Amd B

Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara -
Bucuresti Facultatea de Imbunatatiri Funciare si Ingineria Mediului

SPECIALIZAREA Masuratori Terestre si Cadastru
PROIECT DE DIPLOMĂ
Coordonator :Raluca Manea
Student:
CIMPEANU MARIAN
~ 2011 ~
Bucuresti Facultatea de Imbunatatiri Funciare si Ingineria
Mediului
Specializarea : Masuratori Terestre si Cadastru
Lucrare de diplomă

Bucuresti Facultatea de Imbunatatiri Funciare si Ingineria Mediului
SPECIALIZAREA Masuratori Terestre si Cadastru
PROIECT DE DIPLOMĂ
Studii şi lucrări topografice la proiectarea

şi execuţia complexului comercial „PLUS”
din localitatea Lugoj
2
Mediului
Lucrare de diplomă
CUPRINS
Capitolul 1. METODE DE TRASARE ÎN PLAN A PUNCTELOR

CONSTRUCŢIILOR
1.1 Metoda coordonatelor polare............................................................................ ......6

1.2 Metoda coordonatelor rectandulare.........................................................................8
1.3 Metoda intersecţiei înainte .....................................................................................10
1.4 Metoda intersecţiei liniare.......................................................................................12
1.5 Metoda intersecţiei unghiulare înapoi.....................................................................13
1.6 Metoda drumuirii poligonometrice...........................................................................15
1.7 Metoda aliniamentului.............................................................................................16
1.8 Metoda intersecţiei repetate...................................................................................17
1.9 Aplicaţii...................................................................................................................18
Capitolul 2. TRASAREA PE TEREN A ELEMENTELOR TOPOGRAFICE

ŞI PRECIZIA TRASARII
2.1 Trasarea pe teren a unghiurilor orizontale din proiect............................................23

2.1.1 Trasarea pe teren a direcţiilor cu precizie scǎzută..............................................23
2.1.2 Trasarea pe teren a direcţiilor cu precizie medie.................................................24
2.1.3 Trasarea pe teren a direcţiilor cu precizie ridicată...............................................25
2.1.4 Calculul preciziei trasării......................................................................................25
2.1.4.1 Precizia măsurării şi trasării unghiurilor orizontale...........................................26
2.1.4.2 Exemplu pentru calculul preciziei la trasarea unghiurilor. Trasarea pe teren a
unghiurilor orizontale cu teodolitul cu precizie redusă şi cu precizie ridicată..33
2.2 Trasarea pe teren a distanţelor din proiect.............................................................34
2.2.1 Trasarea distanţelor prin măsurare directă..........................................................35
2.2.2 Trasarea optică a distanţelor................................................................................37
2.2.3 Trasarea electronică a distanţelor........... ............................................................38
2.3 Trasarea pe teren a cotelor din proiect....................................................................39
2.3.1 Trasarea cotelor prin nivelment geometric...........................................................39
2.3.2 Trasarea cotelor prin nivelment trigonometric......................................................41
2.3.3 Trasarea cotelor prin procedeul combinat............................................................42
2.3.4 Trasarea cotelor prin nivelment hodrostatic .........................................................45
2.3.5 Precizia trasării cotelor .........................................................................................47
2.4 Trasarea pe teren a liniilor de pantă preiectate........................................................51
2.4.1 Trasarea pe teren a liniilor de pantă preiectată prin nivelment geometric.............51
2.4.1.1 Trasarea prin nivelment geometric de mijloc......................................................51
2.4.1.2 Trasarea prin nivelment geometric de capăt......................................................52
2.4.2 Trasarea liniilor de pantă prin nivelment trigonometric..........................................53
2.4.3 Trasarea punctelor intermediare cu seturi de teuri................................................54
3
Mediului
Lucrare de diplomă
Capitolul 3. APLICŢIE LA TRASAREA PE TEREN A ELEMENTELOR

DIN PROIECT
3.1 Trasarea pe teren a elementelor topografice........................................................56

3.1.1 Calculul elementelor pentru trasarea în plan a punctului C din proiect..............56
3.1.2 Trasarea pe teren a unghiului ω cu precizie scazută.........................................56
3.1.3 Trasarea pe teren a unghiului ω cu precizie sporită...........................................57
3.1.4 Trasarea pe teren a lungimilor din proiect...........................................................57
3.1.5 Trasarea în înălţime a punctului C din proiect prin nivelment geometric
de precizie...........................................................................................................60
3.1.6 Precizia trasării pe teren a cotelor din proiect ....................................................60
3.1.6.1 Erori la trasarea pe teren a cotelor prin nivelment geometric...........................60
3.1.6.2 Calculul preciziei trasării cotelor prin nivelment geometric de ordinul IV sau
tehnic .............................................................................................................61
Capitolul 4. APLICŢIE: LUCRĂRI TOPOGRAFICE LA PROIECTAREA ŞI

EXECUŢIA COMPLEXULUI COMERCIAL “PLUS” ..............................66
Capitolul 5. Bibliografie ....................................................................................87
4
Mediului
Lucrare de diplomă
CAPITOLUL 1
METODE DE TRASARE ÎN PLAN A PUNCTELOR
CONSTRUCŢIILOR
5
Mediului
Lucrare de diplomă
METODE DE TRASARE ÎN PLAN A PUNCTELOR

CONSTRUCŢIILOR
Axele şi punctele caracteristice ale construcţiilor se trasează pe teren prin diferite

metode.
Alegerea metodei de trasare se face în funcţie de următorii factori: condiţiile de
măsurare, gradul de accidentare al terenului, obstacole ce împiedică vizele (măsurarea
peste ape, în sbteran etc.), natura obiectului de trasat (dimensiune şi formă în plan),
precizia cerută la trasare, modul de realizare al reţelei de trasare, aparatura avută la
dispoziţie.
În funcţie de condiţiile de mai sus, se poate utiliza una din următoarele metode:
metoda coordonatelor polare, metoda coordonatelor rectangulare, metoda intersecţiei
unghiulare înainte, metoda intersecţiei liniare, metoda drumuirii poligonometrice,
metoda intersecţiei înapoi.
1.1. Metoda coordonatelor polare
Metoda se recomandă în situaţiile când lucrările se execută în zone în care sunt

posibile atât măsurătorile unghiulare cât şi cele liniare, iar baza de trasare este alcătuită
dintro drumuire poligonometrică sau reţea topografică de construcţii.
Trasarea pe teren a punctului C se face prin aplicarea, din punctul A al reţelei de
trasare, a unghiului orizontal din proiect  (unghi polar), faţă de latura reţelei (direcţie de
referinţă) şi a distanţei D din proiect (rază vectoare) (fig. 1.1).
Valoarea elementelor topografice ce urmează a fi trasate ( , D) se determină în
faza de pregătire topografică cu relaţiile generale:
YAC YAB
tg AC  ; tg AB  (1.1)
X AC X AB
   AC   AB (1.2)
2 2 YAC X AC
D  X AC  Y AC   (1.3)
sin  AC cos AC
unde X AC  X C  X A
X AB  X B  X A ; Y AC  YC  Y A ; Y AB  YB  Y A
6
Mediului
Lucrare de diplomă
Fig. 1.1 Metoda coordonatelor polare
Coordonatele punctelor A şi B sunt cunoascute (puncte ale reţelei de trasare) iar

coordonatele punctului C sunt indicate în proiect.
Trasarea punctului C se efectuează astfel:
– se staţionează cu teodolitul în punctul A şi faţă de direcţia de referinţă AB se
trasează unghiul  (procedeul de trasare, stabilit în faza de proiectare topografo -
inginerească, se alege în concordanţă cu precizia cerută de trasare).
– pe direcţia astfel obţinută se va aplica distanţa D, la capătul ei materializânduse
punctul de trasat.
Fig. 1.2 Controlul trasării
Controlul trasării se poate efectua:

– prin trasarea punctului construcţiei şi din alt punct al reţelei de sprijin (de ex.
Trasarea punctului C din punctele reţelei de sprijin A şi B fig. 1.2);
– trasarea punctului C prin altă metodă de trasare;
– compararea distanţelor şi unghiurilor dintre punctele trasate, obţinute prin
măsurarea pe teren cu cele indicate în proiect.
Precizia metodei
Dacă nu se ţine seama de influenţa erorii punctelor reţelei de trasare şi a erorii de
fixare din figură se obţine:
c  l 2  t 2 (1.4)
în care c – abaterea poziţiei punctului C provocată de abaterea de trasare a

distanţei D şi de abaterea de trasare a unghiului polar :
7
Mediului
Lucrare de diplomă
Fig. 1.3 Principiul calculului preciziei
l – abaterea longitudinală (poate fi similară cu abaterea de trasare a distanţei D);

t – abaterea transversală reprezentând echivalentul liniar al abaterii de trasare a
unghiului polar .
Îinând seama de cele de mai sus, relaţia (1.4) poate fi scrisă şi sub forma:
c  D 2  D 2 sin  2 (1.5)
Trecând la abateri standard şi ţinând seama şi de erorile de poziţie a punctelor de

sprijin şi cea de fixare, vom avea:
2
 
 c  2    
2
s
2
D D    2f (1.6)
  
în care:  s – abaterea standard de poziţie a punctelor de sprijin;

 D – abaterea standard de trasare a distanţei;
  – abaterea standard de trasare a unghiului orizontal;
 f – abaterea standard de fixare a punctului trasat.
1.2. Metoda coordonatelor rectangulare
Această metodă se aplică în cazul punctelor construcţiilor situate în apropierea

aliniamentului ce uneşte două puncte ale reţelei de sprijin (de trasare). Eficienţa
metodei este condiţionată de poziţia punctelor reţelei de trasare pe direcţia unei axe de
coordonate (de ex. În cazul reţelei topografice de construcţii, când calculul elementelor
este foarte facil).
Metoda constă în materializarea pe teren a apunctului C al construcţiei prin
aplicarea unui segment x în lungul aliniamentului ce uneşte cele 2 puncte de sprijin (A,
B) iar din punctul P astfel obţinut a unei perpendiculare de lungime y.
Pregătirea topografică constă din determinarea coordonatelor relative x,y.
8
Mediului
Lucrare de diplomă
Fig. 1.4 Metoda coordonatelor rectangulare
a. În cazul poziţiei punctelor de sprijin pe direcţia unei axe de coordonate, (fig. 4.4)
x  xC  x A ; y  yC  y A (1.7)
b. În cazul unei poziţii oarecare a punctelor de sprijin faţă de axele de coordonate
(fig. 1.5)
Fig. 1.5 Elementele de trasat la metoda coordonatelor rectangulare
x   xC  x A  cos AB   yC  y A  sin  AB ; y   yC  y A  cos  AB   xC  x A  sin  AB (1.8)
În aceste relaţii:
x A , y A , x B , y B - coordonatele punctelor de sprijin;
xC , yC -coordonatele punctului C;
 AB - orientarea aliniamentului AB.
Semnul ordonatei este indicat de poziţia punctului C faţă de direcţia AB.
Trasarea punctului C prin această metodă presupune următoarele operaţii:
 se aşează teodolitul în staţie în punctul A şi se vizează abscisa x şi se
materializează punctul P;
 se instalează teodolitul în punctul P şi faţă de direcţia PA se trasează un unghi de
100;
 pe direcţia astfel obţinută se va aplica ordonata y rezultând poziţia pe teren a
punctului C din proiect.
Observaţii:
– ca direcţie de rferinţă pentru trasarea unghiului drept se va alege latura cea mai
lungă (PA sau PB);
– se alege schema de trasare în aşa fel încât x  y .
Controlul poziţiei punctului trasat se face prin:
9
Mediului
Lucrare de diplomă
 măsurarea laturilor construcţiei rezultate prin trasare şi compararea lor cu cele

din proiect;
 trasarea punctului C utilizând altă schemă de trasare – mod de control posibil în
cazul reţelei topografice de construcţii;
 trasarea punctului C prin altă metodă (de exemplu metoda coordonatelor polare).
Precizia metodei
Abaterea standard de trasare a punctului C va fi provocată de:
– abaterile standard  x şi  y de aplicare pe teren a creşterilor de coordonate x şi
y,
– abaterea standard   de trasare a unghiului drept,
– abaterea standard  e de centrare a teodolitului (doar în punctul A, dacă se
consideră că eroarea de centrare la trasarea unghiului b este inclusă în abaterea
standard de trasare a acestui unghi),
– abaterea standard de reducţie  r , doar în punctul P,
– abaterea standard  f de fixare pe teren a punctului, ca şi de
– abaterile standard  s ale punctelor de sprijin, putânduse scrie relaţia:
2
  2
 c2   s2   x2   y2     y   e2   r2   2f (1.9)
  
1.3. Metoda intersecţiei unghiulare înainte
Metoda intersecţiei unghiulare înainte aparţine procedeelor clasice de poziţionare

(trasare( şi ridicare ale topografiei inginereşti.
Procedeul este recomandat la trasarea axelor principale din puncte de triangulaţie
(de exemplu a centrelor infrastructurilor podurilor sau a axelor construcţiilor
hidrotehnice), şi în general în situaţiile în care este foarte dificilă măsurarea distanţelor
din punctele de sprijin spre punctul de trasat.
Poziţia pe teren a punctului C se obţine prin aplicarea unghiurilor orizontale  şi 
(fig. 1.6).
Fig. 1.6 Metoda intersecţiei unghiulare înainte
Pregătirea totpografică a proiectului în vederea trasării presupune calcularea

unghiurilor orizontale utilizând coordonatele rectangulare cunoscute ale punctelor de
sprijin A şi B şi cele ale punctului proiectat C. Calculul se face cu relaţiile:
10
Mediului
Lucrare de diplomă
YAB
tg AB    AB (1.10)
X AB
YAC
tg AC    AC
X AC
YBC
tg BC    BC
X BC
 BA   AB  200 g (1.11)
   AB   AC ;    BC   BA (1.12)
Controlul corectitudinii calculului se poate face determinând unghiul orizontal  (fig.

1.6):
   CA   CB
şi verificând respectarea condiţiei       200 g .
Trasarea se poate face utilizând un singur teodolit sau 2 teodolite.
În primul caz:
 se instalează teodolitul în staţie în punctul A şi faţă de direcţia AB se aplică unghiul
; direcţia rezultată se materializează pe teren prin ţăruşi (1 şi 2) în zona punctului C
(fig. 1.7);
 se deplasează teodolitul în punctul B şi se trasează unghiul  rezultând pe teren
punctele 3 şi 4 (marcate prin ţăruşi);
 poziţia pe teren a punctului C se va găsi la intersecţia unor fire (sârme) întinse
între punctele 1 şi 2, respectiv 3 şi 4.
Dacă se utilizează 2 teodolite de aceeaşi precizie, instalate simultan în punctele A
şi B se trasează concomitent unghiurile  şi , poziţia punctului C rezultând:
– la intersecţia firelor întinse între punctele 1-2 şi 3-4;
sau
– prin dirijarea (de către operatorii celor 2 teodolite) a unui lucrător până când
direcţia AC va intersecta direcţia BC; această modalitate de trasarea este posibilă la
distanţe relativ mici (150 m).
Pentru controlul trasării se poate proceda astfel:
11
Mediului
Lucrare de diplomă
a. se trasează punctul C prin intersecţia unghiulară înainte multiplă (trasarea se

efectuează din 3 sau mai multe puncte de sprijin) (fig.1.7), când pe teren se va obţine
un triunghi (poligon) de eroare. Poziţia corectă a punctului C se va găsi în centrul de
greutate al acestei figuri geometrice.
b. se măsoară cu precizie unghiurile i şi i trasate şi se compară cu cele calculate,
diferenţa dintre ele trebuind să nu depăşească abaterea admisă la trasarea unghiurilor.
Precizia trasării
Abaterea standard sc a poziţiei punctului C este provocată, în principal de
abaterile standard s ale datelor iniţiale, de abaterea standard a intersecţiei înainte  şi
de abaterea standard f de fixare a punctului trasat C, putând fi scrisă relaţia generală:
 C2   s2   2   2f (1.13)
1.4. Metoda intersecţiei liniare
Metoda intersecţiei liniare se recomandă la trasarea punctelor construcţiilor aflate

în apropierea punctelor reţelei topografice de sprijin, pe teren plan, fără obstacole.
Această metodă se poate utliza şi la trasarea în plan a axelor în halele industriale,
precum şi la montaj.
Poziţia pe teren a unui punct al construcţiei se obţine prin aplicarea, din punctele A
şi B ale bazei de trasare a distanţelor a şi b (fig. 1.8).
Fig. 1.8 Metoda intersecţiei liniare
Pregătirea topografică a proiectului în vederea aplicării lui pe teren presupune

calcularea, din coordonatele rectangulare ale punctelor A şi B ale reţelei de sprijin şi din
coordonatele punctului proiectat C, a distanţelor orizontale a şi b.
 X AC
2
 YAC
2
; b X BC
2
 YBC
2
(1.14)
Trasarea se efectuează cu ajutorul benzilor de oţel (rulete sau fire de invar) în

lungime maximă de 20… 24 m. Aplicarea distanţelor orizontale a şi b se poate face
concomitent (cu două instrumente de măsurare a distanţelor de acelaşi tip), sau prin
trasarea pe teren de arce de cerc de rază a şi b, din punctele A şi B cu aceeaşi ruletă.
La intersecţia acestor arce de cerc se va găsi punctul C.
12
Mediului
Lucrare de diplomă
Controlul trasării se realizează prin măsurarea pe teren a laturii C 1C2 a

construcţiei trasate (fig. 1.9) şi compararea ei cu cea din proiect:
 l pr  lmax    max (1.15)

în care max reprezintă abaterea maximă admisă.

Dacă se trasează conturul unei fundaţii, se compară diagonalele măsurate cu cele
din proiect.
1.5. Metoda intersecţiei unghiulare înapoi
Metoda intersecţiei unghiulare înapoi se utilizează la trasarea cu precizie a unor

puncte situate în zone greu accesibile, precum centrele infrastructurilor podurilor sau
punctele fundamentale ale ploturilor barajelor de beton.
Trasarea prin această metodă presupune următoarele etape:
– se trasează provizoriu punctul C, ale cărui coordonate sunt indicate în proiect,
prin metoda coordonatelor polare, metoda intersecţiei liniare sau prin altă metodă,
obţinânduse pe teren un punct apropiat C’;
– se staţionează cu teodolitul în punctul C’ trasat provizoriu şi se determină
unghiurile orizontale  1 ,  2 ,  3 din direcţiile orizontale măsurate spre trei puncte A, B, E,
din reţeaua de trasare. Măsurătorile de fac prin metoda seriilor, efectuând 3… 4 serii;
– se calculează coordonatele punctului C’, prin retrointersecţie;
– se calculează reducţiile (corecţiile) ce trebuie aplicate în punctul C’, pentru a se
obţine poziţia pe teren a punctului C.
Dacă se aplică reducţii polare elementele de trasat vor fi (1.11):
C'C  X C2'C  YC2'C ;    C 'C   C ' E (1.16)
În caz că se optează pentru corecţii (reducţii) rectangulare, elementele de trasat se

vor obţine cu relaţiile:
x  X C  X C ' ; y  Yc  YC ' (1.17)
în care XC, YC reprezintă coordonatele proiectate ale punctului C, iar X C’, YC’ sunt
coordonatele punctului C’ trasat provizoriu.
13
Mediului
Lucrare de diplomă
Fig. 1.11 Metoda intersecţiei înapoi
Aplicarea acestor corecţii se face astfel:

– în cazul reducţiilor polare – se staţionează cu te odolitul în punctul C’, se
trasează, cu luneta în poziţia I, unghiul orizontal , faţă de direcţia C’E, iar pe direcţia
rezultată se va aplica distanţa orizontală C’C.
– în cazul reducţiilor rectangulare – cu teodolitul instalat în punctul C’ se vizează
punctul E, având introdusă la cercul orizontal citirea  C 'E , se roteşte luneta până când
se va obţine la cecul orizontal citirea 0 g,0000; această direcţie coincide cu axa OX a
istemului rectangular de axe, pe ea aplicânduse corecţia x ; perpendicular pe această
direcţie se aplică corecţia y .
Controlul trasării
Se instalează teodolitul în punctul trasat C, şi se măsoară unghiurile orizontale
 1mas ,  2mas şi  3mas , care se compară cu unghiurile orizontale  1calc ,  2calc ,  3calc ,
determinate din coordonatele rectangulare ale punctelor A, B, E şi C, fiind necesar să
fie satisfăcută condiţia:
 i
mas

  icalc   
în care   este abaterea maximă admisă la măsurarea unghiurilor.
Precizia metodei
Abaterea standard C, de trasare a punctului C se evaluează utilizând relaţia de
principiu:
C    2 
3

1 2

 1   22   32   2f (1.18)
unde: – este abaterea standard de trasare a punctului C prin intersecţie înapoi,

provocată de erorile medii  de măsurare a unghiurilor 1, 2 şi 3;
– 1, 2, 3 sunt abaterile standard datorate erorilor de poziţie reciprocă a punctelor
A, B şi E (fig. 1.11);
– f este abaterea standard de fixare.
14
Mediului
Lucrare de diplomă
1.6 Metoda drumuirii poligonometrice
Punctele de trasat C1, C2, C3… ale construcţiei ce trbuie realizate se includ întro
drumuire proiectată (drumuire poligonometrică) care se poate sprijini la capete pe
punctele reţelei de sprijin A, D (fig. 1.13).
Această metodă este recomandată la trasarea axelor drumurilor şi căilor ferate, la
trasarea axelor galeriilor (de aducţiune a apei, metrou tuneluri) a canalelor magistrale şi
a reţelelor tehnico-edilitare.
Pregătirea topografică presupune determinarea distanţelor d 1, d2, d3… şi a
unghirilor orizontale 1, 2, 3… .Calculul se face în funcţie de coordonatele cunoscute
ale punctelor de sprijin (A, B, D, E) şi de coordonatele din proiect ale punctelor C 1, C2,
C3… utilizând relaţiile (1.1), (1.2) şi (1.3).
Fig. 1.13 Metoda drumurii poligonometrice
Trasarea se face prin metoda coordonatelor polare aplicând succesiv pe teren

punctul C1, (din punctul de sprijin A, faţă de direcţia de referinţă AB), C 2 (din punctul C1
trasat anterior, aplicând 2 şi d2), şamd. Pentru control, trebuie ca punctul D trasat din C 3
să coincidă cu poziţia pe teren a punctului corespunzător din reţeaua de sprijin (iar
unghiul 5 care se va măsura din punctul D să coincidă cu cel determinat din
coordonate).
În cazul trasării axelor galeriilor este posibil ca trasarea să înceapă concomitent
din cele două capete ale galeriei, străpungerea acesteia efectuânduse undeva pe
traseul drumuirii proiectate.
Precizia metodei
Abaterea standard admisă la trasarea punctelor prin această metodă se obţine în
funcţie de abaterea maximă admisă (1.10):
– în cazul drumuirilor poligonometrice suspendate (în vânt), când punctul cel mai
slab este la capătul drumuirii vom avea:
 
     (1.19)
2 3
– în cazul drumuirilor poligonometrice sprijinite la capete punctul cel mai slab de

determinat se găseşte la mijlocul drumuirii, abaterea standard de poziţie a acestui punct
fiind egală cu jumătate din abaterea standard a punctului final:
15
Mediului
Lucrare de diplomă
 S  0,5 (1.20)
În acest ultim caz, cel mai des întâlnit în activitatea practică şi cel mai de preferat,
abaterea standard efectivă  S se poate obţine:
 în cazul drumuirilor poligonometrice întinse (unghiurile 1  200 G ), cu relaţia:
2
   n 3
 2
S       d    
2
d  (1.21)
    12 
 în cazul drumuirilor poligonometrice încovoiate, cu relaţia:

2
 
 S2    d2      i 1 Di2,g
n 1
(1.22)
  
În aceste relaţii:
 d – reprezintă abaterile standard de trasare ale distanţelor d (laturile drumuirii),
  – reprezintă abaterea standard de trasare ale unghiurilor orizontale,
Di,g – reprezintă distanţa de la punctul i până la centrul de greutate al drumuirii
  X  ,Y Y 
încovoiate  X G  G  ,
 n 1 n 1
n – reprezintă numărul laturilor drumuirii.
1.7 Metoda aliniamentului
Metoda aliniamentului face parte din categoria metodelor de bază pentru trasarea
în plan a punctelor construcţiilor, fiind utilizată la trasarea punctelor pe axele rectilinii ale
construcţiilor (poduri, baraje, poduri rulante, tunele) ca şi la montajul subansamblelor
liniilor tehnologice.
Această metodă poate fi privită ca o variantă a metodei coordonatelor polare (fig.
1.1) la care unghiul polar =0. Punctul C, de trasat, se va găsi, din această cauză, pe
aliniamentul AB, format din punctul de staţie al instrumentului A şi punctul de orientare B
(fig. 1.14)
Fig. 1.14 Principiul metodei aliniamentului
Trasarea presupune, ca primă etapă, identificarea sau materializarea pe teren a

aliniamentului AB. Se instalează apoi teodolitul în punctul A şi se vizează ţinta de vizare
16
Mediului
Lucrare de diplomă
din punctul B, în aliniamentul optic astfel creat aplicânduse distanţa D, corespunzătoare

punctului C de trasat.
Precizia metodei
Abaterea standard C de trasare a punctului C este provocată de abaterea
standard 1 de realizare a aliniamentului AB, de abaterea standard 2 de trasare a
distanţei D şi de abaterea standard f de fixare a punctului C, conform relaţiei:
 C    12   22   2f (1.23)
Abaterea standard de realizare a aliniamentului 1 efectivă se poate calcula

utilizând expresia:
 1   2 s2   e2   r2   v   2foc   CE
2
(1.24)
în care: s – abaterea standard a punctelor de sprijin

e – abaterea standard de centrare
r – abaterea standard de reducţie
v – abaterea standard de vizare
foc – abaterea standard de focusare
CE – abaterea standard datorată condiţiilor exterioare.
1.8. Metoda intersecţiei reperate
Este utilizată la trasarea şi retrasarea punctelor caracteristice ale construcţiilor. În

principiu, poziţia unui punct se obţine la intersecţia a două aliniamente materializate în
afara construcţiei. Aliniamentele pot fi realizate optic sau mecanic, cu ajutorul unor fire.
În funcţie de unghiul de intersecţie a aliniamentelor se deosebesc două cazuri:
a) Aliniamentele se intersectează în unghi drept
Această variantă a metodei este utilizată la trasarea construcţiilor civile (fundaţii,
ziduri) şi industriale (fundaţii de hale, stâlpi, subansamble de echipamente tehnologice).
Aliniamentele se fixează pe împrejmuirile de trasare (fig. 1.18b).
Fig. 1.18 Aliniamentele se intersectează în unghi drept

a – trasarea punctelor
b – împrejmuirea de trasare
17
Mediului
Lucrare de diplomă
Pentru aplicarea pe teren a punctului C, de câte ori este nevoie, cele două
aliniamente (1-1’ şi 2-2’) se materializează pe teren, după caz, mecanic, prin intersecţie
de fire, sau optic, prin utilizarea simultană a două teodolite. La intersecţia aliniamentelor
se va fixa pe teren punctul C.
b) Aliniamentele se intersectează sub un unghi oarecare.
Acest caz de intersecţie reperată este întâlnit în special la trasarea punctelor
situate pe axele podurilor.
Trasarea
Pentru trasarea punctului C1 situat pe axa podului (fig. 1.19), se vor utiliza
aliniamentele A1-S1 şi B1-S1, materializate la capete prin pilaştri. Se vizează simultan cu
două teodolite instalate în punctele A1 şi B1 mărcile de vizare fixate pe pilaştrii S1 şi S1’,
materializânduse optic cele două aliniamente, la intersecţia cărora se va afla punctul C 1.
Fig. 1.19 Aliniamentele se intersectează sub un unghi oarecare
În mod asemănător, poziţia pe teren a punctului C 2 se va obţine la intersecţia

aliniamentelor A2S2 şi B2S2’ (pe pilaştrii A2 şi B2 se vor fixa teodolite iar pe pilaştrii S2 şi
S2’, mărci de vizare).
Precizia metodei
Abaterea standard de trasare a punctului C se determină cu relaţia:
 C   12   22   2f
(1.25)
în care: 1, 2 – abaterile standard de construire a celor două aliniamente care se

intersectează;
f – abaterea standard de fixare.
Abaterile standard 1 şi 2 ale celor două aliniamente se determină conform relaţiei
1.24.
1.9 Aplicaţii
18
Mediului
Lucrare de diplomă
1. Să se efectueze pregătirea topografică pentru trasarea prin metoda

coordonatelor polare a punctului C (fig. 1.1), de coordonate (1020; 2040), faţă de
punctele A şi B ale unei reţele de sprijin, având coordonatele (1000; 2000) şi (1051;
2000), cu abaterea maximă admisă C=±20 mm. Abaterea standard a datelor iniţiale
S=±3mm.
Rezolvare:
Calcularea elementelor de trasat
YAB 0
 AB  arctg  arctg  0 g 00 c 00 cc
X AB 51
Y AC 40
 AC  arctg  arctg  70 g 48c 33cc
X AC 20
   AC   AB  70 g 48c 33cc
D AC   X AC  2   YAC  2  44,721m
Calcularea abaterilor standard care influenţează trasarea:

 C
C   10mm
2
Aplicând în relaţia 4.6 principiul influenţelor egale ale erorilor vom avea:
 
 D    D    f   0
  
  C  2   S2  3   02
1 1
0    C2  2   S2   10 2  2  3 2  3mm
3 3
Concluzii:
 Pentru trasare se vor folosi: un teodolit de precizie medie şi ruleta de 50m
divizată în mm.
 Trasarea unghiului β se va face prin procedeul cu precizie medie ia r fixarea
punctului se va face printr-un ţăruş cu cui.
2. Să se traseze pe teren punctul C de coordonate (1025; 2020), prin intersectia

unghiulară înainte faţă de punctele A şi B ale reţelei de sprijin, având coordonatele
(1000; 2000) şi respectiv (1051; 2000). Calculaţi abaterea standard a intersecţiei înainte
σ, ştiind că abaterea standard a datelor iniţiale  S  10mm, abaterea standard de
fixare  f  1mm iar trasarea se face cu abatere maximă admisă  C  25mm.
Rezolvare:
19
Mediului
Lucrare de diplomă
Y AB 0
 AB  arctg  arctg  0 g 00 c 00 cc
X AB 51
Y AC 20
 AC  arctg  arctg  42 g 95 c 53cc
X AC 25
YBC 20
 BC  arctg  arctg  158 g 25 c 71cc
X BC  26
   AC   AB  42 g 95 c 53cc
   BA   BC  41g 74 c 29 cc
Calcularea abaterii standard a intersecţiei înainte
C 25
C    12,5mm
2 2
 C   S2   2   2f
    C2   S2   2f  12,5 2  10 2  12  7,4mm
1. Punctul C (fig. 1.11), de coordonate (1020; 2025), trebuie trasat prin intersecţie
unghiulară înapoi, din punctele A(1000; 2000), B(1051; 2000), E(1000; 2040). Din
punctul apropiat C’ sau măsurat prin metoda seriilor unghiurile  1  ECB  98 g 01c 20 cc ,
 2  ACB  100 g10 c10 cc şi  3  ECA  201g 88 c 70 cc . Care este abaterea standard de
trasare a punctului C, C, dacă unghiurile i au fost măsurate cu teodolitul THEO 010
(=10cc) (    n ) (n este numărul de direcţii observate), abaterea standard de poziţie
reciprocă a punctelor de sprijin i=10 mm şi abaterea standard de fixare f=2 mm.
Rezolvare:
În urma rezolvării intersecţiei înapoi se obţin coordonatele punctului C’:

XC’=1018,836 m YC’=2024,654 m
Elementele corecţiilor (reducţiilor) polare ce se aplică în punctul C’ sunt:
DC 'C   X C 'C  2   YC 'C  2  1,214m

   C 'C   C ' A
unde
YC 'C 0,346
 C 'C  arctg  arctg  15 g 91c 60 cc
X C 'C 1,355
YC ' A  24,654
 C ' A  arctg  arctg  258 g 46 c 65 cc
X C ' A  18,836
   157 g 44 c 95 cc
20
Mediului
Lucrare de diplomă
Calcularea abaterii standard de trasare

1
 
 C   2    12   22   32   2f 
3
10 3  2 1
 
  10 2  10 2  10 2  2 2  20mm
3
21
Mediului
Lucrare de diplomă
CAPITOLUL 2
TRASAREA PE TEREN A ELEMENTELOR

TOPOGRAFICE ŞI PRECIZIA TRASĂRII
22
Mediului
Lucrare de diplomă
TRASAREA PE TEREN A ELEMENTELOR TOPOGRAFICE ŞI

PRECIZIA TRASĂRII
2.1. TRASAREA PE TEREN A UNGHIURILOR ORIZONTALE DIN

PROIECT
Trasarea pe teren a unei direcţii de mărime mijlocie cunoscută, constă în găsirea

celei de-a doua laturi a unghiului, faţă de prima latură fixată (pe teren de orientare). În
funcţie de precizia necesară trasării direcţiei (unghiului) şi de condiţiile locale se
determină instrumentele şi metodele de trasare corespunzătoare.
Rolul predominant în trasarea pe teren a unghiurilor îl are, în topografia
inginerească, teodolitul (trasarea mai putând fi efectuată cu echere topografice sau
aplicare de lungimi).
În faza de pregătire topografică a proiectului în vederea trasării, din coordonatele
rectangulare cunoscute ale punctelor A, B, C, se determină valoarea unghiului  din
proiect ce urmează a fi trasat conform relaţiilor cunoscute:
β  θ AC  θ AB
în care:
YAC
θ AC  arctg
XAC
YAB
θ AB  arctg
XAB
În funcţie de preciziile care trebuie asigurate trasarea se poate efectua prin trei
procedee.
2.1.1. Trasarea pe teren a direcţiilor cu precizie scăzută
Procedeul poate fi aplicat la execuţia drumurilor de exploatare precum şi la

construcţiile din anrocamente sau pământ unde nu sunt necesare măsurători de
precizie.
Teodolitul se aşează în staţie în punctul A, (fig.2.1.1) şi cu luneta în poziţia I se
vizează punctul B, efectuând citirea CIB.
23
Mediului
Lucrare de diplomă
C IB (C IB  0)
β
A
C CI  CBI  β
Fig. 2.1.1 Trasarea cu precizie scăzută
Se calculează C C  C B   corespunzătoare unghiului din proiect.

I I
Se deblochează mişcarea înregistratoare şi se roteşte luneta în sens orar până

când la cercul orizontal vom obţine citirea CIC – calculată.
Direcţia astfel rezultată se materializează la distanţă corespunzătoare pe un ţăruş
obţinând, pe teren, punctul C.
În caz că pe direcţia de referinţă se introduce citirea zero (C IB = 0), vom avea CIC =
, restul trasării decurgând identic.
2.1.2 Trasarea pe teren a direcţiilor cu precizie medie
Trasarea pe teren a direcţiilor dintr-un proiect, se efectuează cu teodolitul, cu

echerul topografic sau prin aplicarea de lungimi, în funcţie de precizia necesară trasării
a instrumentului folosit şi de condiţiile locale.
Pentru trasarea unui unghi din proiect se fac următoarele operaţiuni:
- teodolitul se instalează în punctul B (fig. 2.1.2), se vizează cu luneta spre
punctul A, considerând latura de orientare B-A;
- se face citirea cla cercul orizontal;
- se deblochează alidada, care se roteşte împreună cu luneta, până se obţine
citirea cB:
CB  CA   (2.1.1)
În aliniamentul găsit al axei de vizare a lunetei teodolitului, la distanţa
corespunzătoare din proiect b se fixează pe teren punctul C’. Se repetă aceleaşi
operaţii în poziţia a doua a lunetei.
Datorită erorilor de măsurare inerente, punctul fixat în această poziţie pe direcţia
liniei de vizare se va transforma în punctul C” în loc de C’. La jumătatea segmentului
24
Mediului
Lucrare de diplomă
determinat de cele două puncte se va materializa pe teren punctul C, prin admiterea

unghiului trasat ABC ca fiind unghi proiectat .
Fig. 2.1.2.
2.1.3. Trasarea pe teren a direcţiilor cu precizie ridicată
Pentru trasarea unghiului  din proiect cu precizie ridicată se măsoară prin metoda
reiteraţiei (cu câteva serii) sau prin metoda repetiţiei unghiului aproximativ ABC’ (fig.
2.1.3) determinându-i-se o valoare mai precisă ’.
Fig. 2.1.3
Diferenţa dintre unghiul proiectat  şi cel

măsurat ’, o reprezintă corecţia = ( - ’), care
se va introduce pentru a creşte precizia unghiului trasat:  = ’ + .
Cunoscând din proiect distanţa BC '  b , se calculează corecţia liniară (sau
reducţia) CC '  q .
Din figura 1.2 se deduce:

 cc
qb (2.1.2)
 cc
unde: qcc este factorul de transformare în radiani (qcc = 636.620cc)
b este lungimea orizontală BC ' din proiect (sau BC '  60...100m ).
Se aplică pe teren corecţia liniară q în C’ pe perpendiculara pe latura BC’, găsindu-
se punctul C. Unghiul ABC va fi egal cu unghiul proiectat .
Pentru control se măsoară unghiul ABC.
25
Mediului
Lucrare de diplomă
2.1.4. Calculul preciziei trasării
Precizia de trasare pe teren a unghiului  din proiect depinde de erorile de

măsurare propriuzise:
- eroarea de vizare şi de citire la cercul orizontal;
- erorile datorate instrumentului;
- erorile datorate condiţiilor atmosferice;
Deşi influenţa erorilor de centrare a teodolitului în staţie şi de reducţie a semnalului
în punctul vizat, cât şi a erorilor datelor iniţiale nu se manifestă în mod direct asupra
preciziei de trasare a unghiului din proiect, totuşi aceasta provoacă o deplasare a
direcţiei BC şi implicit a punctului trasat.
Eroarea medie de trasare a direcţiei ()

Este influenţată de următorii factori:
- m= eroarea medie a instrumentului;
- m= eroarea medie de masurare propriu-zisă;
- m= eroarea medie datorită influenţei condiţiilor exterioare.
Relaţia generală de calcul al erorii medii de trasare a direcţiei este dată de relaţia:
2 2 2
m  mi  mm  mCE (2.1.3)
Eroarea medie de măsurare propriu-zisă (m)

Este provocată de erorile de vizare cu luneta şi de citire la dispozitivul de citire al
tedolitului.
Eroarea medie pătratică datorată măsurării se calculează cu relaţia:
2 2
mm   mv  mc (2.4)
unde: m= eroarea medie pătratică de vizare.
Eroarea medie datorită condiţiilor atmosferice (m CE)

Este provocată de următorii factori componenţi principali: eroarea datorită refracţiei
atmosferice, eroarea datorită încălzirii inegale a instrumentului, eroarea datorită
netransparenţei aerului şi eroarea datorită influenţei vântului. În funcţie de influenţa
acestor factori se pot accepta în calcule mărimile mCE  2...4 .
cc
2.1.4.1. Precizia măsurării şi trasării unghiurilor orizontale
Dintre lucrările de trasare a construcţiilor fac parte atât măsurarea cât şi trasarea
unghiurilor.
a) La măsurarea unghiurilor intervin atât erori întâmplătoare cât şi erori sistematice.
Deoarece erorile sistematice se determină greu în calcule se admite că toate erorile
componente se adună prin pătratele lor.
– conform acestei propuneri eroarea medie pătratică a unei direcţii la măsurare este dată de
relaţia: mdir   me2  mr2  mi  mm  mcex
26
Mediului
Lucrare de diplomă
me = eroarea excentricităţii (de la centrarea aparatului în staţie)

mr = eroarea de reducţie (de neverticalitate a semnalului)
mi = eroarea instrumentului
mm = eroarea de măsurare (eroarea măsurătorii, datorată instrumentului)
mcex = eroarea condiţiilor externe
me = EROAREA DE CENTRARE A INSTRUMENTULUI
B – centrul bornei
I - centrul de vizare a instrumentului
e b

sin me sin 
e ρcc = 636,600
mecc   cc
b
Fig. 2.1.4
– elementele centrării e şi  se determină grafic, analitic sau direct prin măsurare.

Excentricitatea instrumentului e în staţie ce admite a fi 1…0,5 cm în cazul centrării cu fir cu
plumb, 0,50,3 cm în cazul centrării cu bastonul de centrare, 0,30,0 în cazul centrării optice.
mr = EROAREA DE REDUCŢIE
r b

sin mr sin 
b
sin mr  sin 
r
b
mrcc   cc sin  dar   100 g
r
b
mrcc   cc
r
mi = EROAREA DATORATĂ
INSTRUMENTULUI Fig. 2.1.5.
mi   k 2  c12  xv2  y02
k = eroarea de divizor a limbului şi a dispozitivului de citire care are atât caracter sistematic
şi poate fi considerată de 3’’ = 9cc cât şi caracter întâmplător al cărui efect se reduce prin metoda
de măsurare.
C1 = eroarea de colimaţie a lunetei pentru unghiuri diferite de înclinare.
C1  C  sin 1  sin  2  în care C = eroarea de colimaţie întro singură poziţie a lunetei
1 şi 2 = unghiuri de înclinare a lunetei pe cele 2 laturi ale unghiului
27
Mediului
Lucrare de diplomă
– eroarea de colimaţie C1 a lunetei pentru unghiuri diferite de înclinare se elimină dacă se

vor lua următoarele măsuri:
– se efectuează verificarea şi rectificarea erorii de colimaţie;
– se citeşte fiecare direcţie în cele 2 poziţii ale cercului vertical şi se ia media;
– axa verticală VV să fie riguros verticală;
– unghiul de înclinare a axei lunetei pe cele 2 direcţii ale unghiului să fie egale;
– laturile unghiului ce se măsoară să fie aproximativ egale.
Fig. 2.1.6
XV = eroarea de citire la cercul orizontal datorită înclinării axei verticale VV.

X V  iV  tg
iV = unghi de înclinare a axei verticale care poate fi determinat cu ajutorul nivelei torice
 = unghiul de înclinare a lunetei
X0 = eroarea de citire la cercul orizontal datorită înclinării axei ca şi ea e la fel ca şi XV.

X 0  i0  tg
28
Mediului
Lucrare de diplomă
Se reduce influenţa acestei erori componente prin verificarea şi rectificarea riguroasă şi

folosirea nivelei torice călăreţe pe umerii instrumentului
Fig. 2.1.7
mm = EROAREA DATORATĂ MĂSURĂRII PROPRIUZISE
– va fi dată de relaţia:
mm   mV2  mC
mV = eroarea de vizare

mV 
M
 - capacitatea limită de reparaţie cu ochiul liber
M - puterea de mărire a lunetei (distanţa focală a obiectivului/distanţa focală a ocularului

sau câmpul de vedere al obiectivului/câmpul de vedere a ocularului)
29
Mediului
Lucrare de diplomă
Fig. 2.1.8
- în realitate eroarea de vizare e mult mai mare deoarece ea e influenţată şi de iluminarea

insuficientă a semnalului de forma lui şi de grosimea firelor reticulare
60 '' 200cc
- valoarea maximă a mV    dar în calcule se acceptă o valoare medie
M M
 60'' 60''
mV   2M  3M sau
 cc cc
m   200  200
 V 2M 3M
mc = eroarea de citire – în calcule se acceptă pentru teodolitele cu 2 dispozitive de citire
(cu verniere) ca fiind egale
 p
m  
 c 2 2

m   p
 c 2
Pentru teodolitele cu citire centralizată se acceptă:
p = precizia dispozitivului de citire (e eroarea medie pătratică de citire) o aflăm făcând coincidenţa
– citesc, stric coincidenţa şi iar o fac, citesc …, apoi facem eroarea medie pătratică
Pentru teodolitele optice frecvent utilizate la noi p este la:
Theo 020: p = ± 10 cc
Theo 010A: p= ± 3cc
mCex = EROAREA DATORITĂ CONDIŢIILOR EXTERIOARE e invocată de următoarele 3

componente principale:
 eroarea datorită refracţiei laterale cu valoarea cea mai mare. Se reduce dacă raza de
vizare trece la distanţă cât mai mare faţă de pereţii încălziţi ai clădirilor.
 eroarea datorită încălzirii inegale a instrumentului. Se reduce dacă se foloseşte
umbrela topografică.
 eroarea datorită influenţei puternice a vântului. Se reduce dacă instrumentul e
adăpostit.
 eroarea datorită netransparenţei aerului – în aceste cazuri evităm efectuarea
măsurătorilor.
În funcţie de influenţa acestor factori se poate accepta în calcule mCex = 2’’4’’ sau 6cc12cc.
Eroarea medie pătratică de măsurare a unghiurilor întro proporţie a lunetei se poate

exprima prin relaţia:
30
Mediului
Lucrare de diplomă
m   mdir 2

m   2 me2  mr2  mi2  mm  mcex 
– întro primă aproximaţie de calcul se poate accepta principiul influenţelor egale ale celor
5 erori componente:
me  mr  mi  mm  mcex  m
m
mdir   m 5  m   dir
5
 m
m   m 10  m 
10
în care m = eroarea admisă pentru oricare dintre cele 5 erori când m sau mdir sunt
cunoscute.
Cunoscând eroarea admisă m se pot calcula toţi factorii admişi pentru fiecare componentă. Aceasta
înseamnă că se va putea alege teodolitul cu calităţile cele mai potrivite precum şi procedeul de lucru care
trebuie folosit la metoda de măsurare.
Alegând teodolitul se va şti precizia de citire şi puterea de mărire a lunetei astfel se pot
calcula şi erorile mv şi mc care alcătuiesc componenta mm.
2 2
mm  mc  mv  m
Dacă nu se cunoaşte şi se obţine valoarea m pentru m m sau mm < m atunci utilizând relaţiile
de mai jos vom calcula aceste valori mm pentru diferite serii a.î. să se obţină eroarea m admisă.
1  mc 2
2
mm      mv 
n 2 
b) Precizia trasării unghiurilor
Depinde numai de 3 erori componente:

– de eroarea datorită instrumentului
– de eroarea de măsurare propriuzisă
– de eroarea datorită condiţiilor exterioare.
Dacă toate componentele se adună prin pătratele lor atunci eroarea unei direcţii la trasare va
fi:
2 2 2
m'dir   mi  mm  mCex
m'   mdir 2m'   mdir 2

31
 2
m'   2 mi  mm  mCex
2 2

Mediului
Lucrare de diplomă
m'  eroarea medie potenţială de trasare a unui unghi din care a scăzut influenţa
următoarelor erori: me, mr, D (eroarea de fixare a punctelor).
– în prima aproximaţie de calcul se acceptă principiul influenţelor egale ale celor 3

componente ale unei direcţii la trasare.
mi* = mm* = mCex = m
m'dir   m 3
m'   m 6
m
 eroarea admisă m pentru oricare dintre cele 3 erori compacte m  
6
Dacă se admite că pentru trasarea unui unghi w nu trebuie depăşită la o distanţă b abaterea
transversală q a punctului trasat. Abaterea transversală q’ va corespunde lui m' .
2
q'  q  m e, r  s
me,r = eroarea de poziţie a punctului trasat datorită erorii de centrare e şi de reducţie r şi a

cărei formulă se deduce.
Fig. 2.1.9
Teodolitul în loc să fie centrat în A se află instalat în A 1 şi atunci când se trasează punctul C
prin mutarea coordonatelor polare ( şi b) date  C1 (eronată) se observă că mărimea liniară a
erorii de poziţie me se compune din erorile m’e şi m0e ale căror valori se determină astfel:
m'e e e
  m'e   sin    
sin     sin  sin 
32
Mediului
Lucrare de diplomă
me ' ' b b sin 

  me ' ' 
sin  sin  sin 
e c e
sin  se calculează   sin   sin 
sin  sin  c
b  e  sin 
me ' ' 
c  sin 
e  b 
m e  m e ' m e ' ' 
sin  sin      c sin 
2 b 2 b
dacă  == 100o  me  e   me , r  m e  m r  e 2 şi mărimea liniară a erorii de
c c
fixare s se alege în practică funcţie de modul de marcare.
q'
Valoarea unghiulară corespunzătoare abaterii liniare q’ va fi m'   
cc
2.1.4.2. Exemplu pentru calculul preciziei la trasarea unghiurilor. Trasarea pe teren a

unghiurilor orizontale cu teodolitul cu precizie redusă şi cu precizie ridicată.
Pentru trasarea unei construcţii trebuie să se aplice pe teren += 157G.31c.28cc, astfel ca la
distanţa b = 34,842 m faţă de vârful unghiului, deplasarea transversală a punctului trasat să nu
depăşească eroarea admisă de 1 cm. Eroarea de centrare a instrumentului şi a semnalului vizat e
= r = 0,2 cm, iar eroarea de fixare a punctului trasat s = 0,1 cm.
Lungimea liniei de orientare c = 50 m.
Să se calculeze:
a) Precizia de calcul a aplicării unghiului.
b) Numărul de serii şi repetiţii în cazul folosirii unui teodolit Theo 020 având M=25 ori,
cc
t=1 .
a) Precizia de calcul a aplicării unghiului:

Deplasarea razei de vizare către punctul trasat sub influenţa erorii de centrare e a
e  b 
teodolitului se determină cu relaţia me  sin       sin .
sin   c 
 me este maxim atunci când sin este minim pentru e şi date.
– când cei 2 termeni din paranteză sunt de acelaşi semn + sau – şi anume când sunt: (+)
      şi (-) atunci când    iar    .

 me maxim are loc când   .
2
În exemplul de faţă considerăm că     100 . Admitem e eroarea de centrare a

semnalului r, se adună cu eroarea de centrare şi rezultă eroarea de orientare s, care va creşte
33
Mediului
Lucrare de diplomă
deoarece în locul lui e vom introduce e1  e 2  r 2  0,28 . Prin urmare deplasarea razei de vizare
sub influenţa erorii de centrare e1 va fi me = 0,41 cm.
Deplasarea generală a punctului trasat sub influenţa erorii de centrare a instrumentului,
semnalului şi a fixării punctului: ms  me 2  s 2  0,42 cm şi ne încadrăm în eroarea admisă de 1
cm.
Mărimea unghiulară a erorii medii a unghiului  corespunzătoare deplasării generale va fi
e
m'  cc  s , es  0,58 cm atunci m'  105cc ,9 .
b
Precizia de calcul (eroarea medie de calcul) la trasarea unghiului ce revine celor 3 factori în
1
baza principiului influenţelor egale a erorilor este: m  m'   44cc ,1 .
6
b) Calculul numărului de serii şi a elementelor pentru trasare:

60cc
– calculul erorii de vizare: m v   8cc
M
100 cc
– calculul erorii de citire: m C   50 cc
2
2 2
2m v  m c
– numărul de serii necesare măsurării unghiului va fi: n   1 serie.
2m 2
2.2 TRASAREA PE TEREN A DISTANŢELOR DIN PROIECT
Măsurarea şi trasarea distanţelor are în topografia inginerească o mare importanţă

deoarece aceasta angajează tehnica de măsurare din geodezie şi din fizică la obiectele
spaţiale. Dimensiunile obiectelor inginereşti concrete, respectiv poziţia lor reciprocă
poate fi stabilită adesea în modul cel mai simplu prin măsurări directe. De asemenea, în
multe dintre metodele de trasare în plan a punctelor caracteristice ale construcţiilor
proiectate, unul din elementele care trebuie aplicate pe teren este distanţa.
În funcţie de principiul de măsurare se pot utiliza metodele măsurării mecanice,
optice şi electronice a distanţelor.
Pregătirea topografică a trasării

Indiferent de metoda utilizată, pregătirea topografică a trasării presupune
determinarea corespondentei în metri pe teren a distanţei orizontale din proiect ce
urmează a fi trasată.
Aceasta se poate face:
– grafo-analitic din coordonatele rectangulare ale punctelor, cu relaţia:
D AB  X AB2
 Y AB
2
, (2.2.1)
34
Mediului
Lucrare de diplomă
în care X AB  X B  X A ; YAB  YB  YA ; X A , YA şi X B , YB sunt

coordonatele rectangulare ale punctelor A şi B, care limitează distanţa de
trasat.
– grafic prin măsurarea segmentului dAB de pe plan şi utilizând relaţia scării
numerice:
D ABm  d ABmm  n 10 3 (2.2.2)
(în care n este numitorul scării planului).
Principiul trasării
Trasarea pe teren a distanţei D AB din proiect comportă următoarele operaţii (fig.
2.2.1):
A B/ B
/
D AB D
D AB
Fig. 2.2.1 Trasarea pe teren a distanţelor din proiect
– din punctul A, pe direcţia AB, se aplică distanţa D AB din proiect, materializându-se

provizoriu pe teren punctul B';
– se măsoară cu precizia necesară (rezultată în faza de proiectare topografo-
inginerească a trasării), utilizând aparatura corespunzătoare, distanţa trasată
obţinându-se lungimea D'AB a segmentului AB' fixat pe teren;
– se determină corecţia liniară D  D AB /
 D AB care se aplică în punctul B' -
obţinând poziţia corectă a punctului B.
Pentru control se măsoară distanţa trasată şi se compară cu cea din proiect,
diferenţa dintre ele fiind necesar să se încadreze în abaterea maximă admisă,
max
D AB  D AB
pr
  max (2.2.3)
2.2.1. Trasarea distanţelor prin măsurare directă

Pentru utilizare în topografia inginerească prezintă interes precizii de măsurare a
distanţelor mai mari decât precizia relativă de 1  10000. Instrumente reprezentative
pentru acest nivel de precizie sunt:
– ruletele de oţel
– benzi pentru măsurare precisă
– benzi de invar.
În tabelul 2.1 sunt prezentate orientativ caracteristicile generale ale acestor benzi
de măsurare (Hennecke/Werner – 1986).
Tabelul 2.1
35
Mediului
Lucrare de diplomă
Benzi de
Benzi de
Caracteristica Simbol Unitatea Rulete măsurare
invar
precisă
Material Oţel Oţel Invar
Lungimea l M 20...50 20...50 24
Modul de
E N/mm2 190000 190000 160000
elasticitate
Suprafaţa secţiunii
A mm2 2,6 4,6 3,4
transversale
Forţa de întindere F N 50 100 100
Greutatea benzii p N/m 0,2 0,35 0,25
Coeficientul de
 mm/ml0C 0,0115 0,0115 0,001
dilatare termică
Precizia trasării la trasarea distanţelor cu panglica
Erorile ce intervin la trasarea unei lungimi prim măsurare directă sunt:

- eroarea de comparare a instrumentului Δlk
- eroarea de aliniere (jalonare) a panglicii Δlj
- eroarea de alungire (întindere) Δlp
- eroarea de săgeată a instrumentului datorită neregularităţilor terenului Δlf
- eroarea de înclinare a capetelor instrumentului Δlh
- eroarea de temperatură a instrumentului Δlt
-eroarea de măsurare propriu-zisă Δlλ
Aceşti factori trebuiesc determinaţi în timpul calculelor ca apoi pe baza lor să se afle în
fond abaterile admise în condiţiile date şi deci procedeul de măsurare pentru instrumentul ales.
Calculul erorilor porneşte de la eroarea relativă maximă în trasarea lungimilor (1/T max) care
este cunoscută: 1/Tmax=1/D. Eroarea relativă medie pătratică e de două ori mai mică, adică
1/Tmed=1/2Tmax. Cu ajutorul acestor formule se poate calcula precizia trasării ţinând seama de
influenţa fiecărei erori componente.
Aceste calcule se pot face prin trei aproximaţii în funcţie de dificultatea cu care se obţine
precizia necesară fiecărei erori componente.
Se va efectua calculul preciziei numai prin prima treaptă de aproximaţie care are la bază
principiul influenţelor egale a erorilor componente. În această aproximaţie presupunem că orice
eroare componentă în numărul de „n” influenţează în mod egal eroarea medie totală relativă.
1 n 1 1 1 1
   sau T  n 2T
Tmed T T nTmed max
Abaterea standard D, de trasare a distanţei DAB din proiect, se calculează cu

relaţia generală:
 D2   D2   C2
/ (2.2.4)
în care D - abaterea standard de măsurare a distanţei D/AB;

C – abaterea standard de aplicare cu ruleta a corecţiei D;
36
Mediului
Lucrare de diplomă
În relaţia de mai sus ponderea cea mai mare o are D, datorită faptului că C se
referă la corecţia D (fig.2.1) a cărei valoare este mai mică de 1m.
Calcularea abaterii standard D, care influenţează în cea mai mare măsură
precizia trasării, se face ţinând seama de tipul instrumentului şi procedeul de măsurare
folosite. În cazul măsurării directe trebuie să se facă o diferenţiere clară între erorile de
măsurare întâmplătoare şi sistematice, acestea din urmă fiind necesar să fie avute în
special în vedere, datorită acţiunii lor în acelaşi sens. În tabelul 2.2 se găsesc asociate
sursele de erori care trebuie avute în vedere în cazul măsurărilor precise, tipul acestora,
precum şi caracteristicile lor. Relaţiile de calculare a corecţiilor care se aplică distanţelor
măsurate direct sunt date în vol.I al cursului de Instrumente şi metode de măsurare.
Tabelul 2.2
Eroarea Nr. de aplicări
Nr Corecţi
Sursa de eroare întâmplăto sistemati
. a una mai multe
are că
1. Constanta de etalonare ke e e n*e
n1/2*d
2. Divizarea d d
sau d
3. Citirea c n1/2c (2n)1/2*c
4. Succesiunea benzilor s (n-1)1/2*s
5. Transmiterea pe verticală v 21/2*v 21/2*v
6. Temperatura kt t t n*t
Forţa de întindere F F n1/2*F
7. 0 alungire kF
1 săgeata kf
8. Greutatea benzii g g n*g
Diferenţa de nivel dintre
capetele benzii h
9.
2 reducerea la orizontală kh h n1/2*h
3 deformaţia de lănţişor kl
10
Abaterea de la aliniament kj j j n*j
.
11
Denivelările terenului kt t n*t
.
2.2.2. Trasarea optică a distanţelor
Pe lângă trasarea pe cale directă a distanţelor, în rândul procedeelor devenite

clasice poate fi inclusă şi trasarea pe cale optică a acestora, la care cel mai utilizat
mijloc de măsurare este setul alcătuit dintr-un teodolit de precizie şi mira orizontală de
2m (tahimetria paralactică). Prin acest procedeu se poate asigura o precizie de trasare
(măsurare) de 1,6 cm pentru o distanţă de 100m (corespunzătoare unei abateri
37
Mediului
Lucrare de diplomă
standard de măsurare a unghiului  de 2cc obţinută prin efectuarea a 3 serii de

măsurători – F. Henecke 1986).
Principiul trasării este cel prezentat în paragraful 2 cu următoarele deosebiri:
– distanţa orizontală D'AB, trasată provizoriu pe teren se măsoară de 2-4 ori (într-un
capăt al distanţei fiind instalat teodolitul iar în celălat capăt, perpendicular pe direcţia de
măsurare, mira orizontală);
– corecţia D se aplică cu ruleta, obţinându-se distanţa DAB din proiect.
Precizia trasării
Principiul calculului preciziei necesare este asemănător cu cel prezentat la 2.1.
Calcularea abaterii standard c se face, de asemenea, ca în cazul trasării directe a
distanţelor. Determinarea abaterii standard D se face pornind de la unghiul de
determinare a distanţei pe cale paralactică, luându-se în considerare doar eroarea de
determinare a unghiului paralactic  şi eroarea bazei b. Din acesta distanţa se obţine
cu relaţia:
b 
D /  ctg (2.2.5)
2 2
abaterea corespunzătoare standard fiind:
2 2
 D/2   r2  D /  2
 D /        b (2.2.6)
 b  2  b 
Dacă se consideră baza b neafectată de erori se obţine:
D/2  r
 D/   (2.2.7)
b 
D/ b

Fig.2.2.2 Triunghiul de determinare a distanţelor măsurate optic
2.2.3. Trasarea electronică a distanţelor
Trasarea electronică a distanţelor are o utilizare tot mai largă, legată de

dezvoltarea rapidă şi perfecţionarea măsurării electronice de distanţe. Principiul trasării
este cel prezentat la 2.2.1, corecţia D (fig.2.2.1) aplicându-se prin deplasarea
reflectorului, în direcţia corespunzătoare semnului corecţiei, până când pe display-ul
instrumentului se va citi distanţa de trasat (una dintre posibilităţile de trasare).
Pentru măsurări de lungimi în geodezie au fost create instrumente care lucrează
pe baza microundelor sau a undelor luminoase. La instrumente care utilizează
microundele se folosesc lungimi de undă între 8 mm şi 10 cm, în timp ce lungimile de
undă ale luminii vizibile sunt de aproximativ  = 0,36*10-6 până la 0,78*10-8 m, de
38
Mediului
Lucrare de diplomă
exemplu lumina galben-verde are  = 0,5 m. În topografia inginerească se utilizează

preponderent, pentru măsurarea electronică a distanţelor, procedee electro-optice de
măsurare a distanţelor.
În cazul măsurării fazice a distanţelor (se măsoară diferenţa de fază dintre
semnalul de măsurare – rezultat prin reflectarea, de către reflector, a luminii modulate
emise de emiţător, şi semnalul de comparaţie), abaterea standard de măsurare a
distanţei este dată de relaţia:
     c 2 
2
 D     
f
   
2 2 2
 2 2
(2.2.8)
 f   c  
P r  Ck
  
în care:
r este abaterea standard a numărului de perioade,
 este abaterea standard de măsurare a fazelor,
Ck este abaterea standard a constantei adiţionale (de punct zero),
f este abaterea standard a frecvenţei,
c este abaterea standard a vitezei luminii (viteza luminii în vid este
c0=299792,458km/sec iar c = c0/n, n – coeficientul mediului).
În practică abaterea standard se concentrează în formula generală:
 D   a  b  D  (2.2.9)
Sub această formă este dată, în general, precizia instrumentelor de măsurare
electronică a distanţelor. Dacă partea dependentă de distanţă b, are pentru
instrumentele obişnuite valori între 1*10 -5 şi 1*10-6, partea independentă de distanţă
trebuie luată în consideraţie în special în cazul distanţelor relativ mici (din domeniul
apropiat). Pentru a fi utilizate în topografia inginerească sunt indicate instrumente cu
constantă adiţională mică.
2.3. TRASAREA PE TEREN A COTELOR DIN PROIECT
Trasarea cotei presupune materializarea pe teren, pe verticală a unui punct a cărei

poziţie planimetrică este cunoscută, în aşa fel încât cota lui să corespundă cu cota
indicată în proiect.
Trasarea pe teren a cotelor din proiect (cotele roşii) se efectuează prin nivelment
geometric şi nivelment trigonometric, pornind de la reperul de nivelment de execuţie de
cotă cunoscută, cel mai apropiat.
2.3.1. Trasarea cotelor prin nivelment geometric
Este recomandată pentru trasarea cu precizie ridicată, distanţele la care se poate efectua
trasarea fiind limitate de panta terenului şi de precizia solicitată (la precizii mari lungimea
porteei nu poate depăşi 20). Se efectuează de preferinţă prin nivelment geometric de mijloc.
Trasarea se efectuează cu instrumente de nivelment geometric utilizând mire
verticale de lemn sau invar, în funcţie de precizia necesar a fi asigurată.
39
Mediului
Lucrare de diplomă
Tipul instrumentului ce va fi utilizat depinde, de precizia care trebuie asigurată,

putând fi ales în funcţie de categoria de precizie în care se încadrează.
Se aşează aparatul la mijlocul distanţei dintre reperul R şi punctul B, pe verticala
căruia trebuie trasată cota proiectată trasată H BP (fig. 2.3.1)
bP bT
C.L.
r
B
S
H Br H PB
HR HV
R S0
Fig. 2.3.1 Trasarea cotelor prin nivelment geometric de mijloc
Se determină altitudinea planului de vizare H V.

HV = HR + r = HPB + bP (2.3.1)
unde HR – este cota reperului de la care se face trasarea,
r – citirea pe mira instalată pe acest reper.
Din relaţia (2.3.1) se calculează citirea pe mira b P – corespunzătoare cotei
proiectate.
bP = HV - HBP (2.3.2)
Pentru trasare – se ridică sau se coboară mira deasupra punctului B până când în
dreptul firului nivelor al instrumentului aşezat în staţia S se va citi b P. Talpa mirei se va
afla la cota proiectată HBP – punct ce se materializează pe teren printr-un ţăruş (bătut
până la talpa mirei), sau printr-o linie trasată pe un stâlp.
Materializarea prin ţăruş bătut până la talpa mirei este anevoioasă, un plus de
eficienţă şi precizie în materialializare obţinându-se prin calcularea cotei de lucru C L
(înălţimea ţăruşului deasupra solului). Cota de lucru se va obţine cu relaţia:
CL = bT – bP (2.3.3)
în care bT – reprezintă citirea efectuată pe mira aşezată în punctul B la nivelul
solului.
În situaţiile când este necesară trasarea mai multor puncte la cota din proiect se
marchează altitudinea planului de vizare H V (planul orizontal al liniei de vizare a
aparatului) pe pereţi sau cofraje, faţă de care se măsoară cu mira sau ruleta citirea b P,
calculată conform relaţiei (2.3.2).
Pentru control se efectuează citiri pe mirele din reperul R şi din punctul trasat B cu
ajutorul cărora se determină cota reală a punctului trasat ( H Bmas ), care se compară cu
cea din proiect.
Dacă este satisfăcută relaţia:
40
Mediului
Lucrare de diplomă
H mas
B  H BP    (2.3.4)
unde  este abaterea maximă admisă, trasarea se poate considera corectă.
2.3.2. Trasarea cotelor prin nivelment trigonometric
Procedeul ocupă un rol important în topografia inginerească datorită posibilităţii folosirii

unor distanţe relativ mari de vizare, pentru trasarea unor diferenţe de nivel mari şi a unor cote
pe puncte greu accesibile.
Îşi găseşte aplicabilitate la trasarea cotelor din proiecte în cazul infrastructurii
podurilor, liniilor de înaltă tensiune, a fundaţiilor stâlpilor.
Trasarea
În vederea trasării se calculează unghiul de înclinare al lunetei P (fig. 2.3.2),
corespunzător cotei proiectate H BP (diferenţei de nivel h care se aplică pe teren).
h
tg P 
D
unde h = H BP  HR
Distanţa D se determină în prealabil.
Pentru trasare se deplasează pe verticală mira deasupra punctului B până când
firul nivelor al lunetei teodolitului, care vizează cu unghiul de pantă P, se va citi pe miră
înălţimea I a instrumentului. La talpa mirei se marchează cota trasată.
Controlul trasării
Pentru control se determină prin nivelment trigonometric cota punctului trasat cu relaţia
cunoscută:
P
H BControl  H R  Dtg /  I  S
unde / este unghiul de pantă măsurat, dacă se vizează în punctul B un semnal de
înălţime S. Aceasta se compară cu cota de proiect, verificându-se încadrarea în
abaterea maximă admisă, max.
41
Mediului
Lucrare de diplomă
I P
R
h
HR
l
D
H pB
H Bt
H  H BControl
P
B
P

  max
Fig. 2.3.2 Trasarea cotelor prin nivelment trigonometric
2.3.3. Trasarea cotelor prin procedeul combinat
Se aplică atunci când diferenţa de nivel între reperul de execuţie R şi punctul a cărei cotă
trebuie trasată depăşeşte lungimea unei mire.
Procedeul combinat presupune utilizarea a două instrumente de nivelment
geometric de acelaşi tip şi a unei benzi de oţel suspendate (ruleta divizată în mm).
Procedeul se utilizează la:
c1) Transmiterea cotelor la înălţime (la etaj)
c2) Transmiterea cotelor în adâncime (în groapa de fundaţie).
c1) Trasarea cotelor la etaj

Ruleta 1 se suspendă de suportul în consolă 2 (fixat pe un parapet). Ruleta este
întinsă cu ajutorul greutăţii cufundată în vasul cu ulei 3 (uleiul atenuează vibraţiile
ruletei). Mirele 4 se aşează deasupra reperului de execuţie R şi deasupra punctului B 1,
în care se trasează cota. Instrumentele se aşează în staţiile S şi S 1 în aşa fel încât să
respecte principiul egalităţii porteelor (fig. 2.3.3).
42
Mediului
Lucrare de diplomă
b p2 C2
B p2
S2
p
b 1 C1
p
B 1 r
S1 C
S
H pB1 Hv R
So HR
Fig. 2.3.3 Trasarea cotelor la etaj
În continuare se efectuează citirile:

– cu nivelul din staţia S citirea r pe miră şi citirea C pe ruletă;
– cu nivelul din staţia S1 citirea C1 pe ruletă scopul fiind determinarea citirii b1P ,
corespunzătoare cotei din proiect.
Pentru acesta se exprimă altitudinea H V a planului de vizare în staţia S 1 în două
moduri:
H V  H Bp1  b1p  H R  r   c1  c  (2.3.5)
de unde:
b1  H V  H Bp1  H R  r   c1  c   H Bp1
Trasarea
Trasarea se efectuează prin deplasarea mirei pe verticală deasupra punctului B 1
până când se va citi pe ea, în dreptul nivelor, valoarea b 1p calculată. În mod asemănător
se procedează pentru trasarea cotelor proiectate la celelalte niveluri ale construcţiei.
Dacă se pune problema determinării directe a diferenţei de nivel în vederea
transmiterii cotei între puncte situate la diferite niveluri ale construcţiei banda de
măsurare poate fi atârnată cu ajutorul greutăţii, cu care este adusă la tensiunea indicată
de firma producătoare, prin puţul casei scării sau prin golurile lăsate în planşee (fig
2.3.4).
Se determină mai întâi la parte cota HB a unui punct B, prin nivelment geometric,
de la un reper de execuţie din zona şantierului. Se efectuează apoi citirile b, pe mira
aşezată pe punctul B, şi c pe ruletă.
43
Mediului
Lucrare de diplomă
mira
b1
B1
ruleta
4h
mira
b c
B
Fig. 2.3.4 Determinarea cotei la etaj
Apoi se aşează la etajul dorit mira pe un punct marcat B 1 şi se citesc cu ajutorul

instrumentului aşezat la nivelul respectiv valorile b1 pe miră şi c1 pe ruletă. Diferenţa de
nivel dintre punctele B şi B1 va fi:
 h   c  c1    b  b1  (2.3.6)
iar cota punctului de la etaj
H B1  H B   h (2.3.7)
c2) Trasarea cotei în adâncime (în groapa de fundaţie)

Modul de lucru este asemănător cu cel din cazul c.1.
Se exprimă în 2 moduri altitudinea planului de vizare H v în staţia S (fig. 2.3.5):
H V  H Bp  b p  (c1  c )  H R  r (2.3.8)
p
Din această relaţie se determină citirea b corespunzătoare cotei proiectate:
b p  H R  H Bp  r  (c1  c) (2.3.9)
p
Se compară citirea b calculată cu citirea b efectuată pe mira aşezată pe fundul
gropii de fundaţie rezultând cota de lucru C L (stratul de pământ ce mai trebuie săpat
pentru a ajunge la cota proiectată).
C L  H B  H Bp  b p  b (2.3.10)
Dacă se urmăreşte trasarea unei cote în groapa de fundaţie deja executată se
procedează ca în cazul anterior ridicând sau coborând mira până când se va citi pe ea
în dreptul firului nivelor valoarea bp calculată. Materializarea se face printr-o trăsătură
efectuată pe zid, în dreptul tălpii mirei.
Obs.1. Pentru mărirea preciziei de trasare a cotelor se fac 2-3 citiri,
introducându-se în calcule valorile medii.
Obs.2. Ruleta şi cele 2 mire trebuie să aibă buletine de etalonare pentru a se
putea calcula corecţiile de etalonare. Ruleta se suspendă cu o jumătate de oră
44
Mediului
Lucrare de diplomă
înaintea începerii măsurătorilor pentru a lua temperatura aerului care se şi

măsoară cu termometrul. În relaţiile (2.3.5) şi (2.3.8) lungimea se corectează cu
corecţia de temperatură.
Fig. 2.3.5. Trasarea cotelor în groapa de fundaţie
Precizia trasării
Abaterea standard de trasare a unei cote prin procedeul combinat se poate calcula
cu relaţia:
 H   H2   r2   b2   l2
p
R
(2.3.11)
B
în care:
–  H R este abaterea standard a cotei reperului de execuţie H R;
– r este abaterea standard a citirii pe mira aşezată pe reperul de execuţie R;
– b abaterea standard a citirii pe mira cu care se tatonează pe verticală deasupra
punctului B;
– l abaterea standard a segmentului l de ruletă dintre citirile c şi c1 (l =c – c1),
căruia i s-au aplicat corecţiile de etalonare, temperatură şi forţă de întindere.
2.3.4. Trasarea cotelor prin nivelment hidrostatic

Nivelmetrul hidrostatic se bazează pe principiul vaselor comunicante şi poate fi
utilizat, în variantele sale perfecţionate, pentru măsurători şi trasări de înaltă precizie.
Pot fi deosebite:
4 – sisteme staţionare (indicate pentru măsurători la distanţe mari)
5 – sisteme mobile.
45
Mediului
Lucrare de diplomă
Pentru utilizări în topografia inginerească sunt indicate sistemele mobile. Nivelurile

hidrostatice simple constau din doi cilindri din sticlă, divizaţi în centimetri şi legaţi printr-
un tub de cauciuc cu diametrul interior de circa 1 cm legaţi printr-un tub de cauciuc. Fig.
2.3.6 prezintă principiul nivelmentului hidrostatic care se bazează pe ecuaţia lui
Bernoulli simplificată:
p    g  h  const (2.3.12)
în care p este presiunea atmosferică,  densitatea lichidului, g acceleraţia
gravităţii, iar h înălţimea coloanei de lichid.
Relaţia (2.3.12) este valabilă pentru cazul când lichidul (apa) se află în echilibru.
Dar pentru că de regulă se efectuează doar măsurători la distanţe mici (lungimea
maximă a tubului de cauciuc este de 50 m) se poate considera că parametrii mai sus
enumeraţi sunt aceeaşi în ambele părţi. Nivelul lichidului este acelaşi în ambii cilindri,
iar diferenţele de nivel dintre punctele 1 şi 2 se determină, ca la nivelmentul geometric,
ca diferenţă între valorile citite (fig.2.3.6)
h  a  b (2.3.13)
Prin ridicarea sau coborârea unuia din cei recipienţi se poate aduce lichidul la
aceeaşi înălţime pe ambele scale, în aşa fel ca diferenţa de nivel dintre cele două
puncte să fie egală cu zero, situaţie în care ambele puncte vor fi la aceeaşi cotă. Acest
tip simplu de nivel hidrostatic are multiple posibilităţi de aplicare, mai ales în situaţiile
când folosirea nivelmentului geometric este imposibilă sau dificilă. (fig. 2.3.6).
Fig. 2.3.6. Principiul nivelmentului hidrostatic
La nivelurile hidrostatice simple citirile se obţin prin compararea nivelului lichidului

cu diviziunile de pe cilindrii de sticlă. Pentru utilizări care presupuneau o precizie
superioară a fost necesară, în primul rând, îmbunătăţirea citirilor. Perfecţionările au dus
la niveluri hidrostatice care constau din două sisteme de măsurare interschimbabile
care se pot lega printr-un tub de presiune înaltă. Sistemul de măsurare posedă o scală
de lungime determinată, divizată, în cele mai multe cazuri, milimetric. Pentru măsurare
este atinsă oglinda apei cu un vârf de măsurare, contactul putând fi sesizat prin
stingerea unui bec. Cursa vârfului de măsurare de precizie este o diviziune (un
milimetru). Pe tamburul micrometrului se pot citi 10 -1 mm sau 10-2 mm, la care sunt
posibile aproximaţii de 10-3 mm. Pentru a putea aplica diferenţelor de nivel măsurate
46
Mediului
Lucrare de diplomă
corecţii datorită diferenţelor de temperatură din cilindri, sunt interconectate termometre

pentru furtun.
La măsurătorile cu nivelul hidrostatic sunt posibile o serie de erori, care sunt
centralizate în tabelul 2.3.1. În tabel sunt indicate şi măsurile pentru eliminare sau
reducere în aşa fel încât influenţa lor asupra preciziei de măsurare să aibă ordinul de
mărime de mai puţin de +/-0,01 mm.
În acest paragraf, în care sunt prezentate principii referitoare la folosirea nivelurilor
hidrostatice de precizie, ne vom ocupa doar de eroarea de punct zero. Aceasta apare
datorită inegalităţii distanţelor dintre punctul de atârnare a instrumentului şi punctul zero
al scalei la sistemele de măsurare A şi B.
Tabelul 2.3.1
Erorile la nivelmentul hidrostatic
Măsuri pentru reducere respectiv
Tipul erorii
eliminare
1. Eroarea de punct zero Interschimbarea sistemelor de măsurare
2. Eroarea de nivel şi de înclinare Suspendare centrică
3. Eroarea de pas a vârfului de măsurare Folosirea de vârfuri cu eroare de pas egală
Robineţi de închidere, multiplicarea
4. Vibraţiile coloanei de lichid
timpului de vibraţie ca timp de aşteptare
5. Influenţa presiunii aerului Tub pentru aer, pentru egalizarea presiunii
Datorită diferenţelor de nivel mici (7..8 cm)
6. Diferenţa de greutate
practic lipsită de importanţă
Corecţii de temperatură, respectiv tuburi
7. Eroarea de temperatură verticale scurte ca şi timp scurt de
măsurare
8. Eroarea de citire Ordin de mărime nesemnificativ
9. Eroarea de instalare Indicator luminiscent
Figura 2.3.7 conţine relaţiile geometrice şi constanta de corecţie k care trebuie

aplicată diferenţelor de nivel simplu măsurate. Este valabilă relaţia:
k = kA - kB (2.3.14)
Fig. 2.3.7. Stabilirea constantei k
47
Mediului
Lucrare de diplomă
Eroarea de punct zero se poate elimina prin interschimbarea sistemelor de

măsurare.
2.3.5. Precizia trasării cotelor
Erorile care intervin la aplicarea cotei (respectiv a citirii pe miră) de la reperul de

nivelment la lucru pe construcţii sunt sistematice şi întâmplătoare.
Erorile sistematice se compun în general din următoarele erori componente:
a) Eroarea de citire pe miră datorită curburii pământului. Această eroare măreşte

eroarea de citire pe miră dar se elimină prin executarea nivelmentului de mijloc.
b) Eroarea de citire pe miră datorită refracţiei atmosferei. Între orele 10-16 refracţia
este maximă şi dacă se cere o precizie ridicată la trasarea în înălţime trebuiesc reduse
porteele nivelmentului.
c) Erorile legate de miră – acestea sunt erori de diviziune şi de curbură a mirei

care se elimină prin aplicarea de corecţii în urma cercetării mirelor; erorile de înclinare a
mirei se elimină prin balansarea mirei în timpul lucrului sau mira să aibă nivelă sferică.
d) Erorile legate de instrumente sunt:

- rectificarea greşită a instrumentului (paralelismul axei de vizare cu
directricea niveleului). Se elimină prin nivelment de mijloc.
- erori provocate de trasare. Se elimină prin nivelment de mijloc.
e) Erori datorate condiţiilor exterioare (ploaie, vânt, zăpadă)

- evităm măsurătorile pe timp nefavorabil
f) Erori grosolane (greşeli)

- au loc în timpul lucrului
Luând măsurile de mai sus erorile sistematice au valori foarte mici şi din această
cauză în calcule nu se ţine seama de erorile sistematice.
Erorile întâmplătoare:
a) Eroarea de citire pe miră mM depinde de mărimea lunetei. La distanţa de 0.25
m un ochi normal poate vedea 0.1 mm şi atunci eroarea de citire datorită erorii de vizare
provocată de mărimea lunetei se calculează cu relaţia:
 d 
mM    mm
 2.5M 
unde „d” este lungimea porteii şi „M” este mărimea lunetei.
48
Mediului
Lucrare de diplomă
b) Eroarea de citire pe miră ms - depinde de sensibilitatea niveleului şi se

determină cu relaţia:
 s cc  d   s ''  d   s '  d 
ms   cc    ''    
'  mm
       2063 
- s = valoarea unei diviziuni pe fiola niveleului exprimată în secunde

- d = lungimea porteii
Această eroare s-a obţinul la aşezarea bulei nivelei între repere cu o precizie de
0,1 s
0.1s ''  d ( m)  1000( mm)
ms  .
206265''
c) Eroarea de citire pe miră datorită grosimii firului reticular al nivelelor calculat cu

formula mr  (0.005  d ) mm unde d este lungimea porteii.
Eroarea datorată grosimii firului reticular se admite că este egală cu 0,5 din
diviziunile de pe miră acoperite cu fire iar la 100 m se acceptă 1 mm şi de aceea a
rezultat relaţia de mai sus.
d) Eroarea de rotunjire a citirii pe miră mc în cazul diviziunilor centimetrice ale mirei
se ia egală cu 0,54 mm.
e) Eroarea de trasare a diviziunilor pe miră la vopsirea acesteia se acceptă a fi

egală cu mdiv  0.25 mm.
f) Eroarea medie totală de obţinere a citirii pe miră datorată erorilor întâmplătoare

se calculează conform teoriei erorilor cu formula:
ma   mm2  ms2  mr2  mc2  mdiv
- deoarece diferenţa de nivel dintre două puncte se obţine după relaţia   h  a  b

eroarea medie pătratică a unei diferenţe de nivel va fi m    h   ma 2
Precizia trasării cotelor prin nivelment geometric

Erorile care intervin la aplicarea cotei din proiect, au un caracter sistematic şi
întâmplător. Principalele erori la trasarea pe teren a cotelor din proiect sunt:
- erorile datelor iniţiale, adică erorile cotelor reperelor de execuţie de
pe teren, faţă de care s-au trasat cotele din proiect m;
- eroarea de citire pe mira aşezată în reperul de execuţie m;
- eroarea de aşezare a mirei la citirea b din proiect m;
În cazul unei trasări minuţioase se poate admite egalitatea erorilor de citire m= m.
Eroarea de fixare pe teren m se acceptă a avea următoarele valori pentru calcul:
49
Mediului
Lucrare de diplomă
- la fixarea cotei punctului prin ţăruş: 3...5 mm;

- la utilizarea buloanelor sau a şuruburilor: 1 mm.
În cazul general, valorile medii pătratice ale abaterilor sunt date de relaţia:
2 2 2
mHB  mHR  2mb  m f (2.3.15)
Unde: mHB= eroarea medie pătratică de trasare pe teren a punctului B.

Factorii componenţi care influenţează eroarea medie de citire pe mire m b în cazul
utilizării unei nivele sunt următorii:
- eroarea medie de citire pe mira mprovocată de eroarea de vizare;
- eroarea medie de citire pe mira m provocate de sensibilitatea nivelei torice;
- eroarea medie de citire pe mira m datorită grosimii firului reticular al lunetei;
- eroarea medie de rotunjire a citirii pe mira m= 0,54 mm pentru diviziuni
centimetrice ale mirei;
- eroarea medie de trasare a diviziunilor pe mira m= 0,25 mm.
Eroarea medie totală de obţinere a citirii b pe mira mprovocată de influenţa numai
a erorilor întâmplătoare componente se calculează cu relaţia următoare:
2 2 2
mb   2m  mr  mc  mdiv
2
(2.3.16)
Valoarea medie a erorii de citire m datorită sensibilităţii nivelei este:
 .d
m ( mm) (2.3.17)
1700
unde d = distanţa între instrument şi miră, în m.
Valoarea medie a erorii de citire m datorită grosimii firului reticular al lunetei

nivelelor este dată de relaţia:
m = 0,005.d (mm) (2.3.18)
unde d: lungimea porteei în m.
Precizia trasării cotelor prin nivelment trigonometric

Valoarea medie pătratică Mh a abaterii admise la trasarea punctului din proiect prin
nivelment trigonometric se calculează cu relaţia generală:
M h   mHR2
 mh2 (2.3.19)
unde: mHR= este eroarea medie în determinarea cotei reperului de execuţie R;
Mh este eroarea medie de transmitere a diferenţei de nivel proiectate.
Mărimea erorii medii totale Mh se deduce, pornind de la toleranţa admisă h,
obţinută din normativele la trasarea în înălţime a punctului proiectat.
Eroarea medie pătratică mîn determinarea diferenţei de nivel h, obţinută din relaţia h
= Dtg, se calculează cu relaţia:
D 2 m 2
mh   tg 2 .mD2  ( ) (2.3.20)
cos 2  
unde: D – distanţa orizontală dintre punctul de staţie şi punctul trasat;
 - unghiul vertical aplicat cu teodolitul;
mD– eroarea medie pătratică de determinare a distanţei orizontale;
 - factor de transformare în radiani (’=206265 şi ”=636620)
50
Mediului
Lucrare de diplomă
În cazul nivelmentului trigonometric


Abaterea standard H , de trasare a cotei din proiect, este dată de relaţia:
R
 H B   H2 R   h2 (2.3.21)
în care:  H R este abaterea standard de determinare a cotei reperului de execuţie
R,
 h este abaterea standard de trasare a diferenţei de nivel proiectate.

Valoarea abaterii standard totale H R se determină în funcţie de abaterea limită 
sau toleranţa T.
Abaterea standard  h , efectivă, poate fi calculată cu relaţia:
2
D 2   cc 
 h  tg    4  cc
2 2
D

 (2.4.9)
cos    
în care:  D  abaterea standard de măsurare a distanţei D
   abaterea standard de trasare a unghiului de pantă 
 - factor de transformare în radiani (  cc  636620 )
Abaterea standard de trasare a unei cote prin procedeul combinat se poate
calcula cu relaţia:
 H   H2   r2   b2   l2
p
R
(2.3.22)
B
în care:
–  H este abaterea standard a cotei reperului de execuţie H R;
R
– r este abaterea standard a citirii pe mira aşezată pe reperul de execuţie R;

– b abaterea standard a citirii pe mira cu care se tatonează pe verticală
deasupra punctului B;
– l abaterea standard a segmentului l de ruletă dintre citirile c şi c1 (l =c – c1),
căruia i s-au aplicat corecţiile de etalonare, temperatură şi forţă de întindere.
51
Mediului
Lucrare de diplomă
2.4. TRASAREA PE TEREN A LINIILOR DE PANTĂ PROIECTATE
Problema trasării pe teren a liniilor de pantă proiectată este întâlnită la aplicarea

pe teren a proiectelor de:
– canale şi diguri
– baraje de greutate şi drumuri
– de reţele tehnico – edilitare
– aplicarea pe teren a proiectelor de sistematizare verticală
2.4.1. Trasarea pe teren a liniilor de pantă proiectată prin nivelment geome tric
2.4.1.1.Trasarea prin nivelment geometric de mijloc
Este procedeul cel mai recomandat în situaţiile în care:

– se solicită precizie medie sau ridicată
– panta liniei de trasat nu este prea mare (trasarea axelor de metrou, căi ferate,
reţele tehnico-edilitare, canale, etc.).
Se consideră că trebuie trasată pe teren panta proiectată p între 2 puncte A şi B
(distanţa între ele nu trebuie să depăşească 200 m). Se instalează nivelul la mijlocul
distanţei AB şi se fac citirile a şi b pe mirele aşezate în punctele A şi B (fig.2.4.1).
a b/ b
p%
d h
A CL
h
B
Fig. 2.4.1. Trasarea liniilor de pantă din proiect prin nivelment geometric de mijloc
Citirea b/ ce corespunde pantei proiectate p se va obţine cu relaţia:

b/ = b – C L (2.4.1)
în care:
CL = h + h (2.4.2)
p %d
iar h  (2.4.3)
100
h = a – b (2.4.4)
(h se va introduce în relaţia (4.2) în valoare absolută; b este citirea efectuată pe
mira aşezată în punctul B la nivelul solului)
d  l 2  h 2 (2.4.5)
(dacă l nu depăşeşte lungimea unei panglici).
În cazul pantei descendente
52
Mediului
Lucrare de diplomă
CL = h – h (2.4.6)
unde:
CL = BB / reprezintă cota de lucru – se materializează pe teren prin ţăruş de lemn;
h – diferenţa de nivel între punctele principale A, B;
h – diferenţa de nivel corespunzătoare pantei proiectate p, în punctul B faţă de
punctul A;
d – distanţa orizontală între punctele A şi B;
l – lungimea înclinată între A şi B.
Se ridică (coboară) mira până când citim b/ şi se bate şipca până la talpa mirei.
Alt mod de rezolvare

0 – se determină diferenţa de nivel h = a – b
p %d
1 – se calculează h 
100
CL = h + h (2.4.7)
2 – în punctul B se bate o şipcă de înălţime CL
3 – pe mira aşezată pe şipcă trebuie să se efectueze citirea
b/ = b – C L (2.4.8)
0
2.4.1.2. Trasarea prin nivelment geometric de capăt
Nivelul se aşează în punctul A şi i se măsoară înălţimea (fig 2.4.2)

b1 b2 b3
S1
p% S2
A S3
1
d1
2
d2 3
d3
Fig. 2.4.2. Trasarea liniilor de pantă din proiect prin nivelment geometric de capăt
Citirile b1, b2, b3 corespunzătoare pantei proiectate se vor determina pe mirele

verticale aşezate în punctele 1, 2, 3.
b1  I  s1
b2  I  s 2
b3  I  s 3
53
Mediului
Lucrare de diplomă
Determinarea segmentelor si se face pornind de la relaţia cunoscută de calcul a pantei

în procente:
s s s
p %  100 1  100 2  100 3 (2.4.9)
d1 d2 d3
p%d 1 p %d 2 p%d 3
s1  ; s2  ; s3  (2.4.10)
100 100 100
unde d1, d2, d3 distanţa oriontală din punctul A la fiecare ţăruş.
Se ridică sau se coboară mira până când vom citi pe ea valoarea b i; se bate
ţăruşul până la talpa mirei.
2.4.2. Trasarea liniilor de pantă proiectate prin nivelment

trigonometric
Procedeul se recomandă în terenuri accidentate la trasarea: funicularelor, a liniilor
de înaltă tensiune şi a drumurilor forestiere.
Precizia de trasare este inferioară celei asigurate prin nivelment geometric.
Pregătirea topografică presupune determinarea unghiului  conform relaţiilor
(2.4.47):
p %  100tg
p% (2.4.11)
  arctg
100
 I
I p%

Fig. 2.4.3. Trasarea liniilor de pantă proiectată prin nivelment trigonometric
Trasarea
Se aşează teodolitul în punctul A şi se introduce la cercul vertical unghiul  calculat
(fig.2.4.3), luneta fiind îndreptată spre punctul B. Deasupra acestuia se ridică sau se
coboară mira (sau un jalon având marcată înălţimea I a instrumentului) până când firul
reticular o va intersecta la înălţimea I. Se bate un ţăruş până la talpa mirei. În acest mod
pot fi materializate mai multe puncte pe traseul liniei de pantă constantă.
54
Mediului
Lucrare de diplomă
2.4.3. Trasarea punctelor intermediare cu setul de teuri

Pe teren este necesar să se traseze în prealabil punctele principale ale liniei de
pantă dată, urmărindu-se trasarea în continuare de puncte intermediare.
Acestea pot fi trasate cu nivelul, teodolitul sau cu setul de teuri.
Setul de teuri este alcătuit din minimum 3 teuri dintre care unul are la partea
superioară lăţime dublă.
Două teuri se instalează în punctele principale A şi B (în punctul B cel cu lăţime
dublă la partea superioară). Al treilea teu se deplasează în lungul liniei de pantă
proiectată (fig. 2.4.4).
2
(3)
1 p%
p%
A i
B
Fig.2.4.4. Trasarea punctelor intermediare cu ajutorul setului de teuri
Pentru trasarea unui punct intermediar i operatorul priveşte tangent la teul (3)
astfel ca linia de vizare să întâlnească teul (2) la linia de separaţie a celor 2 culori. Teul
(3) se va ridica sau coborî deasupra punctelor intermediare până când muchia lui
superioară se va găsi pe linia de vizare 1-2.
Punctul intermediar se marchează printr-un ţăruş bătut până la talpa teului.
Precizia trasării liniilor de pantă dată se reduce la precizia trasării cotelor prin
nivelment geometric sau trigonometric.
55
Mediului
Lucrare de diplomă
56
Mediului
Lucrare de diplomă
CAPITOLUL 3
APLICAŢIE LA TRASAREA PE TEREN

A ELEMENTELOR DIN PROIECT
57
Mediului
Lucrare de diplomă
APLICAŢIE LA TRASAREA PE TEREN A ELEMENTELOR DIN

PROIECT
3.1.Trasarea pe teren a elementelor topografice
Se cunosc următoarele elemente topografice:

- poziţia pe teren a 2 puncte de sprijin I şi II
- cooordonatele punctului II (fig.1.1)
xII =4.045,74 m
yII =1.514,67 m
HII=86,913 m
- orientarea laturii I-II: θI-II=129g29c40cc
- coordonatele unui punct C din proiect care urmează să fie trasat:
xC=4080,00 m ; yC=1500,00 m ; HC=87,050 m
Să se traseze pe teren, în plan şi în înălţime, punctul C din proiect.
Trasarea se efectuează în următoarele condiţii:
- trasarea unghiului se face atât cu precizie scăzută cât şi cu precizie ridicată;
- distanţa D va fi trasată atât cu panglica de oţel cât şi cu tahimetrul autoreductor
cu refracţie „Redta 002”;
- trasarea în înalţime a punctului C se va efectua cu precizie sporită, cu ajutorul
mirei de invar şi a nivelului cu compensator „Ni 007”.
3.1.1 Calculul elementelor pentru trasarea în plan a punctului C din proiect

(fig.1.1)
Din coordonatele date prin temă, calculăm valorile unghiului ω şi distanţa D.
1514,67  1500,00
yII  yC
Tg θC-II= = 4045,74  4080,00 =0,428196
xII  xC
θC -II=174g24c40cc ; ω=θII-C – θII-I=44g95c00cc

D= ( xC  xII ) 2  ( yC  yII ) 2 = 34,262  14,67 2 =37,27 m
3.1.2 Trasarea pe teren a unghiului ω cu precizie scazută

Se staţionează cu teodolitul în punctul II (vârful unghiului) în poziţia I a aparatului.
Se introduce la dispozitivul de citire al aparatului citirea 0 g00c00cc, după care se
blocheaza mişcarea cercului alidad de cercul orizontal gradat şi se orienteză
instrumentul cu luneta pe direcţia II-I.
Se deblochează mişcarea cercului alidad şi se roteşte instrumentul spre dreapta,
până ce în dispozitivul de citire avem citirea căutată, adică unghiul ω I.
58
Mediului
Lucrare de diplomă
Blocăm mişcarea cercului alidad şi acţionăm din şurubul de fină mişcare pe

orizontală, până ce în dispozitivul de citire avem exact unghiul 44 g95c00cc .
Pe direcţia aceasta, la distanţa „D” măsurată cu ruleta batem un ţăruş şi fixăm pe
el corect direcţia de 44g95c00cc. Avem pe teren punctul C’. Se repetă operaţia în poziţia
a II-a a instrumentului, când se obţine punctul C’’. La jumătatea distanţei dintre cele
două puncte se va găsi punctul căutat C .
3.1.3 Trasarea pe teren a unghiului ω cu precizie sporită
Se trasează unghiul în acelaşi mod ca la punctul precedent, în pozitia I a lunetei,

după care se efectuează măsurarea unghiului trasat pe teren prin una din metodele de
măsurare a umghiurilor (metoda seriilor sau metoda repetiţiei).
Efectuând media măsurătorilor se obţine un unghi ω mediu diferit de cel din
proiect.
De exemplu:
După măsurarea unghiului ω cu 4 repetiţii, s-a obţinut valoarea: ω mediu=44g95c70cc.
Corecţia unghiulară este: ω=ω – ωmediu, adică:
ω=44g95c00cc – 44g95c70cc= - 70cc
Corecţia liniară q corespunzătoare poziţiei punctului căutat C este:
D 
cc
37270  70cc
q = Dtgω = =
 cc 636620cc
q = – 4,1mm
unde: D - este distanţa în valoare orizontală II-C’ obţinută prin măsurare.
Corecţia q se aplică în punctul C’ perpendicular pe direcţia II-C’.
Pentru control se măsoară din nou unghiul trasat.
3.1.4 Trasarea pe teren a lungimilor din proiect
Se execută prin măsurarea directă cu benzile şi firele de oţel aşezate pe pământ

sau în stare suspendată (când sunt de invar), sau prin tahimetria de precizie (tahimetrul
„Redta 002”, prin tahimetria paralactică, cu telemetrele electrooptice, etc.).
Trasarea lungimilor prin măsurare directă cu benzile aşezate pe pământ se
execută în două moduri: prin transformarea valorii orizontale din proiect (D) în lungime
înclinată L care apoi se aplică pe teren (procedeul 1) şi prin corectarea valorii orizontale
D’ obţinută prin măsurare pe teren după aplicarea provizorie a distanţei din proiect D
(procedeul 2).
a) Procedeul 1
Calculul lungimii înclinate (L) corespunzătoare valorii orizontale din proiect (D) se
face cu relaţia: L = D + ΔL = D + (Δh + ΔK + ΔT)
unde: Δh – este corecţia lungimii orizontale D pentru a obţine lungimea înclinată L;
ΔK – este corecţia lungimii totale datorită diferenţei dintre lungimea
nominală a panglicii (l) şi lungimea de la etalonarea benzii de oţel (l 0);
59
Mediului
Lucrare de diplomă
ΔT – este corecţia lungimii totale datorită variaţiei de temperatură din timpul

măsurării şi de la etalonarea benzii de oţel.
Înainte de trasarea lungimii trebuie să existe profilul terenului în lungul direcţiei pe
care se va aplica lungimea (D) din proiect. Profilul se obţine fie după planul topografic,
fie după rezultatele nivelmentului geometric sau trigonometric executat pe teren în
lungul direcţiei.
Dacă înclinarea terenului este uniformă, atunci lungimea înclinată ce trebuie
aplicată pe teren este:
D
L’ = = D2  h2
cos 
unde: α – este unghiul de înclinare al terenului;
h – este diferenţa de nivel între capetele liniei L’.
Practica a arătat că este mai bine să se calculeze corecţia h care se introduce în
mărimea D, pentru a obţine lungimea înclinată L, adică:
h2
Δh = D(secα – 1) =
2D
Dacă în lungul liniei, terenul prezintă mai multe înclinări, se vor însuma corecţiile
pentru fiecare tronson de aceeaşi pantă, adică:
Δh = ΣΔlh
2
h
unde: Δlhi = i
2d i
Corecţia Δk în lungimea L provocată de diferenţa dintre lungimea nominală (l) şi
lungimea reală a benzii de oţel, numită încă corecţie datorită etalonării, se calculează cu
relaţia:
D D
Δk = Δlk = (l0 – l)
l l
Corecţia ΔT în lungimea L provocată de diferenţa între temperatura din timpul
măsurării (t) şi temperatura de la etalonare (t 0) se determină cu relaţia:
ΔT = αDΔt = αD(t – t0)
unde: α – este coficientul de dilataţie liniară a oţelului (α otel=0,0000125 mm/10C).
De exemplu: distanţa din proiect care trebuie trasată pe teren are valoarea
D=100,00 m; diferenţa de nivel între capetele liniei determinată prin nivelment
geometric este de h=4,716 m (corespunde la α= + 3 g). Se utilizează o ruletă de oţel
divizată în milimetri, de lungime l=20 m (din buletinul de etalonare reiese că l 0=20,0018
m la t0= + 200C şi o forţă de întindere p0=3 kgf/mm2 secţiune bandă oţel); temperatura în
timpul trasării lungimii este de t= – 100C , iar secţiunea ruletei este F=5 mm2;
h2 4,716 2
Atunci: Δh = = = 0,111198 m ≈ + 111,2 mm
2D 2  100
ΔT = αDΔt = – 0.0000125 · 105 · 30 = – 37,5 mm
unde: Δt = t – t0 = – 100 – 200 = – 300 C.
ΔK = nΔlk = 5 · 1,8 = + 9,0 mm
60
Mediului
Lucrare de diplomă
unde: Δlk = l0 – l = 20,0018 – 20,0000 = 0,0018 m = + 1.8 mm

Corecţia totală: c = ΔL = + 111,2 – 37,5 + 9,0 = + 82,7 mm
Lungimea înclinată L care se aplică este: L = 100 + 0,0827 ≈ 100,083 m.
b)Procedeul 2
Se aplică pe teren valoarea orizontală (D) dată în proiect, se fixează provizoriu pe
teren poziţia punctului B’;
Se măţsoară repetat lungimea AB’ cu precizia necesară (calculată în prealabil), iar
ca rezultat al măsurătorilor se obţine valoarea medie a distanţei înclinate AB’ = L’;
Se calculează valoarea distanţei orizontale D’ corespunzătoare lungimii înclinate
L’, adică: D’ = L’ + c,
unde mărimea corecţiei c este: c = ΔK + ΔT + Δh,
unde valorile corecţiilor componente ΔK , ΔT şi Δh se determină cu aceleaşi relaţii
ca la procedeul 1.
Se determină mărimea corecţiei ΔD care se aplică pe teren prin deplasarea
punctului B’ în B cu mărimea şi în sensul dat de semnul lui ΔD.
Atunci: ΔD = D – D’.
Se controlează lungimea AB prin repetarea măsurătorilor, astfel ca valoarea
obţinută D’’ să fie în toleranţa trasării T, adică:
ΔD’’ ≤ T, unde: ΔD’’ = D – D’’
De exemplu: lungimea orizontală dată în proiect este D = 100,00 m; valoarea
medie a lungimii înclinate obţinută prin măsurare repetată cu ruleta de oţel l = 20 m,
etalonată (ţinând seama de corecţiile de temperatură, înclinare teren şi etalonare) este
de L’ = 100,012 m.
Lungimea de etalonare a ruletei este de l 0 = 20 m + 1,5 mm stabilită la t 0= +200C;
coeficientul de dilataţie liniară a oţelului este: α otel = 0,0000125.
Măsurătorile repetate au fost efectuate iarna la temperatura t = –10 0C sub un
unghi de înclinare al liniei AB’ egal cu 6 g sub orizont deci α = –6g .
Calculele pentru trecerea de la distanţa înclinată măsurată L’ la lungimea ei
orizontală, reala D’, se desfăşoară astfel:
– Corecţia de etalonare este:
Δk = nΔlk = 5 · 1,5 mm = +7,5 mm
unde mărimea corecţiei pentru o ruletă este:
Δlk=l0 – l=20,0015 – 20,0000=0,0015 m=1,5 mm
– Corecţia datorită variaţiei de temperatură:
ΔT = DαΔt = 1,25 · 10- 5 · 105 · 30 = –37,5 mm
unde variaţia de temperatură Δt = t – t0 = –100 – 200 = –300C
– Corecţia datorită înclinării terenului pe direcţia AB’ este de:
2
Δh = 2Dsin = 2 · 105 · 0,002219 = –443,8 mm
2
 
unde : sin =sin3g=0,047106 şi sin2 =0,002219
2 2
– Corecţia totală este:c= + 7,5 – 37,5 – 443,8= - 473,8 mm
– Distanţa reală orizontală este: D’=L’ + c=100,012 – 0,4738=99,538 m
– Deplasarea punctului B’ are ca valoare :
ΔD=D-D’=100,00 – 99,538= + 0,462 m= + 462 mm
61
Mediului
Lucrare de diplomă
adică punctul B’, se deplasează în direcţia AB cu valoarea de 462 mm găsindu-se

astfel punctul B, care se marchează pe teren; distanţa AB reprezintă pe teren valoarea
cea mai probabilă a lungimii orizontale D=100,000 m dată în proiect.
3.1.5 Trasarea în înălţime a punctului C din proiect prin nivelment

geometric de precizie
Se utilizează nivelul cu compensator „Ni 007” şi perechea de mire de invar.

În prealabil trebuie calculată în staţie citirea pe mira de invar „b” corespunzătoare
cotei din proiect HC.
La utilizarea mirelor de invar divizate semidecimetric (din 5 în 5 mm) împreună cu
tamburul micrometrului optic de la aparat cu valoarea diviziunilor de câte 0,05 mm, este
necesar să se exprime cotele HII şi HC în semidecimetri. Aceste transformări cât şi
calculele necesare se efectuează în tabela nr. 1.1.
Formule utilizate în cazul trasării sunt:
b = HI – HC = ( HII + r ) – HC
Valorile „r” şi „HI” sunt exprimate în semidecimetri.
Citirea pe scala suplimentară a mirei se face doar pentru control şi nu participă la
calculele propriu-zise.
COTĂ
COTE REPERI COTE MIRĂ b = HI+HC
PROIECT
Nr. HI
CITIREA
Reper HR HR MIRA TAMBUR HR+r H HC b M T
TOTALĂ
[m] [sdm] M T C [sdm] TOTAL MIRĂ TAMBUR
r = M+T
1738,260 + 29,116 =
1767,376 – 1741,000
86,9130 x 20 =
1767,376
1738,260
1741,000
= 26,376
86,9130
87,050
29,116
29,1
26,3
II
16
76
Practic, modul de lucru este următorul:

- fixăm pe tambur citirea 76;
- ridicăm mira pe verticala punctului trasat C până ce bisectorul firelor
reticulare se va afla pe diviziunea 26,3:
- în punctul C se bate ţăruşul la înălţimea bazei mirei.
3.1.6 Precizia trasării pe teren a cotelor din proiect
3.1.6.1 Erori la trasarea pe teren a cotelor prin nivelment geometric
Erorile care intervin la aplicarea cotei din proiect faţă de reperul de nivelment de
execuţie (lucru) sunt sistematice şi întâmplătoare.
A) Erorile sistematice sunt provocate de următoarele erori
componente:
62
Mediului
Lucrare de diplomă
* Eroarea de citire pe miră, datorită curburii pământului. Această eroare măreşte

eroarea de citire pe miră, dar se elimina prin executarea nivelmentului de mijloc.
* Eroarea de citire pe miră datorită refracţiei atmosferice. În zilele cu soare şi fără
vânt, între orele 10-16, şi când se cere o precizie ridicată la trasarea în înălţime, trebuie
reduse porteele nivelmentului, deoarece în această perioadă influenţa refracţiei este
maximă şi totodată coincide cu neclaritatea imaginii care apare din cauza vibraţiei
aerului.
* Erorile legate de miră. Acestea sunt: erorile de diviziune şi de curbura a mirei,
care se elimină prin aplicarea de corecţii în urma verificării mirelor sau chiar înlăturarea
lor de la măsuratoare; erorile de înclinare a mirei se elimină prin balansarea mirei în
timpul lucrului pe teren, sau se verticulizează mira cu ajutorul unei nivele sferice fixate
pe miră iar poziţia verticală a mirei 7se menţine cu ajutorul unui trepied.
* Erorile legate de instrument sunt:
1) Rectificarea greşită a instrumentului, care duce în special la neîndeplinirea
condiţiei geometrice principale (orizontalitatea axei de vizare a lunetei). Această eroare
se elimină prin nivelment de mijloc.
2) Modificarea axei de vizare în timpul schimării focusării lunetei: mărimea erorii se
determină în timpul verificării generale a instrumentului (verificarea mişcării uniforme a
dispozitivului de focusare); cel mai bine este evitarea erorii, care are loc prin executarea
nivelmentului de mijloc.
* Erori datorate condiţiilor exterioare (ploaie, vânt, zăpadă, etc). Se evită
măsurătoarea, mai ales când precizia este ridicată şi există o influenţă puternică a
uneia dintre aceste cauze sau se iau măsuri de protejare a instrumentului în timpul
lucrului prin construcţii speciale.
* Erori grosolane (greşeli) care au loc în timpul lucrului în staţie. Se evită prin
obligaţia operatorului de a face o serie de verificări pe teren în timpul lucrului (controlul
foii de nivelment, metodă de nivelment etc). Ca erori grosolane se deosebesc:
neaducerea bulei nivelei între repere înainte de citirea pe miră; aşezarea încorectă a
mirei pe punct; înregistrarea greşită a citirilor „înapoi” şi „înainte” pe miră în carnetul de
nivelment etc.
Ţinând seama de indicaţiile de mai sus, erorile sistematice capătă valori mici, mai
ales că lungimea niveleului este mică (max. 100-200 m); în această situaţie în calcule
nu se va ţine seama de erorile sistematice. Condiţiile care trebuie respectate sunt:
verificarea minuţioasă şi rectificarea instrumentului şi a mirei; efectuarea numai a
nivelmentului de mijloc; protejarea instrumentului cu umbrelă topografică când este
soare fără vânt; lucrul pe teren în orele favorabile nivelmentului; evitarea citirilor pe miră
când valorile citite sunt mai mici de 1m şi lungimea porteei este mare; asigurarea
verticalităţii mirei pe punct; controlul aşezării mirei pe punct.
3.1.6.2 Calculul preciziei trasării cotelor prin nivelment geometric

de ordinul IV sau tehnic
În calculul preciziei trasării întră numai factorii componenţi provocaţi de erorile

întâmplătoare de citire pe miră.
63
Mediului
Lucrare de diplomă
Toleranţa la trasare în înălţime a unui punct al construcţiei poate fi dată în raport

de un (reper) iniţial (Δ) sau în raport de alt punct al construcţiei care se trasează-poziţie
reciprocă (  / 2) .
Aşadar valoarea totală admisă a erorii medii pătratice (M h) se ia în calcule:
 
- fie în raport de un reper iniţial M H  
2 3

- fie în poziţie reciprocă în înălţime: M H 
2 2
Eroarea medie pătratică Mh este influenţată de erorile de trasare în înălţime (m h) şi
de erorile de cotă ale reperilor de sprijin (principali şi de execuţie). În acest caz:
2 2 2
M h   m1  m2  m3
unde : m1 = eroarea medie pătratică în determinarea cotei reperilor principali faţă
de un reper iniţial; m2 = eroarea medie pătratică în determinarea cotei reperilor de
execuţie (de lucru) ; m3 = mh – este eroarea medie pătratică de trasare a cotei din
proiect.
Dacă se acceptă principiul influenţei egale ale erorilor  m1  m2  m3  m  , relaţia de
sus devine (în situaţia că toleranţa este dată ca poziţie reciprocă):
 
M h  m 3  sau m
2 6
La trasarea cotei pe teren dintr-o singură staţie (caz frecvent), eroarea medie de
transmitere a cotei (sau a diferenţei de nivel proiectate) m = m 3 = mh este : mh   ma 2
în care : ma – este valoarea medie a erorii de citire pe fiecare miră, aşezată în reperul
de execuţie II (fig. 1.5) şi în punctul construcţiei C’.
În cazul nivelmentului tehnic (de ordinul V) şi de ordinul IV efectuat cu nivelul rigid,
factorii componenţi ai erorii medii de citire (m a) sunt:
 2 2
ma   mv  m   mr  m c  m div
2 2 2
 1
2
în care: mv – este eroarea de citire pe miră provocată de imprecizia la vizare cu

luneta; mτ-este eroarea de citire pe miră datorită sensibilităţii nivelei torice a
instrumentului de nivelment; mr – este eroarea de citire pe miră provocată de grosimea
firului reticular nivelor; mc – este eroarea de rotunjire a citirii pe mira cu diviziuni
centimetrice( mc  0,54mm ); mdiv – este eroarea de citire pe miră datorită impreciziei
trasării diviziunilor pe miră  mdiv  0,25mm  .
Construcţia instrumentelor de nivelment de tip rigid solicită ca cele două părţi
componente principale ale aparatului (luneta şi nivela torică) să fie calitativ comparabile,
adică să existe m  mv .
În nivelmentul geometric de ordinul IV, condiţia de sus, transformată în relaţia
60"
0,15  conduce la inegalitatea: v  400 , iar în nivelmentul geometric
v
tehnic, se acceptă : 500  V  825 ; unde: v - este puterea de mărire a lunetei; τ –
valoarea unei diviziuni de pe fiola nivelei torice – sensibilitatea (de ex. τ = 20”/2 mm).
64
Mediului
Lucrare de diplomă
În cazul transmiterii cotei dintr-o singură staţie prin nivelment geometric tehnic se
2d 2
obţine relaţia: mh  ma 2   2  73  0,7 , iar pentru τ = 20”/2 mm (valoarea
mm
1700 2
sensibilităţii nivelei torice acceptată pentru instrumentele de nivelment geometric
tehnic), expresia devine: mh   0,0006d 2  0,7 ; unde: d – este distanţa dintre
mm
instrument şi miră exprimată în metri (portee).

Atunci, distanţa „d” dintre instrument şi miră va fi: d  1650m 2 h  1200 .
De exemplu, dacă erorile întâmplătoare dintr-o staţie nu trebuie să depăşească
valoarea mh=2mm, lungimea maximă a porteei va fi: d  1650  2 2  1200  75m .
Pentru un calcul aproximativ se poate accepta şi aici principiul înfluenţelor egale
ale erorilor componente. Astfel din relaţia:  2 2 2 2
ma   mv  m  mr  mc  mdiv
2
 1
2 se aleg
valori pentru erorile: mc = 0,5mm, mdiv = 0,25mm şi mr = (0,005d)mm, unde d-este
lungimea porteei în metri, apoi mv  m  m . Atunci :
,
2 2 2 2
ma  mr  mc  mdiv
m,  
2
 dmetri 
Admiţând ca valori medii pentru mărimile liniare ale erorilor mv    mm şi
 2,5v 
   dmetri 
m   mm .
 1700 
Se pot calcula caracteristicile instrumentului (v – puterea de mărire a lunetei şi τ –
sensibilitatea nivelei torice), sau pentru un instrument de nivelment geometric existent
în dotare, distanţa (d) dintre instrument şi miră.
De exemplu: pentru toleranţa la trasare în înălţime a 2 puncte vecine de mărime
  1cm se cere organizarea lucrărilor topografice de trasare prin nivelment
geometric de ordinul IV, având la dispoziţie un nivel rigid „Ni 030” Zeiss-Jena (cu
caracteristicile: putere de mărire v = 25x şi sensibilitatea nivelei torice τ = 30”/2 mm).
Calculele se desfăşoară astfel:
- se aplică principiul influenţelor egale ale erorilor şi se obţine mărimea erorii
medii pătratice admise la trasarea diferenţei de nivel dintr-o singură staţie în care s-a
inclus şi influenţa erorilor reţelei de sprijin în înălţime. Atunci:
 10mm
m   2,0mm
2 6 2 6
- eroarea medie pătratică la obţinerea citirii pe miră (m a) va fi:
m 2,0
ma  h   1,4mm
2 2
- se alege provizoriu distanţa dintre instrument şi miră d=50m, urmând ca apoi
să se verifice valoarea acceptată şi atunci:
mr   0,005d   0,005  50  0,25mm
mc  0,54mm
mdiv  0,25mm ; apoi:
65
Mediului
Lucrare de diplomă
m 
, m a
2 2 2
 mr  mc  mdiv
2
  1,4 2  0,25 2  0,54 2  0,25 2
 0,88mm
2 2
- erorile componente principale au ca valori:
m, 0,88
m  mv    0,62mm
2 2
- distanţa dintre instrument şi miră (d) se determină din valoarea cea mai
mică obţinută prin introducerea în calcule a erorii m v, respectiv mτ; atunci:
d metri  2,5  v  mv  2,5  25  0,62  39m şi
1700  m 1700  0,62
d metri    35m
 30
Aceasta înseamnă că distanţa admisă între instrument şi miră este d = 35 m.
Urmează apoi verificarea calculului cu valorile cunoscute ale nivelului „Ni 030” şi
distanţa d = 25 m, când trebuie să se obţină: M h  Mh calculat [ admis
66
Mediului
Lucrare de diplomă
CAPITOLUL 4
Aplicaţie
67
Mediului
Lucrare de diplomă
Borderou
de piese scrise şi desenate
A. Piese scrise
1. Foaie de capăt
2. Colectiv de elaborare
3. Borderou de piese scrise şi desenate
4. Memoriu tehnic
B. Piese desenate
68
Mediului
Lucrare de diplomă
1. Plan de situaţie
2. Plan de încadrare în zonă
3. Plan cadastral conform C.F.
4. Plan de trasare constructie
5. Schita trasarii elementelor
6. Schita verificarii elementelor
7. Schita drumuirii
1. Denumirea lucrării:
Denumirea acestei lucrări este " Lucrări topografice la proiectarea si executia

„Complexului Comercial PLUS” Localitatea Lugoj, Judetul Timis ".
2. Amplasamentul terenului:
Terenul supus măsurătorilor topografice este situat în intravilanul municipiului
Lugoj, judeţul Timiş astfel: parcela cu nr. top. 1222-1223/2-1224/5 este delimitată la
Nord de str. Caransebesului, la Est de nr. top. 1222-1223/2-1224/4, la Sud de nr.
top. 1222-1223/2-1224/1, iar la Vest de nr. top. 1222-1223/2-1224/1.
3. Beneficiarul lucrării:
S.C. MG BUILDING DESIGN S.R.L. Timişoara B-dul. Take Ionescu nr. 51
4. Date privind delimitarea terenului:
69
Mediului
Lucrare de diplomă
Terenul ce face obiectul acestor lucrări topografice este delimitat prin gard din plasa de
sârmă pe toată lungimea laturilor sale.
5. Regimul juridic al terenului
Terenul ce face obiectul acestor lucrări topografice este proprietate a : Consiliul

local al mun. Lugoj 1/1 din parti.
6. Lucrări topografice executate

Pe teren s-a executat o drumuire închisă pe puncte cu coordonate cunoscute,
respectiv s-a plecat din punctul de staţie 500, cu închidere pe punctul de staţie 1000.
Lucrarea se încadrează în sistemul geodezic naţional – proiecţie
Stereografic 1970 şi sistemul nivelitic - Marea Baltică.
Erorile de închidere pe orientări, respectiv pe coordonate se încadrează în
toleranţele prevăzute de Normativele Tehnice în vigoare.
Elementele de detaliu s-au ridicat din punctele de staţie situate în imediata
apropiere a imobilului.
Operaţiunile s-au realizat folosind staţia totală Leica TCR 705, care
execută culegerea şi prelucrarea datelor computerizată, folosind citirea
electronică a distanţelor cu o precizie de ±2 mm la 1 km, în orice anotimp, în
limitele de –20 ... +50 grade C şi cu o precizie de citire a unghiurilor de 5 cc.
Lucrările de birou au constat în calculul şi compensarea drumuirii în prima
etapă,care sau facut cu programul Toposys după care s-a realizat redactarea
computerizată a planului de situaţie şi editarea acestuia pe suport de hârtie,
operaţii realizate cu programul AUTOCAD LT 2000i.
Planul de situaţie s-a întocmit la scara 1: 500
Calculul drumuirii planimetrice.
70
Mediului
Lucrare de diplomă
Etapele calcularii drumuirii:
 Introducerea punctelor de staţie:
 Introducerea masuratorilor în fiecare punct de staţie:
 Configurarea compensarii:
71
Mediului
Lucrare de diplomă
 Calculul compensarii si fisierul cu date:
72
Mediului
Lucrare de diplomă
Date generale
Data : 2006-06-11 09:10:09

Sistem de coordonate : X -> NORD
Unitatea de masura a directiilor: Centezimal
Unghi vertical : Zenital
Metoda de masurare a distantelor: Inclinata
Reducere la nivelul marii : Nu
Coeficient de scara : 1.000000
Metoda compensarii : Constransa pe puncte fixe

Pondere : In functie de distanta
Total puncte :7
Puncte fixe :4
Numar necunoscute :6
Numar masuratori : 20
Numar masuratori suplimentare : 14
73
Mediului
Lucrare de diplomă
Statii cu masuratori de directie : 5

Masuratori de azimut :0
Masuratori de directie : 10
Masuratori de distanta : 10
Eroarea medie apriorica a directiilor [sec] : 20.000

Eroarea medie apriorica a distantelor [cm] : 2.000
Eroarea medie patratica a unitatii de pondere

Din ecuatiile normale : 41.27
Din ecuatiile de corectie : 41.33
Eroarea medie a directiilor [sec] : 38.391

Eroarea medie a distantelor [cm] : 2.131
Coordonate initiale si corectii de coordonate
Nrp X0 Y0 dX[cm] dY[cm]
400 468378.430 259911.370 0.000 0.000

500 468479.350 259736.710 0.000 0.000
600 468440.242 259605.360 -0.496 -0.085
700 468477.461 259598.371 -3.391 0.100
800 468586.266 259556.458 3.674 1.246
900 468642.180 259496.450 0.000 0.000
1000 468740.680 259306.770 0.000 0.000
Coordonate compensate si erorile medii ale coordonatelor
Nrp X Y mX[cm] mY[cm]
600 468440.237 259605.359 0.768 1.312

700 468477.427 259598.372 0.640 1.393
800 468586.303 259556.470 1.071 1.170
Statia:500 Orientare:201.7350
Punct calculat: Nr:600 X: 468440.258 Y: 259605.306

Corectii[m]: X: -0.007 Y: -0.013

Corectii[m]: X: -0.006 Y: -0.014
74
Mediului
Lucrare de diplomă

Corectii[m]: X: -0.011 Y: -0.012
Distante masurate si compensate
Nps Npv Dist.mas[m] Dist.comp[m] v[cm]
500 400 201.770 201.720 -4.999

500 600 137.050 137.051 0.061
600 500 137.070 137.051 -1.939
600 700 37.830 37.841 1.072
700 600 37.820 37.841 2.072
700 800 116.650 116.660 1.038
800 700 116.640 116.660 2.038
800 900 82.000 82.004 0.441
900 800 81.990 82.004 1.441
900 1000 213.711 213.731 1.956
 Schita drumuirii si elipsele erorilor:
75
Mediului
Lucrare de diplomă
Calculul drumuirii nivelitice.
Etapele calcularii drumuirii:
 Introducerea masuratorilor:
 Configurarea compensarii si fisierul cu date:
76
Mediului
Lucrare de diplomă
Date generale
Data : 2006-06-11 09:35:53

Sistem de coordonate : X -> NORD
Unitatea de masura a directiilor: Centezimal
Unghi vertical : Zenital
Metoda de masurare a distantelor: Orizontala
Reducere la nivelul marii : Nu
Coeficient de scara : 1.000000
Metoda compensarii : Constransa pe puncte fixe

Pondere : In functie de distanta
Total cote :7
Cote fixe :4
Numar necunoscute :3
Numar masuratori : 10
Numar masuratori suplimentare : 7
Eroarea medie apriorica [mm] : 40.000

Eroarea medie patratica a unitatii de pondere, m0 = 308.931
77
Mediului
Lucrare de diplomă
Cote initiale si corectii de cote
Nrp Z0 dZ[mm]
400 123.548 0.000

500 123.112 0.000
600 122.809 0.000
700 122.362 0.000
800 122.231 0.000
900 122.062 0.000
Cote compensate si erorile medii ale cotelor
Nrp Z mZ[mm]
600 122.809 -8.624

700 122.632 -26.542
800 122.231 - 6.431
Diferente de nivel masurate si compensate

Nps Npv DifN. mas DifN. comp v[mm]
L500 L600 -0.8611 -0.8600 4.2521

L600 L500 0.8635 0.8600 -6.2415
L600 L700 -2.6421 -2.6500 21.524
L700 L600 2.6754 2.6500 -28.254
L700 L800 0.6869 0.6524 -8.978
L800 L700 -0.6214 -0.6524 6.6525
L800 L900 -0.5421 -5874 5.31541
Pentru desenarea curbelor de nivel sa folosit programul Autodesk civil 3d si am

procedat astfel:
 Am introdus punctele 3d cu ajutorul carora sa calculeaza curbele de nivel,

acestea le-am introdus manual .
78
Mediului
Lucrare de diplomă
 Se cere introducerea punctului ca pozitie si cota cestuia.
 Astfel am creat un câmp de puncte 3d care pot defini curbele de nivel.
79
Mediului
Lucrare de diplomă
 Folosind comanda creat surface putem crea suprafata care ne intereseaza.
80
Mediului
Lucrare de diplomă
 Folosind comada surface properties putem defini curbele pe care vrem sa le

obtinem.
81
Mediului
Lucrare de diplomă
- Introducem echidistantele dorite astfel incat sa nu incarcam foarte mult plansa.
82
Mediului
Lucrare de diplomă
 Putem seta ca sa fie vizibile doar layerele care ne intereseaza .
83
Mediului
Lucrare de diplomă
 Reteaua de triughiuri la calculul curbelor de nivel .
84
Mediului
Lucrare de diplomă
 Reprezenatrea curbelor de nivel .
85
Mediului
Lucrare de diplomă
Inventar de coordonate al punctelor vechi:
Nr. Crt Denumire punct X[m] Y[m] Z[m]

1 400 468378.42 259911.35 123.55
2 500 468479.38 259736.69 123.11
3 900 468642.16 259496.40 122.06
4 1000 468740.67 259306.75 121.61
Inventar de coordonate al punctelor noi de statie:
Nr. Crt Denumire punct X[m] Y[m] Z[m]

5 600 468440.265 259605.319 122.809
6 700 468477.441 259598.331 122.632
7 800 468586.296 259556.418 122.231
8 510 468509.333 259686.870 122.831
9 520 468543.792 259627.565 122.543
10 521 468547.197 259654.075 122.664
11 910 468586.556 259495.049 121.713
Tabel pentru trasarea axelor constructiei:

Nr. X (m) Y (m)
Nr. punct Unghi orizontal Distanţă [m]
Crt.
1 A’-1 468476.587 259641.182 71.7059 51.043
2 A-1 468474.169 259636.805 69.7576 46.269
3 B-1 468471.751 259632.428 67.3639 41.369
4 C-1 468469.334 259628.052 64.3623 36.723
5 D-1 468466.916 259623.675 60.5074 32.183
6 E-1 468464.498 259619.298 54.4204 27.801
7 F-1 468462.081 259614.922 48.5078 23.836
8 G-1 468459.373 259610.020 37.4669 19.678
9 A’-2 468481.839 259638.281 63.2476 53.055
10 A-2 468479.421 259633.904 60.7157 48.479
11 B-2 468477.003 259629.527 57.6622 43.997
12 C-2 468474.586 259625.151 53.9270 39.638
13 D-2 468472.168 259620.774 49.2897 35.449
14 E-2 468469.750 259616.397 43.4508 31.498
15 F-2 468467.333 259612.021 36.0216 27.885
16 G-2 468464.625 259607.119 25.2653 24.426
17 A’-3 468487.091 259635.379 56.9031 55.644
18 A-3 468484.673 259631.003 53.9523 51.300
19 B-3 468482.255 259626.626 50.4647 47.087
20 C-3 468479.838 259622.249 46.3071 43.042
21 D-3 468477.420 259617.873 41.3138 39.218
86
Mediului
Lucrare de diplomă
22 E-3 468475.002 259613.496 35.2885 35.687

23 F-3 468472.585 259609.119 28.0223 32.542
24 G-3 468469.877 259604.218 18.2037 29.632
25 A’-4 468492.342 259632.478 51.1738 58.734
26 A-4 468489.925 259628.102 47.9534 54.636
27 B-4 468487.507 259623.725 44.2221 50.701
28 C-4 468485.090 259619.348 39.8808 46.969
29 D-4 468482.672 259614.972 34.8185 43.491
30 E-4 468480.254 259610.595 28.9216 40.336
31 F-4 468477.837 259606.218 22.0941 37.582
32 G-4 468475.129 259601.316 13.2937 35.093
33 A’-5 468497.594 259629.577 46.0540 62.250
34 A-5 468495.177 259625.200 42.6856 58.401
35 B-5 468492.759 259620.824 38.8542 54.736
36 C-5 468490.342 259616.447 34.4916 51.298
37 D-5 468487.924 259612.070 29.5295 48.135
38 E-5 468485.506 259607.694 23.9093 45.304
39 F-5 468483.089 259603.317 17.5968 42.871
40 G-5 468480.381 259598.415 9.72110 40.706
41 A’-6 468502.846 259626.676 41.5075 66.125
42 A-6 468500.429 259622.299 38.0828 62.514
43 B-6 468498.011 259617.923 34.2510 59.105
44 C-6 468495.594 259613.546 29.9680 55.937
45 D-6 468493.176 259609.169 25.1952 53.051
46 E-6 468490.758 259604.793 19.9071 50.496
47 F-6 468488.341 259600.416 14.1005 48.325
48 G-6 468485.633 259595.514 7.0205 46.415
49 A’-7 468508.098 259623.775 37.4823 70.299
50 A-7 468505.681 259619.398 34.0666 66.913
51 B-7 468503.263 259615.021 30.2990 63.741
52 C-7 468500.846 259610.645 26.1531 60.814
53 D-7 468498.428 259606.268 21.6095 58.171
54 E-7 468496.010 259601.892 16.6614 55.851
55 F-7 468493.593 259597.515 11.3199 53.896
56 G-7 468490.885 259592.613 4.91450 52.190
57 A’-8 468513.350 259620.874 33.9207 74.722
58 A-8 468510.933 259616.497 30.5579 71.456
59 B-8 468508.515 259612.120 26.8940 68.588
60 C-8 468506.098 259607.744 23.9144 65.877
61 D-8 468503.680 259603.367 18.6118 63.445
62 E-8 468501.262 259598.990 13.9892 61.325
63 F-8 468498.845 259594.614 9.0636 59.550
64 G-8 468496.137 259589.712 3.2296 58.011
65 A’-9 468518.602 259617.972 30.7658 79.353
66 A-9 468516.185 259613.596 27.4840 76.370
67 B-9 468513.767 259609.219 23.9457 73.605
68 C-9 468511.349 259604.842 20.1441 71.086
69 D-9 468508.932 259600.466 16.0788 68.838
70 E-9 468506.514 259596.089 11.7582 66.889
71 F-9 468504.097 259591.713 7.2006 65.266
72 G-9 468501.389 259586.811 1.8527 63.865
73 A’-10 468523.854 259615.071 27.9648 84.156
74 A-10 468521.437 259610.695 24.7807 81.349
87
Mediului
Lucrare de diplomă
75 B-10 468519.019 259606.318 21.3783 78.761

76 C-10 468516.601 259601.941 17.7558 76.411
77 D-10 468514.184 259597.565 13.9168 74.325
78 E-10 468511.766 259593.188 9.8717 72.523
79 F-10 468509.349 259588.811 5.6387 71.028
80 G-10 468506.641 259583.910 0.7074 69.743
8.3.4.2. Trasarea cotei "0.00" a construcţiilor
Trasarea cotei 0.00 a construcţiilor sa realizat cu ajutorul nivelei NaK2

produsa de firma Leica, si a fost transmisa prin metoda nivelmentului geometric
folosindu-ne de borne DTM ale orasului cum ar fi :400, si 900
Punct X(m) Y(m) Z(m)
400 468479.385 259736.689 123.11
900 468642.16 259496.402 122.06
Metoda mai sus mentionata se realizeaza astfel: se staţionează cu nivela

întrun punct ales arbitrar cam la jumatatea distanţei dintre un reper de nivelment şi
amplasamentul construcţiei, se citeşte pe miră valoarea indicată, se notează în
caietul de teren, la valoarea citită pe miră se adaugă sau se scade funcţie de situaţia
din teren valoare diferenţei de nivel între punctul de coordonate cunoscute si cota
0,00 a constructiei care in cazul nostru are valoarea de: 122,40m si care urmează a fi
trasata, cota astfel obţinută se materializează pe repere de lemn în apropierea
amplasamentului construcţiei cîte un reper în fiecare colţ al construcţiei.
88
Mediului
Lucrare de diplomă
BIBLIOGRAFIE
1. Coşarcă Constantin - Analiza tehnologiilor actuale la execuţia şi explotarea con-
strucţiilor. Referat nr.1 la Teza de Doctorat , 1994, Bucureşti.
2. Coşarcă Constantin - Tehnologii topografice moderne utilizate la execuţia con-
strucţiilor ingineresti şi la poziţionarea spaţială a echipamen-
telor industriale. Referat nr.1 la Teza de Doctorat , 1995,
Bucureşti.
3. Coşarcă Constantin - Modernizarea tehnologiilor topografice la execuţia şi exploata-
rea construcţiilor inginereşti.Teză de Doctorat , UTCB, 1999.
4. Cristescu Nicolae - Topografie Inginerească. E.D.P., Bucureşti, 1978.
5. Cristescu Nicolae - Topografie , E.D.P.,Bucureşti 1980.
6. Dragomir Petre - Studiu teoretic privind realizarea şi utilizarea Sistemelor
Coşarcă Constantin Topografice de Măsurare Industriale. Contract de cercetare
306 B, UTCB, 1995, Beneficiar : M.C.T.
7. Fotescu Nicolae - Teoria erorilor de măsurare şi metoda celor mai mici pătrate.
Litografie. ICB, 1979.
8.Ursea Vasile - Topografie Inginerească , Îndrumător de lucrări practice şi
Mihălescu Dan proiect. Institutul de construcţii Bucureşti, 1986.
Dragomir Petre
89

Amd B

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Amd B

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara -

Bucuresti Facultatea de Imbunatatiri Funciare si Ingineria Mediului

Coordonator :Raluca Manea

Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara -

Studii şi lucrări topografice la proiectarea

Capitolul 1. METODE DE TRASARE ÎN PLAN A PUNCTELOR

1.1 Metoda coordonatelor polare............................................................................ ......6

Capitolul 2. TRASAREA PE TEREN A ELEMENTELOR TOPOGRAFICE

2.1 Trasarea pe teren a unghiurilor orizontale din proiect............................................23

Capitolul 3. APLICŢIE LA TRASAREA PE TEREN A ELEMENTELOR

3.1 Trasarea pe teren a elementelor topografice........................................................56

Capitolul 4. APLICŢIE: LUCRĂRI TOPOGRAFICE LA PROIECTAREA ŞI

Capitolul 5. Bibliografie ....................................................................................87

METODE DE TRASARE ÎN PLAN A PUNCTELOR

Axele şi punctele caracteristice ale construcţiilor se trasează pe teren prin diferite

1.1. Metoda coordonatelor polare

Metoda se recomandă în situaţiile când lucrările se execută în zone în care sunt

Fig. 1.1 Metoda coordonatelor polare

Coordonatele punctelor A şi B sunt cunoascute (puncte ale reţelei de trasare) iar

Fig. 1.2 Controlul trasării

Controlul trasării se poate efectua:

în care c – abaterea poziţiei punctului C provocată de abaterea de trasare a

Fig. 1.3 Principiul calculului preciziei

l – abaterea longitudinală (poate fi similară cu abaterea de trasare a distanţei D);

Trecând la abateri standard şi ţinând seama şi de erorile de poziţie a punctelor de

în care:  s – abaterea standard de poziţie a punctelor de sprijin;

1.2. Metoda coordonatelor rectangulare

Această metodă se aplică în cazul punctelor construcţiilor situate în apropierea

Fig. 1.4 Metoda coordonatelor rectangulare

Fig. 1.5 Elementele de trasat la metoda coordonatelor rectangulare

x   xC  x A  cos AB   yC  y A  sin  AB ; y   yC  y A  cos  AB   xC  x A  sin  AB (1.8)

 măsurarea laturilor construcţiei rezultate prin trasare şi compararea lor cu cele

1.3. Metoda intersecţiei unghiulare înainte

Metoda intersecţiei unghiulare înainte aparţine procedeelor clasice de poziţionare

Fig. 1.6 Metoda intersecţiei unghiulare înainte

Pregătirea totpografică a proiectului în vederea trasării presupune calcularea

Controlul corectitudinii calculului se poate face determinând unghiul orizontal  (fig.

Fig. 1.7 Controlul trasării

a. se trasează punctul C prin intersecţia unghiulară înainte multiplă (trasarea se

1.4. Metoda intersecţiei liniare

Metoda intersecţiei liniare se recomandă la trasarea punctelor construcţiilor aflate

Fig. 1.8 Metoda intersecţiei liniare

Pregătirea topografică a proiectului în vederea aplicării lui pe teren presupune

Trasarea se efectuează cu ajutorul benzilor de oţel (rulete sau fire de invar) în

Controlul trasării se realizează prin măsurarea pe teren a laturii C 1C2 a

Fig. 1.9 Controlul trasării

1.5. Metoda intersecţiei unghiulare înapoi

Metoda intersecţiei unghiulare înapoi se utilizează la trasarea cu precizie a unor

C'C  X C2'C  YC2'C ;    C 'C   C ' E (1.16)

În caz că se optează pentru corecţii (reducţii) rectangulare, elementele de trasat se

Fig. 1.11 Metoda intersecţiei înapoi

Aplicarea acestor corecţii se face astfel:

unde: – este abaterea standard de trasare a punctului C prin intersecţie înapoi,

1.6 Metoda drumuirii poligonometrice

Fig. 1.13 Metoda drumurii poligonometrice

Trasarea se face prin metoda coordonatelor polare aplicând succesiv pe teren

– în cazul drumuirilor poligonometrice sprijinite la capete punctul cel mai slab de

 în cazul drumuirilor poligonometrice încovoiate, cu relaţia:

1.7 Metoda aliniamentului

Fig. 1.14 Principiul metodei aliniamentului

Trasarea presupune, ca primă etapă, identificarea sau materializarea pe teren a

din punctul B, în aliniamentul optic astfel creat aplicânduse distanţa D, corespunzătoare

Abaterea standard de realizare a aliniamentului 1 efectivă se poate calcula