JEAN-YVES LELOUP ASEAZA-TE SI MERGI Elogiu calatoriei interioare Traducere de Alina Gabriela NANGIUJEAN-YVES LELOUP PARTEA A TREIA: Pelerinajul san ate 161 1. Ceeste un pelerin? 163 2. Cefel de pelerinaj?-sesiiniornrnininunneniniensnonn 169 3. Care este directia?. elie 4, Calea pelerinil ose pasty eninissestvnnnees 18D 5. Orice calatorie reprezinta un climat ce trebuie traversat 192 6. Prietenul meu, magnificul amator de plimbari..... 203 Site-ul pelerinilor Introducere Agazii-te si mergi!” Aceste vorbe pe care le-am auzit cind aveam nouisprezece ani, la Muntele Athos, putin dupa o experienti de moarte clinic intr-un spital din Istanbul, continua sa fie la fel de vii dupa patruzeci de ani, precum un suflu, si ma imping spre indltimi si inainte Mi-a trebuit ceva timp pana le-am injeles si mai ales pana ce le-am trait. ~Agazi-te” nu inseamni si rimai asezat, Mergi” nu inseamna si mergi undeva. Asazi-te” inseamna si fii centrat in acest du-te-vino al Vietii .Mergi” inseamnd sa fii stabil care se da. Aceste vorbe pot fi asemanate unui ecou al Numelui divin pe care I-am auzit la Istanbul ceva mai devreme, la bordul cutie metalice ce trebuia si-mi_contina .tamasitele”, insisi miscarea VietiiJEAN-YVES LELOUP. Voi descoperi mai tarziu cd ,Sunt/Voi fi” sunt vorbele pe care le aude Moise pe marginea drumului, dintr-un rug care ardea, dar nu se mistuia”” Statul si mersul nu reprezinta ele participarea si desfii- surarea, in cel care le practicd, a unei prezente reale a lui A fi care era, care este, care vine”, asa cum serie in Apocalipsa? Mergind”, acest cuvant capiti pe alocuri accente mai degrabi baudelairiane decat biblice: 0, durere, fii infeleapti si pastreazi-ji mai mult calmul”, asazi-te, asculta Viata, Viata grandioasa care merge... Sima vedeam atunei ca tandrul pastor din textul lui Kakuan, maestru Zen chinez din secolul al XIl-lea, care, in urma mai multor aventuri, reusi s& se aseze pe spatele bivolului in cele din urma imblanzit. Cateodat nu e nevoie si te misti ca si avansezi, merge de la sine ‘Nu are sens si va mai vorbese despre recunostinta pe care i-o port acestui sffint batran pe care -am cunoscut la Muntele Athos, pe care I-am intrebat despre sensul ce I-ar putea cdpata viata mea proaspat regissiti si care, in loc si-mi raspunda printr-un discurs interminabil, m-a invitat la o practic. Devotamentul zilnic fati de aceasti practic’ a statului si a mersului mi-a revelat, de fapt, sensul ,treceri mele pe pamént: ,,si aderi” la Viata, la propria-ti fiinga, la Ceea ce devii: ,Sunt/Voi fi”. Am avut ulterior sansa s& cunose si alti maestri care mi-au confirmat, m-au instruit si m-au ghidat pe aceasta cale. in cartea de fafa fi voi evoca discret pe unii dintre ei: Graf Diirckheim in Padurea Neagrd, Jean Klein la Sainte- Baume, Krishnamurti la Ojai in California, pe dal "Tesirea Ml, 2 ASEAZA-TE $1 MERGI. Elogiu cAlatoriei interioare cunoscut prin Huston Smith la Universitatea noastra din New York si mulfi alfii cunoscugi sau necunoscufi, care au murit sau care sunt inc& in viata; le multumesc. Recunostinja mea se indreaptd, de asemenea, ciitre toti cei cu care impirtigese aceast’ practic’ de multi ani, tofi »prieteni de pe drum”, pe care i-am cunoscut fie in sau in timpul lungilor drumetii prin desert (Sahara, Libia, Siria, Egipt...). sau cénd urcam pe tofi acesti munti sfingi (Kailash, Arunachala, Sinai, Fuji, Machu Picchu), fara a uita de Pathmos, Muntele Fericirilor, muntele Taborului, ,muntele umil”, mai de- graba niste ,.coline” dragi ,{nvayatorului si Domnului meu”, Cel care imi spune neincetat: ,Odata ce ai ajuns in varfi muntelui nu te opri din mers”. Si fie aceasta o invitatie la a urca si mai sus sau la a cobori? Fara indoiala ci la amandou, cici a sta sia ‘merge reprezint& o invitatie la a integra contrariile, nu numai imobilitatea si migcarea, ci toate elementele care ne constituie viata Desi frunzele si ridacinile in acelasi fel se vor intoarce la sursi, fiecare igi pastreazi funcjia, Lumina este de asemenea intuneric, dar nu o priviti ca pe intuneric, intunericul este de asemenea lumina, dar nu il priviti ca pe lumina’ Nici imbinate, dar nici separate, lumina si intunericul sunt asemenea mersului, piciorul din spate care trece mai apoi in fata. Este vorba despre a dobandi o anumiti vizi care nu amestecd si nu opune. Practica noastra ce uneste stréins statul si mersul ar trebui si conducé spre acest punct induntrul, dincolo de, peste " Sandokat, de Shitou Xiquian, maestru Zen din secolul al VIU-lea. ulJEAN-YVES LELOUP contrariile pe care le numim ,centrul” sau ,ochiul inimii”, de unde ia nastere aceasta privire, nou’ si eternd totodata. O viata c&reia ii lipseste centrul este o viata fara sens Pacea (hesychia, la greci, shalom, ta evrei, shanti, la indicni) inseamni sa fii prezent. incercati si faceti ceva fara a va concentra (fiind distrati), apoi incercati acelasi lucru concentrandu-va (cu atentie) — veti observa diferenta! Ceea ce este important, indiferent de practic’, este si fii centrat. Nemiscarea fara inima este o verticalé de plictiseala. Miscarea farrd inima este o orizontali fara roade Centrul nu reprezint& un punct particular al corpului, ci © deschidere, un spafiu in care cu luciditate, recunostint’, compasiune, primim tot ceea ce ni se di. SA rimai in starea in care se afla si astrul sau actul imobil, actul initial si pur, conform lui Aristotel, ,,care face si se invarteasc& pAmantul, sufletul omenesc si celelalte stele”... Daci nu este vorba despre Dragoste, atunci este ceva care fi seamani. Asazii-te, mergi, respira, .cu dragoste” pe pamént, sub cer, in plin Dub... totul este absurd, totul este gratie! ‘Anumite pasaje din aceast& lucrare sunt extrase din luerarile aparute la Albin Michel: L’Evangile de Thomas (Evanghelia dupa Toma), 1986; La Vie de Moise (Viata lui Moise), 1993; Kerits sur l’hésychasme (Rugdiciunea isihasta), 1990; La Montagne dans 1'Océan (Muntele din Ocean), 2000: L'Absurde et la Grace (Absurdul si Gratia), 199. 12 PRIMA PARTE Miscarea si repausul wAsazi-te si mergi!” sunt dou’ vorbe ce trebuie mereu finute la un loc, daca vrem s& evitim impasul blocajului sau al dispersirii. .Mergi”, pentru a nu ne inchide sau opri la cea ce ne fascineaz& sau ne alieneaza. ,,Asazi-te” pentru a nu ne impristia sau pierde printre elanuri si dorinte. Doua practici complementare in faa existenteiie Asaza-te si mergi Ceea ce vechii Evrei numese techouva, ,,intoarcerea”, iar crestinii, metanoia sau epistrophe, ,,conversie”, sunt dou expresii ale migcarii si ale nemigcarii. Este vorba despre intoarcerea din exil, pentru a regisi pimantul prim sau pamantul promis. A se intoarce implica un drum (mersul). A regisi implicit statul (asezarea). Sfintul foan Damaschin vorbea, de asemenea, despre conversie — epistrophe — ca semnificand si reintoarcerea de la ceea ce este nefiresc naturii noastre la ceea ce ii este propriu. Drumu! intoarcerii la adevarata sa natura (sau la Sine) apare si in alte traditii Existii un loc, o asezare de la care vom fi fost indepartati, exilafi sau alungati sau pe care o vom fi uitat sau ignorat... si un drum, un mers, intoarcerea in acest loc, cu etapele, probele si intalnirile pe care le implica. Aceasta este 0 schema universal care face din fiinfa umana un Homo viator. Nenumarate sunt itinerarele ce descriu intoarcerea omului la {ara sa sau intoarcerea sufletului la Dumnezeu. Dintre toate aceste itinerare il voi privilegia pe cel al intoarcerii omului la sine, intoarcerea lui .,ceea ce sunt”, 15JEAN-YVES LELOUP. acum ( chronos) la ,,Sunt ceea ce sunt” in clipa ( kairos). Drumul vertical, mersul este cel care conduce de la realul analog si tranzitoriu la nemiscarea Realului suprem, Nu este vorba despre drumul lui Narcis cAtre reflectia sau dublura sa, nici de cel al omului catre o conceptie, 0 imagine sau o reprezentare de sine. Mai degrabi este vorba despre un drum al aprofundarii, al senzatiei, al constiinei, al sentimentului si al presentimentului, Nu este vorba despre o calatorie in alt parte, o alt lume sau in lumea de dincolo: Realul suprem nu e altundeva decat peste tot, in toate realititile care il manife Viata nu e altundeva decat in fiingele vii, Constiinta nu e altundeva decat in fiinfele constiente, Libertatea nu ¢ altundeva decat in fiinfele libere, Dragostea nu ¢ altundeva decat in fiinjele care iubesc, Dumnezeu nu ¢ altundeva decat in toate realitatile in care El se incarneazi. De ce |-am cduta in alt parte? El este mai mult eu decat eu insumi si orice altceva decat eu insumi” (si devenim una cu Realul nu ne face si ne pierdem sensul analogiei, existi diferite intensitaji ale Realului pe care nu le putem nici separa, nici amesteca), Este vorba deci despre a descoperi realitatea care este acolo dintotdeauna, Dezvaluirea (apocalypsis, in greaca) esie drumul. Drumul viefii pe care o am la viafa care sunt, Drumul constiinfei pe care o am la Constiinta care sunt, Drumul libertafii pe care o am la Libertatea care sunt, Drumul dragostei pe care o am la Dragostea care sunt. Acesta este drumul reintoarcerii la Sursi, al lui ,.sunt pierdut” la ,,m-am regasit”. Stiind ci ,m-am regasit” este totul, in timp ce .,sunt pierdut” nu este nimic altceva decat 16 ASEAZA-TE $I MERGI. Elogiu calatoriel interioare ul aceluia care spune : ,,Gandesc, deci exist” si care se identifica potengialului su de a gandi si géndurilor sale tot asa cum alfii se vor identifica senzatiilor $i emotiilor lor. De ce este atat de lung drumul intre acest ,,g’ndesc”, mt placere, relationez” si concluzia sa: deci exist”? Acest drum nu este el oare un impas, concluzia exist” putdnd fi doar o imagine, o reprezentare, chiar o simpli iluzie? Nu ar trebui oare si regisim drumul antic al adevarafilor filosofi si infelepfi care afirmau simplu: ,Eu sunt. Eu sunt aceasta. Eu sunt totul. Eu sunt Realitatea”? Nu este necesar si adugim un ,asadar”, nu avem o concluzie de tras, este vorba doar despre experienfa de a fi real; asta e tot. Eu sunt, deci pot gandi, ma pot bucura, pot suferi, pot muri, imi pot imagina dumnezei, religii, politi cu atét mai bine si ce conteazii: ,,Eu sunt Iata un itinerar printre atétea altele, o practicd a intoarce- ri din exil, un drum catre asezarea, céteodata uitatd, negati sau ridiculizata a Realului suprem, care, conform parabo- lei, nu inceteaza si ne astepte, adica si fie ceea ce este, me- reu in ascultarea ascultirii noastre, atent la atenfia noastra. A réméne sau a reveni neincetat la senzaia simpli Eu sunt” — si o simt in tot corpul, cu toate simturile. Sunt viu~respir, ¢ agreabil, e dezagreabil, placut, dureros. Eu sunt aceasta: suflul, plicerea, aceasti durere, Mai profund: Sunt viu, Sunt viata, Sunt viata care sufe; trece, care se da, , care se bucura, care moare, care 7JBAN-YVES LELOUP care da viata la tot ceea ce traieste si respira: racilor si bogatilor, celor mari si celor mici, celor drepfi si celor nedrepti. Eu sunt Viata eterna. Eu sunt”, A reveni neincetat la gandul simplu. Eu sunt”, eu sunt constient, nu doar ci eu sunt Viafa si manifestarile ei, ci sunt constient ca sunt viu, ca sunt ,eu” forma unica si particulara in care se incarneaz& Viata. Sunt constient cd traiesc, sunt constient cA sunt, c& sunt ceea ce sunt. Sunt constient cd sunt aceastd constiinta de a fi. Sunt Constiinga. Sunt Lumina care nu estompeazai lucrurile, insa le da voie sii fie cunoscute, si se cunoasca si si fie iubite. Sunt stralucirea care lumineaza tot ceea ce trieste i respira, pe cei drepti, cat si pe cei nedrepti, pe cei bogati, cat gi pe cei stiraci, pe cei mari si pe cei mici Sunt Constiinga, sunt Lumina, sunt Aceasta. Eu sunt”, A reveni neincetat la intuitia simpla sau la presimiire Eu sunt”. Sunt liber, ASEAZA-TE $1 MERGI. Elogiu calatorieiinterioare de orice conditionare, de orice limita, de orice amintire, de orice stiinga, de orice mostenire. de orice trecut, de orice viitor. Sunt un spafiu care contine si care primeste tot ceea ce trlieste si respira: pe cei drepti si pe cei nedrepti, pe cei mari si pe cei mici, pe cei siraci si pe cei bogafi Sunt prezent, prezenti reali a Realului suprem, cu sunt Aceasta, neconditionatul, nenumitul, neconceputul, intangibilul, necreatul, libertatea infiniti, spatiu pur, vacuitate pur’, eu sunt Aceasta. Eu sunt A reveni neincetat la sentimentul simplu: Eu sunt”, Sunt bunatate, Bunavointa, adifuziv de sine”, Dragoste-afectiune-compasiune, eu sunt Aceasta. Sunt un soare care striluceste si ii inclzeste pe cei drepti si pe cei nedrepti, 19JBAN-YVES LELOUP care ii iubeste pe cei bogati si pe cei saraci, pe cei mari si pe cei mici Sunt Dragostea care face si se invérteased Pamantul, sufletul omenese si celelalte stele, eu sunt Aceasta. Eu sunt”. Aceste exercifii nu au alt scop decat acela de a ne face sa simfim ca ,.Eu sunt” este acolo, viu, constient, liber si binevoitor si de a ne recentra in prezenta sa real’. Prezenta care este ,grafie”, ,gratuitate” care nu se merité si nici nu se cumpiira, Asadar, aceste exercifii trebuie practicate fara vreo asteptare sau exigenta. Mai mult, pentru fiecare act de voinj& sau efort Darul Fiinjei este oferit destinderii si disponibilitafii noastre, adic’ esenfei sufletului care inseamna recunostinga. Gratia nu ne poate lipsi. Realul, asemenea Prezentului, nu ne poate lipsi, el este mereu aici! Ce reprezint& aceasti sinuozitate, aceast’ pervet (careia i se opune convertirea), care face ca ,,ceea ce este aici, prezent” si ne lipseascd, ceea ce, de fapt, suntem s& para c4 ne lipseste? Metanoia, mai mult decat epistrophe, ar fi un mijloc de intoarcere mai radical la Realul care este aici, prezent, scopul ei este acela de a indeparta voalul sau obstacolul shatan) care se afl intre noi si Realitate: mingitul, mentalul. Obstacolul nu este reprezentat numai de psyche, ci side nois, care este fara indoiala reflectia cea mai pura a Realului in om, ins& intotdeauna o reflexie, o contemplare (theoria) a Realului, mereu o reprezentare. 20 ASBAZA-TE $I MERGI. Elogiu calatorieiinterioare Metanoia ar oferi un acces direct si imediat la Real. Metanoite”, spunea lisus, ,Regatul este aici”. Dincolo de nous = meta-noia -, se afi regatul Pneumei, al ,.Duhului-Spi Momentul morfii este momentul in care nimic nu mai feprezinté un obstacol (shatan), nimic nu mai perverteste (diabolos) cea ce este aici, prezent. Este momentul devoaliii (qpocalypsis) Realului. Celui care va fi total prezent a Tot va revela nimic. Realul, fasemenea Prezentului, nu ne va lipsi niciodata, noi suntem cei care lipsese din Real, noi suntem cei absengi. Metanoia sau epistrophe sunt dou’ modalititi de a reveni din absent. Prin depisirea sau tacerea mentalului care ,lasi cea ce este aici asa cum este” (metanoia) sau prin atenfie, lauda, invocare, care ne intoarce din uitare, distragere la ceea ce este aici, prezent (epistrophe) ‘Arta de a fi prezent, de a fi Prezenta reali a ceea ce este viu, constient, liber si iubitor, Prezenta realé a lui ,Eu sunt” care este Viafa, Lumina, Libertatea si Dragostea; este marea Arti, aceea a meditatiei sau, mai exact, a ,vietii contemplative”. Totul este aici, Realul este aici, noi suntem aici; lipseste doar s& percepem cf totul este aici. in acest fel, Realul ne apare ca invaluit. Care este natura acestui voal? Fara indoiala 0 contractie, o tensiune a perceptiei? Cuprinderea obiectiva a unui obiect care ne priveazi de o cuprindere globala, si care ne priveaza de non-cuprindere... Sa deschidem portile perceptiei inseamn’ sine destindem ochii, urechile, maxilarul, mainile, picioarele, apoi organele interne... si ne destindem creierul, si observim cA si el este susceptibil de tensiune, ale carei simptome le putem observa la nivel frontal sau la baza cefei. Stomacul, ficatul, inima sunt si ele capabile si 21JEAN-YVES LELOUP. exprime 0 anumita indispozitie sau opresiune; si observim aceste tensiuni, si le simtim fara si le judecim, si le laistim pur si simplu ,s& fie” reprezint, fra indoiala, un inceput de relaxare. Vom putea descoperi apoi c& aga-zisa noastra identitate este contracfie, mecanism de apirare, reactie impotriva a ceea ce ea considera a fi o ameninfare de aneantizare; teama de a nu fi nimic (in particular) sau teama de a fi totul este una si aceeasi team’. Meranoia sau convertirea este momentul in care descoperim ca teama de aneantizare reprezinta ocazia (kairos) implinirii noastre; realul analog se implineste in Realul suprem, micul eu sunt” ii face loc lui ,,Eu sunt ce este cea ce este"(YHWH). Bucuria ne invadeazi — 0 invazie care nu distruge nimic, este doar o frematare a intregului. _ Intregul este maya, lila (joc divin", in sanscritd. intregul este Imaginatie creatoare. Cand imaginea dispare, dispar stiinta, filosofia si religia, inceteaza jocul, inceteazA ,eul”, inceteazA reprezentirile intregului si ale particularului, ale Esentei gi ale existentei. Raman Intregul si particularul, Esenja si existenja. Ramane Realul. Si ne simfim corpul ca pe o energie, ca pe un suflu, si largim spatiul in care ne aflim, si iesim din pachetul de noduri, de muschi incordati, de creier greu; si fim suflul care vine de departe si pe care nimic nu-l opreste. Sa ne simim corpul solid fara a ne priva de corpul fluid, apoi din ce in ce mai lejer, corpul aerian... Unii vor vorbi despre un corp angelic sau despre un corp de lumina. Este vorba despre acelasi corp, care se identifica 2 ASEAZA-TE $I MERGL. Elogiu calatorieiinterioare din ce in ce mai pufin cu ceea ce ar putea cuprinde sau obiectiviza din el insusi. elitatea noastri fafa de un timp privilegiat de meditafie (in repaus sau in mers) nu ar trebui sd fie dificila. Ea reprezinti 0 intilnire cu bucuria, cu Preafericitul care suntem. Grafie unei practici sustinute ni-l vom aminti de fiecare data si nu se va mai [asa uitat. Mai blénde decat brajele lui Morfeu sunt brajele Sophiei: infelepciunea care ne ofera repausul firi a ne inlatura constiinfa. SA ne destindem in brafele Sophiei, si ne incredem in infelepciunea Intregului (creat si increat) ‘care opereazi prin transformare silenfioasi si ne plaseazi acolo unde suntem: prezenti, vii.23 Meditatia: exercitiu terapeutic, exercitiu filosofic in cazul in care considerim meditajia un exerci terapeutic, avem cel putin patru motive bune si meditam. in primul rand, meditim pentru a suferi mai putin sau cel putin pentru a ne trai altfel suferinja. Meditatia este un exerciiu al ,sAndtajii supreme”, al cArei scop nu este acela de a suprima orice durere, ceea ce ar insemna o durere chiar mai mare — 0 iluzie -, ci si o izoleze, pentru a nu se rispindi. Meditatia este un fel de-a avea grija de corp, de a-I destinde. inseamna sa fi redai tonusul potrivit (nici crispare, nici lips’ de vlagi) pentru a dobindi un suflu profund gi inistit si a deveni fizic centrat, gata si traversezi probele si experientele cotidiene. »Sinitatea supremi” este in acelasi timp sindtatea mintala si cel de-al doilea motiv pentru care am putea practica meditatia. Si ne punem ordine in idei, si lisim calmul si ne pitrunda gandurile, si devenim capabili de liniste si atentie, avand privirea clara si prezenta la tot ceea ce ni se intampla, eliberati de ganduri negative, obsesive si 24 ASEAZA-TE $I MERGI. Elogiu calatorieiinterioare de franturi de amintiri care navalesc neincetat asupra a cea ce ne este dat si trim acum, in aceastd clip’. in acest fel, anumite exercifii meditative se practicd astazi in spitale, in special in cele de psihiatrie, pentru a ajuta bolnavul daca nu sa-si stpneasc& gandurile, cel putin si-si foloseascA constiinga, Sa regisesti practica constiintei este o dovada ci in noi inc se mai giseste urma unei libertai. Meditim pentru a fi liberi. A medita inseamna a rupe legaturile care ne tin legati de trecut, de angoase, de temeri si indoieli; si ne eliberam in primul rind de imaginea pe care cei din jur 0 au asupra noastra: familie, societate, stiintd, religie; si nu lem in ideologiile inguste si iluzorii care ni se impun prin mediu sau prin educafie. inseamna in primul ind si incetam sine mai identificdm cu aceste obstacole. A medita inseamna si ne oferim noua ingine un spatiu gi un timp de libertate si de autonomie care si ne ajute s& ne gisim locul potrivit nu numai in societate, ci si in Univers (fara cresteri excesive sau scAderi). Cand descoperi prin meditatie acest ,,spatiu templu” de libertate inseamnd si-ti descoperi libertatea de a iubi. Dar si aici, inainte de a fi capabil de compasiune sau de dragoste neconditionatd, sufletul are nevoie de vindecare. Vindecarea spiritului si vindecarea sufletului fac pereche, Pentru ci anumite amintiri traumatizante pot impiedica miscarea vietii care ni se da si care iartd. Meditatia permite © .revigorare a amintirilor” care, daci sunt primite in postura potrivitd, un spirit vigilent si o inima deschisd, ar Putea, daca nu sa le dizolve, cel putin s& inceteze sine mai manipuleze comportamentele. in mod evident, acest proces de abreactie blind& care este cateodat meditatia poate fi insotit de 0 analiza sau 25JEAN-YVES LELOUP printr-o alt& terapie ce fi va permite pe deplin eficacitatea si va permite afectivititii si se exprime liber, fara componentele sale excesiv emotionale. in acest moment afectivitatea noastra se va putea pune in slujba bunavointei, daca nu chiar a blandeyii si a frumuseyii. Pe scurt, meditatia ne poate ajuta: Sa fim mai putin indureragi si mai vii; Sa fim mai putin agitafi, ocupati mintal si mai constienti; a fim mai putin alienati, mai puyin dependent si mai liberi; Sa fim mai putin tematori si agresivi si mai iubitori. acest fel, exercitiul care la inceput a fost considerat a fi terapeutic se poate dovedi a fi un exercitiu filosofic sau spiritual care, dincolo de nevoile si de cererile sale, poate rispunde la patru mari dorinfe ce anima sufletul omenese: Dorinta de a fi si de a persevera in a fi: dorinta de a trai; Dorinja de a fi viu si in acelasi timp dorinfa de a cunoaste, cunoastere de sine si a Universului, cunoastere si constiinfS a ceea ce este cu adevarat: dorinta de a fi constient; Dorinfa de a fi liber, nu doar de propriile amintiri si con- ditiondri, dorinta de libertate in ceea ce ne priveste finitu- dinea (sa fii liber inseamna sa o accepti) si determinismul: dorinfa de Infinit; Dorinta de a iubi si de a fi iubit, care este in acelasi timp dorinja de a fi fericit, dorinfa unei beatitudini independente de mediu si de circumstante. 26 ASEAZA-TE $1 MERGI. Elogiu calatoried interioare Aceste patru dorinfe sunt strns legate una de cealalta: la ce bun si fii viu si sindtos, daca nu esti constient, dacd nu esti liber, iubit si daca nu iubest Ce folos ca esti constient daca esti bolnav? La ce bun, daca constiinja si vigilenja nu ne elibereazd de alienare, tristete si teama de a iub Ce folos ca esti liber dac& nu ai un corp care si exprime aceasta libertate, 0 constiinfa care si vorbeasca despre ea si un suflet pentru a o oferi? Ce folos si iubesti atunci cand corpul nu simte nimic, constiinfa nu ne lumineaza dragostea si nu avem libertatea de-ao trai? Toate aceste patru dorinfe sunt, de fapt, una singura: dorinja unui Real suprem care si fie Sursa Vieti, Constiinfei, Libertatii si Dragostei. Dorinta gi setea pentru acest Real suprem ne determina si pornim in cAutarea Sursei. Meditatia este unul dintre mijloacele de a intra in contact cu Sursa (viefii noastre, a constiingei, a libertatii, a afectivitiii) si sa ne improspatam din ea. Constienti de nevoia noastra de vindecare careia ii poate raspunde meditatia ca exercitiu terapeutic si constienti de dorinfa noastré de initiere cireia fi poate rispunde meditatia ca exercitiu filosofic si spiritual, in acest moment ne fntrebaim care este forma de meditatie cea mai potrivita pentru noi. Care practicd ne convine cel mai mult? Ce ne propun abordarile contemporane si traditionale ale sinditatii supreme si ale Realului suprem? 27ee Ce forma de meditatie alegem? Nu exist meditatie ,prét-d-porter”, ceea ce se potriveste unuia nu se potriveste neaparat si celuilalt. Si vrei s& impui 6 forma de meditatie anume sub pretextul cd este universala ¢€ totusi o atitudine pe care o intilnim la numerosi terapeuti la cAtiva maestri aga-zisi ,spirituali” si chiar la adepti practicilor traditional. Fiecare forma de meditatie trebuie si ia in considerare corpul, psihicul si cdutarea interioara a fiecdrui individ (conditionati de natura si cultura care i inconjoara). Asadar, recunoasterea in prealabil a celor mai urgente nevoi ale noastre si a celor mai intime dorinfe ar putea sii ne ajute in luarea acestei decizii. ‘Anumite practici meditative insisti inainte de toate pe atitudinea corpului, pe observarea tensiunilor, a finutei..., jn acest caz meditatia va fi axati pe postur’. ,Postura este Buddha”, spunea maestrul Deshimaru, intro singuré posturd putem cunoaste iluminarea, .postura care exclude impostura”. Altii vor spune c& postura sau atitudinea corpului nu este primordial, ci important este in fiecare moment atitudinea spiritului, vigilenga, atentia: fie cA stm in pozitia sezut, culcat sau in picioare, asezati sau in mers, este 28 ASBAZA-TE $1 MERGI. Elogiu cilatoriei interioare vorba de a pastra spiritul limpede, de a observa proiectiile, atracfiile, repulsiile care ne impiedici si vedem cea ce este aici, prezent. S& iti amintesti de corp sau de cutare sau cutare punct de sprijin in sensibil va fi considerat drept preliminar, suport sau, in cel mai bun caz, concentrare, dar nu o meditatie propriu-zisa. Pentru alfii, meditatia nu este nici o atitudine a corpului, nici o conceptie a spiritului care incearcd s& se ajusteze mai bine la ceea ce este sau la ceea ce urmeaza sa vind, ci mai degrabi o deschidere a spiritului la ceea ce il transcende. Gratie acesteia, spiritul va putea primi informatiile si claritatea necesare unui comportament just in realitatea spatio-temporal care ne este familiar, ea fiind considerata unul dintre nivelurile de realitate in fafa cdruia dacd ne inchidem, ar putea fi o ocazie de suferingé de ignoranta. Sa meditim inseamna si ne pastrim deschisa .fiinta pentru moarte” la un Altul posibi in fine, anumite practici sau tradifii scot in fata .unicul necesar”: este vorba despre a iubi, oricare ar fi postura, atitudinea sau deschiderea sufletului. Oricare ar fi tipul de meditajie (sau terapie) pe care il practici, intreabi-te daci are un suflet. Daci o posturi impecabili nu te face mai respectuos, mai ribdator, dacd vigilenja nu trezeste in tine nici un fel de compasiune, daci ramane o limpezime rece, nu este lumina desteptirii tale cea care creste, ci aceea a dezvoltirii excesive care considera ci vede , ins nu face altceva decat si judece gi atunci, la ce folos? Cat despre deschiderea ta la transcendenji, daci aceasta face din tine superior fair indatoriri si mila, la ce folos? 29JEAN-YVES LELOUP. SA ne amintim de avertismentul filosofului: ,Cine vrea si fact pe ingerul ajunge si fie o bestie” [Pascal — .Qui fait Igange fait la béte”]; cei care s-au ridicat pe cele mai inalte culmi ale acestor forme de meditafie adesea au coborat apoi foarte jos, in depresie spre exemplu, intr-o dificultate recurenti de a se integra lumii si cotidianului pe care ajunseserai si le considere 0 lume inferioara, de 0 trivialitate insuportabila. E nevoie si o mai amintim? Nici unul dintre tipurile de meditatie traditionala nu ar sti s& inchida practicantul intr-unul din elementele compusului uman (corp-spirit- intuitie sau afectivitate). Cea ce este specific meditatiei traditionale este dimpotriva concilierea _ansamblului aspectelor umanului in relafia sa cu ccea ce el considera a fi Sursa Viejii, a Dragostei si a Libertatii. O meditatie atenti ar putea insista pe un anumit aspect sau pe o anumiti functie a compusului uman, ficdnd din aceasta punctul de plecare in respectiva practicd, ins& in nici un caz nu va inchide acea persoana in acest aspect sau in aceast functie. Gasim aici bazele psihologiei profunzimilor: toti avem in noi aspecte sau ,functii” bine dezvoltate, citeodata subdez~ voltate, iar altele oculte, uitate sau refulate. in momentul {in care trebuie s& lum o decizie, 0 facem in urma unei indelungate reflexii logice, a unei veritabile analize? Sau mai degraba din pasiune, dintr-o migcare a afectivitatii? Sau poate ne urmam instinctul, un presentiment care vine din pantece? Sau ne pastrim deschisa ascultarea interioara in asteptarea unui mesaj sau a unei informatii care ar veni de la un nivel de realitate considerat superior? 30 ASEAZA-TE $1 MERGI. Blogiu calatoriel interioare Aceasti simpli intrebare ne-ar putea permite si ne descoperim functia dominanté sau functia uitata. Ne ascultim mai degraba corpul (instinct, senzatie), mentalul (ratiune, inteligent’), intuitia (considerata a fi aici deschi- dere spre transcendent, premonitie) sau. sentimentele (emotie, afectivitate)? Pentru psihologia profunzimilor, armonia globali a unei fiinfe umane este rupti in momentul in care una dintre funetii se dezvolté in detrimentul alteia. Functiile uitate stau la baza a ceea ce numim ,.umbra”. in functie de persoane, se poate manifesta in feluri diferite: prin refuzul corpului si a senzualitaii la unii, prin deprecierea dimensiunii rajionale, a analizei sau a cuvantului la altii, prin teama de necunoscut, de inexplicabilul la care avem acces prin intuitie si presentiment. Tot ceea ce nu este rational nu este considerat a fi real, ,ceea ce nu poate fi explicat nu exist”, spuneam odati in fata unor evidente care ne deranjau sau deranjau consensul ideologic (materialism non-stiinjific) in care traiam. in final, pentru alii umbra se poate manifesta prin neinerederea in afectivitate si in tot ceea ce este in afara imperiului simturilor gi ratiunii, Dac& umbra fizic este 0 Jumind retractatd care nu se difuzeaz, umbra la nivel afectiv este o dragoste retractati care nu se poate da, o viata care se invarteste in jurul ei insesi si care ne roade (mahala, in ebraicé, ,,boala”, inseamna a se invarti in cere”). Asadar, in momentul alegerii si patrunderii_ intr-una dintre practicile de meditatie va trebui si discernem care sunt functiile pe care aceasta are tendinfa si le dezvolte si care sunt cele pe care le-ar putea neglija sau chiar izola. 31JBAN-YVES LELOUP Este o chestiune de bun-simt si-i propui cuiva care este ancorat in mental o practica ce reda corpului si afectivitati locul cuvenit, cu o deschidere restransi spre ceea ce debordeaza de explicatii si de reprezentari ale lumii. Cuiva ancorat in corp, relaxat in ceea ce priveste sexualitatea si simfurile, trebuie s& i se propund o practic’ vizind deschiderea acestei constiinje corporale la alte forme de constiinta si de atentie care vor reda locul cuvenit intuitiei si afectivitay Sa meditezi inseamna a decola sau a ateriza? Pentru cei care au tendinfa si rimén& prea mult cu picioarele pe pimént, experienta unui asa-zis ..zbor” ar fi salutara si le-ar revela cea ce spafiul si cerul au drept comori fata de pimént. Pentru cei la care, dimpotriva, tendinfa este de a plana”, o meditajie i-ar inrddicina in pamint, in corp, ceea ce le-ar fi fird indoiala necesar. SA meditezi nu inseamna si iesi din corp”, ci mai degrabi s& te incarnezi. Corpul ne-ar putea fi o fara in care noi si nu putem ajunge niciodati, iar cei care au dezvoltat un grad de intuifie foarte inalt si o afectivitate puternica stiu asta foarte bine. Sa meditezi inseamna si decolezi si si aterizezi, si capeti greutate (in prezenf) si apoi si devii usor. Fiecare simte daca forma de meditatie care i se propune i se potriveste, daca rispunde nevoilor si dorinjelor sale, asa cum am stabilit in capitolul precedent. Insa, in acelasi timp, fiecare vede daca dezvolta in egal misura aspecte si functii ale sinelui ignorate sau uitate, conducdnd in acest fel la un echilibru profund si o armonie mai inaltd. Si fii in pace inseamna sa fii intreg. O practicare corect a meditatiei nu ne favorizeaz’ tendinjele latente in fafa 32 ASEAZA-TE $I MERGI. Elogiu calatoriei interioare fragmentarii si a schizofreniei, ci mai degraba colaboreazi la un drum de implinire si de realizare a ,intregii noastre fine”. Cele patru tipuri de asezare Fiecare metoda de meditatie isi are coerenta proprie si o functie particulara. in acelasi timp igi are si propria istorie, constituita din descendenta celor care o transmit. Ceea ce este important este si o practicdm ,in intregime” si si nu uitim c& scopul acestei practici este de a ne apropia de Sursa sindtitii noastre (ki, asa cum o numeau japonezii), de luciditate (constiinta noastra), de demnitate (libertatea noastra), de fericire (capacitatea noastra de a iubi Urmand aceasta cale mi-a fost dat sa intalnese numerosi martori cunoscuti sau mai pujin cunoscufi ai Realului suprem, a cirui manifestare suntem chiar noi, figurile si invatmintele lor luminandu-mi practicile si drumul. Dintre acestia, dorese in mod special si-i amintese pe Karlfried Graf Diirckheim, Jean Klein, Krishnamurti si parintele Serafim. Fiecare dintre ei mi-a inspirat aceasti asezare in patru dimensiuni pe care o putem integra marelui exercifiu al Prezentei reale pe care o recunoastem si o traim in cotidian: Sederea in viata si in corpul care suntem (postura, hara, coloana vertebral, jinuta si tonusul, suflul...) Sederea in constiinta care suntem (atenfia, vigilenta); Sederea in spatiul care suntem (ascultarea, deschiderea, disponibilitatea); Sederea in sufletul care suntem (buniivoinja, compasiunea). 334. Asezarea in corpul care suntem Corpul este ceea ce Viaja ne arati despre ea insisi, rimanénd ascunsi. Este felul nostru de a fi aici, de a o manifesta. Realul suprem se face cunoscut sub aceasta forma prefioasa si fragilé in acelasi timp. Lui Graf Diirckheim ii plicea foarte mult si imi aminteasci deosebirea care se poate face intre corpul pe care il avem si corpul care suntem: Exist trei notiuni diferite ale corpului, in functie de criteriul considerat: sfnitatea, frumusefea sau transparenfa. Toate exercifiile de initiere pe calea interioara au ca obiect transparenta fiinfei totale a omului, deci $i a copului sau. Doar ca, in acest caz, cand vorbim despre corp, nu este vorba despre corpul pe care i avem, ci despre corpul, substanfa care suntem si care nu exist doar pentru a-si indeplini fidel functiile, ci trebuie sa ajute omul si se manifeste in totalitatea lui si s& se realizeze in lume'.” Cand spui despre un barbat sau o femeie cd este in apele sale” [étre dans son assiette lit. .a fi in farfuria sa”, n. tr, " Karlftied GrafDurckheim, Exercices initiatiques danslapsychothérapie, Le Courrier du Livre, 1977. 34 ASEAZA-TE $1 MERGI. Elogiu calatorielinterioare aceasta nu este doar o atitudine a corpului fizic, ci a intregi persoane, cu felul stu de a fi aici, intr-o prezenta martora a Realului suprem, si nu a unui eu pretentios si autosuficient: La inceputul expiratiei relaxati-va umerii, Profitati de expirafie pentru a va 18sa s8 coborifi in bazin, Asta inseamna si va lasafi s4 coborati «in farfuria voastra» (...) Francezii au 0 expresie pentru a fi in apele sale: «a fin farfuria sa». Dar putini sunt cei care isi dau seama ca farfuria este, de fapt, bazinul. Se poate spune despre un om ci nu este in bazinul si, c nu este in hhara (centrul sau).” Care sunt exercitiile care ii vor permite fiintei umane sa-gi gaseasca centrul? in primul rand, pozitia in care se mediteaza. intr-o prima fazi, Graf Diirckheim nu a facut altceva decat si imi propuna pozitia Zen traditional, asa cum este ea descrisi de citre Dogen: Alege un loc in care s8 exersati, punefi un covoras gros pe jos si {nea unul peste, apoi asezafi-va intr-una dintre pozitiile urmatoare: Kekka-fica (lotus complet) sau Hanka-fiza (semi-lotus). in wil caz ~ Kekka-fuza — talpa stinga se agaz3 pe pulpa dreaptd si se last s& se relaxeze, apoi talpa dreaptt pe pulpa stinga si se lasi sa se relaxeze. Pentru pozitia Hanka-fuca este suficient si se aseze talpa sting pe pulpa dreapta. Hainele si fie lejere, dar niciodata in dezordine. Punei mana dreapta pe Piciorul sting si lsati-o s& se relaxeze, apoi mana sténga in palma dreapta si lasaji-o s& se relaxeze. Extremitatile degetelor ‘mari si se atingt. Trebuie s& stafi drept, intr-o pozitie asezat foarte stricta. Nu va aplecati corpul nici in stanga, nici in dreapta, nici in fata, nici in spate, Aveti grija ca urechile si umerii, pe de © parte, si nasul si buricul, pe de alta, si fie unul in prelungirea celuilalt. Tineti limba in asa fel incdt si ating’ cerul gurii. Aveti rij ca gura sa fie inchisd, iar cele doua randuri de dinti si se 35JEAN-YVES LELOUP ‘aseze unul peste celalalt. Ochii vor fi constant intredeschisi Inspirafi si expirati usor pe nas. Aceasta este cea mai bund pozitie pentru corp!.” Pentru cei care simt cA nu pot sta in aceasta pozitie, exist si altele posibile: pe ciledie spre exemplu (€ bine si se aseze o pituricd rulaté sub cAput& sau si se strecoare un covoras intre ciledie gi fese ceea ce ar face gezutul mai putin dureros). Putem foarte bine si stim pe marginea unui scaun, f%rd si ne aplecim, cu gambele perpendiculare pe podea, cu picioarele paralele, cu talpile ferm intinse, genunchii mai jos de nivelul bazinului pentru a permite centrului vital sa se elibereze. Fie ca este vorba despre o pozitie sezuta, despre mers sau despre orice act cotidian, esentialul este si rimanem in centrul vital pe care japonezii il numesc hara. Cuvantul hara vine din japoneza si inseamnd literalmente ‘apantece». Sensul siu transpus este acela al unei dispozitii de ansamblu a omului cu trupul pe care fl reprezinta. Aceasti atitudine, eliberati din stransoarea micului eu este ancoratd fn centrul su terestru (regiunea abdomenului si a bazinului), Daca define hara, omul este capabil si faci fay cu usuring’ si seninatate exigentelor lumii, precum si a acelora ale caii sale interioare. Pentru a dezvolta hara, trebuie si ne folosim in mod constient de respiratia naturalA: elevul isi ascult& respirata, modul in care se duce, se duce, se duce, vine ~ se duce, se duce, se duce, vine si se foloseste de partea de inceput a expirafiei pentru a se relaxa in umeri. " Karilried Graf Darckheim, Exereicesinitiatiques dant lapsychothérapie, op. cit. p. 35. 36 ASEAZA-TE §1 MERGI. Elogiu cilatoriet interioare ‘Oa doua migcare 0 urmeaza pe prima: «a se asezay. La finalul expiratiei ne «stabilim» in bazin. SA te abandonezi in partea de sus si s4 devii stabil in bazin sunt doua aspecte ale aceleiagi migcari, ins& pentru un incepator acestea nu decurg natural una din cealalt8. Pentru a-ti da seama de asta este suficient s& ridici ‘mai intai umerii, apoi sa-ti relaxezi partea de sus a corpului vom ‘constata c& inc’ nu s-a intamplat nimic in regiunea bazinului si a abdomenului, acolo contractia este acceasi. Este nevoie de ceva mai mult pentru a se stabili acolo, Adesea elevul este mai mult sau mai pufin capabil s&-si destinda bustul, insa nu poate incd si se sprijine cu incredere pe bazin, ffira 8 se aplece. Trebuie si fnvefe s& observe c nu doar bustul, ci si intregul abdomen se afla intr-o stare de contractie care se opune relaxarii, Teama de a intra cu adevarat in contact cu solul — teama care separa omul de fortele cosmice — apare aici!.” Graf Diirekheim ne propunea la Todtmoos Riitte tot felul de jocuri pentru a ne face si luim aminte de hara si de .forta” (Ki, in japoneza) care emana din aceasta, incepand cu cel al copilului care inceared si devind greu si care, in pofida greutaii sale scazute, cu efort reusim si-| eliberdim, pind la exercitiul ce consti in formarea unei bucle cu degetul mare si aratatorul. Cineva incearcd si vi departeze cele dou’ degete, Daci nu suntefi ancoraji in hara, va ret i fi imposibil si va departeze degetele si veti avea impresia ci ‘va forfeaz cu mult mai putin decat prima data. O capacitate de percepfie find poate observa ca diferenfa nu este doar intensitate, i gi in calitatea fortei aplicate. Tata un alt exercijiu destinat s& faciliteze perceptia fortei ki detinute de hara: un brat intins poate fi indoit de o alté persoand " Karlfried Graf Direkheim, Méditer, pourquoi et comment, Le Courrier du livre, 1978 37JEAN-YVES LELOUP. atunci cénd incercdm si rezistim doar prin propria vointa, si nu prin hara. Daca deqinem hara, am putea rezista surizand si fart pic de obosealé asaltului adversarului, chiar jindnd braqul relativ Iejer!.” $i mai interesanté ar putea fi, in orice caz mai putin anecdotica, insistenfa cu care Graf Diirckheim ne cerea si integrim constientizarea harei in cotidian. Haragei este arta de a face totul pornind de la hara: si faci un buchet de flori, sa servesti un ceai, si ai grijé de un copil sau de un bolnay, si conduci masina inseamna si rimai centrat in orice ocazie si in mod special in mers: Exist aceasta poveste frumoasa a unui maestru al Antichitatii care se mandrea cum cA poate si-si recunoasca discipolii de la © suti de metri. Cum ficea? Prin noblefea mersului lor. Ast foarte rar ne mai este dat sa vedem un mers nobil. Special sport folosesc toate fortele pe care le au la dispozitie in favoarea imbunatatirii timpului performanfei. ins’, odati ce aceasta se Incheie, nu au nici o constiin{& a corpului «care sunt. Veti spune poate c& aspectul fizic este 0 chestiune de modi, de frumusete? Ba dimpotriva, este o chestiune de justefe. Este fie adevarat, fie fals, in raport cu ceea ce Fiinfa noastr§ esentiald, care incearc& i se realizeze intr-o forma existengiala, cere. Mersul porneste din hara, din centrul de gravitate, Mersul lent este un exercitiu excelent pentru a regasi hard’ ‘Asadar, asezarea in corpul care suntem nu inseamnd doar practicarea adoptarii imobile a posturii pe care am evocat-o (desi, daca vrem s& fim onesti, de aici trebuie si incepem si si ne misurim in acest fel dificultatea de a "bid. * Karliried Graf Darekheim, Le Centre de létre (Central finel), op. cit 38 ASBAZA-TE $1 MERGI. Elogiu calatoriei interioare Himdne nemiscati, fericiti si linistiti, fie si de dou ori pe zi céte o jumatate de ora). Exercitiul harei este un exercitiu fizic si filosofic in acelasi timp, el inlocuieste fiinta umana in miscarea Vie{ii care se di si care il conduce spre 0 transparenti ce devine neincetat ceea ce Graf Diirckhcim numeste ,.Fiinfa esenjiala”, Realul suprem. 395. Asezarea in constiinta care suntem Cu cat Karlfried Graf Dirckheim insista asupra importanfei corpului sia ancorarii acestuia in marea Viata care ne traverseaz’, prin intermediul tonusului potrivit si al abandonarii, pe atit Jiddu Krishnamurti ne invita si ne pastrim libertatea vizavi de orice postura, de orice atitudine exterioara. Pentru el era important asezarea silenfioasé a spiritului prin intermediul atentiei si al observarii a ceea ce este, ceea ce este fiind totalitatea a cea ce se intémpla atat in interiorul, precum si in exteriorul oricarui act constient. La-umbra arborilor inalti din Ojai, California, unde ne plicea si-l ascultim, parea ci ne invit la o experienta »imediati” a Realului suprem, ins mai intai trebuia si observim cd aceasta ,.neintarziere” era imposibila atat timp cit constiinta ne era impovarata de cunoscut. +Mentalul” (mind, in engleza), este cunoscutul, adica tot ceea ce am experimentat si pe el il lum drept referint& ‘in ‘ncercareanoastra de a descoperi_necunoscutul. Este totusi evident c& niciodat’ cunoscutul nu va putea cunoaste necunoscutul; nu poate cunoaste decdt ceea ce a 40 ASEAZA-TE $1 MERGI, Elogi calatorielinterioare trait, ceea ce a fost invatat, cea ce a acumulat. Mentalul nostru isi poate constientiza incapacitatea de a cunoaste necunoscutul? Incapacitatea sa de a cunoaste imediatul fri vreun fel de proiectie, fri cea ce a fost inainte? Dificultatea sa de a piitrunde profuunzimile a ceea ce este aici, prezent? Astfel, inainte de a putea atinge asezarea constiinfei, trebuie s& o ,eliberim de cunoscut”, adica de trecut, de amintirile care ne constituie cul. Pe aceasti cale, toate cunostinjele noastre, fie ele stiintifice, filosofice sau religioase, reprezinti mai degraba obstacole ce impiedica linistea spiritului care ,,cunoaste”. Cu Krishnamurti ne aflim mai degrabi pe o cale a cunoasterii, jnana yoga, decat pe o cale a energiei sau a devotamentului. Pari indoiala”, spunea el, .dact vid foarte clar cd spiritul meu nu poate cunoaste necunoscutul, in mine se instaleazi un calm si o liniste absoluti”, plirisese orice reprezentare, ies din mintal, nu mai existi constiinga de”, ci doar constiinga; aici incepe medita +A medita inseamna s& te eliberezi de cunoscut. Cunoscutul fnseamna trecutul. Nu este vorba sil elimini dupa ce l-ai acumulat, ci mai degraba s8 nu il fi acumulat deloc. Ceea ce a fost nu poate fi eliminat decdt in prezent, iar aceasta nu se poate face prin gand, ci prin acfiunea a ceea ce este. Trecutul este 0 miseare a concluziei in concluzie, la care se adauga si judecata @ cea ce este, pronunfata prin concluzia final’ Orice judecati este © reglare, iar aceasta evaluare insisi impiedica spiritele sf se elibereze de cunoscut; deoarece cunoscutul este mereu © apreciere, 0 definitie. Cunoscutul este actiunea voinfei, iar actul de voingi reprezinta 0 prelungire a cunoscutului, astfel 4 actiunea voinfei nu poate niciodata si goleasca spiritul. Nu putem cumpara un spirit vid din sanctuarele aspiratiilor; un astfe] de spirit se naste atunci cdind gandirea devine constienta de actele alJEAN-YVES LELOUP sale, nu atunci end cel care gandeste devine constient de felul in care gandeste!.” Ma gindeam mereu ca acest om fusese asteptat ca un Mesia, venerat ca un Dumnezeu. in acest fel ii puteam infelege mai usor reactiile impotriva oricarei forme de bisericd sau religie, impotriva oricdrei forme de dependenta fata de o doctrina, ideologie sau guru, Cineva care il urmarea de multi vreme mi-a spus ca in ultima yreme devenise mai putin violent fafa de religiosi si religie. Recunostea cd anumite persoane ar putea avea nevoie de ea, cA religia ar putea constitui un ajutor de moment, intotdeauna mai bun decat indoctrinarea consensului social sau a spoturilor publicitare, ins’ aceasta, dupa parerea lui, nu dispensa pe nimeni de la a fi singur si de la a trebui si faci fata propriei realititi... Cu toate acestea, faptul ci s-a ridicat deasupra fanatisme- lor si integrismelor, face ca discursul sau din momentul des- trimarii Ordinului Stelei sé rimand mereu de actualitate: Adevarul este o fara fri drum, la care nu putem ajunge, indiferent de ce rut& am aborda: orice religie, orice sect... chiar de ar fi doar cinci persoane care si vrea sa auda, s8 traiasc’, ale ciror priviri sa fie indreptate spre eternitate, ar fi de-ajuns. La ce folos si ai mii de persoane care nu infeleg, definitiv inchistate in prejudecati, care nu vor lucrurile noi, originale, ci doar traduse, reduse la masura individualitagi lor sterile si stagnante? Vreau ca cei care incearca si ma infeleaga si fie liberi, $i nu si mA urmeze, i facd din mine o cused ce va deveni o religie sau o sect. Ar trebui mai intai sd-si invinga toate temerile: teama de religii, de salvare, de spiritualitate, de dragoste, de moarte sau de viata instgi. Asemenea unui artist care picteaz un tablou pentru ci Krishnamurti, Za Révolution du silence (Unica revolugie), Stock, 1977. 2 ASBAZA-TE $1 MERGI. Elogiu calatorielinterioare propria arta fi este bucuria, expresia, gloria, dezvoltarea, tot asa actionez si eu, si nu pentru a obfine orice din orice!.” La fel de mult imi place acest citat pe care |-am auzit de la unul dintre prietenii si si care a fost pentru mine ecoul unor cuvinte pe care le auzisem la Muntele Athos: Nu cunoastem adevarul, ci doar cea ce sti in calea lui” »Nu mi-am imaginat niciodata”, spunea Krishnamurti, ce ar putea fi adevarul, Nu am avut niciodata aceasta sete de a-1 define. Cum si vrei s& posezi ceva atunci cénd nu stii de fapt ce este? inst cunosteam toate lucrurile care ma subjugau, care imi mutilau gandirea, emofiile si imi risipeau energia. Pe scurt, cunosteam cea ce este usor de cunoscut. $i, eliberandu-ma de setea interioara, ce cauza nenumarate obstacole, am stiut ce este ‘adevarul; ins& daca mi-ar fi spus cineva ce este adevarul, daca mi has fi imaginat si mi-as fi croit viata dupa forma acestei idei, ar fi fost ceva lipsit de viata, o implinire transformata in cenusi®.” in momentul in care spiritul se linisteste, cdnd inceteazi sf se mai proiecteze in viitor si cind nu se mai afli in trecut, sub tensiunile doringei sau ale nostalgiei, cand este cu adevarat calm, ,asezat” in esenfa sa care este linistea, in acest moment se manifest Realul suprem. Este inutil si pormesti in cdutarea lui si imposibil s& il invitis nu cdutim si nu invitim decat ceva ce cunoastem — iar Realul suprem nu il cunoastem, el este cel care trebuie si apard. insi acesta poate veni doar atunci cand cdmpul este pregatit, cand pimantul este bine muncit, ,,dar daci munciti pentru singurul motiv de a face necunoscutul sa vind la voi, atunei va va sepa”, imi spunea Krishnamurti. “Tid. * La Révolution du réel, Le Courrier du Livre, 1985, 43