivate de lacomia excesivă; trisarea la examene – cauzată
de lene, indolenţă, care se doresc a fi compensate în această manieră necinstită. Respectarea
cerinţelor Codului de Conduită atât din punct de vedere profesional, cât şi etic, va atrage
recunoaşterea sa de către ceilalţi membri ai clasei şi ai societăţii în ansamblu. De aceea, este
esenţială desfăşurarea în mod adecvat a activităţilor profesionale, în conformitate cu codurile etice
de conduită ale profesiei, atenuând în acest mod riscurile percepute de echipa de audit şi prevenirea
întâmpinării de probleme şi de către alte firme de 81 audit, pierderea credibilităţii şi riscul de
imagine pentru acestea.
VAR 2 Principiul comportamentului profesional impune tuturor profesioniştilor contabili obligaţia
de a se conforma legilor şi reglementărilor relevante şi de a evita orice acţiuni, de care
profesionistul contabil are, sau ar trebui să aibă, cunoştinţă, ce pot discredita profesia. Acestea
includ acţiuni pe baza cărora o terţă parte rezonabilă şi informată, evaluând faptele specifice şi
circumstanţele disponibile profesionistului contabil la data respectivă, ar putea concluziona că este
afectată în mod negativ buna reputaţie a profesiei.

9. ENUMERATI COMPONENTELE PE CARE TREBUIE SA LE CONTINA

SCRISOAREA DE MISIUNE

In scrisoarea de misiune se convine asupra termenilor impreuna cu conducerea unitatii insarcinata

cu guvernanta

COMPONENTE:

-obiectivul si domeniu de aplicare al auditului situatilor finnaciare;

-responsabilitatea auditorului

-responsabilitatile conducerii

-identificarea cadrului general de raportare financiaraaplicabil pentru intocmirea situatilor

financiare

-referiri la forma si continutul raportului de audit care urmeaza a fi emis de auditor

-baza de care este legat onorariul si modul de facturare

-termenul de livrarea a raportului

VAR 2 Conform ISA 210„Convenirea asupra termenilor misiunilor de audit", termenii conveniţi
cu privire la misiunea de audit trebuie documentaţi într-o scrisoare de misiune sau prin altă
modalitate adecvată de acord scris şi trebuie să includă (a se vedea punctele A22-A25):
- obiectivul şi domeniul de aplicare ale auditului situaţiilor financiare;
- responsabilităţile auditorului;
- responsabilităţile conducerii;
- identificarea cadrului general de raportare financiară aplicabil pentru întocmirea situaţiilor
financiare; şi
- referiri cu privire la forma şi conţinutul aşteptate ale oricărui de raport care urmează a fi emis de
către auditor şi o declaraţie conform căreia ar putea exista situaţii în care un raport ar putea să
difere de forma şi conţinutul aşteptate.

10.Care este rolul scrisorii de misiune

Rolul scrisorii este de a informa conducerea viitoarei entitati auditate cu privire la termenii si
conditiile viitoarei misiuni de audit si acceptarea misiunii de audit.

VAR 2 O scrisoare de misiune documentează şi confirmă acceptarea de către auditor a numirii

sale şi reprezintă termenii scrişî ai misiunii sub forma unei scrisori.

11. Enumerati elementele pe care auditorul trebuie sa le aiba in vedere in exercitarea

rationamentului, pentru a considera unele riscuri ca fiind semnificative.
Este important pentru auditor de a cunoaşte foarte bine obiectivele şi strategiile entităţii
pentru că ele generează riscuri de afaceri care pot da naştere la denaturări semnificative ale
situaţiilor financiare.
Stabilirea riscurilor semnificative care apar în majoritatea angajamentelor de audit, este o
problemă de raţionament profesional a auditorului. Atunci când are în vedere natura riscurilor,
auditorul ia în considerare o serie de aspecte printre care mai importante sunt:
 Dacă riscul este un risc de fraudă;
 Dacă riscul este legat de evoluţii recente semnificative de natură economică,
contabilă necesitând o atenţie specială;
 Complexitatea tranzacţiilor;
 Dacă riscul implică tranzacţii semnificative cu părţi afiliate;
 Gradul de subiectivism în evaluarea informaţiilor financiare legate de riscul
respectiv în special cele care implică o marjă sporită de incertitudine a evaluării;
 Dacă riscul implică tranzacţii semnificative care se găsesc în afara cursului normal
de desfăşurare a activităţii entităţii.

12. Definiti riscul de audit.

 Riscul de audit este riscul ca auditorul sa exprime o opinie de audit necorespunzatoare atunci
cand situaţiile financiare sunt denaturate semnificativ.
El se divide în trei componente:
- riscul inerent (RI) - constă în posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de operaţiuni să
comporte erori semnificative, izolate sau împreună cu erorile din alte conturi sau categorii de
operaţiuni, datorită unui control intern insuficient;
- riscul de control (RC) - constă în faptul că o eroare semnificativă într-un cont sau într-o categorie
de operaţiuni, izolată sau împreună cu alte solduri de conturi sau categorii de operaţiuni, nu este
nici prevenită, nici descoperită şi corectată prin sistemul contabil şi de control intern utilizate;
- riscul de nedetectare (RN) – atunci cand controalele declanşate de auditori nu reuşesc să
descopere o eroare semnificativă în soldul unui cont sau într-o categorie de operaţiuni, izolată sau
împreună cu alte solduri sau categorii de operaţiuni.
Relaţia dintre acestea se poate prezenta sub forma următoare: RA = RI x RC x RN

13. Definiti riscul afacerii.

Riscurile afacerii se refera la riscurile specifice intreprinderii. Fiecare intreprindere, in functie de
sectorul in care isi desfasoara activitatea, de structura, talie si organizare poseda caracteristici
proprii care fac mai mult sau mai putin probabila concretizarea riscurilor sale potentiale.

14. Definiti riscul inerent.

Riscul inerent constă în posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de operaţiuni să
comporte erori semnificative, izolate sau împreună cu erorile din alte conturi sau categorii de
operaţiuni, datorită unui control intern insuficient.
Pentru a evalua riscul inerent, auditorul recurge la judecăţi profesionale bazate pe evaluarea
unor factori ca:
- experienţa şi cunoştinţele cadrelor de conducere, eventualele schimbări intervenite în cursul
exerciţiului la nivelul conducerii;
- presiuni exercitate asupra conducerii şi alte împrejurări de natură a incita la prezentarea unor
situaţii financiare inexacte (număr mare de intreprinderi falite în sectorul de activitate);
- natura activităţilor desfăşurate de intreprindere (uzura morală a tehnologiei, echipamentelor,
produselor şi serviciilor, structuri neadecvate);
 - factori influenţând sectorul din care face parte intreprinderea: condiţii economice şi
concurenţiale, inovaţii tehnologice, evoluţia cererii şi practicile contabile;
- situaţii financiare care pot să conţină anomalii: conturi conţinând ajustări privind exerciţiile
anterioare sau estimări;
- vulnerabilitatea activelor la pierderi sau deturnări;
- înregistrarea unor operaţiuni neobişnuite şi complexe, mai ales la sfârşitul exerciţiului.

15. Definiti riscul de control.

Riscul de control constă în faptul că o eroare semnificativă într-un cont sau într-o categorie de
operaţiuni, izolată sau împreună cu alte solduri de conturi sau categorii de operaţiuni, nu este nici
prevenită, nici descoperită şi corectată prin sistemul contabil şi de control intern utilizate.
Riscul legat de control nu poate fi în întregime eliminat, având în vedere limitele inerente
oricărui sistem contabil şi de control intern.
În general, auditorul fixează un nivel ridicat al riscului legat de control, atunci când:
- sistemele contabile şi de control intern nu sunt aplicate corect;

- sistemul contabil şi de control intern al intreprinderii sunt considerate ca insuficiente.

Când evaluarea riscului legat de control se face la un nivel redus, auditorul va trebui să
documenteze elementele pe care se sprijină în concluziile sale.

16. Definiti riscul de nedetectare.

Riscul de nedetectare constă în faptul că in urma controalele declanşate de auditori, acestia nu
reuşesc să descopere o eroare semnificativă în soldul unui cont sau într-o categorie de operaţiuni,
izolată sau împreună cu alte solduri sau categorii de operaţiuni.
Nivelul riscului de nedetectare depinde de controalele proprii ale auditorului; riscul de
nedetectare nu poate fi eliminat în totalitate, oricare ar fi tehnicile şi procedurile folosite de auditor.

17. Enumerati procedurile de evaluare a riscului.

Procedurile de evaluare a riscului în vederea cunoaşterii entităţii şi mediului său, sunt:
 Investigarea conducerii şi a altor persoane angajate;
 Proceduri analitice;
  Observaţia şi inspecţia.
Auditorul nu este obligat să aplice tot setul de proceduri de evaluare a riscului pentru
fiecare aspect al cunoaşterii.
Observaţia şi inspecţia pot sprijini investigarea conducerii şi a altor persoane şi de
asemenea oferă informaţii despre entitate şi mediul său. Astfel de proceduri de audit, de regulă
includ :
 Observaţia asupra activităţilor şi operaţiunilor entităţii;
 Inspecţia documentelor (strategii de afaceri şi diverse planuri de realizare a unor
obiective) evidenţele şi manualele de control intern;
 Studierea rapoartelor întocmite de conducere (rapoarte de gestiune trimestriale şi
raportările financiare interimare) şi cei însărcinaţi cu guvernanţa (procese verbale
ale şedinţelor consiliului de administraţie);
 Vizitele la sediu şi punctele de lucru ale entităţii;
 Urmărirea tranzacţiilor prin sistemul de informaţii relevante pentru raportarea
financiară.

18. Definiti pragul de semnificatie.

Pragul de semnificatie reprezinta nivelul unei sume peste care auditorul considera ca o o eroare, o
denaturare sau o omisiune poate afecta fidelitatea situatiilor financiare, a pozitiei financiare si a
performantei financiare a entitatii.

19. Care este rolul pragului de semnificatie

Prag de semnificatie serveste auditorului pentru:
- imbunatatirea orientarii si planificarii misiunii de audit;
- evaluarea efectelor denaturarilor identificate
- evitarea lucrarilor inutile
- justificarea opiniei exprimate

20. Care sunt elementele de referinta care stau la baza determinarii pragului de semnificatie.

Pentru determinarea pragului de semnificaţie pot fi utilizate diferite elemente de referinţă:

capitalurile proprii, rezultatul net sau cifra de afaceri.
21. CUM SE CALCULEAZA PRAGUL DE SEMNIFICATIE?

Raspuns: La stbilirea pragului de semnificatie trebuie avute in vedere cateva caracteristici care pot
fi semnificative, acestea pot fi :
- sectorul de activitate, in anumitre sectoare de activitate rezultatul net al exercitiului este intocmit
de alti indicatori mai reprezentativi
- dimensiunea intreprinderii determina limitele minime si maxime ale pragului de semnificatie
- evolutia intreprinderii in timp, cateodata pot exista anumite elemntecare modifica sensibil evoltia
unor indicatori importanti, de acea este important ca auditorul sa constate aceste elemnte care s-au
modificat.
- mediul sociabil economic in care functioneaza intreprinderea si care cuprinde legislatia,
conjunctura economica, situatia politica, concurenta, climatul social, etc.

Etapele calcului pragului de semnificatie specific:

1. Fixarea valorii preliminare a ps; (suma maxima a prezentarilor eronatepe care le-ar contine
situatiile financiare) 2.Repartizarea valorii preliminare a ps; Pentru primii doi pasi se
planifica profunzimea testelor; Scopul: ajuta pe auditor sa determine probele potrivite de
acumulat pentru fiecare cont 3. Estimarea valorii totale a prezentarilor eronate pe segment 4.
Estimarea valorii combinate a prezentarilor eronate 5. Compararea estimarii valorii
combinate cu valoarea preliminara sau revizuita a pragului de semnificatie. In ultimii trei pasi
se evalueaza rezultatele

PS - Nivelul unei sume peste care auditorul consideră că o denaturare

poate afecta fidelitatea situaţiilor financiare, a poziţiei financiare şi a
performanţei financiare a entităţii.
_ Rol:
_ Îmbunătăţirea orientării şi planificării misiunii de audit.
_ Evitarea lucrărilor inutile.
_ Justificarea opiniei exprimate.
_ Determinare:
_ Aplicarea raţionamentului profesional.
_ Începutul misiunii→ domeniile şi sistemele semnificative.
_ În cursul misiunii → orientarea către riscuri.
_ La sfârşitul misiunii →denaturările constatate să fie corectate sau
menţionate în raport dacă entitatea nu le corectează.

22.CARE ESTE ROLUL DOCUMENTATIEI DE AUDIT:

Complementar, rolurile documentaţiei de audit sunt următoarele:

_ Sprijinirea echipei de audit în planificarea şi efectuarea auditului;
_ Sprijinirea membrilor echipei de audit responsabili cu supervizarea, în îndrumarea şi
supervizarea activităţii de audit şi în îndeplinirea responsabilităţilor de revizuire;
_ Responsabilizarea echipei misiunii de audit pentru activitatea sa;
_ Menţinenerea unei evidenţe a problemelor cu semnificaţie continua pentru misiunile viitoare de
audit;
_ Permite efectuarea inspecţiilor şi revizuirilor controlului calităţii, sau cu cerinţele naţionale cu
prevederi similare;
_ Permite efectuarea inspecţiilor externe în conformitate cu cerinţele legale sau de altă naură,
aplicabile.
Auditorul ar trebui să pregătească o documentaţie de audit suficientă astfel încât să permită
unui auditor cu experiență ,care nu a avut o legătură anterioară cu auditul să înțeleagă:
_ Natura, durata și dimensiunea procedurilor de audit desfășurate pentru a respecta Standardele
Internaționale de Audit și cerințele legale și de reglementare aplicabile;
_ Rezultatele procedurilor de audit și probele de audit obținute;
_ Aspectele semnificative care au apărut pe parcursul auditului, concluziile şi raţionamentelel
profesionale semnificative aplicate pentru a ajunge la acele concluzii.

23.CE ESTE DOCUMENTATIA DE AUDIT:

24.CARE ESTE TERMENUL DE FINALIZARE A DOSARULUI DE AUDIT:

25.CARE ESTE PERIOADA DE PASTRARE A DOCUMENTATIEI DE AUDIT:

Auditorul trebuie să reunească documentaţia de audit în dosarul de audit şi să finalizeze pocesul
de alcătuire a dosarului, în timp util, ulterior datei raportului auditorului.
_ Termenul de finalizare a dosarului de audit → maxim 60 zile de la data raportului auditorului.
_ Finalizarea alcătuirii dosarului de audit ulterior datei raportului auditorului este un process
administrativ care nu implică aplicarea de noi procedure de audit sau formularea de noi cocncluzii.
_ Pot fi efectuate modificări în documentaţia de audit în timpul procesului final de alcătuire, dacă
acestea sunt de natură administrativă. Ex: eliminarea documentaţiei înlocuite; sortarea,
colaţionarea şi stabilirea referinţelor încrucişate pentru foile de lucru,
După procesul de finalizare a dosarului de audit, auditorul nu are voie să elimine documentaţia de
audit, înainte de sfârşitul perioadei de păstrare (nu mai mică de 5 ani de la data raportului
auditorului).
_ În cazul în care auditorul consideră că este necesar să modifice documentaţia de audit existentă
sau să adauge documentaţie de audit ulterior alcătuirii dosarului de audit, indiferent de natura
modificărilor sau adăugirilor, trebuie să documenteze motivele specifice pentru care au fost
efectuta, precum şi data şi persoana care le-a efectuat şi revizuit.

26. Ce este dosarul permanent?

Unele informatii si documente primite sau analizate în cursul diferitelor etape ale misiunii pot fi
folosite pe toata durata mandatului. Ele nu au deci nevoie să fie cercetate in fiecare an. Clasarea
lor într-un dosar separat, dosarul permanent, permite utilizarea lor ulterioară după aducerea sa la
zi.Dosarul permanent permite deci evitarea repetarii în fiecare an a unor lucrari si transmiterea de
la un exercitiu la altul a elementelor de cunoastere a întreprinderii

27. Care sunt informatiile care le include dosarul permanent?

Dosarul permanent se organizeaza in sectiuni(parti) care usureaza clasarea documentelor si

consultarea lor.Dosarul permanent se subdivide in sapte sectiuni pentru a facilita lectura si
controlul din partea organismului profesional dupa cum urmeaza;

-PA (dosar pemanent , Sectiune A) intutulata -Generalitati

-PB (dosar pemanent , Sectiune B) intitulata- Documente privind controlul intern

-PC(dosar pemanent , Sectiune C) intitulata -Situatii financiare si raparte privind exercitiile

precedente.

-PD (dosar pemanent , Sectiune D)intitulata- Analize permanente

-PE (dosar pemanent , Sectiune E ) intitulata –Fiscal si social

-PF (dosar pemanent , Sectiune F) intitulata - Juridice

-PG (dosar pemanent , Sectiune G) intitulata -Interventii externi

28. Care sunt informatiile pe care le include dosarul exercitiului?

-EA intitulata – Aceptarea misiunii

-EB Intitulata –Sinteza misiunii si rapoarte

-EC intitulata- Orientare si planificare

-ED intitulata-Evaluarea riscului de control

-EE intitulata –Controale substantive

-EF intitulata- Utilizarea lucrarilor altor profesionisti

-EG intitulata –Verificari si informatii specifice

-EH intitulata Lucrari de sfarsit de misiune

-EI intitulata – Interventii cerute prin reglemntari diverse

-EJ intitulata- Controlul conturilor consolidate

29. Ce este dosarul exercitiului?

Dosarul exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a caror a caror utilitate nu depaseste
exercitiul controlat, el permite ansamblareatuturor lucrarilor de la oragnizarea misiunii de sinteza
si formularea raportului.

Dosarul exercitiului este indispensabil pentru ;

-mai buna organizare si control ale misiunii

-documentarea lucrarilor efectuate, deciziilorluate si asigurarea ca programul s-a derulat fara

omisiuni

-inlesnirea muncii in echipasi supervizarea lucrarilor date la colaboratori

-justificarea opiniei emise si redactarea raportului

30.Care sunt modificarile pe care auditorul le poate efectua in documentatia de audit in

timpul procesului final de alcatuire ?

Auditorul ar trebui să pregătească o documentaţie de audit suficientă astfel încât să permită unui
auditor cu experiență ,care nu a avut o legătură anterioară cu auditul să înțeleagă:
- Natura, durata și dimensiunea procedurilor de audit desfășurate pentru a respecta Standardele
Internaționale de Audit și cerințele legale și de reglementare aplicabile; -- Rezultatele procedurilor
de audit și probele de audit obținute;
- Aspectele semnificative care au apărut pe parcursul auditului, concluziile şi raţionamentele
profesionale semnificative aplicate pentru a ajunge la acele concluzii.
Auditorul trebuie să reunească documentaţia de audit în dosarul de audit şi să finalizeze pocesul
de alcătuire a dosarului, în timp util, ulterior datei raportului auditorului.
Termenul de finalizare a dosarului de audit → maxim 60 zile de la data raportului auditorului.
Finalizarea alcătuirii dosarului de audit ulterior datei raportului auditorului este un proces
administrativ care nu implică aplicarea de noi procedure de audit sau formularea de noi
cocncluzii. Pot fi efectuate modificări în documentaţia de audit în timpul procesului final de
alcătuire, dacă acestea sunt de natură administrativă. Ex: eliminarea documentaţiei înlocuite;
sortarea, colaţionarea şi stabilirea referinţelor încrucişate pentru foile de lucru,
După procesul de finalizare a dosarului de audit, auditorul nu are voie să elimine documentaţia de
audit, înainte de sfârşitul perioadei de păstrare (nu mai mică de 5 ani de la data raportului
auditorului). În cazul în care auditorul consideră că este necesar să modifice documentaţia de audit
existentă sau să adauge documentaţie de audit ulterior alcătuirii dosarului de audit, indiferent de
natura modificărilor sau adăugirilor, trebuie să documenteze motivele specifice pentru care au fost
efectuta, precum şi data şi persoana care le-a efectuat şi revizuit
31. Definiti probele de audit.

„Probele de audit” reprezintă totalitatea informaţiilor utilizate de auditor pentru

emiterea unei concluzii pe care este bazată opinia de audit, şi includ toate
informaţiile conţinute în evidenţele contabile care stau la baza situaţiilor
financiare şi a altor informaţii. Nu se aşteaptă ca auditorii să abordeze toate
informaţiile care există1. Probele de audit, care sunt cumulate ca natură, includ
probe de audit obţinute din procedurile de audit efectuate pe parcursul auditului
şi pot include probe de audit obţinute din alte surse, cum ar fi angajamentele de
audit anterioare şi procedurile unei firme de control al calităţii pentru
acceptarea clienţilor şi continuarea contractelor cu clienţii deja existenţ

32.Exemplificati probe de audit.

Probele de audit pot lua forme dintre cele mai diverse: declaratii verbale sau scrise ale celui
auditat,confirmări scrise de la terte persoane, documente pe baza cărora au fost construite situatiile
financiare, baze de date, observatii personale ale auditorului

33.Care sunt conditiile de calitate ale probelor de audit?

Caracteristicile probelor de audit, între care există o relatie de interconectare, sunt:

1. Suficienta – factor cantitativ

2. Adecvarea – factor calitativ

Calitatea unei probe de audit depinde de natura, sursa şi procedeele folosite pentru obţinerea sa.
Conditiile de calitate ale probelor de audit se refera la caracterul imparţial, la credibilitatea şi la
siguranţa informaţiilor obţinute.
Calitatea tuturor probelor de audit este afectată de relevanța și credibilitatea informațiilor pe care
acestea se bazează.

34.Prezentati credibilitatea probelor de audit

Credibilitatea probelor de audit se refera la posibilitatea auditorului de a se baza pe un anumit tip

de probe pentru a evalua corect modul de aplicare a unei afirmatii sau a alteia, fiind influentata de
sursa si natura acestora si depinde de circumstantele în care aceste probe sunt obtinute în mod
individual.

Credibilitatea informațiilor de utilizat drept probe de audit, și deci a probelor de audit înseși, este
influențată de sursa și natura lor, și de circumstanțele în care sunt obținute, inclusiv de controalele
aferente întocmirii și păstrării lor, dacă acestea sunt relevante. Așadar, generalizările cu privire la
credibilitatea diferitelor tipuri de probe de audit fac obiectul unor excepții importante. Chiar atunci
când informațiile de utilizat drept probe de audit sunt obținute din surse externe entității, pot exista
circumstanțe care ar putea afecta credibilitatea lor. De exemplu, informațiile obținute dintr-o sursă
independentă externă pot să nu fie credibile dacă sursa nu este în cunoștință 406 ISA500 PROBE
DE AUDIT de cauză, sau dacă un expert din partea conducerii este lipsit de obiectivitate. Cu toate
că se recunoaște existența excepțiilor, următoarele generalizări cu privire la credibilitatea probelor
de audit pot fi utile:

 Credibilitatea probelor de audit este mai mare atunci când acestea sunt obținute din surse
independente din afara entității.
 Credibilitatea probelor de audit care sunt generate intern este mai mare atunci când
controalele aferente, inclusiv cele cu privire la întocmirea și păstrarea lor, impuse de
entitate sunt eficiente.
 Probele de audit obținute direct de auditor (de exemplu, observarea aplicării unui control)
sunt mai credibile decât probele de audit obținute indirect sau prin deducție (de exemplu,
interogarea cu privire la aplicarea unui control).
 Probele de audit în format documentat, fie în format hârtie, electronic, sau pe alt suport,
sunt mai credibile decât probele obținute verbal (de exemplu, o înregistrare scrisă
concomitentă a unei întâlniri este mai credibilă decât o reprezentare verbală ulterioară a
aspectelor discutate).
  Probele de audit furnizate de documentele originale sunt mai credibile decât probele de
audit furnizate prin intermediul fotocopiilor sau facsimilelor, sau a documentelor care au
fost filmate, transpuse pe suport digital sau transferate pe alt suport în format electronic, a
căror credibilitate poate depinde de controalele asupra întocmirii și păstrării lor.

35.Explicati caracterul suficient al probelor de audit.

Suficienta este măsura cantitătii probelor de audit. Caracterul suficient se stabileşte în raport cu
numărul de elemente probante colectate;

Cantitatea probelor de audit necesare este afectată de evaluarea de către auditor a riscurilor
dedenaturare (cu cât sunt mai ridicate riscurile evaluate, cu atât vor fi solicitate mai multe probe
de audit)

Factorii care influenţează raţionamentul auditorului în legătură cu ceea ce

constituie elementeprobante suficiente cuprind:

 Importanţa riscului de inexactitate: acest risc poate depinde de:

 natura elementelor în cauză;
 adecvarea controlului intern;
 natura activităţilor realizate;
 existenţa unor situaţii susceptibile de a exercita o influen ţă neobişnuită asupraconducerii
întreprinderii;
 situaţia financiară a întreprinderii;
 importanţa relativă a elementului avut în vedere, ţinând seama de ansamblul
informaţiilor bilanţului contabil;
 experienţa căpătată în cursul unor auditări anterioare;
 concluziile procedurilor de audit, în special descoperirea eventuală a unor fraude sau erori;
 tipul de informaţie disponibilă.

36. Enumerati procedurile de audit.

Principala componentă a programului de audit o constiuie procedurile de audit, care pot fi:
- Teste de control: confirmă că sistemul de control intern functionează potrivit evaluării iniţiale a
auditorilor. Pentru testarea organizării şi funcţionării sistemului de control intern, auditorii pot
utiliza: - chestionare; - teste computerizate (în cazul auditului asistat pe calculator); - observaţia
directă a procedurilor de control intern aplicate la nivelul entităţii; - intervievarea persoanelor care
au aplicat procedurile de control intern; - intervievarea altor părţi implicate etc.

- Proceduri de fond, care pot fi: a) Teste ale detaliilor tranzacţiilor şi soldurilor conturilor: Această
categorie de teste constă în aplicarea unor proceduri de audit, cum ar fi: inspecţia documentelor şi
a activelor, observaţia asupra proceselor şi procedurilor, controlul calculelor, investigarea şi
confirmarea. b) Proceduri analitice: Acestea sunt proceduri care utilizează comparaţii ale
indicatorilor sintetici şi alte tehnici similare pentru a evalua caracterul rezonabil al informaţiilor
contabile şi a identifica potenţiale zone de risc.

37. Prezentati inspectia.

Inspecţia constă în examinarea înregistrărilor sau a documentelor, interne sau externe, în formă
tipărită, electronică sau de altă natură. Inspecţia înregistrărilor şi a documentelor furnizează probe
de audit cu grade variate de credibilitate, în funcţie de natura şi sursa acestora şi, în cazul
înregistrărilor şi documentelor interne, în funcţie de eficienţa controalelor exercitate în timpul
obţinerii respectivelor evidenţe. Un exemplu de inspecţie utilizată ca test al controalelor îl
constituie inspecţia înregistrărilor sau a documentelor pentru obţinerea probelor referitoare la
autorizare.

38. Prezentati observatia.

Observarea fizică este mijlocul cel mai eficace de verificare a existenţei unui activ, însă ea nu
aduce decât o parte din elementele probante necesare şi anume numai existenţa bunului respectiv;
celelalte elemente probante ca: proprietatea asupra bunului, valoarea atribuită etc. trebuie
verificate prin alte tehnici.

39. Prezentati confirmarea externa.

Este o procedură care constă în a cere unui terţ având legături de afacere cu intreprinderea
verificată să confirme direct auditorului informaţiile privind existenţa operaţiilor, a soldurilor etc.
Auditorul are latitudinea de a determina condiţiile şi întinderea acestei proceduri. Procedura se
demareaza cu acordul conducerii intreprinderii supuse contrulului.

Confirmarea poate sa fie pozitiva, atunci cand tertul solicitat isi exprima acordul asupra informatiei
primite sau furnizeaza chiar el informatia sau negativa, atunci cand tertului solicitat i se cere sa nu
raspunda decat in cazul in care nu este deacord cu informatia care i s-a prezentat.

40. Ce este recalcularea?

Recalcularea este o modalitate prin care se obtin probele de audit si reprezinta verificarea
corectitudinii matematice a documentelor/inregistrarilor.

41. Ce este reefectuarea?

Reefectuarea reprezinta executarea de catre auditor a controalelor initiale efectuate ca si

componente ale controlului intern.

42.Prezentati procedurile analitice.

Procedurile analitice presupun evaluarea informatiilor financiare prin intermediul unui studiu al
relatiilor dintre datele financiare si nonfinanciare.

43.Care este rolul raportului de audit?

-instrument de comunicare cu utilizatorii situatiilor financiare emise de entitatea auditatã,

respectiv cu publicul, precum si cu actionarii pentru decizii economice;

-instrument de confirmare a încrederii publicului si actionarilor în situatiile financiare

prezentate de o entitate;

-instrument de identificare a responsabilitãtilor pentru auditor si pentru conducerea entitãtii

auditate.

Rãspunderea conducerii entitãtii auditate se referã la întocmirea si prezentarea situatiilor

financiare.
Responsabilitãtile auditorului sunt de 3 naturi:
- responsabilitatea de bazã; pentru opinia sa în legãturã cu situatiile financiare auditate;
-responsabilitãti secundare care au urmãtoarele caracteristici: rezultã din texte de legi,
reglementãri diverse sau norme ale organismului profesional; nu necesitã tehnici si proceduri
diferite de cele folosite pentru misiunea de audit de bazã; nu presupune exprimarea unei opinii
distincte (opinia este implicitã ca, de exemplu, rãspunsul la obligatia legalã de verificare dacã
registrele contabile au fost tinute corect si la zi).
 -responsabilitãti aditionale care au urmãtoarele caracteristici: rezultã din texte de legi si
alte reglementãri, pot fi abordate tehnici si proceduri care nu sunt obligatorii pentru misiunea de
bazã; presupun exprimarea în mod explicit a unei opinii sau concluzii; raportarea se poate face
separat sau poate fi integratã în raportul de audit (în cuprins sau în anexe la acesta). De exemplu,
conformitatea cu unele reglementãri specifice (piata de capital, bãnci, asigurãri etc.) sau raportul
asupra controlului intern.

VAR 2 Raportul de audit are un triplu rol:

1. instrument de comunicare cu utilizatorii situaţiilor financiare emise de entitatea auditată
2. instrument de confirmare a încrederii publicului şi acţionarilor în situaţiile financiare
auditate
3. instrument de identificare a responsabilităţilor auditorului şi conducerii entităţii auditate.

44. Enumerati elementele raportului de audit

Are 7 elemente de baza :

1.Titlul raportului « Raport de auditor independent »
2.Destinatarul – intotdeauna Consiliul de Administratie sau Consiliul de Supraveghere, cel care
are responsabilitati fata de terti
3. Paragraful introductiv – cuprinde identificarea situatiilor financiare analizate si identificarea
responsabilitatilor (idem contract)
4. Intinderea lucrarilor de audit – cuprinde obligatoriu standardele aplicabile, o mentiune ca in
audit au fost folosite cele mai potrivite tehnici si proceduri, o mentiune ca auditul s-a bazat pe
sondaje, precum si o asigurare rezonabila ca in situatiile financiare auditate nu exista erori
semnificative
5. Paragraful opiniei – opinia in audit poate fi de 4 tipuri :
a) fara rezerve – se emite atunci cand auditorul nu are contatari cu impact semnificativ asupra
situatiilor financiare, sau daca are, intreprinderea a rectificat situatiile financiare (au ramas fara
obiect) (opinia curata). O derivata : opinia fara rezerve, dar cu paragraf de observatii. Se emite
atunci cand auditorul are unele constatari care, desi nu sunt de natura a influenta semnificativ sit
financiare, el considera ca trebuie cunoscute aceste constatari de urilizatorii sit financiare.
b) cu rezerve (opinie calificata) – se emite atunci cand auditorul nu a participat la inventariere
si nici nu s-a asigurat prin metode alternative de control de certitudinea stocurilor la 31 decembrie,
precum si atunci cand exista constatari cu impact semnificativ, dar intreprinderea a refuzat
rectificarea situatiilor financiare.
 c) nefavorabila (opinie calificata) – se emite atunci cand exista constatari cu impact semnificativ
asupra sit financiare, bazate pe dezacorduri grave cu conducerea intreprinderii in ceea ce priveste
aplicarea principiilor si regulilor contabile
d) imposibilitatea emiterii unei opinii – se emite atunci cand, din diferite motive, auditorul a fost
impiedicat sa aplice tehnicile si procedurile de audit pe care le-a considerat necesare.
6. Data raportului
7. Semnatura personala sau sociala si personala

VAR 2 Raportul unei misiuni de audit de bază trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele
elemente de bază:
 titlul – recomandat sa se foloseasca titlul de “Raportul auditorului independent” pentru a-l
distinge de rapoartele care pot fi elaborate de alte persoane;
 destinatarul – raportul trebuie adresat destinatarului care poate fi consiliul de administratie.
 paragraful introductiv – cuprinde identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare
auditate;
 responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare – raportul trebuie sa precizeze ca
cei din conducere sunt responsabili pentru intocmirea si prezentarea corecta a situatiilor
financiare in conformitate cu cadrul general aplicabil;
 responsabilitatea auditorului – raportul trebuie sa precizeze ca responsabilitatea auditorului
este sa exprime o opinie asupra situatiilor financiare;
 paragraful opiniei –poate avea urmatoarele forme:
 opinia fara rezerve (curata);
 opinia fara reserve, dar cu paragraph de observatii;
 opinia cu reserve;
 imposibilitatea exprimarii unei opinii;
 opinia defavorabila.
 alte responsabilitati de raportare – daca auditorul are si alte responsabilitati de raportare,
acestea trebuie prezentate intr-o sectiune separata a raportului
 semnătura auditorului – raportul trebuie sa poarte semnatura societatii de expertiza
contabila insotita de semnatura auditorului;
 data raportului – raportul trebuie sa poarte data de la sfarsitul lucrarilor de audit;
 adresa auditorului – raportul trebuie sa mentioneze locul specific unde sunt situate birourile
auditorului.

45.Enumerati tipologia opiniei de audit

Pentru a-şi putea exprima opinia, auditorului trebuie să confirme că situaţiile financiare sunt
în acord cu concluziile sale şi că ele reflectă corect deciziile conducerii intreprinderii şi dau o
imagine fidelă activităţii şi situaţiei financiare a intreprinderii
 Auditorului i se poate cere să exprime o opinie asupra uneia sau mai multor rubrici din
situaţiile financiare ca, de exemplu, creanţe, stocuri, calculul participării la beneficii sau
efectuarea unui provizion. Această cerere poate face obiectul unei misiuni distincte sau să fie
realizată în cadrul misiunii de audit de bază. O astfel de misiune nu conduce la un raport de audit
asupra situaţiilor financiare în ansamblul lor şi, în consecinţă, opinia auditorului se va referi numai
la rubrica (rubricile) auditată (auditate).
Pentru a defini întinderea misiunii, auditorul trebuie să ţină seama de rubricile din situaţiile
financiare care sunt interdependente, susceptibile de a avea o influenţă semnificativă asupra
informaţiilor în legătură cu care i s-a cerut opinia; aceasta pentru că numeroase rubrici din
situaţiile financiare sunt legate între ele, de exemplu: creanţele (clienţii) de vânzări, stocurile de
furnizori etc.
Auditorul trebuie să fixeze prag de semnificaţie pentru rubricile din situaţiile financiare
asupra cărora îşi va exprima opinia; de regulă aceste pagini sunt mult mai reduse faţă de cele care
s-ar fi stabilit în cazul auditării situaţiilor financiare în ansamblu.

Raportul auditorului trebuie sa mentioneze referentialul contabil pe baza căruia a fost

auditată rubrica respectivă din situaţiile financiare.
Atunci când auditorul a formulat o opinie defavorabilă sau o imposibilitate de exprimare a
opiniei asupra situaţiilor financiare în ansamblul lor, el poate emite o altfel de opinie în raportul
asupra unei rubrici numai dacă această rubrică nu constituie o parte semnificativă a acestor
situaţii financiare.
VAR 2 Paragraful opiniei – raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra
faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatiei financiare si rezultatelor
obtinute in accord cu referintele contabile si, daca este cazul, daca sunt conforme prevederilor
legale;

Termenii utilizati pentru exprimrea opiniei auditorului sunt “dau o imagine fidelă” sau “prezintă
în mod sincer în toate aspectele lor semnificative”. Aceste 2 formulari semnifica, intre altele, ca
auditorul nu ia in considerare decat elementele semnificative privind situatiile financiare.

Acest paragraf poate avea urmatoarele forme:

opinia fara rezerve (curata);
opinia fara reserve, dar cu paragraph de observatii;
opinia cu reserve;
imposibilitatea exprimarii unei opinii;
opinia defavorabila.
46.Prezentati opinia nemodificata

Opinia fara rezerve (nemodificata)- Situatiile financiare sunt intocmite sub toate aspectele
semnificative, in conformitate cu cadrul general de raportare financiara aplicabil

- “..in opinia noastra, situatiile financiare prezinta fidel, sub toate aspectele semnificative (ofera o
imagine corecta si fidela cu privire la) pozitia financiara a entitatii X la 31 decembrie 200.. si
performanta sa financiara si fluxurile sale de trezorerie aferente exercitiului incheiat la data
respective, in conformitate cu IFRS”

47.Prezentati opinia modificata

Auditorul concluzioneaza pe baza probelor de audit obtinute ca situatiile financiare contin

denaturari semnificative sau auditorul nu poate obtine probe de audit suficiente si adecvate pentru
a concluziona ca situatiile financiare luate in ansamblu nu contin denaturari semnificative.

48. Enumerati tipologia opiniei modificate

Este reprezentata de :

- Opinia cu rezerve

- Opinia defavorabila (contrara)

- Imposibilitatea exprimarii opiniei

49.Definiti frauda

Termenul „fraudă” se referă la o acţiune cu caracter intenţionat întreprinsă de una sau mai multe
persoane din rândul conducerii, al celor însărcinaţi cu guvernanţa, al salariatilor sau tertilor,
actiune care implică utilizarea înşelăciunii în scopulobţinerii unui avantaj injust sau illegal.

50. Care sunt factorii principali care creeaza cadrul pentru savarsirea fraudelor?

Factorii principali sunt reprezentați de ineficiența activităților

 51. Enumerati tipurile de denaturari intentionate.
Exista doua tipuri de denaturari intentionate care sunt relevante - denaturari aparute in urma
raportarii financiare frauduloase si denaturari aparute din delapidarea activelor.

52. Ce reprezinta denaturarile ce rezulta din raportarea financiara frauduloasa?

Raportarea financiara frauduloasa presupune denaturari sau omisiuni intentionate ale valorilor
sau prezentarilor de informatii in situatiile financiare, in scopul inducerii in eroare a utilizatorilor.
Raportarea financiara frauduloasa poate fi indeplinita prin:
· Manipularea, falsificarea sau modificarea inregistrarilor contabile sau a documentelor
justificative pe baza carora sunt intocmite situatiile financiare.
· Interpretarea eronata sau omiterea intentionata a evenimentelor, tranzactiilor sau altor
informatii semnificative in situatiile financiare.
· Aplicarea gresita in mod intentionat a politicilor contabile aferente evaluarii, recunoasterii,
clasificarii, prezentarii sau descrierii de informatii.

53. Ce reprezinta denaturarile ce rezulta din deturnarea de active?

Delapidarea activelor presupune furtul activelor unei entitati si este deseori efectuata de
angajati intr-o masura relativ mica si nesemnificativa. Cu toate acestea, poate implica, de
asemenea, conducerea care se afla intr-o pozitie ce permite ascunderea sau deghizarea
delapidarilor astfel incat sa fie greu de detectat.
Delapidarea activelor este adesea insotita de inregistrari sau documente false ori care induc in
eroare, cu scopul de a tainui lipsa activelor.

54. Exemplificati denaturari ce rezulta din raportarea financiara frauduloasa.

Inregistrarea unor capitole fictive in registrul jurnal, in special aproape de finalul unei perioade
contabile, pentru manipularea rezultatelor operationale sau atingerea altor obiective;
· Modificarea neadecvata a presupunerilor si schimbarea rationamentului folosit pentru
estimarea soldurilor de conturi;
· Omiterea, avansarea sau intarzierea recunoasterii in situatiile financiare ale evenimentelor si
tranzactiilor care au avut loc in timpul perioadei de raportare;
· Ascunderea, sau nedivulgarea, faptelor care ar putea afecta sumele inregistrate in situatiile
financiare;
· Angajarea in tranzactii complexe care sunt structurate pentru a reprezenta eronat pozitia
financiara sau performanta financiara a entitatii; si
· Modificarea inregistrarilor si termenilor privind tranzactii importante si neobisnuite.

55. Exemplificati denaturari ce rezulta din deturnarea de active.

Delapidarea activelor poate fi realizata printr-o varietate de modalitati incluzand:
· Chitante frauduloase (de exemplu, acumularea frauduloasa in conturi de creante sau
redirectionarea incasarilor catre conturi personale).
· Furt de active fizice sau necorporale (de exemplu, furtul din inventar pentru uzul personal
sau pentru vanzare, furtul de fier vechi pentru revanzare, conspiratia cu un competitor pentru
dezvaluirea unor date tehnologice in schimbul remunerarii);
· Determinarea unei entitati sa efectueze o plata pentru bunuri si servicii nereceptionate (de
exemplu, plati catre vanzatori fictivi, comisioane platite de ofertanti agentilor de achizitii
ai entitatii in schimbul umflarii preturilor, plati catre angajati fictivi); si
· Folosirea activelor entitatii pentru uzul personal (de exemplu, folosirea activelor entitatii
ca garantie pentru un imprumut personal sau un imprumut catre o terta parte)..

56. Care sunt obiectivele auditorului privind frauda?

- identificarea si evaluarea riscurilor de denaturare semnificativa a situatiilor financiare ca urmare
a fraudei;
- obtinerea de suficiente probe de audit adecvate privind riscurile evaluate de denaturare
semnificativa a situatiilor financiare ca urmare a fraudei, prin elaborarea si implementarea unor
raspunsuri adecvate;
Raspunsul adecvat in cazul fraudelor identificate sau suspectate in timpul auditului.

57. Care este responsabilitatea auditorului privind comunicarea aspectelor specifice fraudei?
In cazul in care auditorul a obtinut informatii care indica posibilitatea existentei unei
fraude, acesta trebuie sa le comunice in timp util catre nivelul adecvat de conducere pentru a-i
informa pe principalii responsabili pentru prevenirea si detectarea fraudelor.
Sa determine responsabilitatile profesionale si legale aplicabile in situatiile date, inclusiv daca
se impune ca auditorul sa raporteze persoanei/persoanelor care au solicitat auditul ori autoritatilor
de reglementare.
Auditorul trebuie sa le comunice persoanelor insarcinate cu guvernanta orice alte aspecte privind
frauda, care sunt in opinia sa relevante pentru responsabilitatea pe care acestea le detin.

58. Prezentati cazuri de dezacord cu conducerea entitatii.

- dezacord privind principiile si metodele contabile utilizate de entitate: insuficienta provizioanelor
pentru deprecierile de stocuri si creante, nerespectarea principiului independentei exertitiului, erori
in clasarea tertilor – clienti incerti mentinuti drept clienti obisnuiti, stocuri supraevaluate sau
subevaluate din cauza unor erori in calculul costurilor productiei sau in determinarea marimii
stocurilor.
- limitarea intinderii lucrarilor auditorului care poate fi impusa de client prin clauzele contractuale
care pot preciza ca auditorul sa nu aplice o anumita procedura de audit desi acesta o considera
necesara.
- conducerea refuza auditorului adresarea cererilor de confirmare a soldurilor, in timp ce el
considera acest lucru esential.
- insuficienta onorariilor.

59. Cand sunt utilizate lucrarile unui expert?

Prin expert se intelege o persoana sau un cabinet care poseda competente, cunostinte si o
experienta specifica intr-un domeniu specific, altul decat cel care presupune cunostinte de conta si
audit. Situatii in care se utilizeaza lucrarile unui expert:
 Evaluarea anumitor active: cladiri, constructii, terenuri, echipamente, opere de arta, pietre
pretioase;
 Evaluarea starii fizice a unor active precum minereuri, zacaminte, resurse petroliere sau
stabilirea duratei de viata ramasa a unor active corporale;
 Evaluarea stadiului de avansare in realizarea fizica a unor produse sau lucrari de
constructii;
 Avize juridice in ceea ce priveste interpretarea unor acorduri, statute sau reglementari.

60. Prezentati tehnica confirmării externe:

Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. 505 defineşte principalele cazuri în care auditorul are
obligaţia să procedeze la folosirea tehnicii confirmării externe (directe):

confirmarea unor cauze în baza cărora s-au realizat unele tranzacţii;

confirmarea de către bănci a soldurilor conturilor şi alte informaţii considerate necesare;
confirmarea conturilor de clienţi şi debitori;
confirmarea stocurilor în depozite vamale, în consignaţie şi alte stocuri la terţi;
valori imobiliare cumpărate prin intermediari financiari;
împrumuturi de la terţi;
confirmarea soldurilor costurilor de furnizori şi creditori.

61.Prezentati tehnica sondajului:

Sondajul este definit ca o tehnică ce constă în selecţionarea unui anumit număr sau părţi dintr-o
mulţime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obţinere a elementelor probante şi extrapolarea
rezultatelor obţinute asupra eşantionului la întreaga masă sau mulţime.

Auditorul poate folosi în general două tipuri de sondaje: sondajul statistic şi sondajul nestatistic.

Oricare ar fi însă tipul de sondaj, este important să fie respectate câteva reguli riguroase privind
decizia asupra eşantionului şi parcurgerea unor etape obligatorii:

A. alegerea naturii multimii, a masei – trebuie sa fie compatibila cu obiectivul urmarit;

B. elementele cheie – elementele care fie datorita naturii lor, fie datorita valorii lor, prezinta
riscuri si ca atare auditorul poate decide verificarea integral a acestora;

C. alegerea tehnicilor – ce este influentata de natura controlului efectuat si recurgerea sau

nerecurgerea la tehnici statistice;

D. determinarea taliei esantionului – se face in functie de anumiti factori care difera dupa cum
este vorba de sondaje asupra atributiilor sau asupra valorilor;

E. selectionarea esantionului – care trebuie sa fie reprezentativ;

F. studiul esantionului – toate elementele selectionate trebuie sa fie controlate;

G. evaluarea rezultatelor – inainte de tragerea unei concluzii asupra rezultatului, fiecare anomalie
este examinata pentru a se aprecia daca este reprezentativa, accidentala sau exceptionala;

H. concluziile sondajului – concluzia finala este suma concluziilor trase asupra elementelor
cheie, asupra anomaliilor exceptionale asupra restului masei.

62. Cum se procedeaza in situatia faptelor descoperite până la data raportului de audit?

fapte descoperite până la data raportului de audit – auditorul trebuie sa verifice daca acestea au
influenta semnificativa asupra situatiilor financiare si sa le prezinte in anexele situatiilor
financiare
63. Cum se procedeaza in situatia faptelor descoperite dupa data raportului de audit?

fapte descoperite după data raportului de audit, dar înaintea publicării situaţiilor financiare:

- Daca au incidenta semnificativa auditorul stabileste daca se impun masuri ptr corectarea
situatiilor financiare de catre conducere iar in acest caz auditorul emite un alt raport.

- Daca se reflecta corect situatiile financiare auditorul va exprima o opinie cu rezerve.

64. Cum se procedeaza in situatia faptelor dupa data publicarii?

fapte descoperite după publicarea situaţiilor financiare – auditorul nu este obligat sa faca vreo
investigatie

65.Prezentati tehnici de selectie ce vor face parte din esantion:

alegerea tehnicilor – ce este influentata de natura controlului efectuat si recurgerea sau

nerecurgerea la tehnici statistice;

66. Prezentati riscul de esantionare:

Auditorul poate decide să aplice eşantionarea în audit asupra soldului unui cont sau unei clase de
tranzacţii.
Riscul asociat eşantionării - se referă la posibilitatea selectării unui eşantion care să nu fi e
reprezentativ. Eşantionul poate, de asemenea, să conţină erori materiale sau devieri de la
conformitate. Emiterea unei concluzii pe baza unui eşantion poate fi diferită de concluzia la care
s-ar fi ajuns dacă întreaga
colectivitatea ar fi făcut obiectul auditului.

67.Prezentati riscul in afara esantionarii

-dacă se decide să nu se folosească instrumentul statistic trebuie asumate anumite riscuri

Evaluarea riscurilor în auditul financiar este o activitate complexă şi nu există încă un

consens în ce priveşte modul în care ar trebui abordată problema

68.Prin cate metode poate fi efectuata esantionarea? Exemplificati:

a. statistică- Analizând metodele de eşantionare statistică utilizate în audit ajungem la

concluzia că toate prezintă avantaje şi dezavantaje specifice.

Eşantionarea statistică reprezintă o metodă prin care eşantionul este constituit astfel încât
fiecare unitate din colectivitatea totală are o probabilitate egală de fi inclusă în eşantion, metoda
de selecţie a eşantionului este aleatoare, permite evaluarea rezultatelor pe baza teoriei
probabilităţii şi cuantificarea riscului de eşantionare.
- selecţia aleatoare
- selecţia sistematică –calculeaza un pas de numarare

b. non-statistică.
Eşantionarea non-statistică este o metodă de eşantionare, în care auditorul foloseşte
raţionamentul profesional pentru a selecta elementele unui eşantion. Întrucât, scopul unei
eşantionări este de a trage concluzii asupra întregii colectivităţi, auditorul urmează să selecteze
un eşantion reprezentativ prin alegerea unităţilor de eşantionare care au caracteristici tipice
pentru colectivitatea respectivă. Rezultatele nu se vor extrapola asupra întregii colectivităţii,
întrucât eşantionul selectat nu este reprezentativ