Introducere

In zilele
noastre,proprietatea
publica este un subiect
actual,controversat.Multi
considera ca este necesar
ca sectorul privat sa detina
o pondere cit mai mare,altii
considera ca reducerea
sectorului public poate
provoca probleme grave
statului.In dependenta de
fiecare stat,procentajul
sectorului public variaza de la stat la stat.

Economia reprezintă centrul activității financiare,a interdependențelor economice la nivel macro- și

microeconomic, coordonat în plan național prin mecanisme proprii de funcționare.În cadrul acesteia se află
proprietatea publică , urmată de cea privată.Proprietatea publică are ca centru de dezvoltare înteprinderea de
stat,rezultatele căreia determină pozitiv sau negativ ansamblul economiei naționale, avînd în vedere ideea că
anume la nivel de întreprindere se produc bunuri și servicii necesare existenței și dezvoltării societății.

Dacă ar fi să reflectăm rolul decisiv pe care îl joacă întreprinderile în destinul națiunii,analiza dimensiunii
financiare capătă o importanță majoră.Prezentarea aspectelor teoretice și practice privind proprietatea publică,
alegerea surselor de finanțare, estimarea rezultatelor financiare,aprecierea poziției întreprinderii de stat
constituie subiectele principale abordate în lucrare.Pentru cercetare vom folosi urmatoarele metode : istorico-
logica,inductiei si deductiei,analiza,sinteza si metoda economico-matematica.

Această lucrare este structurată în 3 capitole.

Capitolul l debutează cu prezentarea teoretică privind cadrul proprietar ce are la bază prerogativele și condițiile
derularii în cadrul întreprinderilor de stat.Sunt redactate noțiuni și teorii ce coordonează cadrul economic la
nivel teoretic.

Capitolul II relatează despre situația întreprinderilor de stat analizată în perioada anilor 2009-2013.Prin
intermediul diagramelor și tabelelor sunt descrise alternativele de finanțare și posibilitatea creării unei structuri
financiare optime în condițiile unei structuri bine cercetate și în baza bilanțului contabil exercitat.

Capitolul III descrie problematica cu care se confruntă proprietatea publică. Aici se determină caracteristica
fiecărei probleme urmată de un șir de posibile soluții care ar putea în viitor să schimbe situația economică
națională.Sunt raportate anumite cauze care duc la apariția acestor probleme care mai apoi se identifică prin
eficientizarea metodelor de soluționare.

Actualitatea acestei tematici “Proprietatea publică” desemnează faptul că proprietatea publică este de o
importanță însemnată, lăsîndu-și amprenta atît în economia națională, în activitatea agenților economici cît și în
viața fiecărui individ.Actualitatea se manifestă prin situațiile clare pe care le avem astăzi,și anume că
organizarea și administrarea corectă a unei proprietăți publice prognozează o societate crescută și dezvoltată la
nivel înalt.Comunicarea propusă are scopul de a prezenta și de a aduce la cunoștința populației despre
necesitatea cunoașterii realității sociale și economice în cadrul proprietății publice,care prognozează satisfacerea
nevoilor proprii și domeniul de desfășurare a unei afaceri.

Am considerat oportună studierea acestei teme fiindcă datorită acestei lucrari mi-am adus la cunoștință atît
mie cît și celor care o vor studia despre exprimarea valorică a proceselor și relațiilor economice a căror
semnificație se conturează asupra impactului dezvoltării societății.Realitatea pe care o avem astăzi este, că trăim
etapa societății marcată de probleme a căror răspuns i-au naștere în mentalitatea,conștiința ,creșterea și educația
fiecăruia dintre noi.

Capitolul I.Conținutul Proprietății Publice

Înainte de a fi un drept, proprietatea este o realitate socială şi economică. Asumarea caliăţii de stăpân al
unui lucru, dispunerea de acesta după bunul plac pentru satisfacerea nevoilor proprii, afirmarea acestor
prerogative faţă de terţi, cărora li s-a pretins să le recunoască şi să le respecte, s-au născut înaintea dreptului.
Dintre toate drepturile pe care o persoană le poate avea asupra unui lucru, cel mai complet este dreptul de
proprietate pentru ca el oferă titularului sau exerciţiul tuturor facultăţilor, tuturor prerogativelor pe care legea
le cunoaşte.

În economia contemporană, odata cu progresul tehnico-stiintific, cu sporirea considerabilă si diversificarea

obiectului proprietații,se imbogațește structura raportului de proprietate. Proprietatea evoluează, adaptandu-se
noilor condiții,permițînd dezvoltarea continuă a economiei de piață. Astfel,se accentuează pluralismul
formelor de proprietate, se intensifică raporturile de competiție între formele proprietății, are loc între
pătrunderea sferelor publice și private ale proprietății. Creșterea intervenției statului în economie își face
simțită tot mai mult prezentă prin parteneriat, în sensul transformării statului într-un veritabil partener pentru
întreprinzători, integrîndu-se organic în mecanismul economiei de piață.

Proprietatea publicăeste acea proprietate care aparţine statului sau unităţilor administrativ teritoriale şi care
poartă asupra unor bunuri care, prin natura lor sau printr-o dispoziţie specială a legii sunt de uz sau de interes
public.În condiţiile în care există două forme ale dreptului de proprietate, proprietatea publică şi proprietatea
privată, trebuie să admitem că în cadrul proprietăţii publice există bunuri care fac parte din domeniu public şi
bunuri care aparţin proprietăţii private(domeniul privat).Numai statul şi unităţile administrativ teritoriale pot
avea calitatea de titulari ai dreptului de proprietate publică aşa cum prevede art. 136 alin. (2) din Legea
Fundamentală şi art. 858 din NCC, astfel incât niciun alt subiect de drept civil nu poate fi titular al dreptului
de proprietate publică. Dreptul de proprietate publică reprezintă un concept interdisciplinar şi nu poate fi
privit numai ca un simplu element patrimonial civil, astfel incat statul sau persoanele juridice, în legătură cu
domeniul public, nu acţioneză numai în calitate de persoane juridice- subiecte de drept civil, ci şi în calitate
de subiecte de drept public. Dreptul de proprietate publica este dreptul real principal,inalienabil, insesizabil,
imprescriptibil, care confera atributele de posesie, folosinta si dispozitie asupra unui bun,care, prin natura sa
sau prin declaratie a legii este de uz sau de servitute publica, atributer care pot fi exercitate in mod absolut,
exclusiv si perpetuu cu respectarea limitelor materiale si juridice.

DOMENIUL PUBLIC- cuprinde totalitatea bunurilor care constituie obiectul dreptului de proprietate
publică al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, care potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau
de interes public şi care care sunt dobândite prin modurile prevăzute de lege. Între noţiunea de domeniu
public şi cea de proprietate publică nu se poate pune semnul egalităţii – noţiunea de domeniu public se referă
la bunurile care constituie obiectul dreptului de proprietate publică în timp ce noţiunea de proprietate publică
se referă la un drept subiectiv.În funcţie de subiectele dreptului de proprietate domeniul public poate fi
naţional, judeţean sau local.

Proprietatea reprezintă una din instituţiile fundamentale ale dreptului, reprezentând în acelaşi timp unul din
fundamentele construcţiei sociale,ea reprezintă un drept subiectiv care aparţine statului sau unităţilor
administrativ teritoriale asupra bunurilor care potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau sau de interes
public.

În doctrină dreptul de proprietate publică este definit ca fiind acel drept de proprietate care aparţine statului şi
unităţilor administrativ – teritoriale asupra unor bunuri mobile sau imobile care alcătuiesc domeniul public
ori care prin natura lor sunt de interes sau de uz public, national sau local asupra cărora se exercită atributele
dreptului de proprietate, în putere publică şi în interes public. O definiţie asemănătoare este prevazută în
Legea nr.213/2008 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.Din definiţie rezultă că sunt
cuprinse în sfera proprietăţii publice, atât bunurile din domeniul public al statului de interes naţional sau
local, cât şi alte bunuri care prin natura lor, sunt de uz sau de interes public. Pentru aceste motive, noţiunea de
proprietate publică pare a fi mai largă decât aceea de domeniu public al statului. În jurisprudenţă s-a statuat
că în principiu toate bunurile destinate folosinţei publice fac parte din domeniul public şi că unul din
caracterele dreptului de proprietate în regim public este caracterul exclusiv.

Proprietatea de stat,de regula,ia nastere pe urmatoarele cai : a) pe baza nationalizarii unor intreprinderi si
ramuri industriale (Anglia,Franta,Italia) , b) pe baza construirii de noi intreprinderi cu mijloacele statului
(constituirea infrastructurii de productie si sociala) ,c) pe baza cumpararii de care stat a actiunilor unor
companii si participarea statului in calitate de antreprenor (indeosebi a intreprinderilor de menire strategica).

Proprietatea publică, al cărei proprietar este statul sau sunt unitățile administrațiilor publice centrale și locale
din structura sa. Obiectul acestei proprietăți îl formează bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt
de uz sau de interes public. După regimul juridic al bunurilor care o compun, această proprietate poate
constitui domeniul public al statului sau domeniul privat al statului, ambele putând fi de interes național
și/sau local. Bunurile care formează domeniul public se caracterizează prin faptul că sunt inalienabile (nu pot
fi înstrăinate) și imprescriptibile (nu pot fi urmărite silit sau grevate de diferite obligații – pentru a fi
sechestrate, preluate spre despăgubire etc). Aparțin domeniului public bogațiile de orice natură ale subsolului,
spațiul aerian, apele cu potențial energetic sau care se pot folosi în interes public, siturile istorice si
arheologice, terenurile pentru rezervații și parcuri naționale, terenurile pentru nevoile apărării, fâșia de
protecție a frontierei de stat, imobilele din punctele de frontieră sau sedii ale ministerelor, primăriilor, ale
unităților de învățământ de stat etc.

ART.3 (1)Domeniul public este alcatuit din bunurile prevazute la art. 135 alin. (4) din Constitutie, din cele
stabilite in anexa care face parte integranta din prezenta lege si din orice alte bunuri care, potrivit legii sau
prin natura lor, sunt de uz sau de interes public si sunt dobandite de stat sau de unitatile administrativ-
teritoriale prin modurile prevazute de lege
(2)Domeniul public al statului este alcatuit din bunurile prevazute la art. 135 alin. (4) din Constitutie, din cele
prevazute la pct. I din anexa, precum si din alte bunuri de uz sau de interes public national, declarate ca atare
prin lege .
(3)Domeniul public al judetelor este alcatuit din bunurile prevazute la pct. II din anexa si din alte bunuri de
uz sau deinteres public judetean, declarate ca atare prin hotarare a consiliului judetean, daca nu sunt declarate
prin lege bunuri de uz sau de interes public national.
(4)Domeniul public al comunelor, al oraselor si al municipiilor este alcatuit din bunurile prevazute la pct. III
din anexa si din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotarare a consiliului
local.îîî

Capitolul II.Analiza proprietății publice.Întreprinderea de stat

Analiza 2009-2011
La situaţia din 31 decembrie 2011, în Registrul patrimoniului public ţinut de către Agenţia Proprietăţii
Publice subordonată Ministerului Economiei, sunt incluse 274 întreprinderi de stat, cu capital social în
mărime de 6,2 mlrd. lei şi 167 societăţi comerciale cu capital social în mărime de 5,9 mlrd. lei, din care
proprietatea statului – 3,8 mlrd. lei sau 64,4 la sută. Din numărul total al societăţilor comerciale, 116 societăţi
comerciale deţin capital integral sau majoritar de stat în mărime de 3,3 mlrd. lei, din care proprietatea statului
– 3,1 mlrd. lei sau 93,9 la sută. Din 167 societăţi comerciale cu capital de stat, la 28 unităţi economice cota
statului în capitalul social constituie 100%, la 58 unităţi economice – de la 75% pînă la 99%, la 30 unităţi
economice – de la 50% pînă 75%, la 21 unităţi economice – de la 25% pînă la 50%, la 8 unităţi economice –
de la 10% pînă la 25%, iar la 22 unităţi economice – pînă la 10 la sută. Din numărul total de întreprinderi de
stat, 7 întreprinderi de stat se află pe teritoriul Ucrainei, şi 5 întreprinderi de stat – pe teritoriul UTA
Găgăuzia. Procedura lichidării este aplicată faţă de 16 întreprinderi de stat şi 18 societăţi comerciale, conform
prevederilor Codului Civil nr. 1107-XV din 06 iunie 2002 şi Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14
noiembrie 2001. .
În Lista întreprinderilor de stat şi a societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat,
monitorizate de către Ministerul Finanţelor, sunt incluse 233 întreprinderi de stat cu capital social în mărime
de 5,9 mlrd. lei, şi 92 societăţi comerciale cu capital integral sau majoritar de stat în mărime de 3,1 mlrd. lei,
din care proprietatea statului – 3,0 mlrd. lei sau 96,8 la sută.

Conform datelor bilanţului contabil generalizat, valoarea totală de bilanţ a activelor întreprinderilor de stat
constituie 16,9 mlrd. lei şi s-a majorat în perioada de gestiune cu 0,8 mlrd. lei. În structura activelor, ponderea
cea mai mare o deţin activele pe termen lung, circa 78,3%, iar activele curente – 21,7 la sută. Mijloacele fixe
constituie 11,0 mlrd. lei sau 65,0% din total activ, uzura mijloacelor fixe fiind de 56,4 la sută. În componenţa
activelor, activele financiare constituie 2,6 mlrd. lei şi nefinanciare 14,3mlrd lei.

Potrivit diagramelor urmatoare în figura 2.1 şi 2.2, se observă că ponderea majoritară, în structura activelor
financiare în anul 2011, o alcătuiesc creanţele pe termen scurt – 61,2%, diminuîndu-se faţă de anul precedent cu
1,3 p.p. De asemenea, o cotă semnificativă este deţinută şi de mijloacele băneşti – 21,3% (cu 9,1 p.p. mai puţin
decît în 2010). Ponderea minoritară estedeţinută de către activele financiare pe termen scurt , reprezentînd 2,7%

din totalul activelor.

Analiza în anul 2012

La situaţia din 30 iunie 2012 în Registrul patrimoniului public ţinut de către Agenţia Proprietăţii Publice
subordonată Ministerului Economiei, sunt incluse 274 întreprinderi de stat, cu capital social în mărime de
6201,4 mil. Lei. În Lista întreprinderilor de stat şi a societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de
stat, monitorizate de către Ministerul Finanţelor, sunt incluse 233 întreprinderi de stat cu capital socialîn mărime
de 5919,8 mil. lei, şi89 societăţi comerciale cu capital integral sau majoritar de stat în mărime de 3101,7 mil. lei,
din care proprietatea statului – 2963,5 mil. lei sau 95,5 la sută.

Monitoringul activităţii economico-financiare a întreprinderilor de stat şi societăţilor comerciale, a fost efectuat

în baza datelor raportului „Cercetare statistică trimestrială Nr. 5-CI „Consumurile, cheltuielile şi investiţiile
întreprinderii”, prezentate Biroului Naţional de Statistică, precum şi a datelor Inspectoratului Fiscal Principal de
Stat.
În bugetul public naţional, în semestrul I al anului 2012, au fost virate impozite şi taxe în mărime de 617,2 mil.
lei, cu 88,9 mil. lei mai puţin comparativ cu perioada respectivă a anului precedent,reprezentate în figura 2.6 de
mai sus, inclusiv:

-bugetul de stat – 204,6 mil. Lei ;

-bugetele unităţilor administrativ-teritoriale–107,7mil.lei;
-bugetul asigurărilor sociale de stat – 240,1 mil. Lei -;
-fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală – 64,8 mil. lei.

Analiza în anul 2013

Activele întreprinderii în anul 2013 au înregistrat o diminuare nesemnificativă, în comparație cu anii
precedenți, care se datorează în mare parte sumei uzurii acumulate. Structura și evoluția elementelor
patrimoniale ale întreprinderii în anul 2013, comparativ cu anii 2011-2012, se prezintă în Tabelul nr.5 din Anexa
nr.2 la prezentul Raport de audit.
Analiza efectuată de audit asupra situației patrimoniale denotă că activele întreprinderii la finele anului 2013
au constituit 358,1 mil.lei, sau cu21,5 mil.lei mai puțin, comparativ cu anul precedent. Această micșorare a fost
condiționată de diminuarea stocurilor de mărfuri și materiale cu 8,8 mil.lei, precum și a activelor materiale pe
termen lung - cu 13,1 mil.lei, din care mijloace fixe - cu 11,3 mil.lei. Concomitent, la finele perioadei de
gestiune, întreprinderea a înregistrat o majorare a creanțelor pe termen scurt cu 8,9 mil.lei.
Ponderea esențială în totalul activelor o dețin activele materiale pe termen lung, care constituie, în medie,
56,4%, urmate de stocurile de mărfuri și materiale – 22,6%, creanțele pe termen scurt – 10,3%, și investițiile pe
termen lung – 8,1%.
Verificările auditului au relevat că în componența activelor financiare pe termen lung sînt înregistrate investiții
în întreprinderi-fiice în valoare totală de 28825,0 mii lei, inclusiv: S.R.L. SC „IT-Cafe”– 3446,7 mii lei; S.R.L.
„Casa editorială IT Moldova” – 1,4 mii lei; S.R.L. SC „IT-Relax” – 25376,9 mii lei. Totodată, Î.S. „CRIS
„Registru” deține cote de participare în alte întreprinderi în sumă totală de 288,8 mii lei, dintre care: S.R.L.
„Metrompaș” – 286,2 mii lei; S.R.L. „Media Portal” – 2,6 mii lei.
Capitolul III. Evaluarea problemelor identificate

Reflectate în activitatea întreprinderii, nu rămin a nu fi observate problemele ,care stopează dezvoltarea și

creșterea progresului național. Aș dori în continuare să fac o remarcă privind unele dintre aceste considerabile
probleme, și anume :

Ineficiență în achiziții

Problema ineficienței în achiziții este sesizată sistematic de auditorii Curții de Conturi, controloriiInspecției
Financiare și specialiștii Serviciul audit intern al Ministerului Economiei. Deși amploareaacestei cauze nu poate
fi estimată exact, sumele indicate în rapoartele Curții de Conturi indică faptulcă ineficiența în achiziții costă mai
multe milioane de lei anual. Spre exemplu, un șir de iregularități au fost identificate la ÎS Calea Ferata din
Moldova, unde au fost achiziţionate mărfuri (materiale şi piese) în valoare de 55,2 mil. lei prin intermediari cu
nerespectarea prevederilor legale și prin firme dubioase.Încălcările cele mai întâlnite ce țin de achiziții sunt:
efectuarea procurărilor la prețuri nejustificate;
efectuarea achizițiilor prin intermediari;
efectuarea achizițiilor de proporție fără acordul consiliului/fondatorului;
efectuarea procurărilor cu încălcarea legislației, procedurilor, regulamentelor interne.
La fel, din discuțiile purtate cu specialiștii din Serviciul audit intern al Ministerului Economiei, s‐a constatat că
la întreprinderile auditate de către ei, procedurile de achiziții sunt realizate cu un șir deîncălcări și iregularități.
Momentan, legislația în vigoare, în special Legea privind achizițiile publice nuobligă companiile cu cotă de stat,
inclusiv cele ce oferă servicii de utilități, să treacă prin sistemul deachiziții publice.

Remunerarea nejustificată a personalului

Inspecția Financiară și Curtea de Conturi în urma efectuării controalelor deseori depistează un șir denereguli ce
țin de remunerarea personalului întreprinderilor. Doar în 2011, la ÎS Franzeluța au fostachitate 34 mil. lei prin
aplicarea incorectă a sporului pentru vechime în muncă cu ignorarea Hotărârii de Guvern nr. 743 din
11.06.2002 și prevederilor contractului colectiv de muncă, precum și 13 mil. lei pentru zilele de sărbători
nelucrătoare, încălcând prevederile Codului Muncii. La ÎS Poșta Moldovei, auditorii au concluzionat că în
pofida faptului înregistrării pierderilor de către companie,conducerea acesteia a admis achitarea suplimentară a
salariului mediu pentru zilele de sărbătorinelucrate în sumă de 1,7 mil. lei.Cele mai frecvente încălcări ce țin de
remunerarea personaluluisunt:
calcularea și achitarea salariilor peste limita stabilită și aprobată de fondul de salarizare;
includerea nejustificată a majorărilor de salarii în costul serviciilor/produselor;
acordarea unor prime/bonusuri în lipsa unor indicatori de performanță;
remunerarea salariaților cu încălcarea prevederilor legislației în vigoare și a regulamentelor
interne.

Reglementarea nerezonabilă a veniturilor

În unele întreprinderi cu cotă de stat are loc reglementarea unor venituri de către autoritatea publică centrală în
detrimentul aspectului economico‐financiar al întreprinderii. Cazul ÎS Calea Ferata, elucidat de Curtea de
Curtea, este o dovadă evidentă a acestei constatări. Auditorii au concluzionat că deşi ÎS CFM, în anii 2008‐
2009, s‐a adresat fondatorului, solicitând majorarea coeficienţilor de indexare pentru serviciile de transport al
călătorilor, aceştia nu au fost supuşi reexaminării din anul 2006, ceea ce a influenţat situaţia financiară a
întreprinderii. Astfel, auditul aconstatat că transportul de călători a fost nerentabil pe parcursul perioadei
auditate, întreprindereaîn anul 2009 suportând pierderi de 163,5 mil. lei, iar în anul 2010 – de 157,3 mil. lei.
Constatare care reiese din cele expuse mai sus este că unele întreprinderi de stat nu sunt percepute ca entități ce
au drept scop generarea profitului/activare în condiții de eficiență maximă, ci ca entități prin intermediul căreia
organele centrale de specialitate încearcă să rezolve, discreționar, anumite probleme sociale, impunându ‐le
anumite limitări ce afectează activitatea economico‐financiară aîntreprinderilor.
OECD recomandă separarea funcțiilor de stat legate de elaborarea de politici decele legate de exercitarea
dreptului de proprietate asupra întreprinderilor, astfel reducând discreția instituțiilor publice și conflictul de
interese. Mai mult ca atât, în vederea asigurării unei performanțe mai bune pentru întreprinderi, statul, în scopul
atingerii unor obiective sociale, urmează să asigure procurarea bunurilor și serviciilor de la întreprinderi la
prețuri rezonabile sau cel puțin să intervină prin includerea în planul strategic a întreprinderii a obiectivelor
sociale cu estimarea costurilor acestora. Astfel, poate fi asigurată o politică publică transparentă și bine
gândită/eficientă.

Soluțiile Moldovei în acest sens ar avea câteva alternative:

Soluțiile sunt expuse după grupele de probleme identificate, în afară de soluțiile care țin desancțiuni, care vin
să asigure o realizare mai bună a celorlalte soluții și de aceea nu sunt prezentate separat, dar se regăsesc în
celelalte grupe de soluții.

1. Performanțele și competențele
Cerințele care țin de performață și competențe sunt măsuri esențiale în îmbunătățirea performanței
întreprinderilor cu cotă de stat. Aceste măsuri duc la o studiere mai bună a potențialului întreprinderior și
identificarea soluțiilor în valorificarea acestui potențial.În cadrul acestui set de probleme au fost identificate
următoarele soluții:
Elaborarea și aprobarea regulamentelor cu privire la achiziții și remunerare în cadrul întreprinderilor.
Neaprobarea acestor regulamente în termen de până la 60 de zile din momentul numirii în funcție a consiliului
de administrație, va duce automat la dizolvarea/demiterea acestuia și purcederea la noi alegeri.
2. Stabilirea unui sistem de motivare clar și transparent
Remunerarea membrilor consiliilor de administrație și ai organelor executive va fi compusă din două părți:
remunerarea lunară fixă și remunerarea variabilă.
Organizarea supravegherii statului asuprea intreprinderilor, păstrarea situației așa cum este la moment (status
quo), adică un sistem descentralizat de exercitare a funcțiilor de fondator, care este deținut de mai multe
ministere și agenții lamoment. Deși, Agenția Proprietății Publice este fondatorul întreprinderilor, aceste drepturi
sunt delegate prin contract ministerelor de ramură și agențiilor, prin urmare sistemul fiind decentralizat. Acest
model va păstra situația de conflict de interes.

Concluzie

Această lucrare a avut tendința de a arăta si demonstra unele tendințe și linii generale privind tematica dată.
Un lucru este cert, în urma citirii acestei lucrări, putem afirma cu certitudne că una dintre prioritățile societății
moderne constă în tendința spre o dezvoltare durabilă atât în plan social, cât și economic. Dezvoltarea durabilă
este posibilă prin păstrarea și utilizarea eficientă a valorilor create de către predecesorii noștri, precum și
satisfacerea necesităților curente astfel încât să nu fie pusă în pericol capacitatea viitoarelor generații de a-și
satisface propriile necesități.
Scopul propus de această lucrare a fost de a aduce la cunoștința populației despre necesitatea cunoașterii
realității sociale și economice în cadrul proprietății publice ,care prognozează satisfacerea nevoilor proprii și
domeniul de desfășurare a unei afaceri.

În cadrul primului capitol, proprietatea publică ocupă un segment important în piața afacerilor, reprezentînd
totodată oformă social-economică de însușire a bunurilor materiale, care exprimă relațiile economice ce apar în
societate. Deasemenea , am relatat despre domeniul public și dreptul de proprietate publică care au un caracter
exclusiv în cadrul domeniului public national.

În cadrul capitolului doi m-am oprit asupra modalităților de afișare a informațiilor statistice referitoare la
întreprinderile de stat în perioada anilor 2009 – 2013. .
Datorită faptului că această lucrare este concentrată asupra eficienței economice , am analizat structura
patrimonicului public în cadrul Agenției Proprietății Publice, avînd în vedere dezvoltarea strategică pentru
ultimii ani.Astfel, am constatat că în anul 2011 în structura proprietății statului , întreprinderile de stat constituie
un procentaj de 66,3%, în comparație cu anul 2012 , unde se înregistrează 66,6 %. .
În anul 2013 s-a înregistrat o diminuare nesemnificativă, în comparație cu anii precedenți, care se datorează în
mare parte sumei uzurii acumulate. Comparativ cu anii 2011 – 2012 , în anul 2013 se inregistrează un numar
mai scăzut al patrimoniului și în concordanță cu aceasta și o diminuare semnificativă a stocurilor de mărfuri și
materiale.

Al treilea capitol l-am structurat, după părerea mea, în evidențierea a cîteva probleme ,urmate de soluțiile lor și
care necesită o soluționare eficientă în cadrul statului. Poate ele nu sunt cele mai sugestive, dar întelegerea si
parcurgerea lor în totalitate sunt esențiale dacă dorim să obținem o audiență maximă în ceea ce privește
dezvoltarea progresivă atît a statului în întregime , cît și a individului în parte.

Cadrul economic se află într-o continuă transformare si metamorfoză, care pe cei mai multi fie îi lasă rece,fie îi
amețește și îi descurajează în încercarea de a întelege mai mult.Astfel sper că prin acestă lucrare am reușit să
demonstrez pe cît este de imoprtantă problema dată, ce impact are ea asupra societății contemporane, iar cel mai
important lucru, cum poate un om de rînd utiliza toate acestea în interesele proprii, iar în mod special în
promovarea sa ca persoană.

Bibliografie
1. Hămuraru M., Ţăruş V., Capsîzu V., „Teorie economică. Microeconomie. Concepte şi aplicaţii. Ediţia a II
revăzută şi completată.” Suport de curs. Chişinău: Editura Centrul Editorial Poligrafic USM, 2011
2. Filip N., Sorocean O., Teoria economică, Chişinău, 2008
3. Zbârciog V., Zbârciog N., Coordonata microeconomică a vieţii umane: probleme, soluţii, Editura Ştiinţa,
Chişinău, 2001
4. Cojuhari A.,Umaneț V.,Bazele teoriei economice.- Chișinău,Universitas ,1993
5. http://www.mf.gov.md
6. http://cnpf.md
7. http://www.cnaa.md
8. http://lex.justice.md
9. http://mec.gov.md
 Cuprins
Introducere…………………………………………………………………..1
Capitolul I
1.1 Conținutul proprietății publice…………………………………………. 2
Capitolul II
2.1 Analiza proprietății publice. Întreprinderea de stat……………………..4
2.1.1 Analiza 2009-2011…………………………………………………….5
2.2.1 Analiza 2012…………………………………………………………..5
3.2.1 Analiza 2013…………………………………………………………..6
Capitolul III
3.1 Evaluarea problemelor identificate……………………………………...7
Concluzie……………………………………………………………………9
Bibliografie…………………………………………………………………10

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

CATEDRA ECONOMIE,MARKETING SI TURISM

POPESCU ADRIANA

PROPRIETATEA PUBLICA SI LOCUL EI IN ECONOMIA MODERNA

Lucrul Individual
 Conducator stiintific:

Bradu Margareta

CHISINAU-2014