Anatomia

Clinică a
toracelui

Dr. h. m., prof.

Viorel Nacu
 Limitele:
• Superior: o linie trasată pe marginea
superioară a sternului, claviculelor,
procesele acromiale a omoplatelor şi din
posterior până la apofiza spinală a
vertebrei C Vll.
• Inferior: procesul xifoid, marginile
arcurilor costale pe coasta Xll, până la
apofiza spinală a vertebrei Th Xll.
 Repere
osteo-musculare externe:
- Claviculele, incizura jugulară, sternul;
- Unghiul Louis – la nivelul inserţiei coastelor
ll;
-Arcurile costale, coastele şi apofiză xifoidă;
-Apofizele spinoase ale vertebrelor toracale,
spina scapulei, marginea medială şi unghiul
inferior al scapulei
- Mamelonul, marginile inferioare ale mm.
Latisimus dorsi, pectoralis major.
Liniile CONVENTIONALE DE ORIENTARE

• -linia mediana anterioara-inters. mjl. sternului

• -linia sternala-coincide cu marg. sternala
• -linia parasternala- e sit. la o dist. egala intre liniile
sternala si medioclaviculara
• -linia medioclaviculara-intersect. mijl. claviculei
• -linia axilara medie
• -linia mediana posterioara
• -linia vertebrala-coresp. apofiz. transverse ale verteb
• -linia paravertebrala
• -linia scapulara-trece prin unghiul inf. al omoplatului
• linia mediosternala - este linia
mediana anterioara;-
• linia parasternala - de-a lungul
margini isternului;
• - linia mamelonara - este
verticala care coboara prin
papila mamara; din cauza
situatiei variabile a
mamelonului, mai ales la femeie,
este folosita de obicei linia
• linia medioclaviculara - este
verticala care coboara prin
mijlocul claviculei
• - linia axilară anterioară (Linea
axillaris anterior) - verticala ce
coboară prin marginea anterioară
a şanţului axilar, corespunde
marginii anterioare a muşchiului
pectoral mare;
• linia medioaxilară (Linea axillaris
media) - verticala coborâta din
vârful axilei;
• - linia axilară posterioară (Linea
axillaris posterior) - este verticala
ce descinde prin marginea
posterioară a şantului axilar; ea
corespunde marginii laterale a
muşchiului dorsal mare.
• linia scapulara(Linea scapularis)
verticala coborâta prin unghiul
inferior al scapulei;
• linia paravertebrala (Linea para-
vertebralis) - este verticala care
coboara prin vârful
proceselor transverse;
• - linia mediană posterioară -
coboară pe linia mediană a
spatelui, de-a lungul
proceselor spinoase.
Formele anatomice ale toracelui:
 Forma toracelui este variabila în raport cu
vârsta, sexul şi tipul constituţional.

Particularităţile anatomice ale cutiei toracice: -

alegerea cailor de acces chirurgical;
- indici asupra topografiei organelor din
interiorul cutiei toracice.

Toracele este mai inalt posterior avand cca.

30-35 cm de la vertebra T1 la T12, în timp ce
anterior corespunde cu lungimea sternului, 15-
18 cm.
 Toracele nou-nascutului este
apneic, piriform, uşor strangulat în
dreptul coastelor IV şi V, mai larg la bază
datorită organelor abdominale
supramezocolice.
La naştere apertura toraciă superioară
se plasează orizontal, incizura jugulara
corespunde marginii superioare a T1.
Nu sunt dezvoltate şanţurile pulmonare.
După respiraţie coastele superioare se
ridică, spaţiile intercostale inferioare se
măresc, toracele ia forma de pâlnie.

Respiratia se realizeaza predominant

prin excursiile diafragmei.
 Pe parcursul creşterii, sternul se deplasează
inferior până la nivelul vertebrei a 3-a toracice, se
diferenţiază curbura de torsiune a coastelor şi înclinarea
lor.
În urma acestor modificări apare respiraţia de tip
toracec care implică ridicarea şi coborârea coastelor şi
excursiile diafragmei care măresc dimensiunile cutiei
toracice.
Sanţurile pulmonare se adâncesc dupa ce copilul începe
să meargă, iar toracele se turteşte în sens sagital şi se
lărgeste în sens transversal.
Toracele copilului se apropie de forma toracelui
adult la 12 ani, apertura toracica superioara formând cu
colona vertebrala un unghi de 65 grade.
 Pentru un barbat cu inaltimea de 1,70 m, diametrul sagital al toracelui constituie 18-l9 cm, diametrul transversal 24-26 cm, circumferinţa
toracală masurata la nivelul mamelonului este de 84 cm în expiraţie şi 94 cm în inspiraţie.

La femeie cutia toracică este relativ mai scurtă şi mai

largă comparatriv cu a bărbatului.
La bătrâni coastele sunt mai înclinate, unghiul
epigastric este îngustat, iar lungimea cutiei toracice este
relativ mai mare.
Toracele poate fi deformat congenital sau în urma
unor boli.
 • -toracele infundibular - curbarea
Malformatiuni: posterioară a jumătăţii distale a
sternului, care atrage după sine şi
modificări de poziţie ale cartilajelor
costale. Mai frecventă la sexul
masculin;
• după Ravitch şi Sainsbury are
caracter ereditar prin creşterea în
exces a cartilajelor condrocostale.
• Definiţie:
• curbarea posterioară a jumătăţii
distale a sternului, care atrage după
sine şi modificări de poziţie
ale cartilajelor costale.
 Straturile:
1.Pielea
2.Ţesutul adipos subcutanat
3. Fascia superficială (lig. Suspensorium
mamma). Formează teacă pentru glandă
mamară.
4.Fascia proprie lamela superficială:
anterior -m.pectoralis major ,
posterior -m.trapezius
-m.serratus ant.
-m.latissimus dorsi
5. Lamela profundă:
anterior - m.pectoralis minor
posterior - m.levator scapulae
-mm. romboideus
-m. seratus post. sup.
-m. erector spinae
-m. transversospinalis
6. Coastele şi spaţiul intercostal;
7. Fascia endotoracică;
8. Spaţiul adipos parapleural;
9. Pleura parietală.
Spaţiul intercostal
Un complex de muşchi,
vase şi nervi situaţi între
două coste.
• Vaisele şi nervii sunt între
muşchii intercostali externi şi
interni.
• Sintopia de sus în jos: vena,
artera şi nervul intercostali.
• Spaţiul intercostal este mai
mare anterior decât în
posterior. De la unghiul
costal până la lin. Axilaris
media pachetul neuro-
vascular se află în sulcus
costalis,
 Glanda mamară Este o structură foarte
importantă care necesită examinarea. Diagnosticul
precoce al tumorilor mamare poate salva viaţa
femeei. A very important structure that should be examined is the mammary gland. Early detection of changes
in this structure is of prime importance in cases of malignancy.

Limitele:
Superioară: coasta lll.
Inferior: coasta Vll.
Medial: linia parasternală.
Laterale: linia axilară anterioară.
Fascia superficialis – dă septuri în
profunzimea glandei o separă în 15-
20 lobuli localizaţi radial. (se ia în
consideraţie la incizii în mastită ).
Vascularizarea a. mamaria et a. toracica
lateralis.

Refluxul venos: pe venele superficiale în

v. axilaris şi profunde în venele
intercostale.

Inervaţia – II –VI intercostali, nn.

supraclaviculari
La bărbaţi gl. Mamară are o
dinemsiune de 1,5x0,5cm.
Anomalii de dezvoltare
- gynaecomastia
- amastia
- polymastia
- polytelia
• Cunoaştere a drenajului limfatic ne ajută in diagnosticul maladiilor
glandelor mamre.
• Glanda este subdivizată în 4 părţi: două cadrane laterale şi două
mediale.
• Din partea medială limfa se drenează în ganglionii limfatici
parasternali-mediastinul anterior, iar pe traiectul spaţiului intercostal
în mediastinul posterior.
• Din cele laterale în ganglionii limfatici axilari, ganglionii limfatici
axilari, printre primii g. Zorghius, pe marginea m. Pectoralis major
(nivelul coastei 3).
• Din regiunea posterioară a glandei prin m. Pectoralis major în spatium
celulare subpectoralis superficialis et profundum în g. limf.
subclaviculari şi supraclaviculari.
• Din partea inferioară – în epigastrium, anastomozează cu g. Limfatici
pleurali, subdiafragmali şi ai ficatului.
• Cu ganglionii limfatici din glanda mamară opusă.
• Aceşti ganglioni pot fi uşor palpaţi şi trebuie să fie incluşi în
Sistemul limfatic
Căile de propagare a metastazelor:

-gang. Axillari,
-gang. infraclaviculari,
-gang. Supraclaviculari,
-gang. Retrosternali,
-gang epigastrici,
-gang. din glanda mamară opusă.
 Operaţii în mastita purulentă
Localizarea procesului purulent în
glanda mamară: abcese sub­cutanate
(antemamare), intralobulare (intramamare)
şi profunde (retromamare).
• în abcesele ante- şi intramamare se
efectuează incizii radiale (paralel cu
ducturile galactofore), însă fără a fi lezată
areola mamară pigmentată.
• În abcesele profunde (retromamare) se
efectuează o incizie semilunară sub glanda
mamară.
Mastita purulentă
• Tipurile:
• 1 — retromamară;
• 2 — interstitială;
• 3 — subareolară;
• 4 — antemamară;
• 5 — parenchimatoasă;
• incizii: radiale; sub glanda mamară
Cavitatea toracică
Spaţiu delimitat de stern, coaste,
muşchii intercostali, vertebrele
toracale, închis la bază de
diafragm.

Conţine: 1. cavitatea pleurală

2. cavitatea pericardică
3. mediastinul
 Anatomia chirurgicala a mediastinului

•
Mediastinul reprezinta spatiul median intre cei doi pulmoni.
Este o regiune viscerala in care se gasesc strans legate intre
ele organe ale aparatului cardio-vascular respirator si
digestiv, timusul, vase si ganglioni limfatici, nervi, toate
inconjurate de tesut conjunctiv mediastinal si tesut adipos
reprezentat de corpul adipos retrosternal si al spatiului
subcardiac.
• Anterior se gaseste peretele steno-condral, posterior
vertebrele toracice, lateral pleurele mediastinale, inferior
diafragma. Superior mediastinul comunica larg cu regiunile
gatului, Limita sa superioara este constituita de un oblic care
trece prin marginea superioara a manubriului sternal si a
discului dintre C7 si T1.
 Mediastinul
• Un spaţiu delimitat de pleura
mediastinală, fascia endotoracică care
acoperă sternul, diafragmul şi coloana
vertebrală şi conţine organe.
•
• Există mediastinul superior, mediastin
anterior, mijlociu si posterior. Există
şi alte împarţiri ale mediastinului în
funcţie de criterii anatomice,
chirurgicale sau radiologice. Toate
aceste subîmpartiri sunt
convenţionale şi fiecare are o utilitate
practică.
Mediastinul superior contine
originea muschilor sterno-hioidiani si sterno-
tiroidiani, extremitatea caudala a m. lungi ai
gatului, arcul aortic, trunchiul brahio-cefalic,
a. carotida comuna stanga şi a. subclavia stangă,
venele brahio-cefalice, care se unesc si formeaza
vena ca superioara, vena intercostala superioara
stanga, traheea, esofagul, ductul toracic, n.
laringeus recurens stâng, n. frenici, n. cardiaci si
ganglioni limfatici.
mediastinul anterior
între stern şi pericard, care conţine
ligamentele steno-pericardice, aa. Toracica
interna şi ţesut conjunctiv lax.
Mediastinul mijlociu
cuprinde inima şi pericardul ,
bifurcaţia traheei şi bronhiile principale,
aorta ascendenta, trunchiul pulmonar, aa. şi
venele pulmonare dreapta şi stangă,
partea intrapericardica a venei cave superioare,
vena azygos,
nervii frenici, aa. pericardofernice
ganglionii limfatici traheobronsici şi plexul
cardiac;
 Mediastinul posterior
este posterior de bifurcaţia traheei, a venelor
pulmonare şi pericardului.

• Esofagul
• Aorta descendentă
• nn. Vagus
• Ductus toracicus
• V. Azigos et hemyazigos
• Ganglionii toracali ai lanţului simpatic
• Nn. Splahnicus major et minor
• Ganglionii limfatici mediastinali
• Arcus aortae, porţiunea incipientă a arcului
aortic este acoperită de sacul pleural
drept cel terminal de cel stâng. Din
anterior n. Vagus sinsiter, n. laringeus
recurrens – ocoleşte arcul aortei din
inferior şi poaterior.
• Antero-intern de n vagus trece n. Frenicus
sinister, anterior şi superior de arcul aortei
v. Brahiocephalica sinistra. Din inferior la
arcul aortei se află a. Pulmonaris sinistra
et bronhus sinister.
• Pe semicercul anterior al arcus aorticus se
inseră lig arteriosum.
• Posterior de arcus aorticus – trahea,
esophagus, ductus thoracicus.
• De la arcus aorticus – truncus
brahiocefalicus, a carotis sinistra, a
subclavia sinistra.
• Traheea şi bronhiile principale (trachea et bronchus
principalis dexter/sinister)
• Porţiunea toracică a traheii corespunde liniei mediane.
Bifurcaţia traheii coincide cu vertebra T VI- Unghiul bifurcaţiei
la maturi constituie 55-60°.
• Anteriorîn se află v. Brachiocephalica sinistra. La nivelul TIV
traheea contactează cu arcs aorticus et truncus
brahiocefalicus.
• în dreapta traheii se află n. Vagus dexter şi pleura, în stîngă –
a. carotis communis sinistra şi n. Laringeu recurens.
• Posterior de trahee se află esofagul.
• Bronhia principală dreaptă este mai largă şi mai scurtă decât
stînga, cu o orientare mai verticală. (corpi străini). Inferior de
arcul aortei, bronhia dreaptă trece în partea anterioară a
esofagului, parţial acoperită de a. Pulmonaris dextra. Din
dreapta bronhia este ocolită de v. Azygos care se revarsă în
v. Cava superior.
 Figure 1b. (a, b) Drawings (axial view) illustrate the normal thoracic CT anatomy at the level
of the T2 (a) and T3 (b) vertebral bodies.

Aquino S L et al. Radiographics 2001;21:1275-1281

©2001 by Radiological Society of North America

 Figure 1c. (a, b) Drawings (axial view) illustrate the normal thoracic CT anatomy at the level
of the T2 (a) and T3 (b) vertebral bodies.

Aquino S L et al. Radiographics 2001;21:1275-1281

©2001 by Radiological Society of North America

 Evaluation of left ventricular function by CMR.

Attili A K et al. Arch Dis Child doi:10.1136/adc.2009.179051

©2010 by BMJ Publishing Group Ltd and Royal College of Paediatrics and Child Health
Ductul arterial Botallo persistent
Ductul (canalul) arterial se închide
de obicei în primele trei luni ale
vieţii.
Persistenţa lui după vârsta de un an
se consideră malformaţie.
Persistenţa acestui canal poate fi
izolată sau asociată altor
malformaţii.
Persistenţa canalului arterial
determină: suprasolicitarea inimii
drepte.
Copilul rămâne subdezvoltat şi
moartea se produce la vârste
tinere.
Coarctaţia aortică (stenoza istmului aortic) Reprezintă o
stenoză circumscrisă a aortei. In funcţie de localizarea
acesteia distingem două forme ale acestei malformaţii:
tipul infantil: când stenoza este situată proximal de canalul
arterial. Prin acest canal în aortă ajunge numai sânge venos.
Nu se dezvoltă circulaţie colaterală. Moartea se instalează
timpuriu. tipul adult: când stenoza este situată distal de
ductul arterial, ceea ce permite dezvoltarea unei circulaţii
colaterale (prin arterele mamare interne şi arterele
intercostale), prin care în aortă ajunge sânge arterial. În
partea superioară a corpului se înregistrează hipertensiune
arterială. Individul cu această malformaţie ajuinge
la 30-35 de ani.
 Colaterale în coarctaţia aortei:
1. a. Toracica interna-a. epigastrica superior- a.epigastrica inferior-a.iliaca
externa.
2. Treuncus tireocervicalis-a. suprascapularis- a.circumflexa scapula-a.
Intercostales-aorta toracalis.

©2010 by BMJ Publishing Group Ltd and Royal College of Paediatrics and Child Health Attili A K et al. Arch Dis Child doi:10.1136/adc.2009.179051
Malformaţii ale coronarelor.
Se pot asocia malformaţiilor vaselor mari sau pot fi izolate.
Sindromul Bland-White-Garland
Coronara stângă are emergenţa în artera pulmoanră. Determină timpuriu infarct
miocardic.
Aplezia si hipoplazia, respective anomaliile de emergenţă ale coronarelor
Sunt malform ţii rare şi cu importanţă practică mai redusă.
Malformaţiile complexe ale inimii
Tetralogia Fallot (aprox. 10 % din malformaţiile cardiace)
Cauza: deplasarea spre dreaptă a septului truncobulbar şi lipsa septului membranos
interventricular Componentele tetralogiei:- stenoza arterei pulmonare- dextropoziţia
aortei (în poziţie de călare deasupra defectului septal)- defect septal interventricular -
hipertrofia ventriculului dreptConsecinţe: sângele ajunge din ventriculul drept în aortă şi
numai o cantitate redusă în artera pulmonară. Prognoza depinde de gradulstenozei
pulmonare.
Complexul Eisenmenger Constă din:
- dextropoziţia aortei (în „călare” deasupra defectului septal)- defect septal
interventricular - hipertrofia ventriculului drept Trilogia Fallot (septul interventricular este
normal dezvoltat) Constă din: - stenoza arterei pulmonare- hipertrofia ventriculului drept-
defect septal interatrial (forman ovale apertum)
Pantalogia Fallot
Constă din: - tetralogia Fallot + defect septal interatrial
Complexu Taussig-Bing Constă din:- dextropoziţia aortei
- defect septal interventricular - artera pulmoanră „călare” deasupra defectului septal
Regiunea
DIAFRAGMATICA:
Rolul
• -respirator
• -separator
Forma
• semidiafragme
• mobilitatea - 1 spatiu
• limita superioara –
spatiul intercostal V
sau VI
Muschiul diafragma
• centrul tendinos
• componenta
musculara
Diafragmul
• Trei părţi: sternală
costală
lombară
• Trei orificiii: hiatus aorticus
hiatus esophageus
foramen vene cave
Orificiile si hiaturile diafragmei
Hiatul:
• aortic (T12) + (duct toracic)
• esofagian(T10) (+ trunchiuri vagale+ vase
esofagiene)
• Orificiul venei cave inferioare± centrul tendinos
lantul simpatic toracal
nervii splanhnici
Venele lombare ascendente
• - triunghiul lombocostal
• -triunghiul sternocostal
• -dintre fasciculele sternale
Raporturile diafragmei

Torace
• - Pericardul

• - pleurele

• - ficat
• - Stomac

Abdomen
• -splina
• -glandesuprarenale
• -rinichi
Vascularizatia si inervatia
 Regiuni de
rezistenţă scătută
a diafragmului.
hiatus aorticus
hiatus esophageus
foramen vene cave
Trigonum sternocostale
Morgaghni (drepata)
Larrey's (stânga)
Trigonum lumbocostale
(Bochdalek's gap),
 Pleura
• Viscerală
• Parietală:
-pleura costală
-plevra diaphragmatică
-plevra mediastinală.

Acumulare aer – pneumothorax

Acumulare lichid – hydrothorax
Acumulare sânge – haemothorax
Sinusurile pleurale
• S. Costodiaphragmal - cel mai adânc pe
lin. Axilară medie între coastele VII-X;
(puncţia se face în spaţiul intercostal 7-8
pe linia axilară posterioară sau scapulară)
• S. Costomediastinal- din drepata este mai
profund.
• S. Diaphragmomediastinal – mai puţin
dezvolatat.
Pericardul

• Situat între doi saci pleurali.

• Conţine inima.
Sintopia
Anterior – sternul şi peretele
toracelui.
Din dreapta n. Phrenicus a.
pericardophrenica
Din stânga n. Phrenicus and
a. pericardophrenica
Anatomical relationships
Surrounds heart and bases of pulmonary artery and aorta.
Deep to sternum and anterior chest wall.
The right phrenic nerve passes to the right of the pericardium.
The left phrenic nerve passes over the pericardium of the left ventricle.
Pericardial arteries supply blood to the dorsal portion of the pericardium.
Vascularizarea pericardului:
a.pericardiacophrenica, rr.mediastinales, aa.
bronchiales, rr. esophagei, aa.intercostales,
aa.thymici.
Inervarea:
Nn vagus, nn. Simpaticus, n. Larigeus
recurens stâng et nn. Intercostales.
1.sinus transversus pericardii
(anterior - aorta ascendens, truncus
pulmonaris, вола, posterior –
epicardul care acoperă atriile dreaptă
şi stângă suprafaţa v. Cava superior.
Superior şi inferior este închisă din
lateral comunică cu cavitate
pericardului. (compresia a.
Pulmonare sau aortei).

2. Sinus obliqus pericardii, anterior

delimitată de epicardul feţei
posterioare a atriului stâng, posterior
– peretele posterior al pericardului,
din stânga v. Cava inferioară.

3. Sinus pericardii anterior inferior.

 Topografia nn. phrenicus
• (nn. Phrenici din pl. cervicalis pe m. scalenus
anterior.
• În torace intră între a. Subclavia et v sublavia.
• N. Phrenicus dexter trece anterior de hilul pulmonar
drept pe partea laterală a pericardului spre
diafragmă însoţit de а. pericardiacophrenica.
• N. Phrenicus sinister intersectează arcul aortei
plasânduse anterior şi interior de n. Vag. Între
pleura mediastinală sângă şi pericard. N.
Phrenicus este un nerv mixt sensitiv (pleura
pericardul) şi motor - diafragmul.
 Pulmonii

- Formă conică
- Baza
- Sprafaţa
- anterioară
- inferieoară
- posterioară
- Limitele inferioare a plămânului stâng
o Coasta VI – l. parasternală
o Coasta VII- l. medioclaviculară
o Coasta VIII– l. axilară medie
o Coasta XI – linia paravertebrală
- Limitele inferioare pulmonul drept:
o Coasta VI - cartilagul costal – l.
parasternală
o Coasta VII – l. medioclaviculară
o Coasta IX – l. axilară medie
o Coasta XI – l. paravertebrală.
- Proiecţia apexurilor pulmonare
o 2-3 cm superior de clavicule

- Fisura Obliqă
o Apofiză spinală ThIII
o Articulaţia costocondrale VI
- Fisura Orizontală
o Coasta a 4-a – Linia axillară anterioară
anterioară.
o Sternum
- Linia a treia:
o Punctul de intersecţie a primelor 2 linii
o Apofiza spinală ThVII
Puncţia şi cateterizarea venei subclaviculare
Indicatii.
- Tehnica puncţiei, procedeul Seldinger.
- Complicaţiile posibile:
1. Lezarea peretelui posterior al venei.
2. Lezarea arterelor, nervilor, ductului limfatic
toracic, sacului pleural.
3. Embolia gazoasă.
4. Tromboza venelor.
5. Migrarea mandrenului in lumenul venei.
6. Perforarea cordului.
• Abordarea ductului
limfatic toracic in
regiunea cervicală
• Indicaţiile.
• Vizualizarea ductului
cu lipide şi coloranţi (etidola
verde).
• Tehnica intervenţiei,
• etapele principale:
• Denudarea unghiului
venos.
• Prepararea ductului.
• Cateterizarea ductului.
 Pleura viscerala
Pleura Pleura parietala
- Portiunea COSTALA
- recesuri COSTOMEDIASTINALE
- anterior si posterior
- -recesCOSTODIAFRAGMATIC
• CUPOLA PLEURALA
• (reces costomediastinal superior)
• -raport cu prima coasta si clavicula
• - aparatul suspensor
- portiunea MEDIASTINALA
• -reces frenicomediastinal
• Ligamentul pulmonar
• Ligamentul triunghiular
- portiunea DIAFRAGMATICA
• Vase si nervi
• Limfatice, pleurale
• -noduri mediastinale posterioare
• -noduri intercostale si parasternale
• - frenice superioare
Pleura, limitele
• Limita anterioara(trecerea pleurei costale in cea
mediastinala) din dreapta-incepe de la cupola pleurala,
trece in jos si medial, intersectind articulatia
sternoclaviculara dreapta, apoi jum. dreapta a manubriului
si corpului sternal, apropiindu-se de linia mediana
anterioara
• Din stinga- lim. pleurei urmeaza tot dupa manubriul si
corpul sternal si se deplaseaza putin spre stinga de linia
mediana. In partea super. si infer. se formeaza 2 spatii
interpleurale
• Limita inferioara – niv. spatiilor intercostale V-VI in locul de
trecere a pleurei costomediastinale in costodiafragmala
• Limita posterioara- din dreapta-la niv. Cupolei pleurale
 Puncţia cavităţii pleurale
• Indicaţii. Exsudate inflamatorii, pneumotorax
spontan şi traumatic, hemotorax, hiloto-rax,
empiem pleural.
• Pozitia bolnavului. Bolnavul şezând.
• Tehnica operaţiei. Locul puncţiei se
precizează auscultativ şi roentgenologic.
Mai frecvent puncţia se efectuează în
spaţiile intercostale VII—VIII, între liniile
axilară medie şi scapulară.
• Acul se introduce pe marginea superioară a
coastei pentru a nu leza vasele şi nervii
intercostali. Direcţia acului - perpendicular
către piele, adîncimea puncţiei - 3-4 cm.
• Conţinutul cavităţii pleurale se aspiră lent
spre a preveni o deplasare bruscă a
organelor mediastinului.
• În pneumotorace puncţia se face în spaţiul
intercostal II sau III pe linia
medioclaviculară.
Vă mulţumesc pentru
atenţie.