Sunteți pe pagina 1din 1

Amintirea paradisului

Cezar Ivanescu

Când eram mai tânăr şi la trup curat,


Într-o noapte floarea mea eu te-am visat:
Înfloreai fără păcat într-un pom adevărat
Când eram mai tânăr şi la trup curat.
Nu ştiam că eşti femeie-eu bărbat
Lângă tine cu sfială m-am culcat.
Şi dormind eu am visat, tu visând ai lăcrimat
Când eram mai tânăr şi la trup curat.
E pierdută noaptea-aceea de acum.
Carnea noastră de-i mai ştii al ei parfum.
Poamele ce-n pomi azi stau, gustul cărnii tale-l au
Şi cad toate ,mâine, putrede pe drum.
Fă-l să fie, Doamne sfinte, numai om
Pe acel care ne-a ispitit subt pom,
Şi când pomul flori va da, fă-i să-i cadă carnea grea
Cum va căde după cântec mâna mea!