PODURI

Podul este o constructie, din categoria lucrării de artă, realizată de ingineri

constructori, destinată să treacă un obstacol (râu, o vale, căi de comunicatii).
Un pod se poate compune din doua parti principale: infrastructura si suprastructura.
Culeele sunt elementele de infrastructura dispuse la capetele podului.
Pilele reprezinta elementele de infrastructura ce asigura reazeme intermediare
pentru suprastructura podului.
Tablierul podului, totalitatea grinzilor care formează sistemul de rezistență al unui
pod metalic și care susține calea de circulație a acestuia.

Clasificarea podurilor:
 PODURI CU GRINZI
Podurile cu grinzi reprezinta cea mai raspandita si simpla forma de suprastructura, fiind
realizate atat din beton armat, precomprimat, sau ambele si din metal, dar pot avea si
sectiune compusa otel-beton.
 PODURI IN ARC
De-a lungul timpului au fost construite poduri remarcabile ce aveau ca structura
principala de rezistenta bolta, incepand cu poduri pe bolti din piatra realizate de romani
pentru apeducte, pana la podurile moderne cu arce realizate in prezent, avand o mare
diversitate de forme si dimensiuni.

 PODURI HOBANATE.
Podurile cu hobane se caracterizeaza prin faptul ca tablierul este sustinut de mai multe
cabluri a caror forma se aproprie de cea rectilinie dupa darea in exploatare a podului.
 PODURI SUSPENDATE
Podurile suspendate se deosebesc de cele hobanate prin forma cablurilor, cat si prin
faptul ca utilizeaza cabluri principale portante si o serie de alte cabluri, tirantii, prin
intermediul carora tablierul este suspendat de cablurile principale. Forma cablurilor
principale este curba.

RIDICAREA ZONEI DE TRAVERSARE A CURSULUI DE APA

• Proiectarea podurilor mari (de lungime mai mare de 80,100m) necesita un plan de situatie al
zonei de traversare si un plan la scara mare al sectorului amplasamentului podului.
• Planul de situatie se intocmeste la scara 1:5.000 pentru raurile mici si la 1:10.000 pentru
cele de latime mare.
• Planul de situatie este necesar pentru:
-studiul variantelor traversarii prin pod si al cailor de acces la traseu pentru fiecare varianta
de traversare;
-alegerea schemelor de amplasare a constructiilor de regularizare a malurilor si albiei
cursului de apa;
-intocmirea proiectului de organizare a santierului de constructie;
-elaborarea proiectului retelelor de sprijin planimetrice si altimetrice.
• Planul la scara mare cu amplasamentul podului este necesar pentru proiectarea in detaliu a
podului si a altor constructii anexe, cat si pentru studiile in detaliu a traseelor cailor de acces
la pod. Planul se intocmeste la scara 1:1.000 cu echidistanta curbelor de nivel E=0.5m
pentru lungimea traversarii pana la 300-500m si la scara 1:2.000 cu echidistanta E=1m
pentru o lungime mai mare.
• Ca retea de sprijin se folosesc drumuirile principale de teodolit-nivelment amplasate pe
ambele maluri, iar ridicarea detaliilor se face prin tahimetrie in zonele deschise si prin profile
transversale, in zonele inchise.
• Ridicarea zonei de trecere se face de regula prin metoda aerofotogrammetrica. Zonele de
intindere mica se ridica tahimetric iar in sectoarele foarte accidentate se foloseste ridicarea
cu foto-teodolitul.
 DETERMINAREA LUNGIMII PODULUI

• La proiectarea amplasamentului podului este necesar sa se cunoasca distanta intre doua

puncte initiale (M, N) amplasate fiecare pe cate un mal in locuri neinundabile.Aceasta
distanta poarta numele de lungimea traversarii sau lungimea podului si se foloseste la
legarea analitica a proiectului podului de punctele initiale marcate pe teren.
• Proiectantul concepe lungimea podului ca fiind distanta dintre fetele interioare ale
culeelor(L).

• Lungimea traversarii se poate masura direct cu precizia necesara folosind dispozitive

electrooptice de tip geodimetru, distomat.

Daca traversarea podului parcurge o vale uscata sau iarna pe gheata,masuratorile

se pot efectua cu panglici cu diviziuni milimetrice sau cu fire de invar.
 Precizia masurarii pe teren a lungimii podului se determina pornind de la precizia
necesara de construire a podului si a importantei acestuia.

TRANSMITEREA COTELOR PESTE CURSURI DE APA

Este necesară pentru fixarea reperelor de nivelment pe ambele maluri care vor fi
folosite atât în timpul studiilor hidrologice cât și la alcătuirea bazei altimetrice pentru
întocmirea planului topografic la scară mare a amplasamentului podului, pentru trasarea în
înălțime a construcțiilor podurilor. La traversările pentru lungimi mai mari de 300 m vor
fi plantate minimum două repere permanente pe fiecare mal, iar eroarea limită în
determinarea cotelor în raport cu un reper inițial nu trebuie să depașească ±10 mm.
Trasarea cotelor se face iarna pe gheață prin nivelment geometric obișnuit, iar peste
apă prin metode de :
 nivelment dublu geometric,
 nivelment trigonometric,
 nivelment hidrostatic.

1.Transmiterea cotelor prin nivelment dublu geometric

 Se efectuează vara și toamna. Presupune staționarea cu aparatul de nivel pe ambele maluri

alea râului, iar când condițiile permit și pe un banc de nisip sau insulă către mijlocul apei.
 În funcție de lățimea râului și caracterul văii și malurilor se pot utiliza scheme variate. De
exemplu cele din figura 3.14 a și b pentru lățimea râului până la 300 m sau cea din figura
3.14 c pentru lățimea râului mai mare ca 300 m. Aceste scheme permit transmiterea cotelor
cu precizia nivelmentului de ordinul III și în anumite condiții cu precizia nivelmentului de
ordinul II.

Schema din figura 3.14 a se folosește atunci când există un banc de nisip sau o insulă către
mijlocul apei. Înainte de nivelment se plantează pe ambele maluri câte 2 repere de nivelmet
(R1,R2 si R3,R4) în locuri unde raza de vizare ar trece la minimum 2…3 m deasupra
pământului. Instrumentul instalat în stația S1 execută citirile pe mirele așezate în ordinea
numerotării reperelor. Pentru controlul determinării diferențelor de nivel între reperele R1 și
R3 respectiv R4 și R2, se instalează instrumental în stațiile S2 și S3 de unde se executa citirile
pe mirele instalate în R1 și R2 respectiv R3 și R4; suma diferențelor de nivel în poligonul R1-
R3-R4-R2-R1 nu trebuie să depașească 10…20 mm. Schema din figura 3.14 b se utilizează
când nu se poate folosi schema din figura 3.14 a când nu se pot bate piloți către mijlocul
râului sau când fundul albiei se afla la adâncime mare.

Nivelul și mirele se așează în vârfurile unui paralelogram care

se marchează pe teren. Citirile pe mirele departate la distanțe
mai mari de 200…300 m se execută cu ajutorul panourilor
mobile montate pe mire figura 3.16. În cazul schemei din
figura 3.14.b ecartul admis între diferențele de nivel ale laturii
R1-R2, pentru o serie de observații este de 5…10mm /100 m
distanța. În cazul lățimii râului mai mare de 300 m se
recomandă utilizarea schemei din figura 3.14 c.

2.Transmiterea cotelor prin nivelment trigonometric

Această necesită folosirea a două teodolite de precizie care vor măsura unghiurile
zenitale Zi în perioada cu imagini clare. Observațiile se efectuează direct și invers
concomitent de cele două teodolite instalate fiecare pe câte un mal. Punctele M si N (fig.
3.17) între care se transmite cota peste râu sunt puncte ale triangulației podului care se vor
amenaja și ca repere de nivelment. Teodolitele și țintele de vizare se așeaza în vârfurile
paralelogramului, astfel ca să fie egale distanțele S1M-S2N, a căror lungime să nu
depasească 3 m. În punctele M și N se instalează vertical mirele care se fixează prin
trepiede de mire.

Apoi, fiecare teodolit cu luneta

riguros orizontală citește pe mira apropiată;
valoarea obținuta va fi corespunzătoare și
cu înalțimea I a teodolitului deasupra
reperului.
Unghiurile zenitale se măsoară pe liniile
îngroșate de pe mirele departate în ambele
poziții ale cercului vertical, efectuând 2-3
serii de observații. După terminarea
măsurătorilor teodolitele se transporta
peste râu schimbându-se stațiile.
Observațiile inverse de pe maluri încep cu
măsurarea unghiurilor zenitale pe mirele
departate și se termină cu măsurarea
înălțimilor instrumentelor.
 3.Transmiterea cotelor prin nivelment hidrostatic

Se folosește peste ape foarte întinse, obținându-se în condiții favorabile o eroare de

câtiva mm. Pe fundul cursului de apă se așează un tub de cauciuc rezistent, care se umple
cu apă sub presiune mare ca în el sa nu
ramână bule de aer. La capetele
furtunului se montează tuburi de sticlă cu
diviziuni care se fixează de stâlpi pe
maluri (fig. 3.18), la distanță de o stație
de nivelment față de stâlpi se plantează
în locuri stabile reperele R1 și R2. Se
consideră pentru observații ca meniscul
lichidului din tuburile 1 și 2 se afla la
aceeași suprafață de nivel; cu ajutorul a
două instrumente de nivel se leagă această suprafață de reperele R1 și R2 observațiile se fac
la interval de timp stabilite după program. Concomitent pe fiecare mal se măsoară presiunea
(p1 și p2 ), temperatura aerului și apei (t1 și t2), ca să se poata introduce corecții în rezultate
dacă este necesar. Diferența de nivel se obține din media valorilor rezultate din programul
de observații.

Triangulația Podului

Se folosește ca bază pentru determinarea lungimii traversării cursului de apă sau ca

rețea de sprijin pentru trasarea în plan a infrastructurii podurilor mari și pentru verificarea
montajului și poziționării suprastructurii podului.
Forma rețelei este cel mai adesea unul sau două patrulatere geodezice cu două
baze, amplasate fiecare pe câte un mal.

Precizia trinagulției podului trebuie astfel realizată încât erorile medii pătratice în
poziția centrelor infrastructurii, cât și în lungimile deschiderilor podului să nu depașească ±
1,5...2 cm. Din această cauză, erorile în poziția punctelor de triangulației podului, ca bază
de trasare, care trebuie să fie de 1,5....2 ori mai mici vor fi în medie de ±1 cm.
 Trasarea infrastructurii podului. Trasarea centrelor infrastructurii

Este cea mai complexa si de raspundere trasare la poduri. Aceasta se poate efectua
prin trei metode:

1. Aplicarea de distante;
2. Intersectie reperata;
3. Intersectie unghiulara inainte.

Indiferent de metoda utilizata, trasarea infrastructurii se face in doua etape:

I. Trasarea provizorie (cu precizie mica) in apa, punctul obtinut fiind marcat prin balize
plutitoare sau geamandura;
II. Definitivarea trasarii, care are loc numai dupa ce partea superioara a infrastructurii a iesit din
apa. Aceasta trebuie sa asigure precizia trasarii conform normativelor de trasare.

1. Trasarea prin aplicarea de distante

Indiferent de metoda utilizata pentru trasare, punctele M şi N ale axei longitudinale a
podului trebuie amplasate la o depărtare suficientă de malurile râului, pentru a nu fi
deteriorate în timpul procesului de construcţie, iar dacă acestea au dispărut, se vor
reconstrui fie pornind de la vârfurile de frângere ale căilor de acces la pod fie de la punctele
de reperaj ale capetelor axei podului sau ale reţelei de sprijin existente.

1.1 Trasarea centrelor infrastructurii plin aplicarea distantelor din proiect cu benzile
de otel.

Aceasta metoda se poate utiliza cand albia raului este uscata sau iarna, cand raul
este acoperit de gheata. Distantele se aplica pe directia axei longitudinale (MN), pe o podina
construita in acest scop, pornind din punctele initiale ale axei, si anume M respectiv N.
Pentru intinderea benzilor de otel se foloseste dinamometrul. Punctele astfel trasate se
proiecteaza pe pamant si se fixeaza prin aliniamente de reperaj. In cazul trasarii pe gheata,
bornele de reperaj se planteaza pe maluri, in afara zonei de inundatii. Pentru fiecare distanta
masurata se introduc corectii de etalonare si temperatura.

1.2 Trasarea centrelor infrastructurii folosind geodimetrul (distomatul) de precizie.

In acest caz nu mai este necesara construirea triangulatiei podului, deoarece

trasarea centrelor infrastructurii se face prin aplicarea distantelor din proiect pornind de la
punctele M respectiv N. Mai intai se traseaza provizoriu distantele proiectate, folosind un
tahimetru optic. Apoi, in punctele obtinute se construiesc insule mici prin turnare de bolovani,
sau in cazul raurilor mai adanci, platforme din piloti. Pe aceste insule se instaleaza statia
reflectoare, iar cu statia emitatoare instalata in punctul M, se citesc riguros distantele dintre
acestea. Prin nivelement se reduc la orizont distantele si se compara cu cele din proiect.

Pentru controlul trasarii se repeta operatia descrisa anterior, dar de aceasta data se
stationeaza cu aparatul in punctul N. Diferentele obtinute intre distantele trasate din punctul
M si cele trasate din punctul N se numesc deschideri. Daca diferenta dintre aceste
deschideri si cele proiectate se incadreaza in tolerantele admise, punctele obtinute sa
marcheaza definitiv.
2. Trasarea prin intersectie reperata
2.1 Trasarea pe rauri cu adancimea pana la 3 m si nenavigabile
2.1.1 Procedeul aliniamentelor paralele

In aceasta situatie se proiecteaza un

aliniament paralel M’N’ in aval de axa
podului MN, pe o podina. Pe podina se
traseaza proiectiile centrelor infrastructurilor
(pct. 1, 2 ,3 …). Cu teodolitul instalat in
aceste puncte, se traseaza perpendiculare
pe axa M’N’. Directiile obtinute reprezinta
axele longitudinale ale infrastructurilor, care la intersectia cu axa traversarii MN dau pozitia
centrelor fiecarei infrastructuri (C1, C2, …). Axa longitudinala a infrastructurii se fixeaza prin
trei piloti: unul pe axa M’N’ (pct. 1’, 2’, …) si ceilalti doi in amonte de axa MN (pct. 1” si 1”’,2”
si 2”’ …) pentru a permite trasarea si in cazul intreruperii vizibilitatii intre punctele 2’ si 2”, 3’
si 3”.

2.1.2 Procedeul aliniamentelor neparalele

Acest procedeu se foloseste

atunci cand in apropierea traversarii
cursului de apa exista un pod vechi, care
poate fi utilizat pentru trasarea axelor
infrastructurii. Se proiecteaza pe podul
vechi sub un unghi drept fata de axa
longitudinala MN punctele initiale M’N’. Se
masoara in aceste puncte unghiurile β si γ
fata de axa proiectata M’N’. Se calculeaza
distanta x dintre infrastructuri in lungul axei proiectate M’N’, cu relatia x = b/sin β, unde b
este distanta dintre centrele infrastructurilor pe axa longitudinala a traversarii MN. Apoi
procedeul este acelasi cu cel descris anterior.

2.2 Trasarea pe rauri cu adancimi mai mari de 3 m.

In acest caz pentru aflarea centrelor infrastructurilor se vor construi pe cele doua
maluri doua baze perpendiculare pe axa podului (AC si BD) amplasate una aspre amonte si
alta spre aval, iar controlul trasarii se va
face construind alte doua baze AC’ si
BD’ in prelungirea primelor. Verificarea
pozitiei centrelor infrastructurilor se face
stationand cu teodolitul in punctele
materializate pe cele doua prelungiri ale
bazelor si intersectand prin vizare la
punctele corespunzatoare de pe malul
opus. Toate segmentele masurate pe
cele doua baze sunt egale intre ele si
se masoara fata de axa podului.
3. Trasarea prin intersectie unghiulara inainte
3.1 Ambele maluri nu sunt inundate de apele de primavara.

In aceasta situatie baza de trasare AB se considera astfel incat sa fie paralela cu axa
longitudinala a podului MN si la o distanta de circa 1/3 din lungimea acesteia. De asemenea
se recomanda realizarea vizelor spre punctele 1, 2 si 3 cu unghiuri apropiate de 100g. Vizele
de control trebuie executate din punctul D la 1 pe un mal si din C la 3 pe celalalt mal.
Punctele D si C trebuie sa fie perpendiculare pe vizele A-1 si B-3; prin aceasta se vor
micsora erorile transversale, iar cele longitudinale, daca intervin, vor fi neglijabile.

Pentru controlul trasarii in zona 1 – 3 , ar trebui un punct pe o directie aproximativ

perpendiculara mijlocul axei MN, deoarece unghiurile de
intersectie devin obtuze si este posibila aparitia unor
erori longitudinale importante. In acest caz este
imposibil sa se plaseze un asemenea punct. Totusi, cu
conditia amplasarii punctelor A si B la distanta maxima
de 1/3 din lungimea axei MN, in zona dintre punctele 1
si 3 unghiul γ nu va depasi 130-140g si erorile ce vor
aparea nu vor depasi in acest caz valorile erorilor
transversale. Cea mai mare atentie trebuie acordata
reducerii erorii unghiulare de trasare, lucru ce se poate
realiza prin trasarea cu precizie a fiecarei directii.

3.2 Ambele maluri nu sunt inundate de apele de primavara si catre mijlocul axei
podului se poate fixa unul sau doua puncte de sprijin suplimentare pe o insula.

Acestea sunt cazurile cele mai favorabile de trasare

deoarece permit eliminarea inconvenientelor aratate in
primul caz in privinta trasarii punctelor din zona 1 – 3.
Cand pe insula este amplasat un singur punct C,
suficient de apropiat de axa MN, exista posibilitatea de
a se folosi acest punct pentru intersectiile de control,
dat fiind ca vizele din acest punct vor fi aproape
perpendiculare pe A – 1 respectiv pe B – 3 .

Cand pe insula se pot amplasa doua puncte A si

B, la o distanta destul de mare unul de altul (cel putin 1/3
din lungimea axei MN), pe mal pot lipsi complet punctele
de sprijin si totusi trasarea se va executa in conditii
foarte favorabile. Este adevarat ca trasarea punctului N
poate fi in aceasta eventualitate controlata numai prin
vizarea pe axa longitudinala din punctul M sau de la baza
AB, insa cu toate acestea ea va fi obtinuta mai sigur
decat in cazul cu un singur punct pe insula, intrucat
pentru unghiuri identice de intersectie distanta dintre
punctele de sprijin A si B va fi mai mica si razele de vizare mai scurte.
3.3 Un mal este inundat de apele de primavara.

Este cazul cel mai nefavorabil. In aceasta situatie baza de

trasare AB se fixeaza pe malul neninundabil, transversal pe
directia axei longitudinale MN. Pentru a obtine rezultate
satisfacatoare, lungimea bazei de trasare trebuie sa fie
destul de mare, ceea ce duce la cresterea erorii de
masurare, care implicit mareste si eroarea totala a punctelor
in zona 2 – N.

3.4 Un mal este inundat de apele de primavara si catre mijlocul axei podului se poate
fixa unul sau doua puncte de sprijin suplimentare pe o insula.

In cazul in care se poate fixa un singur punct D

pe insula, conditiile de trasare sunt mai bune decat in
cazul descris anterior deoarece din punctul D se pot
controla mai bine erorile din zona 2 – N.

In cazul in care se pot fixa doua puncte A, B la

distanta 1/3 din axa MN unul fata de celelalt, conditiile de
trasare sunt aceleasi cu cele descrise in cazul in care
“Ambele maluri nu sunt inundate de apele de primavara
si catre mijlocul axei podului se pot fixa doua puncte de
sprijin suplimentare pe o insula”.

Lucrari topografice in timpul executiei infrastructurii podului

Trasarea axelor infrastructurii pe uscat si pe insula

Trasarea care se executa pe uscat,se face

prin metoda intersectiei reperate cu ajutorul unei
imprejmuiri ce se construieste in prealabil. Din centrul
infrastructurii se transpune pe imprejmuire axa
transversala MN si perpendicular pe ea, axa
longitudinala a infrastructurii. Fata de aceste axe
marcate se traseaza groapa si cofrajele fundatiei.

fig 1. instalarea cofrajului pe insula

Pe raurile adanci pana la 5…6m fundadiile infrastructurii podului se pot construi pe

umpluturi de piatra,arocamente, alcatuind o ,,insula artificiala’’.
Se determina centrul o al infrastructurii pe insula, iar cu teodolitul instalat in punctual o
se vizeaza punctele initiale m si n, iar prin plonjarea lunetei se fixeaza pe umplutura punctele
m1, m2, si n1,n2 , in aliniamentul traversarii podului(fig.1). Se traseaza o perpendicular pe
axa transversal, obtinand punctele a1,a2 si b1,b2, - axa longitudinala a infrastructurii.
Trasarea fundatiilor pe piloti

Pilotii de beton armat se afunda in pamant cu dispositive vibratoare, iar pe masura

afundarii, acestia se continua cu alti piloti pe tronsoane de cate 4..6m. In cazul pilotilor
centrifugati se scoate pamantul din tuburi si apoi se umplu cu beton. Cand se ajunge la
nivelul cel mai mic al apei grupele de piloti se acopera
cu o placa de beton armat (radier), pe care se
construieste corpul infrastructurii.

Pentru baterea grupelor de piloti pe raurile de

adancime mare se construieste o schela de glilaj
(platforma cu deschizaturi) executata conform
proiectului de montare verticala a pilotilor. Diametrul
deschizaturilor este cu 2 cm mai mare decat
dimensiunile exterioare ale pilotilor. In mijlocul
platformei se fixeaza punctual O-centrul infrastructurii
si punctele M’ si N’ pentru orientare in lungul axei
traversarii MN.
Fig.2. Trasarea grupelor de piloti
(1-grupe de piloti; 2-schela de
grilaj; 3-marca; 4-ponton)

Platforma se amenajeaza pe mal pe doua vase care se transporta spre apa.

Pozitionarea ei conform proiectului se efectueaza prin apropiere treptata din trei puncte ale
triangulatiei podului, centrul intersectiei O prin intersectia unghiulara inainte cu teodolitele din
A si B si alinierea punctelor M’ si N’ in axa traversarii MN de catre al treilea teodolit instalat in
punctual initial M.
Devierea in plan a pilotilor fata de centrul O nu va depasi 5 cm. Inainte de construirea
radierului, se determina cotele partii superioare a pilotilor fata de reperul de nivelment pe
mal.

Lucrari topografice la constructia fundatiilor pe chesoane

Chesonul cu aer conprimat si chesonul deschis se aduc si se asaza pe fundul apei in
amplasamentul infrastructurii cu schela de grilaj montata pe vase pe care sunt fixate
punctele O, M’ si N’. Aceste lucrari constau din observatii periodice in timpul coborarii cutiei
chesonului si din trasarea cofrajului pentru executarea corpului fundatiei.

Trasarea in detaliu a infrastructurilor

Se executa in baza centrului si axelor
infrastructurii, care se restabilesc in timpul
executiei pe cofrajele zidariei de elevatie a
fundatiei si zidariei corpului infrastructurii.
Verificarea cotelor retragerii fundatiei se face de la
reperele de nivelment de pe mal.
Trasarea conturului zidariei corpului
fundatiei se executa pe baza axelor infrastructurii
 proiectate pe cofrajul fiecariu tronson al zidariei si se verifica periodic pozitia centrului
infrastructurii.
Trasarea in plan si in inaltime a cuzinetilor este cea mai precisa si de raspundere
trasare.
Se verifica si definitiveaza pozitia centrului O, iar fata de centru axele longitudinala si
transversala. Se verifica cotele reperelor de executie de pe infrastructura, apoi, prin metoda
coordonatelor rectangulare fata de axele infrastructurii, se traseaza in plan cuzinetii, iar prin
nivelment geometric acestia se fixeaza in inaltime la cota din proiect (cu o eroare de 1..2
mm).

Ridicarea de executie a infrastructurilor

Are loc dupa terminarea constructiei pentru a verifica corespondenta cu proiectul a

tuturor partilor principale ale infrastructurii ca pozitie in plan si in inaltime. Aceasta cuprinde
urmatoarele lucrari topografice: determinarea coordonatelor reale ale centrelor infrastructurii
si a distantelor dintre ele, nivelmentul de control al suprafetei cuzinetilor, ridicarea de detaliu
a infrastructurii si constructiilor de regularizare.

• Coordonatele centrelor infrastructurilor se determina prin metoda triunghiului sau prin

metoda intersectiei inapoi din trei puncte, dupa care se determina distantele reale dintre ele
si se compara cu cele din proiect (eroarea nu trebuie sa depaseasca 1,5..2 cm).
• Nivelmentul de control se efectueaza printr-o drumuire construita de la reperul permanent de
pe un mal pana la reperul permanent de pe celalalt mal.
• Ridicarea in detaliu a infrastructurii se executa fata de axele acesteia, deasemenea se
determina dimensiunile infrastructurii, ale cuzinetilor si distantele de la axele infrastructurii
pana la cuzineti.

Tasarea si deplasarea infrastructurii podurilor

In timpul construirii si in perioada initiala a darii in exploatare se efectueaza observatii

asupra tasarii si deplasarii infrastructurilor podului.
Studiile topografice la nivelul infrastructurii şi suprastructurii podurilor au ca obiectiv
urmărirea următorilor parametri:
 Deplasări absolute:
 Tasări;
 Deplasări orizontale.
 Deplasări relative la rosturile de dilatare-contracţie.

Aparatura şi dispozitivele:
 borne şi repere topo-geodezice;
 mărci de tasare;
 mărci de vizare;
 staţii totale cu întreaga gamă de accesorii.

Măsurătorile se fac cu o precizie de 5 mm pe coordonate şi 2 mm pe cotă.

Prin urmărirea deplasărilor în plan orizontal şi vertical ale construcţiilor prin metode
topografice se determină deplasările sau deformaţiile construcţiilor, generate de tasări ale
terenului de fundare, ca de exemplu: tasarea medie, tasările relative, înclinări ale fundaţiilor
sau ale construcţiei în ansamblu, încovoieri relative ale tălpilor continue de fundare etc.
Urmărirea tasărilor unei construcţii prin metode topografice constă din măsurarea
modificării cotelor unor puncte izolate, materializate prin mărci fixate solidar de construcţie,
prin raportare la repere de referinţă (repere fixe).
Plantarea mărcilor de tasare trebuie să asigure verticalitatea pe acestea a mirelor de
nivelment sau montarea dispozitivelor de nivelment hidrostatic.
Plantarea mărcilor de vizare trebuie să permită o vizare precisă şi de la cât mai multe
repere de observaţie.
Mărcile de tasare sunt repere mobile de nivelment, care se alcătuiesc şi se fixează
în elementele de construcţie astfel încât să fie asigurată conservarea lor în timp, pe întreaga
durată a efectuării observaţiilor şi să fie posibilă efectuarea măsurărilor atât în timpul
execuţiei cât şi în timpul exploatării construcţiilor.
Marcile de tasare au fost si sunt folosite la redarea cat mai exacta a componentelor
verticale ale deplasarilor pilelor podurilor.

Primele măsurători intitulate “starea 0” vor intra în comparaţie cu celelalte ce vor fi

întocmite, conform graficului de urmărire a comportării în timp.
Deplasarea in plan a infrastructurii podului este provocat de presiunea apei din rau
asupra infrastructurii fiind directionata,in principal pe directia curentului apei (in lungul axei
longitudinale a infrastructurii); este posibila si o deplasare laterala a uneia din infrastructuri
pe directia axei traversarii(axa longitudinala a podului).
Observatiile asupra deplasarii longitudinale se efectueaza prin metoda aliniamentului.
Pentru aceasta,aliniamentul se fixeaza prin marci de observatii pe cuzineti(pe dreapta sau
pe stanga tablierului) si pe fiecare mal (pe cata doi pilastri de beton armat).
Studiile topografice la nivelul cursului de apă se materializează în efectuarea masurătorilor
topografice în albia raului, într-un sistem de proiecţie local, executându-se:
▪ Profile transversale, unul în amonte şi unul în aval de pod. Primele profile vor fi
intitulate “starea 0”, faţă de care se vor face interpretările celorlalte profile ce se vor executa;
▪ Planul de situaţie cotat sau cu curbe de nivel care va conţine: conturul albiei
minore, conturul albiei majore la viiturile cele mai mari, nivelul maxim al apelor rezultat din
informaţii, zonele de depuneri şi eroziuni, zonele acoperite cu vegetaţie cu precizarea tipului
de vegetaţie, construcţii hidrotehnice existente, alte construcţii şi instalaţii, poziţia profilelor
transversale şi longitudinale, precum şi o bornă sau alt reper de nivel cotat, uşor de
identificat pe teren. Primul plan intitulat “starea 0” va intra în comparaţie cu celelalte ce vor fi
întocmite;
▪ Profilul longitudinal al albiei pe linia talvegului, pe întreaga lungime raportată pe
planul de situaţie şi cuprinde pe lângă linia talvegului, linia oglinzii apei la data ridicării şi
nivelul maxim al apelor rezultat din informaţii.
Afuierile sunt acţiuni de erodare a albiei provocate de creşterea vitezei de curgere a
apelor. Afuierile se clasifică în:
▪ afuieri generale;
▪ afuieri locale;
Funcţie de sistemul de fundare adoptat afuierile generale pot prezenta un grad de
periculozitate mai mare sau mai mic asupra stabilităţii infrastructurilor podurilor. Când
însă infrastructurile sunt fundate pe piloţi sau la adâncimi mici, trebuie luate masuri de
prevenire a afuierilor generale, protejându-se fundul albiei în jurul infrastructurilor cu
anrocamente sau saltele de gabioane.
 VERIFICAREA MONTĂRII ȘI POZIȚIONĂRII TABLIERELOR PODULUI

Tablierele podului se sprijină pe suprafețele cuzineților cu ajutorul aparatelor de

reazem ale căror axe se trasează față de axele infrastructurii cu eroarea medie de 2…3 mm,
montarea tablierelor metalice ale suprastructurii seface:
- direct în deschiderea podului (prin asamblarea pieselor separate) pe schele sau în
consolă – după care are loc așezarea pe reazem (poziționarea) a tablierelor montate;
- la depărtare de amplasamentul definitiv, de obicei pe mal, unde se face montarea
pieselor, urmând ca tablierul montat să fie deplasat în deschiderea respectivă prin
operațiunea numită lansare (sau poziționare). Efectuarea lansării tablierelor metalice pe
reazeme se poate face prin reazeme plutituare sau rulante. In funcție de procedeul de
montare si lansarea lucrărilor topografice sunt diferite.

Principalele lucrări topografice la montarea tablierelor și la poziționarea lor pe

infrastructură sunt urmatoarele:
- trasarea în detaliu a axei longitudinale si verificarea periodică a coliniarității la
montarea tablierelor;
- montarea în înălțime a tablierelor și verificarea curbei contrasăgeților ce se dă tălpilor
superioare și inferioare ale grinzilor tablierului;
- ridicarea de execuție a suprastructurii montate și poziționarea în fiecare deschidere.
La montarea tablierelor direct în deschidere, pe schele, se efectuează în prealabil
trasarea piloților infrastructurii schelei și a eșafodajelor. Pe eșafodaj se fixează axa
longitudinală a traversării și se trasează poziția fiecarei tălpi.
 La montarea tablierelor se face verificarea poziției în plan cu teodolitul, astfel că
abaterile maxime ale poziției în plan a axelor tălpilor grinzilor principale față de aliniament
să nu depașească 1/5000 din deschidere , iar deplasările între nodurile vecine să nu fie mai
mari de 5 mm. Se verifică prin nivelment geometric linia feței interioare a tablierului în plan
vertical; totodată, se masoară la noduri, prin nivelment, ordonatele curbei contrasăgeților la
talpile, superioară și inferioară, ale celor două grinzi cu zăbrele ale tablierului.
După terminarea montării și pozițonării tablierelor metalice pe reazeme, se
efectuează ridicarea de execuție în plan și în profil a suprastructurii podului, cu ajutorul
căreia se întocmește planul suprastructurii cu valorile reale, profilele cu curbele
contrasăgeților grinzilor și profilul longitudinal al căii.

Cele mai spectaculoase poduri din lume

Podul George Washington (New York)

Podul George Washington a fost construit de celebrul inginer Othmar Ammann peste
raul Hudson River in New York si este punctul de legatura intre insula Manhattan si Fort Lee,
New Jersey. Podul are o lungime totala de 1451 metri si intreaga sa constructie a durat 4
ani.
 Qingdao Haiwan (China)

Podul Qingdao Haiwan “made in China”, a fost finalizat in doar patru ani si este cel
mai lung pod peste apa din lume, cu o lungime de aproximativ 42 de kilometri

Gateshead Millennium (Marea Britanie)

Gateshead Millennium sau “ochiul care clipeste”, cum a fost denumit, a fost deschis
in 2001 si este unul dintre cele mai mari si mai “nonconformiste” poduri pentru pietoni si
biciclisti din lume. Acest pod este construit printr-o metoda revolutionara deasupra raului
Tyne, din Anglia astfel incat sa poata fi inclinat pentru a permite navelor mici sa treaca prin
interiorul sau.
 Podul Vasco da Gama (Portugalia)

Vasco Da Gama este cel mai lung pod suspendat din Europa cu o lungime totala de
peste 17 kilometri. Acesta traverseaza raul Tagus in apropierea Lisabonei. Podul a fost
deschis traficului rutier in 1998. Constructia podului a durat doar 18 luni.

Podul cu Turn (Londra)

Simbol al Londrei, Tower Bridge sau Podul cu Turn traverseaza raul Tamisa, in
apropierea Turnului Londrei si a fost ridicat in perioada 1886 – 1894. Podul are o lungime
totala de 244 metri si o deschidere intre cele doua turnuri de 61 de metri. Tower Bridge este
un pod suspendat, dar si unul mobil, putand a fi ridicat pentru a permite trecerea vapoarelor
mai mari.
 Podul Brooklyn (New York)

Brooklyn Bridge este unul dintre cele mai vechi poduri suspendate din Statele Unite.
Acesta a fost ridicat peste East River si leaga cartierele Manhattan si Brooklyn din New
York. Constructia sa a fost finalizata in 1883, are o lungime de 1.825 metri si timp de mai
bine 100 de ani cel mai lung pod suspendat din lume.

Ponte Vecchio (Florenta)

Ponte Vecchio (“Podul vechi”) ce traverseaza raul Arno, este un simbol unic prin
faptul ca gazduieste o strada, o piata publica si un cartier de locuinte. Podul a fost ridicat in
anul 1345, a trecut proba timpului si a supravietuit ca prin minune atacurilor germane din al
Doilea Razboi Mondial.
 Henderson Waves (Singapore)

Henderson Waves este un pod care a facut valuri inca din prima zi de la deschidere.
Inalt de 36 de metri si lung de 274 metri, constructia este cel mai mare si mai frumos pod
pietonal din Singapore.

Podul Nemuririi (China)

Podul Nemuririi are o denumire sugestiva si este printre cele mai vechi poduri din
lume. De fapt, nimeni nu stie cum si nici cand s-a format celebrul pod din stanci, dar conform
cercetatorilor, acest fenomen a avut loc in epoca de piatra. Podul, compus din trei stanci
mari si cateva mai mici, e considerat sacru in cultura locala si este asociat cu nasterea,
moartea si renasterea.