2.4. Regimul T.V.A.

în comerţul exterior1
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se datorează bugetului de stat şi care este
colectat conform prevederilor titlului VII din Codul fiscal al României.
Operaţiunile care se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată sunt denumite
operaţiuni impozabile.
Operaţiunile impozabile pot fi:2
a) operaţiuni taxabile, pentru care se aplică cota standard de 19% sau cotele reduse de 9%,
respectiv de 5%;
b) operaţiuni scutite de taxă cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa, dar este
permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziţii;
c) operaţiuni scutite de taxă fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa şi nu este
permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziţii;
d) importuri şi achiziţii intracomunitare, scutite de taxă;
e) operaţiuni prevăzute la lit. a)-c) care sunt scutite fără drept de deducere, fiind efectuate de
întreprinderile mici care aplică regimul special de scutire pentru care nu se datorează taxă şi nu este
permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziţii. Persoana impozabilă stabilită în România,
a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 65.000 euro, al cărui
echivalent în lei se stabileşte la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data
aderării şi se rotunjeşte la următoarea mie, respectiv 220.000 lei, poate aplica scutirea de taxă, numitӑ
regim special de scutire.
În domeniul comerţului exterior regimul juridic al TVA este diferenţiat în funcţie de sensul
fluxului de mărfuri, lucrări şi servicii (exporturi şi importuri).
Exporturile sau alte operaţiuni similare, livrările intracomunitare, transportul
internaţional şi intracomunitar sunt scutite de TVA cu drept de deducere. Aceste categorii de
operaţii şi condiţiile care trebuie îndeplinite sunt prevăzute la art. 294 din Codul fiscal al României.
De asemenea, sunt prevăzute scutiri speciale legate de traficul internaţional de bunuri (art.
295).
Importurile de bunuri sunt, în general, operaţii care cad sub incidenţa impozitării cu TVA.
Legislaţia fiscală în vigoare stabileşte anumite categorii de operaţii de import de bunuri şi
achiziţii intracomunitare, precum şi condiţiile care trebuie îndeplinite, pentru care se aplică scutirea
de TVA (art. 293).
În cadrul regimului juridic al TVA aplicabilă importurilor interesează în mod deosebit două
elemente: faptul generator şi exigibilitatea.
Faptul generator al taxei îl reprezintă momentul în care sunt realizate condiţiile legale,
necesare pentru exigibilitatea taxei.
Taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă atunci când autoritatea fiscală devine îndreptăţită,
în baza legii, la un moment dat, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă
plata acestei taxe poate fi amânată.
Pentru bunurile importate supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare
similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea
adăugată intervin la data la care intervin faptul generator şi exigibilitatea respectivelor taxe comunitare.

1 *
* * Legea nr. 227/8.09.2015 privind Codul fiscal (publicată în Monitorul Oficial al Romȃniei, Partea I, nr. 688/10.09.2015),
cu modificările şi completările ulterioare, Titlul VII “Taxa pe valoarea adǎugatǎ” (Vezi şi
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_22092017.htm)
2 *
* * Legea nr. 227/8.09.2015 privind Codul fiscal (publicată în Monitorul Oficial al Romȃniei, Partea I, nr. 688/10.09.2015),
cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (publicată în Monitorul
Oficial al Romȃniei, Partea I, nr. 817/3.11.2015), cu modificările şi completările ulterioare, Titlul VII “Taxa pe valoarea
adǎugatǎ”, art. 268, alin. (9)
 Dacă bunurile importate nu sunt supuse taxelor comunitare prevăzute anterior, faptul generator şi
exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care ar interveni faptul generator şi
exigibilitatea acelor taxe comunitare dacă bunurile importate ar fi fost supuse unor astfel de taxe.
În cazul în care, la import, bunurile sunt plasate într-un regim vamal special, faptul generator şi
exigibilitatea taxei intervin la data la care acestea încetează a mai fi plasate într-un astfel de regim.
Faptul generator al taxei intervine şi taxa devine exigibilă, la data livrării de bunuri sau la data
prestării de servicii, cu excepţiile prevăzute în Codul fiscal al României.3
Exigibilitatea taxei intervine la data încasării contravalorii integrale sau parţiale a livrării de
bunuri ori a prestării de servicii, în cazul persoanelor impozabile care optează pentru sistemul TVA la
încasare. Pot opta pentru acest sistem persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, care au
sediul activităţii economice în România, a căror cifră de afaceri în anul calendaristic precedent nu a
depăşit plafonul de 2.250.000 lei, precum şi persoanele impozabile care se înregistrează în scopuri de
TVA în cursul anului.
Persoana impozabilă care în anul precedent nu a aplicat sistemul TVA la încasare, dar a cărei
cifră de afaceri pentru anul respectiv este inferioară plafonului de 2.250.000 lei, şi care optează, aplică
sistemul TVA la încasare începând cu prima zi a celei de-a doua perioade fiscale din anul următor celui
în care nu a depăşit plafonul, dacă la data exercitării opţiunii nu a depăşit plafonul pentru anul în curs.
Cifra de afaceri pentru calculul plafonului de 2.250.000 lei este constituită din valoarea totală a
livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii taxabile şi/sau scutite TVA, precum şi a operaţiunilor
rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate,
realizate în cursul unui an calendaristic.
Baza de impozitare pentru un import de bunuri este constituită din valoarea în vamă a bunurilor,
stabilită conform legislaţiei vamale în vigoare, la care se adaugă orice taxe, impozite, comisioane şi alte
taxe datorate în afara României, precum şi cele datorate ca urmare a importului bunurilor în România, cu
excepţia taxei pe valoarea adăugată care urmează a fi percepută.
Baza de impozitare cuprinde cheltuielile accesorii, precum comisioanele şi cheltuielile de
ambalare, transport şi asigurare, care intervin până la primul loc de destinaţie a bunurilor în România, în
măsura în care aceste cheltuieli nu au fost cuprinse în baza de impozitare. Primul loc de destinaţie a
bunurilor îl reprezintă destinaţia indicată în documentul de transport sau în orice alt document însoţitor
al bunurilor, când acestea intră în România, sau, în absenţa unor astfel de documente, primul loc de
descărcare a bunurilor în România.
Baza de impozitare pentru importul de bunuri nu cuprinde următoarele elemente:
a) rabaturile, remizele, risturnurile, sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de furnizori direct
clienţilor la data exigibilităţii taxei;
b) sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă şi
irevocabilă, penalizările şi orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parţială a
obligaţiilor contractuale, dacă sunt percepute peste preţurile şi/sau tarifele negociate;
c) dobânzile percepute după data livrării sau prestării, pentru plăţi cu întârziere;
d) valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi, prin schimb, fără
facturare;
e) sumele achitate de o persoană impozabilă în numele şi în contul altei persoane şi care apoi se
decontează acesteia, precum şi sumele încasate de o persoană impozabilă în numele şi în contul unei alte
persoane.
Pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri baza de impozitare se stabileşte pe baza aceloraşi
elemente utilizate pentru determinarea bazei de impozitare în cazul livrării aceloraşi bunuri în interiorul
ţării.
Dacă elementele folosite la stabilirea bazei de impozitare a unui import de bunuri se exprimă în
valută, cursul de schimb valutar se stabileşte conform prevederilor comunitare care reglementează
calculul valorii în vamă.

3 *
* *Legea nr. 227/8.09.2015 privind Codul fiscal (publicată în Monitorul Oficial al Romȃniei, Partea I, nr. 688/10.09.2015),
cu modificările şi completările ulterioare, art. 282
 Cursul de schimb folosit la determinarea acestei valori este cursul de schimb stabilit şi comunicat
de Banca Naţională a României în penultima zi de miercuri a lunii anterioare lunii în care se utilizează4
Dacă elementele folosite pentru stabilirea bazei de impozitare a unei operaţiuni, alta decât
importul de bunuri, se exprimă în valută, cursul de schimb care se aplică este ultimul curs de schimb
comunicat de Banca Naţională a României sau ultimul curs de schimb publicat de Banca Centrală
Europeană ori cursul de schimb utilizat de banca prin care se efectuează decontările, valabil la data la
care intervine exigibilitatea taxei pentru operaţiunea în cauză.

2.6. Regimul comun de export şi de import

Ca regulă generală, exportul şi importul de bunuri din şi în teritoriul vamal al României se
desfăşoară liber, fără a fi condiţionate de eliberarea unor autorizaţii/ licenţe. Pentru anumite mărfuri şi
operaţiuni însă, legislaţia românească, armonizată cu cea comunitară, poate prevede obligaţia entităţilor
de a obţine licenţe.
În funcţie de sensul fluxului de mărfuri licenţele pot fi de export sau de import.
Licenţa de export constituie instrumentul prin care se materializează politica comercială a unui
stat privind încurajarea ori descurajarea exporturilor. În plus, prin mecanismul licenţelor de export se
asigură urmărirea statistică a volumului şi structurii exporturilor, precum şi orientarea geografică a
comerţului exterior.5
Exporturile Uniunii Europene destinate unor țări terțe sunt libere, în sensul că nu fac obiectul
unor restricții cantitative, cu excepția celor care se aplică în conformitate cu dispozițiile regulamentului
privind instituirea unui regim comun aplicabil exporturilor6.
Interesele Uniunii Europene pot impune adoptarea unor măsuri adecvate pentru a preveni sau
remedia o situaţie critică cauzată de o penurie de produse esenţiale sau pentru a permite îndeplinirea
angajamentelor internaţionale asumate de Uniunea Europeană sau de statele membre, în special cele
referitoare la comerţul cu produse de bază. În general, aceste măsuri sunt restricţii cantitative la export.
Comisia, la cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă, poate condiţiona exportul unui
produs de prezentarea unei autorizaţii de export. Această autorizaţie de export se acordă în conformitate
cu procedurile şi în limitele pe care Comisia le hotărăşte, până la adoptarea deciziei ulterioare a
Consiliului. Măsurile adoptate sunt comunicate Consiliului şi statelor membre şi sunt aplicabile imediat.
Aceste măsuri de salvgardare7 pot fi limitate la exporturile în anumite ţări sau la exporturile din anumite
regiuni ale Uniunii Europene. Ele nu afectează produsele aflate deja în drum spre frontiera Uniunii
Europene.
La instituirea restricțiilor cantitative la export, se ține seama în special:
(a) pe de o parte, de volumul contractelor care au fost încheiate în condiții normale, înaintea
intrării în vigoare a unei măsuri de salvgardare, și pe care statul membru interesat le-a notificat Comisiei
în conformitate cu normele sale interne;
(b) pe de altă parte, de faptul că nu trebuie să fie compromisă atingerea scopului propus prin
instaurarea de restricții cantitative.
Pe parcursul aplicării lor, măsurile de salvgardare fac obiectul consultărilor în cadrul comitetului
consultativ, în scopul de a analiza efectele lor şi de a verifica dacă se menţin condiţiile de aplicare a
acestora în continuare. Drept urmare, ele pot fi modificate sau abrogate dacă nu mai sunt necesare.
Comisia poate solicita statelor membre să îi furnizeze date statistice cu privire la evoluţia pieţei
unui anumit produs, în scopul de a evalua situaţia economică şi comercială. Ea le poate solicita şi să
supravegheze anumite produse în conformitate cu legislaţia naţională şi cu procedura indicată de
Comisie.

4
http://www.customs.ro/ro/curs-valutar/pentru_determinarea_valorii_in_vama.aspx, accesat la 19.10.2017
5
Georgescu, T., Caraiani, Gh., Tehnici de comerţ exterior, vol. I, Ed. Sylvi, Bucureşti, 1997, p. 36
6 *
* * Regulamentul (UE) nr. 479/2015 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2015 privind instituirea unui
regimul comun aplicabil exporturilor, publicat în Jurnalul Oficial L 83, 27/03/2015, art. 1
7
Potrivit DEX apărare, ferire, ocrotire, păzire, protejare .
 Regulamentul Comisiei nu împiedică adoptarea sau punerea în aplicare de către statele membre a
unor restricţii cantitative la export, justificate de motive de moralitate publică, de ordine publică, de
siguranţă publică, de protecţie a sănătăţii şi a vieţii persoanelor şi a animalelor sau de conservare a
plantelor, de protecţie a bogăţiilor naţionale cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecţie
a proprietăţii industriale şi comerciale.
De asemenea, regulamentul nu împiedică aplicarea reglementărilor privind organizarea comună a
piețelor agricole, nici a reglementărilor specifice aplicabile mărfurilor care rezultă din transformarea
produselor agricole; acesta se aplică în mod complementar.
Astfel, statele membre pot adopta măsuri de salvgardare în cazul în care consideră că este
necesar din cauza evoluţiilor neobişnuite de pe piaţă. Înainte de a aplica aceste măsuri de salvgardare,
statul membru în cauză trebuie să informeze în această privinţă Comisia, care va avertiza apoi celelalte
state membre. Pot fi deschise consultări în orice moment şi acestea se desfăşoară în cadrul unui comitet
consultativ, compus din reprezentanţi ai fiecărui stat membru şi prezidat de către un reprezentant al
Comisiei. Aceste consultări se referă în special la condiţiile exporturilor şi evoluţia lor pentru produsul
în cauză şi la măsurile care ar trebui adoptate, după caz.8
Licenţa de import constituie instrumentul prin care se materializează politica comercială a unui
stat privind încurajarea ori descurajarea importurilor. În plus, prin mecanismul licenţelor de import se
asigură urmărirea statistică a volumului şi structurii importurilor, orientarea geografică a comerţului
exterior şi protejarea intereselor economice ale unităţilor autohtone.9
Pe plan internaţional, se utilizează două tipuri de licenţe de import:
-licenţele automate – se acordă produselor liberalizate la import, cererea de eliberare a licenţei de
import fiind automat acceptată, într-un termen prestabilit (exclusiv din interes statistic);
-licenţele neautomate - se acordă mărfurilor neliberalizate la import; se mai numesc şi licenţe
pentru admiterea restricţiilor cantitative la import. Aceste licenţe neautomate se acordă în mod selectiv,
în funcţie de produse şi de ţara de origine. Prin intermediul lor se exercită un control privind respectarea
contingentelor de import, având, în general o largă răspândire pe plan internaţional.
Reglementările vamale privind importurile României sunt, de la 1 ianuarie 2007, reglementările
comune ale Uniunii Europene aplicabile în toate Statele Membre ale U.E. şi au ca scop buna funcţionare
a Pieţei Interne Europene.
Regulamentul european10 instituie principiul libertăţii de a importa produse care provin din ţările
din afara Uniunii Europene şi care fac obiectul unor posibile măsuri de salvgardare. Acest regulament se
aplică importurilor în Uniunea Europeană de produse originare din ţări terţe, cu excepţia produselor
textile supuse unui regim special și produselor originare din anumite țări terțe aplicabil importurilor din
ţări terţe care sunt supuse unui regim de import propriu statului în cauză.
Statele membre trebuie să informeze Comisia în cazul în care evoluţia importurilor poate impune
necesitatea recurgerii la măsuri de supraveghere sau de salvgardare. Această informare trebuie să
conțină dovezile disponibile, iar Comisia transmite, fără întârziere, această informație tuturor statelor
membre. Comisia este asistată de un Comitet pentru măsuri de salvgardare.
Atunci cȃnd Comisia constată că există suficiente probe pentru a justifica inițierea unei anchete,
aceasta inițiază o anchetă în termen de o lună de la data primirii informației furnizate de un stat membru
și publică un aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Comisia începe ancheta în cooperare cu
statele membre.
Înaintea aplicării oricărei măsuri de salvgardare, se desfășoară o procedură de anchetă la nivelul
Uniunii. Ancheta are obiectivul de a stabili dacă importurile produsului respectiv amenință să producă
sau produc un prejudiciu grav producătorilor din cadrul Uniunii vizați.
În cadrul anchetei, Comisia examinează următoarele elemente: volumul importurilor; preţul
importurilor; impactul pe care îl au acestea asupra producătorilor din Uniune, astfel cum reiese acesta

8
http://www.dce.gov.ro/poli_com/Regim_export.htm, accesat la 19.10.2017
9
Georgescu, T., Caraiani, Gh., Tehnici de comerţ exterior, vol. I, Ed. Sylvi, Bucureşti, 1997, p. 36
10 *
* * Regulamentul (UE) 2015/478 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2015 privind regimul comun
aplicabil importurilor, publicat în Jurnalul Oficial L 83, 27/03/2015, art. 1
din tendințele unor factori economici, factorii, alții decât evoluția importurilor, care cauzează sau pot să
fi cauzat un prejudiciu producătorilor din cadrul Uniunii vizați.
Această procedură de anchetă nu exclude adoptarea, mai ales în circumstanţe speciale, unor
măsuri de supraveghere sau de salvgardare provizorii. În acest caz, durata aplicării unor astfel de măsuri
nu poate depăşi 200 de zile11.
Atunci cȃnd evoluția importurilor unui produs originar dintr-o țară terță amenință să cauzeze un
prejudiciu producătorilor din cadrul Uniunii, importul acestui produs poate, în cazul în care interesele
Uniunii reclamă aceasta, face obiectul, după caz: unei supravegheri a posteriori (supraveghere
statistică) sau unei supravegheri prealabile la nivelul Uniunii. Punerea în liberă circulație a produselor
aflate sub supraveghere prealabilă la nivelul Uniunii este condiționată de prezentarea unui document de
supraveghere.
Decizia de punere sub supraveghere se ia de către Comisie prin acte de punere în aplicare, iar
perioada de valabilitate este limitată. În lipsa unor dispoziții contrare, valabilitatea lor expiră la sfârșitul
celei de a doua perioade de șase luni care urmează celor șase luni în cursul căruia acestea au fost luate.
Măsurile de salvgardare se pot aplica în cazul produselor importate în UE în cantităţi atât de
mari şi/sau în astfel de condiţii sau modalităţi încât cauzează sau ameninţă să cauzeze un prejudiciu grav
producătorilor din UE.
În cazul în care se întrunesc aceste condiţii, Comisia poate reduce perioada de valabilitate a
documentelor de supraveghere care sunt eliberate după intrarea în vigoare a acestei măsuri şi poate
institui o procedură de autorizare a importurilor (condiționând punerea sa în liberă circulație de
prezentarea unei autorizații de import), în special un sistem de contingente pentru importuri.
La stabilirea unui contingent, se ţine seama de interesul de a menţine, pe cât posibil, fluxul
schimburilor comerciale tradiţionale şi de volumul contractelor care au fost încheiate în condițiile și în
conformitate cu modalitățile normale înaintea intrării în vigoare a unei măsuri de salvgardare. În
principiu, nivelul contingentului nu trebuie să fie mai mic decât media importurilor efectuate în cursul
ultimilor trei ani.
Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un aviz de deschidere a
contingentelor12, precizând metoda aleasă pentru distribuire, condiţiile de admisibilitate a cererilor de
licenţă, termenele limită de prezentare a acestora şi lista autorităţilor naţionale competente cărora acestea
trebuie să le fie adresate.
Contingentele sunt distribuite între solicitanţi, în cel mai scurt termen, după ce au fost deschise.
Acestea pot fi distribuite în mai multe tranşe.
Contingentele se pot administra printr-una dintre cele trei metode precizate în regulament, printr-
o combinaţie a acestor metode sau prin orice altă metodă adecvată.
Metoda bazată pe fluxurile comerciale tradiţionale: această metodă de distribuire rezervă cu
prioritate importatorilor sau exportatorilor tradiţionali o parte a contingentului. Partea rămasă le revine
celorlalţi importatori sau exportatori. Sunt consideraţi importatori sau exportatori tradiţionali aceia care
pot demonstra că au efectuat importuri sau exporturi, respectiv în sau din UE, ale unui produs sau ale
unor produse care fac obiectul contingentului, în cursul unei perioade anterioare, denumită perioadă de
referinţă.
După ce examinează informaţiile furnizate de statele membre cu privire la numărul şi volumul
global al cererilor de import sau de export, Comisia stabileşte criteriile în conformitate cu care trebuie
satisfăcute cererile importatorilor sau exportatorilor tradiţionali. Atunci când totalul acestor cereri se
referă la o cantitate egală sau mai mică decât cantitatea care este destinată importatorilor sau
exportatorilor tradiţionali, aceste cereri sunt satisfăcute integral. Daca totalul cererilor se referă la o
cantitate care depăşeşte cantitatea destinată lor, aceste cereri sunt satisfăcute în mod proporţional cu
partea fiecărui solicitant din totalul importurilor sau exporturilor de referinţă.

11
http://www.dce.gov.ro/poli_com/Regim_import.htm, accesat la 19.10.2017
12 *
* * Regulamentul (CE) nr. 717/2008 al Consiliului din 17 iulie 2008 privind instituirea unei proceduri comunitare de
administrare a contingentelor cantitative, publicat în Jurnalul Oficial L 198, 26/07/2008
 Distribuirea părţii din contingent care le revine importatorilor sau exportatorilor netradiţionali se
efectuează în conformitate cu metoda bazată pe ordinea cronologică de depunere a cererilor.
Metoda bazată pe ordinea cronologică de depunere a cererilor: această metodă funcţionează
după principiul „primul venit, primul servit”. Comisia stabileşte cantitatea pe care orice operator o poate
primi până la epuizarea contingentului. Această cantitate, egală pentru toţi, se stabileşte ţinându-se
seama de necesitatea atribuirii de cantităţi apreciabile din punct de vedere economic, în funcţie de natura
produsului respectiv. În cazul în care beneficiarii unei licenţe de import sau de export şi-au utilizat
contingentul distribuit, ei pot prezenta o nouă cerere de licenţă.
Metoda de distribuire proporţional cu cantităţile solicitate: autorităţile competente ale statelor
membre comunică Comisiei informaţiile referitoare la cererile de licenţă pe care le-au primit. Aceste
informaţii trebuie să conţină numărul de cereri şi volumul global al cantităţilor cerute. După ce
examinează aceste informaţii, Comisia stabileşte cantitatea contingentului sau a tranşelor sale, pentru
care aceste autorităţi naţionale trebuie să emită licenţele de import sau de export.
Atunci când volumul total al cererilor de licenţă nu depăşeşte volumul contingentului, cererile
sunt satisfăcute integral. Atunci când cererile depăşesc acest volum, ele sunt satisfăcute proporţional cu
cantităţile cerute.
Licenţele de import sau de export autorizează importul sau exportul produselor care fac obiectul
contingentelor. Licenţele sunt emise imediat de statele membre atunci când se utilizează principiul
„primul venit, primul servit”. În alte cazuri, ele sunt emise în termen de zece zile de la notificarea
deciziei UE care precizează cantităţile care trebuie distribuite.
Acestea sunt valabile pe întreg teritoriul Uniunii Europene, exceptând situaţiile în care un
contingent este limitat la una sau mai multe regiuni ale Uniunii Europene; în acest caz, aceste licenţe
sunt valabile numai în statul membru sau în statele membre din regiunea sau regiunile respective. Durata
de valabilitate a acestor licenţe este de patru luni.
Derularea unei operaţiuni comerciale pentru care sunt necesare licenţe se poate face numai după
obţinerea de către operatorii economici a licenţelor de export sau de import.
Regulamentul privind regimul comun de import nu împiedică adoptarea sau aplicarea de către
statele membre a unor măsuri justificate prin considerente de ordine publică, de moralitate publică, de
siguranţă publică, de protecţie a sănătăţii şi a vieţii persoanelor şi animalelor sau de conservare a
plantelor, de protecţie a patrimoniului naţional, de protecţie a proprietăţii industriale şi comerciale şi de
formalităţi speciale în cadrul schimburilor valutare.