Metode clasice de tratament pentru prevenirea, corectarea și diagnosticarea atitudinii deficiente

scoliotice

Prof. Dumitrică Maria-Liliana,

Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila”

Rezumat:

Scolioza este o deficiență a coloanei vertebrale în plan frontal, cu o singură înclinare laterală sau cu
mai multe alterne. Cele mai frecvente deficiențe ale coloanei vertebrale sunt: scolioza, cifoza,
lordoza. Poziția caracteristică ființei umane este antigravitațională şi ortostatică. Menținerea acestei
poziții prin intervenții neuromioartrokinetice o transformă în atitudine corectă sau postură normală,
numindu-se și poziția aliniamentului ortostatic. Stabilirea diagnosticului în scolioză se face prin
metode subiective și obiective. Corectarea atitudinii scoliotice debutează cu evaluarea mioarticulară
a coloanei vertebrale și a deviației produse la nivelul acesteia. Atitudinea scoliotică are o evoluție
lentă și păstrează mobilitatea coloanei vertebrale. Exerciţiile fizice folosite sunt următoarele: statice,
dinamice, de respiraţie şi aplicative.

Cuvinte-cheie: coloană vertebrală, scolioză, cifoză

Abstract:

Scoliosis is a problem of the spine in the frontal plan with one or more lateral tilts. The most common
deficiencies of the spine are scoliosis, kyphosis, and lordosis. The characteristic position of the human
being is anti-gravity. Maintaining this position through neuromioartokinetic interventions transforms
it in a correct attitude or normal posture, also called postural alignment position. In scoliosis,
diagnosis is made by subjective and objective methods. Correcting scoliosis starts with assessing mio-
articular levels of the spine and the deviations produced on the spine. Scoliosis attitude progresses
slowly and maintains spinal mobility. The exercises used are: static exercises, dynamic exercises,
breathing exercises and applicative exercises.

Keywords: spine, scoliosis, kyphosis

Kinetoterapia

Păstrarea şi consolidarea stării de sănătate constituie un obiectiv de bază al kinetoterapiei de

prevenire. În situaţia în care au apărut unele tendinţe de modificare a structurilor anatomice şi,
implicit, a celor funcţionale, în sfera aparatului locomotor, mai ales la organismele tinere şi foarte
tinere, kinetoterapia este un tratament care completează abordarea medicală a situaţiei. Depistarea,
prevenirea şi corectarea deficienţelor fizice, instalate la copii şi tineri, constituie o preocupare
permanentă pentru părinţi şi educatori. Examinarea periodică a elevilor, efectuată în scopul stabilirii
stării de sănătate a copiilor, are în vedere şi depistarea deficienţelor fizice ale acestora. Deficienţele
fizice sunt modificări morfologice ale formei şi structurii corpului, mai mult sau mai puţin accentuate,
manifestate prin deviaţii, deformări stucturale ce induc şi tulburări funcţionale. Aceste aspecte ce ţin
de dezvoltarea morfo-funcţională a corpului, de păstrare a posturii corecte a corpului şi, implicit, de
buna lui funcţionare sunt preocupări ale kinetoterapeuţilor, care apelează la o plajă largă de mijloace
corective. Tema de faţă argumentează şi recomandă o abordare a tratamentului kinetic în atitudinile
scoliotice ale coloanei vertebrale. Diagnosticul poziției de aliniament ortostatic se determină prin
metode obiective si subiective.

1.Metode obiective

Metodele obiective sunt compuse din: examen cinetic, somatometrie, examen radiologic, examen
clinic general și examinarea somatoscopică instrumentală a aliniamentului corpului. Examinarea
somatoscopică instrumentală a aliniamentului corpului este efectuată cu:

 Firul cu plumb, la care raportările se realizează doar pe verticală.

 Cadrul antropometric de simetrie, la care raportările se realizează atât pe verticală, cât și pe

orizontală.

 Examinarea somatoscopică instrumentală se efectuează: din față, profil și spate.

2. Metode subiective

Somatoscopia se realizează prin examinarea vizuală a aliniamentului segmentar și global al corpului

din spate, profil și față, în stare dinamică și statică, fără instrumente de masură și control. Poziția
perfectă din care se poate stabili clar evaluarea este ortostatism: umeri relaxați, membrele
superioare așezate pe lângă corp, palmele aflate în pronosupinație, degetele fiind ușor flectate,
bărbia orizontală, privirea anterior, membrele inferioare sunt apropiate cu genunchii extinși,
picioarele orientate către anterior, călcâiele apropiate, vârfurile ușor depărtate, fără a depăși 45 de
grade.

Somatoscopia generală estimează:

 atitudinea globală a corpului care se consideră normală sau deficientă;

 statura clasificând subiecții în substaturali, hiperstaturali si normostaturali;

  starea de nutriție care clasifică subiecții în subponderali, hiperponderali si normoponderali;

 proporționalitatea între segmente și ansamblul somatic;

 motricitatea provocată sau spontană;

 atitudinea din timpul examinării.

Somatoscopia segmentară se referă la cercetarea funcțională a regiunilor segmentelor corpului și a

caracterelor morfologice, în mod metodic de sus în jos: cap, față, gât, trunchi, torace, abdomen,
membre superioare, spate, bazin si membre inferioare.

Doriți să vă abonați la Revista Galenus și să beneficiați de creditele de specialitate? Click aici!

Etiologia deficiențelor posturii

Cauzele care determină deficiențele posturale se împart astfel:

 determinante

 favorizante

 predispozante

Cauzele determinante sunt elementele care precizează activ sau pasiv funcția atitudinii, cum sunt:
sistem nervos, mușchi, articulații și oase. Scheletul este cel mai important element de sprijin al
corpului uman care poate deveni cauza atitudinii deficiente prin poziție defectuoasă sau asimetrică a
segmentelor sale. Articulațiile reprezintă factorii esențiali ai atitudinii normale a corpului uman.
Dezechilibrele care se produc, cum ar fi scăderi sau creșteri ale mobilității articulare, pot duce la
atitudini deficiente. Mușchii degradează funcția normală a atitudinii corporale prin modificări de
elasticitate, forță și tonus, volum și formă și prin dezechilibre funcționale ale antagoniștilor si
agoniștilor. Sistemul nervos este singurul factor de adaptare a funcției posturale, de coordonare și
echilibru.

Cauzele favorizante cuprind condițiile de igienă și microclimat. Dormitul în paturi moi cu multe perne,
alimentația irațională, condiții neigienice pentru exercitarea unor sporturi sunt cauzele unei atitudini
deficiente.

Cauzele predispozante au următorii factori:

1. Ereditatea − particularitățile atitudinii corpului se pot transmite de la o generație la alta. Tipul

de activitate nervoasă superioară și tipul constituțional − tipul longilin prezintă, din cauza
înălțimii prea mari, tendința de cifozare, contrar tipului brevilin care tinde spre lordozare.
Tipul nervos slab tinde spre o atitudine relaxantă de flexie, contrar tipului puternic care are
tendința de extensie si rigiditate.

2. Influențele suferite de către organism în viața intrauterină și la naștere. Se referă la pozițiile

vicioase ale diferitelor segmente ale corpului în viața intrauterină care se pot menține și după
naștere în cazul în care nu sunt corectate.

Evoluţie şi complicaţii
Evoluţia scoliozei este dependentă de vârsta apariţiei şi gradul de încurbare:

 scoliozele sub 30 de grade evoluează mai puţin;

 cele peste 30 de grade au risc de agravare;

 scoliozele peste 50 de grade au o evoluţie la care se impune tratamentul chirurgical la vârsta

maturităţii osoase.

Cu cât instalarea scoliozei este mai timpurie, cu atât prognosticul este mai grav. Accentuarea curburii
scoliotice continuă până la maturitatea osoasă. Specialiştii susţin faptul că există două perioade de
evoluţie a scoliozei, separate de instalarea pubertăţii: etapa iniţială, în care accentuarea este relativ
lentă, şi etapa intrării în pubertate, când accentuarea curburii creşte de două până la opt ori.
Scoliozele evoluează şi la adulţi, mai lent, cu o rată medie de 1 grad pe an, mai ales la femei în
perioada sarcinii şi la menopauză. La copii şi adolescenţi, scolioza nu provoacă dureri; apariţia durerii
indică prezenţa unor complicaţii. La adulţi, în schimb, durerea este de tip mecanic. În cazul în care
unghiul curburii scoliotice este mai mic de 80 de grade, tulburările cardio-respiratorii sunt reduse. În
cazul scoliozei dorsale cu valori ale unghiului de peste 100 de grade apar tulburări neurologice, din
cauza sindromului de presiune al filetelor nervoase radiculare ale măduvei spinării. La persoanele
scoliotice se pot manifesta tulburări digestive, care pot fi reduse prin ingerarea unor cantităţi reduse
de alimente. În cazurile grave, efectele estetice induc şi tulburări psihice pentru care se recomandă
psihoterapia.

Tratamentul scoliozelor funcţionale

Cu ajutorul exercițiilor fizice dintre scolioze, cel mai ușor se corectează cele funcționale. Prin exerciții
fizice se corectează scoliozele idiopatice minore.

Tratamentul scoliozei patologice

Se tratează întâi cu exerciții fizice cele evolutive, pregătindu-se pentru tratamentul ortopedic,
asociindu-se cu exercițiile fizice.

Corectarea scoliozei în „C”

Obiectivele tratamentului:

 Corectarea curburilor coloanei vertebrale, prin consolidarea forţei musculaturii planului

posterior.

 Tonifierea, în condiții de alungire, grupele musculare din partea concavității și se vor scurta
grupele musculare din partea convexității. Musculatura din partea concavității va lucra
excentric în afara segmentului de contracție, iar din partea convexității, și în interiorul
segmentului de contracție.

 Echilibrarea centurii scapulare, de a corecta curburile coloanei vertebrale și redresarea

bazinului.

 Reducerea gibozităţii costale prin mobilizarea coloanei vertebrale şi detorsionarea corpurilor

vertebrale.
  Formarea reflexului de postură corectă.

Pentru prevenirea și corectarea formelor ușoare ale scoliozelor și atitudinii scoliotice pot ajuta
exercițiile fizice.

Metode clasice de tratament

Exerciții statice, pentru a asigura executarea corectă a exercițiilor dinamice, culcat ventral, culcat
dorsal, stând, atârnat, pozițiile pe genunchi etc., realizate din poziții fundamentale în structura
simetrică și asimetrică.

Exerciții dinamice, pentru respirație, cu obiecte portative (extensor, baston, gantere, minge
medicinală), relaxare, membre inferioare, trunchi, aplicative (echilibru, de mers), membre
superioare.

Indicații metodice:

Cu ajutorul exercițiilor fizice dintre scolioze, cel mai ușor se corectează cele funcționale.

Prin exerciții fizice se corectează scoliozele idiopatice minore. Se tratează întâi cu exerciții fizice cele
evolutive, pregătindu-se pentru tratamentul ortopedic, asociindu-se cu exercițiile fizice.

Bibliografie:

1. Cordun, M. (1999). Postura corporală normală şi patologică. Bucureşti: Editura ANEFS.

2. Cordun, M. (2009). Kinartropometrie. Bucureşti: Editura CD Press.

3. Fozza, C, A., (2003). Îndrumar pentru corectarea deficienţelor fizice. Bucureşti: Editura
Fundaţiei România de Mâine.

4. Todea, S. F., (2001). Exercițiul fizic în educație fizică, sport și kinetoterapie.București: Editura
Fundației România de Mâine.