Capitolul 2 – PARTEA A DOUA

Analiza indicatorilor de dimensionare a

activităţii economice a întreprinderii

2.3. Analiza marjei comerciale (Mc)

Marja comercială este un indicator de reflectare a performanței economice, specific
activității de comerț.
Marja comercială are rolul de a acoperi cheltuielile de distribuție, cheltuielile generale
de administrație și cheltuielile financiare aferente activității de comercializare a marfurilor și
de a permite obținerea unui profit net care să fie la nivelul așteptărilor acționarilor.
Marja comercială poate fi brută sau netă.
1Marja comercială brută = Cifra de afaceri brută din vânzari de marfuri – Costul
brut al mărfurilor vândute
Marja comercială neta = Cifra de afaceri netă din vânzari de marfuri – Costul net
al mărfurilor vândute
Cifra de afaceri brută din vânzari de marfuri este reprezentată de rulajul creditor al
contului 707”Venituri din vînzarea marfurilor”.
Costul brut al mărfurilor vândute este reprezentat de rulajul debitor al contului
607”Cheltuieli privind mărfurile”.
Cifra de afaceri netă din vânzari de marfuri este reprezentată de rulajul creditor al
contului 707”Venituri din vînzarea marfurilor” din care se scade rulajul debitor al contului
709”Reduceri comerciale acordate”.
Costul net al mărfurilor vândute se stabilește pe baza rulajului debitor al contului
607”Cheltuieli privind mărfurile” din care se scade rulajul creditor al contului 609”Reduceri
comerciale primite”.
Modelul de analiză factorială al marjei comerciale brute sau nete este:
CAmf  Rmc
MC 
100

Rmc 
g  rmci
i

100
Mci= CAmfi – Cmfi

rmci = ( Mci / CAmfi)100

unde:
Mc = marja comercială brută/netă pe total firmă;
Mci = marja comercială brută/netă pe grupe de mărfuri;
CAmfi = cifra de afaceri din vânzările de mărfuri brută/netă pe grupe de mărfuri;
CAmf = cifra de afaceri din vânzările de mărfuri brută/netă pe total firmă;
 Cmf = costul mărfurilor vândute brut/net pe total firmă;
Cmfi = costul mărfurilor vândute brut/net pe grupe de mărfuri;
R mc = rata medie a marjei comerciale brute/nete pe total firmă;
gi = structura vânzărilor pe grupe de mărfuri stabilită pe baza valorilor brute/nete ale
cifrei de afaceri;
rmci = rata marjei comerciale brute/nete pe grupe de mărfuri.

Sistemul de factori de prezintă astfel:

CAmf

MC
gi

Rmc
rmci

Exemplu de analiză factorială a marjei comerciale nete:

Tabelul 2.3

Nr. Grupa CAmf netă Marja gi Rata

crt. de -lei- com. netă (%) marjei
mărfuri - lei - com.nete
(%)
0 1 0 1 0 1 0 1
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1. A 440.000 525.000 79.200 105.000 22 25 18 20
2. B 320.000 294.000 96.000 73.500 16 14 30 25
3. C 500.000 588.000 70.000 88.200 25 28 14 15
4. D 740.000 693.000 162.800 138.600 37 33 22 20
5. TOTAL 2.000.000 2.100.000 408.000 405.300 100 100 20,4 19,3

Metodologia de analiză factorială şi cuantificarea influenţei factorilor se prezintă astfel:

MC  MC 1  MC 0  405.300  408.000  2700 lei

( CAmf 1  CAmf 0)Rmc 0

1. CAmf   20.400 lei
100
 CAmf 1 ( Rmc 1  Rmc 0 )
2.  Rmc   23.100 lei
100

din care datorită:

CAmf 1(
 gi 1 rmci 0

 gi 0  rmci 0
)
2.1 100 100
gi  
100
r
CAmf 1( Rmc  Rmc 0 )
 10.920 lei
100

r
Rmc 
 gi 1  rmci0

25  18  14  30  28  14  33  22
 19,88%
100 100

CAmf 1(
 gi 1
 rmci 1

 gi 1
 rmci 0
)
2.2 rmci  100 100 
100
r
CAmf 1( Rm 1  Rmc ) lei
 12.180
100

 Indicele cifrei de afaceri

din vânzările de mărfuri I CAmf
 105%

 Indicele marjei comerciale I Mc

 99 ,34%
NOTĂ: Interpretarea cazului se va face la curs.

2.4. Analiza valorii adăugate

2.4.1. Abordări conceptuale cu privire la valoarea adăugată

Valorea adăugată este plusul de valoare (bogăţie) creat de întreprindere, ca efect al

utilizării potenţialului de care dispune, peste valoarea consumului factorilor de producţie
proveniţi de la terţi.
Valoarea adăugată este unul dintre cei mai importanţi indicatori de reflectare a
performanţelor economico-financiare ale unei firme. Pe baza valorii adăugate considerăm că
poate fi apreciată adevărata dimensiune a activităţii unei firme. Spre deosebire de cifra de
afaceri, care include şi valoarea cumpărărilor de materii prime, materiale şi servicii care se
regăsesc în cifra de afaceri a firmelor furnizoare, valoarea adăugată cuprinde numai valoarea
activităţii întreprinderii în cauză.
 Valoarea adăugată de o firmă reprezintă contribuția acesteia la PIB.
Valoarea adăugată poate fi determinată prin două metode:
a) Metoda sintetică, conform căreia din volumul total al activităţii de producţie şi
comercializare a firmei se scad consumurile intermediare de la terţi.
În cazul în care firma desfăşoară numai activitate de producţie, valoarea adăugată se
determină astfel:
VA = Qe – M
în care:
M – consumurile intermediare de la terţi aferente activităţii de producţie.

În situaţia în care întreprinderea desfăşoară, pe lângă activitatea de producţie, şi

activitate de comerţ, atunci valoarea adăugată se stabileşte astfel:
VA = (Qe + Mc) – Mt
în care:
Mc – marja comercială netă;
Mt – consumurile intermediare de la terţi (pentru firmele cu activitate de producţie şi
comercializare).

Consumurile intermediare de la terţi se preiau din contabilitatea financiară,

respectiv din conturile 601 la 628, exclusiv conturile 607 și 609, care au fost luate în
calcul la stabilirea marjei comerciale nete, şi se adaugă contul 652 „Cheltuieli cu
protecția mediului înconjurător.

b) Metoda de repartiţie (aditivă), conform căreia valoarea adăugată este rezultatul

însumării următoarelor elemente:
1). Cheltuielile cu personalul), din care:
1.1) Salarii și indemnizații (conturile 641, 642, 643 și 644);
1.2) Cheltuielile cu asigurările și protecția socială (contul 645);
2) cheltuielile de exploatare privind amortizarea (contul 6811);
3) cheltuieli cu dobânzile (contul 666);
4) cheltuieli cu impozite, taxe și alte vărsăminte asimilate (contul 635);
5) rezultatul exploatării corectat (din rezultatul exploatării se scad rezultatul din alte
operațiuni decat cele care formează cifra de afaceri și cheltuielile cu dobânzile).

Rezultatul exploatării corectat (REc), o componentă foarte importantă a valorii

adăugate, se stabilește astfel:

REc= ( RE-RE’- Chd),

unde:
RE= rezultatul exploatării ( din contul de Profit și pierdere);
RE’ = rezultatul exploatării din alte operațiuni decât cele care sunt aferente cifrei de
afaceri;
Chd = cheltuieli cu dobânzile.

RE’= Ave – Ache

 Ave = Alte venituri din exploatare;
Ache = Alte cheltuieli de exploatare.

Alte venituri din exploatare cuprind:

1. Venituri din activele imobilizate (sau grupurile destinate cedării) deţinute în
vederea vânzării (ct. 753),
2. Venituri din reevaluarea imobilizărilor necorporale şi corporale (ct. 755),
3. Venituri din investiţii imobiliare (ct. 756),
4. Venituri din active biologice (ct. 757),
5. Venituri din subvenţii de exploatare, exclusiv cele aferente cifrei de afaceri (ct.
7412, 7413, 7414, 7415,7416, 7417, 7419),
6. Alte venituri (ct. 751, 758 + 7815).

Alte cheltuieli din exploatare includ:

1. Ajustări privind provizioanele (ct 6812-ct 7812),
2. Ajustări de valoare privind imobilizările necorporale, corporale, investiţiile imobiliare
şi activele biologice evaluate la cost (ct. 6813 + 6816 + 6817-ct. 7813 -7816),
3. Ajustări de valoare privind activele circulante (ct. 654 + 6814- ct 754-7814),
4. Alte cheltuieli (ct. 6581 + 6582 + 6583 + 6585+6586 + 6588),
5. Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente similare (ct. 6587),
6. Cheltuieli legate de activele imobilizate (sau grupurile destinate cedării) deţinute în
vederea vânzării (ct. 653),
7. Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor necorporale şi corporale (ct. 655),
8. Cheltuieli privind investiţiile imobiliare (ct.656),
9. Cheltuieli privind activele biologice (ct. 657).

Rezultatul exploatării din ct. de Profit și pierdere trebuie corectat prin scăderea din
acesta a cheltuielilor cu dobânzile (care apare ca poziție distinctă între elementele componente
ale valorii adăugate) și prin scăderea rezultatului exploatării din orce alte operațiuni care sunt
atașate exploatării, dar nu sunt aferente cifrei de afaceri.
Rezultatul din alte operațiuni atașate exploatării poate să apară pe seama elementelor de
venituri și cheltuieli care au caracter întâmplător care pot fi controlate sau nu de către firmă, a
elementelor de natura câştigurilor sau a pierderilor care nu au caracter cert etc. şi care sunt
ataşate exploatării ca efect al reglementărilor legale contabile.

Abordând valoarea adăugată potrivit acestei metode, rezultă că ea serveşte la

remunerarea următorilor subiecţi (parteneri sociali): salariaţi, acţionari, stat, instituţiile care
acordă credite întreprinderii, întreprinderea în sine.

2.4.2. Analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate

Procedeele folosite în analiza dinamicii valorii adăugate sunt: modificările absolute şi

indicii calculaţi pe total şi pe elemente componente ale valorii adăugate.
Pentru analiza structurii valorii adăugate se folosesc ponderile (ratele de
structură/remunerare ale valorii adăugate).
Pentru analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate, informaţiile necesare pot fi
structurate astfel:
Tabelul 2.4
 Nivel de Structura (ratele)
Nr. Indica- Nivel Modificarea Indici
valorii adăugate
crt. tori compa- efectiv absolută (%)
(%)
raţie
(0) (1) (0) (1)
0 1 2 3 4 5 6=3-2 7=3/2x100

Indicatorii ce trebuie selectaţi sunt:

1. cheltuieli cu salariile şi indemnizaţiile personalului;
2. cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială;
3. cheltuieli cu personalul (1 + 2 = 3);
4. cheltuieli cu amortizarea
5. cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (exclusiv impozitul pe profit);
6. cheltuieli privind dobânzile;
7. rezultatul exploatării corectat (exclusiv cheltuielile financiare cu dobânzile şi rezultatul
din alte operaţiuni decât cifra de afaceri);
8. valoarea adăugată la nivel de firmă (3 la 7).

VA   Ei
unde:
VA= valoarea adăugată la nivel de firmă;
Ei = valoarea unui anumit element component al valorii adăugate ( randurile 1 la 7 de
mai sus).

Pentru a aprecia contribuţia elementelor componente la formarea şi modificarea

valorii adăugate, se compară indicii acestora cu indicele valorii adăugate şi respectiv cu
indicele volumului total de activitate (producţia exerciţiului plus marja comercială). În cazul
în care indicele unui element component este mai mic decât indicele valorii adăugate, atunci se
înregistrează o scădere a ponderii acelui element în valoarea adăugată şi invers.
La nivel de întreprindere, se consideră că situaţia este normală atunci când scade
ponderea elementelor de natura cheltuielilor în valoarea adăugată (în sumă absolută acestea
putând să crească) şi creşte ponderea rezultatului din exploatare corectat.
Prin compararea indicilor elementelor de natura cheltuielilor cu indicele volumului
total de activitate, rezultă aspecte legate de eficienţa activităţii întreprinderii. În cazul în
care indicele cheltuielilor dintr-o anumită categorie este mai mic decât indicele volumului de
activitate, atunci se înregistrează o sporire a eficienţei acelor cheltuieli.
Valoarea adăugată poate fi analizată din punct de vedere metodologic, atât în mărimi
absolute, pe baza metodelor mai sus prezentate, cât şi în mărimi relative, sub forma ratelor
valorii adăugate.
În cazul întreprinderilor industriale, pot fi considerate ca operaţionale următoarele rate:
a) Rata medie a valorii adăugate aferentă cifrei de afaceri ( rata gradului de
integrare a activității firmei):
VA
RVA   100
CA
Această rată reflectă ponderea valorii adăugate în cifra de afaceri şi măsoară gradul de
integrare pe verticală a întreprinderilor cu activităţi de producţie şi comercializare. Pe baza sa
poate fi apreciată strategia industrială a întreprinderii, respectiv gradul de utilizare a factorilor
de producţie.
 În cazul în care gradul de integrare se apropie de 100, atunci în întreprindere se
realizează un număr mare de etape pentru obţinerea produsului finit. Aprecierea eficienţei
integrării se impune a fi făcută în corelaţie cu riscul din exploatare, care depinde îndeosebi de
mărimea cheltuielilor fixe şi rentabilitatea întreprinderii.
În mod similar poate fi determinată şi rata medie a valorii adăugate aferente producţiei
exerciţiului.
VA
R VA   100
Qe
Ea reflectă, de asemenea, gradul de integrare pe verticală a întreprinderilor cu activitate
specifică de producţie. Cu cât nivelul ratei este mai ridicat, cu atât gradul de valorificare a
resurselor tehnice, umane şi financiare ale întreprinderii este mai mare.
b) Ratele de structură sau ratele de remunerare ale valorii adăugate (gi) se
construiesc pe baza elementelor componente ale valorii adăugate, determinată potrivit
metodei aditive şi servesc la efectuarea de comparaţii sectoriale şi interexerciţii.

gi = (Ei/VA)100

Ratele de structură (remunerare) ale valorii adăugate reprezintă ponderea deţinută de

fiecare element component (ca expresie a remunerării partenerilor sociali) în valoarea
adăugată.
Ponderea cheltuielilor cu personalul în valoarea adăugată poate înregistra variaţii
semnificative de la o perioadă la alta. Progresul tehnic, automatizarea şi mecanizarea
producţiei creează premisele creşterii gradului de înzestrare tehnică a muncii şi a cheltuielilor
cu amortizarea, concomitent cu realizarea unei economii relative de personal ca efect al
creşterii productivităţii muncii ( VA / N S ) şi scăderea ponderii cheltuielilor cu manopera.
În aceste condiţii, îmbunătăţirea nivelului calificării forţei de muncă poate constitui suportul
creşterii rentabilităţii viitoare a întreprinderii.Ponderea cheltuielilor cu amortizarea în valoarea
adăugată reflectă, prin nivelul său, consecinţele procesului de reînnoire a capitalului fix. Un
nivel ridicat al acestei rate este cu atât mai mult apreciat, cu cât creşterea gradului de
tehnicitate se realizează pe baza autofinanţării.

c) Rata valorii adăugate la 1.000 lei active imobilizate, constituie în fapt un indicator
de eficienţă economică.

Formula de calcul este: (VA/Ai)1000

unde: Ai = valoarea medie anuală a activelor imobilizate.

Creşterea potenţialului tehnic al muncii creează premisele obţinerii de efecte, care, prin
nivelul lor, reflectă utilizarea eficientă a acestuia.

2.4.3. Analiza factorială a valorii adăugate

Din punct de vedere factorial, valoarea adăugată se poate analiza pe baza

modelelor:

 M 
a) VA  Qe1    Qe  va
 Qe 
 Qe VA
b) VA  N s  N s  W a  va
N s Qe
Mf Mf ' Qe VA
c) VA  N s '
N s Mf Mf Qe
Sistemul de factori care acţionează asupra valorii adăugate, potrivit modelului „a“ se
prezintă după cum urmează:

Ns
T
Qe t
wh
VA
gi
va
vai
Qe – producţia exerciţiului ( Qe  T  wh );
T – timpul total de muncă;
Wa – productivitatea medie anuală, determinată pe baza producţiei exerciţiului (
Qe
Wa  );
Ns
wh – productivitatea medie orară, determinată pe baza producţiei exerciţiului;
Ns – numărul mediu de personal;
t – numărul mediu de ore pe salariat;
gi – structura producţiei exerciţiului pe produse sau pe tipuri de activităţi;
n

va – valoarea adăugată medie la 1 leu producţie a exerciţiului (  g va i i

);
va  i 1

100
vai – valoarea adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului pe produse sau tipuri de
activităţi.
Pentru exemplificare se folosesc datele din tabelul 2.5.

Tabelul 2.5.

Nr. Indicatori Simbol Prevăzut Realizat %

crt. (0) (1)
1 Producţia vândută (lei) Qv 10.060.000 11.370.000 113,0
2 Variaţia producţiei stocate (Venituri ΔQs - 200.000 + 300.000 -
aferente stocurilor de produse) (lei)
3 Producţia de imobilizări (Venituri din Qi 500.000 615.000 123,0
producția de imobilizări și investiții
imobiliare) (lei)
4 Producţia exerciţiului (lei) Qe 10.360.000 12.285.000 118,6
 (1 + 2 + 3)
5 Consumurile exerciţiului provenind de la M 6.734.000 7.800.975 115,8
terţi (lei)
6 Valoarea adăugată (lei) VA 3.626.000 4.484.025 123,7
(4 – 5)
7 Numărul mediu de personal Ns 140 150 107,1
8 Fondul total de timp de muncă (ore) T 259.000 273.000 105,4
9 Timpul mediu pe un angajat (ore) t 1.850 1.820 98,4
10 Productivitatea medie orară (4 : 8) (lei) w he 40 45 112,5
11 Valoarea medie adăugată la 1 leu va 0,35 0,365 104,3
producţie a exerciţiului (lei)
(6 : 4)
12 Valoarea medie adăugată recalculată la 1 r
va - 0,345 -
leu producţie (lei)

Metodologia de analiză factorială şi măsurarea influenţelor se prezintă astfel:

ΔVA = VA1 – VA0 = + 858.025 lei

1. Qe   Qe1  Qe0   v a 0   673.750 lei

din care datorită:
1.1. T   T1  T0   w he0  v a 0   196.000 lei
din care:
1.1.1. N s   N s1  N s 0   t 0  w he0  v a0   259.000 lei
1.1.2. t  N s1  t1  t 0   w he0  v a 0   63.000 lei
1.2. w he  T1  w he1  w he0   v a0   477.750 lei
2. v a  Qe1  v a1  v a 0    184.275 lei
din care datorită:
 
2.1. gi  Qe1 v a  v a 0   61.425 lei
r

unde:
gi1  vai0
r
va 
100
 
2.2. vai  Qe1  v a1  r v a   245.700 lei
NOTĂ: Interpretarea cazului se va face la curs.

In cazul în care valoarea adăugată se calculează pentru valoarea totală a activităților de

productie și de comert (Qt), iar valorile factorilor de influență sunt aferenți întregii activități,
atunci pentru analiza factorială a valorii adăugate folosim modele similare cu cele prezentate
anterior, înlocuind în formule Qe cu Qt.
BIBLIOGRAFIE

V.Robu, I.Anghel, Analiza economico-financiară a firmei, Editura

Economică, 2014
E.C. Serban

I.M. Sobolevschi- Fundamentele analizei economico-financiare-Analiza

David activității de producție și de comercializare, Ed.
Universitară,2015

OMFP 1802/2014 Reglementarile contabile privind situatiile financiare

anuale individuale si situatiile financiare anuale
consolidate, publicat in Monitorul Oficial nr. 963 din
30.12.2014