SA-MI CANTI COBZAR

Vioara mea – Mihai Chilaru

Vioara mea tu plangi in melodii.

Greul din suflet usurandu-mi.

Struna-ti danseaza in tremur.

Tremur si eu,dar te ascult.

Vioara mea nu ai cuvinte,

Dar poti vorbi.

Ale tale strune ascund secrete

Cantandu-ne iubirea.

Vioara mea in plansul tau

Canti cu vocea ei.

Canti in suspinuri,

Ascunzand patimile iubirii.

Vioara mea sunt indragostit

De tine si de dansa.

Cu arcusul dirigand melodii,

Ai ars iubiri ascunse.

PRIETENI DIN CRAI

Prietenia - Any Drăgoianu

Prietenia-i ca o floare

Şi poate rezista în timp,

De are apă şi mult soare

Trăieşte-n orice anotimp.

Prietenia-i o poveste

Miracol fără de sfârşit,

E rază blândă, sus, pe creste,

Lumină-n visul nesfârşit.

Prietenia-i un tezaur,

Păstrat în inimă pe veci,

E bulgăre de tainic, aur,

Şi foc nestins în zile reci.

KALINKA
Bucurie - de Nicolae Labiş
Vreau astăzi să-ntoarcem privirea în sus,
Spre codrii cu brazi, spre cerul cu lună.
Veniţi să-ndrăznim să simţim nemurirea
Cu inima-n repede tropot cum sună!
Solemnă şi gravă ne turbură noaptea
Curgând pe izvoare şi-n codri fierbând
Cu nările largi din găvanele palmei
Sorbim răsuflarea-i de fum şi pământ.
O stea se prelinge în sus către creasta
Înaltă a cerului, clopot gigant.
O altă se sparge cu flacără mută
Şi ţăndări astrale înfige-n neant.
Cu trosnet un brad a căzut şi aud
Din lut cum un mugur trudeşte să vie,
Am ochii la veşnica trecere-a lumii,
Dar inima-mi plină-i de grea bucurie.
Mă bucur când moare o stea în înalt,
Mă bucur când steaua pe ceruri răsare,
Mă bucură tainic oricare apus
Şi-aprinsă, oricare ivire de soare.
Când moare un brad doar sămânţa-i mai
dăinuie
Să nască pădurea de mâine din ea,
Iar steaua, murind, îşi împrăştie zgura
Prin haosul care mai naşte vreo stea.
Spusese pe vremuri bătrânul Shakespeare
Că noi chipul nostru-l cioplim ca-n aramă
În pruncul din rodnicul pântec de mamă,
La fel istovindu-ne-al zilelor şir,
Ca brazii ce mor lepădându-şi sămânţa
Să crească prin vreme răzbind din pământ,
Ca fiara, ca steaua, ca pomii cu floarea
Murind ca să vină şi alţii la rând.
Nu-i drept! E puţin! Mai presus de luceferi
De brazi şi de fiare suntem mai presus.
Căci faptele noastre şi visele noastre
Trăiesc peste clipa când noi am apus.
Când ultima rază se stinge din ochi
Şi ultimul gând ni se stinge din minte,
Lăsăm după noi ce-am gândit şi-am muncit
Acelor ce, mulţi, se vor naşte-nainte.
Cu paşii gigantici păşind prin viaţă
Săpăm grele urme pe lut şi pe-nalt
De-o mie de ori mai adânci ca acelea
Ce monştrii arhaici le-au rupt în bazalt.
Iar visele noastre spre rod înmiit
În cei care vin se-altoiesc, şi iubirea.
Avem bucuria de-a spune murind
Că suntem mai veşnici decât nesfârşirea
Prieteni, veniţi să privim acest cer
Şi codrii cu brazii şi munţii din slavă
Căci noi, numai noi, îndrăznim să simţim
A nemuririi bucurie grozavă.
CONCERT IN A MINOR

SE-AUDE O VIOARA-N NOAPTE – Alina Cristian

Se-aude o vioară-n miez de noapte,

Eu stau tăcut şi o ascult...

Arcuşul parcă plânge printre note triste,

Un glas şoptit abia răzbate dintre munţi...

Zăpada pare că-i de aur,când luna se alintă printre stele

Şi-mi amintesc de ochii tăi de stele-ntunecate,

Ce au lăsat în viaţa mea numai mistere....

Vioara cântă,cântă de răsună toată depărtarea,

Care a nins cu punţi de dor distanţele întregi,

Iar vocea ce răzbate printre note triste

Mă cheamă melancolic spre neştiutele poteci....

Şi-ascult pierdut în gânduri şi rătăcit în mine,

Acele dulci chemări pe note triste de iubire...

Iubito...am să vin,cărarea către tine o s-o găsesc,

Tu cântă-mi doar cu note line drumul tot,

Eu de atâta dor nu mai cunosc,

Nici alte drumuri şi nici alţi ochi de stele,

Ce mă ghidează-n noapte printre dorurile mele...

Vioară tu nu obosi,cântă-mi iubirea,

Îndrumă-mi paşii ce se-mpiedică mereu,

Acolo-n munţi cu puritate ce m-aşteaptă,

Frumoasa mea cu ochi de stele-ntunecate şi surâs de cer.

VALS NO 2

Un vals din altă lume – Angelica Ioanovici

Un vals din altă lume pe o scenă

Străbate lent și unduios podeaua,

Un zbor în doi halucinant ca neaua

Și-a pus din vise inocentă trenă.

Un vals din altă lume pe-nnoptate

Cu poezia lui cumva discretă,

Ne face semn cu-o magică baghetă

Și se deschid doar porți adevărate.

Este o vrajă-n fiecare genă,

Eternitatea se înclină lin

Și lasă șapte note pe destin,

Un vals din altă lume pe o scenă.

GODFATHER’S THEME

Patria vieţii e numai prezentul - Mihai Eminescu

Clipa de faţă numa-n ea suntem,

Suntem în adevăr. — Iară trecutul

Şi viitorul numai o gândire-s.

În van împingeţi ce vi-i dinainte,

În van doriţi acelea ce-or veni.

Întoarceţi-vă-n voi şi veţi cunoaşte

Că toate-n lume, toate-s în prezent.

Tot ce au fost şi tot ce-a fi vreodată

Au fost, va fi numai pentru că e.

Nu ştii că atingând pe-un singur om

I-atingi pe toţi? Mulţimea e părere.

Spune la mii de inşi aceeaşi vorbă

Şi-n mii ea atunci va trezi

Icoană - aceeaşi şi acelaşi simţ.

Un semn că toţi e-n unul, unu-n toţi.

HAVA NAGILA

Dansul ielelor - Simina

Copaci frământaţi de vânt

cu geamăt de frunze,

zbenguială de petale parfumate

răspândite pretutindeni,

fructe coapte colorând trotuarul,

fructe încă verzi aşteptând soarele,

dans nebunatic de iele înfrumuseţând totul.

Zbor cu voaluri transparente,

diafană atingere, răpitoare,

de dragoste mângâiere nevăzută,

simţită doar de înălţimi de suflet,

cântec de păsări îmbrăţişând spaţiul,

senzuală chemare către adiere de aer,

joc misterios de Sânziene îndrăgostite.

Libertatea fericirii cuprinde pădurea,

câmpia, lanurile şi florile toate,

hora Feelor îşi întinde dansul frenetic

pe tot pământul uluit de feminină frumuseţe.

MISTY MOUNTAINS COLD

Mi-e dor de muntii mei - folk

1. Îmi doresc o zi şi-o lumină aşa de frumoasă

Ochii să-i închid, să mă văd plecat iar de-acasă
Şi prin munţi să hoinăresc
Cu-o vioara şi un vers

R: Mi-e dor de munţii mei

Departe sunt de ei
Îmi pare drumul lung
Şi aş vrea mai repede s-ajung

2. Munţii să-i revăd demni şi negri-ntinşi peste zare

Frunza din păduri s-o aud prin vânt cum tresare
Clipa asta o aştept
Cu tot soarele în piept
HORA MOLDOVENEASCA

Doina haiducească - poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri

Murgule coamă rotată,

Mai scoate-mă-n deal o dată

Să-mi fac ochișorii roată,

Să mă uit la lumea toată.

Veni-ar timpul, să vie

Ca românul iar să-nvie

Și de hoți să mântuiască

Țara lui ardelenească!

Asta nu-i țară de câini,

Și e țară de români,

Nu-i pământ de ungureni,

Și-i de neaoși pământeni!