Discurs identitar contemporan

Discursul de ȋnvestire a lui Barack Obama, este un exemplu de discurs identitar. A

fost așteptat cu real interes, pentru a se vedea modalitatea în care noua administraţie va
căuta să contracareze efectele crizei economice, dar şi cum se conturează viziunea de
politică externă a echipei Obama. El a afirmat că “schimbarea Americii a sosit”.

Obama și-a ȋnceput discursul de ȋnvestire prin a mulțumi poporului pentru

ȋncrederea pe care i-a acordat-o.A muțumit preşedintelui Bush pentru serviciul în slujba
naţiunii, ca şi pentru generozitatea şi cooperarea pe care a arătat-o de-a lungul perioade
de tranziţie și a făcut referire la cei patruzeci și patru de președinți ai SUA care ȋn același
loc ȋncărcat de istorie au depus jurămȃntul ȋn fața poporului American.

“Patruzeci şi patru de americani au depus până acum jurământul prezidenţial.

Cuvintele au fost rostite în timpuri de prosperitate şi de pace. Totuşi, nu de puţine ori
acest jurământ a fost depus în timp ce se adunau nori şi planau furtuni. În aceste
momente, America a supravieţuit nu numai graţie priceperii sau viziunii celor care au fost
la conducere, dar şi pentru că Noi, Poporul, am rămas credincioşi idealurilor strămoşilor
noştri şi am respectat documentele care au pus baza legală a acestei ţări. Aşa s-a
întâmplat şi aşa trebuie să se întâmple şi cu această generaţie de americani.”

Afirmația de mai sus amintește atȃt de momentele de pace cȃt și de războaiele pe care
le-a purtat statul American dar și crizele economice, la fel ca ȋn momentul ȋn care a fost
rostit discursul. Obama afirmă faptul că America a rezistat datorită celor patruzeci și
patru de predecesori ai săi pentru că au fost pricepuți și au avut viziune, dar și datorită
poporului. Se remarcă folosirea pronumelui personal “NOI” alăturat cuvȃntului popor, el
nu se consider cu nimic mai presus față de oamenii de rȃnd, se identifică cu poporul și se
consider la fel de responsabil ca și restul cetățenilor pentru menținerea Americii ca cea
mai mare putere a lumii. Poporul a rămas credincios stămoșilor și au respectat legile
indifferent de ȋncercările la care a fost supus și așa trebuie și ȋn momentele grele. Isi
dorește să se mențină această continuitate și ȋn această generație .

“Că suntem în mijlocul unei crize este de-acum de la sine înţeles. Naţiunea noastră
este în război, împotriva unei reţele ramificate a violenţei şi urii. Economia noastră este
slăbită rău, consecinţă a lăcomiei şi iresponsabilităţii din partea unora, dar şi din cauza
greşelii noastre colective de a face alegeri dificile şi de a pregăti naţiunea pentru o nouă
epocă.” Reamintește de criza economică care afectează poporul iar acesteia i se alătură
și războiul ȋmpotriva terorismului ȋn care America s-a implicat trimițȃndu-și armata ȋn
Irak și Afganistan. Acest război afectează poporul dar cetățenii ȋși pierd și credibilitatea
asupra sistemului democratic.

Enumerarea problemelor sistemului imobiliar, educațional și de sănătate ține să

evidențieze cȃt de gravă este situația “S-au pierdut case, slujbele se împuţinează, afacerile
sunt zdruncinate. Sistemul nostru de sănătate este prea costisitor, şcolile noastre dau greş
de prea multe ori, iar fiecare zi aduce o dovadă în plus că modul în care folosim energia îi
întăreşte pe adversarii noştri şi ameninţă planeta. Sunt indicii ale crizei şi fac obiectul
datelor şi statisticilor. “

Obama spune cȃt de reale sunt aceste problem ale statului American, cȃt de greu le
va fi să le rezolve și cȃt de mult va dura, ȋnsă asigură cetățenii că vor reuși să le
depășească. Dorește să transmită ȋncredere cetățenilor și să-i ȋncurajeze pentru a putea
pune bazele unui nou ȋnceput și o renaștere a Americii.

“În această zi, ne-am adunat pentru că am ales speranţa în locul fricii, unitatea de
ţeluri în locul conflictului şi discordiei. În această zi, am venit să proclamăm sfârşitul
lamentaţiilor şi al promisiunilor false, al incriminărilor şi al dogmelor învechite care prea
mult au înăbuşit până acum politica noastră. (…)”

Odată cu acest nou ȋnceput, cu această zi poporului American ȋi revine speranța și se

uneste, nu va mai putea fi dezbinat. Adevărul și realitatea vor ieși la iveală iar celor care
strică sistemul politic nu le va mai fi permis. Lucrurile sunte serioase iar lucrurile
copilărești trebuie lăsate la o parte. Obama dorește să reȋnvie spiritul vechii Americi, cea
mai mare putere a lumii, cȃnd SUA ocupa o poziție de frunte pe arena națională, era
considerata simolul economiei libere de piață. El vrea să recȃștige măreția Statelor Unite
ale Americii, precizează că trebuie multă muncă, riscuri asumate. Evocă amintirea
stămoșilor care au “ ȋndurat mușcătura biciului şi au tras brazde în pământul bătătorit.”
Pentru ce au cetățenii de azi, stămoșii au au luptat şi au murit în locuri precum Concord şi
Gettysburg, Normandia şi Khe Sahn. Obama ȋncurajează oamenii ca să continuie munca
ȋncepută de strămoși.

“Rămânem cea mai prosperă, mai puternică naţiune de pe planetă. Muncitorii noştri
nu sunt acum mai puţin productivi decât atunci când a început criza. (… ) De astăzi,
trebuie să ne suflecăm mânecile, să ne scuturăm de praf şi să începem din nou munca de
refacere a Americii, pentru că oriunde privim, este treabă de făcut.” Indiferent de criza
economica, Obama afirmă că Statele Unite ale Americii rămȃne cea mai puternică
națiune. Produce la fel de mult ca ȋnainte de criza economic și pot fi la fel de inventici.
Este decis să ȋnfrunte toate temerile din trecut și să muncească pentru refacerea Americii
pentru că fiecare domeniu are nevoie.

El a continuat prin promisiunea că țara va fi scoasă din criză și chiar mai mult de
atȃt, că va fi mai prosper ca ȋnainte, vor fi construite poduri și drumurile, rețeaua electrică
și digital pentru a ajuta comerțul și unesc diferitele părți ale țării. In privinta sănătătii se
vor face cercetări și se vor reduce costul tratamentelor, se va investi ȋn educație pentru că
ea e viitorul și pentru a face față noii epoci.

Prin folosirea verbelor si a pronumelor la persoana I plural se incearca o anumita

autentificare a presedintelui cu poporul, un semn de a arata faptul ca acesta este unul
dintre ei, ca le intelege problemele si ca este apropiat de popor,lucru promovat si care a
fost unul dintre atuurile lui Obama inca de la ȋnceputurile campaniei sale.
Constient de faptul ca investirea primului presedinte American de culoare la Casa
Alba va fi asteptat cu un real interes de oamenii din intreaga lume , Obama si-a exprimat
si viziunea de politica externa:cooperarea interstatala si ajutorarea statelor aflate in
dificultate prin valorile americane, mai précis toleranta,corectitudine si solidaritate.

Vorbește despre multitudinea de religii din SUA și afirmă că ei formează America,

oameni din toate colțurile lumii și au gustat amărăciunea războiului civil și spune că au
ieșit mai puternici și mai uniți. In opinia lui America trebuie să-şi joace rolul în
deschiderea unei noi ere a păcii.

Obama dorește respect reciroc ȋn relația cu musulmanii . El transmite un mesaj direct

liderilor din lume care încearcă să semene conflict sau să acuze Occidentul pentru
problemele din societatea lor, le spune că vor fi judecați de popor pentru ceea ce
constuiesc și ceea ce realizează, nu pentru ce reușesc să distrugă.

Le vorbește direct și popoarelor sărace cărora le promite ajutor pentru a le face

fermele să ȋnflorească și să prospere, apele curate, hrană pentru trupurile ȋnfometate și
școli pentru mințile dormice de cunoaștere. Iar popoarelor bogate le spune ca trebuie să
nu mai fie indiferente și să facă ceea ce trebuie.

El mulțumește și americanilor care patrulează ȋn deșerturi ȋndepărtate și munți alfați

la mare distanță, pentru că ei sunt paznicii libertății dar au și spiritul datoriei.
 Sunt evidențiate calitătile cetătenilor americani care găzduiesc oamenii fără casă,
apreciază prietenia și ajută. Ei muncesc cinstit şi nu se feresc de munca grea, au curaj şi
corectitudine, toleranţă şi curiozitate, loialitate şi patriotism “ toate aceste lucruri sunt
vechi. Dar adevărate.”

In concluzie el a amintit cuvintele spus de părintele Americii: "Să fie spus generaţiilor
viitoare (...) că în mijlocul iernii, când nimic nu ar putea supravieţui în afară de speranţă
şi virtute (...), oraşul şi ţara, alarmate de un pericol comun, s-au ridicat să-l înfrunte". In
final el ȋndeamnă poporul să confrunte pericolele commune pentru ca generațiile viitoare
să fie mȃndre.
Discurs de ȋnvestire- Barack Obama,2008

"Dragi compatrioţi,

Vin azi aici în faţa dumneavoastră cu respectul pe care mi-l dă sarcina (încredinţată),
recunoscător pentru încrederea cu care m-aţi învestit, gândindu-mă la sacrificiile strămoşilor
noştri. Îi mulţumesc preşedintelui Bush pentru serviciul în slujba naţiunii noastre, ca şi pentru
generozitatea şi cooperarea pe care a arătat-o de-a lungul acestei perioade de tranziţie.

Patruzeci şi patru de americani au depus până acum jurământul prezidenţial. Cuvintele au fost
rostite în timpuri de prosperitate şi de pace. Totuşi, nu de puţine ori acest jurământ a fost depus
în timp ce se adunau nori şi planau furtuni. În aceste momente, America a supravieţuit nu numai
graţie priceperii sau viziunii celor care au fost la conducere, dar şi pentru că Noi, Poporul, am
rămas credincioşi idealurilor strămoşilor noştri şi am respectat documentele care au pus baza
legală a acestei ţări. Aşa s-a întâmplat şi aşa trebuie să se întâmple şi cu această generaţie de
americani.

Că suntem în mijlocul unei crize este de-acum de la sine înţeles. Naţiunea noastră este în război,
împotriva unei reţele ramificate a violenţei şi urii. Economia noastră este slăbită rău, consecinţă a
lăcomiei şi iresponsabilităţii din partea unora, dar şi din cauza greşelii noastre colective de a face
alegeri dificile şi de a pregăti naţiunea pentru o nouă epocă. S-au pierdut case, slujbele se
împuţinează, afacerile sunt zdruncinate. Sistemul nostru de sănătate este prea costisitor, şcolile
noastre dau greş de prea multe ori, iar fiecare zi aduce o dovadă în plus că modul în care folosim
energia îi întăreşte pe adversarii noştri şi ameninţă planeta. Sunt indicii ale crizei şi fac obiectul
datelor şi statisticilor.

Mai puţin măsurabil, dar nu mai puţin profundă este subminarea încrederii în ţara noastră - o
teamă persistentă că declinul Americii este inevitabil şi că următoarea generaţie trebuie să-şi
coboare idealurile. Astăzi, eu vă spun că provocările cărora trebuie să le facem faţă sunt reale.
Sunt serioase şi sunt multe. Nu vor fi uşor de depăşit şi nici nu ne va lua puţin de timp. Dar să ştii
un lucru, America: aceste provocări vor fi îndepărtate.

În această zi, ne-am adunat pentru că am ales speranţa în locul fricii, unitatea de ţeluri în locul
conflictului şi discordiei. În această zi, am venit să proclamăm sfârşitul lamentaţiilor şi al
promisiunilor false, al incriminărilor şi al dogmelor învechite care prea mult au înăbuşit până
acum politica noastră. Rămânem o naţiune tânără, însă, după cum spune Scriptura, a venit timpul
să lăsăm deoparte lucrurile copilăreşti. A venit timpul să ne reafirmăm spiritul nostru rezistent, să
ne alegem o istorie mai bună, să ducem mai departe acel dar preţios, acea idee nobilă care s-a
perpetuat din generaţie în generaţie: promisiunea sacră că toţi sunt egali, toţi sunt liberi şi toţi
merită o şansă de a-şi căuta fericirea deplină.

Reafirmând măreţia naţiunii noastre înţelegem că măreţia nu este niciodată un dat. Trebuie să fie
câştigată. Drumul nostru nu a fost niciodată unul al scurtăturilor sau unul în care ne-am mulţumit
cu puţin. Nu a fost unul pentru cei cu inima slabă, pentru cei care preferă distracţia în locul
muncii sau care caută numai plăcerile bogăţiei şi ale celebrităţii. A fost mai degrabă drumul celor
care şi-au asumat riscuri, drumul întreprinzătorilor, al celor care fac lucruri - unii celebri, dar cel
mai adesea bărbaţi şi femei care au muncit fără a fi cunoscuţi, care ne-au purtat spre culmile
prosperităţii şi puterii. Pentru noi, ei şi-au împachetat cele câteva lucruri şi din lumea largă au
traversat oceanul în căutarea unei vieţi noi. Pentru noi, ei au trudit şi au pus bazele Occidentului,
au îndurat muşcătura biciului şi au tras brazde în pământul bătătorit.

Pentru noi, ei au luptat şi au murit în locuri precum Concord şi Gettysburg, Normandia şi Khe
Sahn. Din nou, aceşti bărbaţi şi femei au luptat şi s-au sacrificat şi au muncit până când mâinile
lor erau carne vie pentru ca noi să putem avea o viaţă mai bună. Ei au văzut America ca fiind mai
mare decât suma ambiţiilor noastre individuale, mai mare decît toate diferenţele legate de
naştere, avere sau apartenenţă. Aceasta este călătoria pe care o continuăm astăzi.

Rămânem cea mai prosperă, mai puternică naţiune de pe planetă. Muncitorii noştri nu sunt acum
mai puţin productivi decât atunci când a început criza. Minţile noastre nu sunt mai puţin
inventive, bunurile şi serviciile noastre nu sunt mai puţin necesare decât săpămâna trecută sau
luna trecută sau anul trecut. Capacitatea noastră rămâne aceeaşi. Însă timpul de a ne menţine
direcţia, de a proteja interese meschine şi de a amâna decizii neplăcute a trecut. De astăzi, trebuie
să ne suflecăm mânecile, să ne scuturăm de praf şi să începem din nou munca de refacere a
Americii, pentru că oriunde privim, este treabă de făcut.

Starea economiei cere acţiune îndrăzneaţă şi decisivă şi vom acţiona - nu numai pentru a crea noi
locuri de muncă, ci şi pentru a pune bazele pentru creştere. Vom construi drumurile şi podurile,
reţeaua electrică şi liniile digitale care ne hrănesc comerţul şi ne unesc. Vom reda ştiinţei locul
său meritat şi vom recurge la minunile tehnologiei pentru a spori calitatea sistemului de îngrijire
a sănătăţii şi pentru a-i reduce costurile. Vom exploata puterea soarelui şi a vântului şi a solului
pentru a ne alimenta maşinile şi pentru a face să funcţioneze fabricile. Şi ne vom transforma
şcolile şi colegiile şi universităţile pentru a face face faţă cerinţelor unei noi epoci. Toate acestea
le putem face. Şi toate acestea le vom face.

Acum, sunt unii care pun la îndoială amploarea ambiţiilor noastre - care sugerează că sistemul
nostru nu poate tolera prea multe planuri mari. Memoria îi trădează. Ei au uitat ce a făcut deja
această ţară, ce pot realiza bărbaţii şi femeile liberi, când imaginaţia se alătură ţelului comun, iar
nevoia se alătură curajului. Ceea ce cinicii nu reuşesc să înţeleagă este că pămîntul s-a
cutremurat sub ei - că argumentele politice sterile care ne-au consumat atâta vreme nu mai sunt
valabile. Întrebarea pe care o punem astăzi este nu dacă guvernul nostru este prea mare sau prea
mic, ci dacă funcţionează - dacă poate ajuta familiile să-şi găsească locuri de muncă pentru un
salariu decent, îngrijirea medicală pe care să şi-o permită, o pensie demnă. Unde răspunsul este
da, intenţionăm să mergem înainte. Unde răspunsul este nu, se vor încheia programe. Iar cei
dintre noi care gestionează dolarii populaţiei vor fi traşi la răspundere - să-i cheltuiască înţelept,
să schimbe proastele obiceiuri şi să facă afacerile la lumina zilei - pentru că numai atunci vom
putea recupera încrederea vitală dintre popor şi guvernul său.

Înaintea noastră nu se află nici întrebarea dacă piaţa este o forţă pentru bine sau rău. Puterea ei de
a genera şi a propaga libertate este de neegalat, dar această criză ne-a reamintit că, fără un ochi
grijuliu, piaţa poate ieşi de sub control şi că o naţiune nu poate prospera pentru multă vreme
atunci când îi favorizează pe cei mai prosperi. Succesul economiei noastre a depins mereu nu
numai de mărimea PIB-ului, ci şi de exportarea prosperităţii, de abilitatea noastră de a extinde
oportunitatea către fiecare inimă doritoare - nu din caritate, ci şi pentru că aceasta este cea mai
sigură cale spre binele nostru comun.

În ceea ce priveşte apărarea comună, respingem falsa alegere între siguranţa noastră şi idealurile
noastre. Părinţii fondatori, confruntaţi cu pericole pe care cu greu ni le putem imagina, au
întocmit o cartă pentru a asigura domina legii şi drepturile fiecăruia, o cartă transmisă de sângele
a generaţii. Aceste idealuri încă luminează lumea şi nu vom renunţa la ele doar pentru a scăpa
mai repede. Către toate popoarele şi guvernele care ne urmăresc astăzi, din cele mai mari capitale
până la micul sat în care s-a născut tatăl meu: să ştiţi că America este un prieten al fiecărei
naţiuni, al fiecărui bărbat, femeie şi copil care doreşte un viitor al păcii şi demnităţii şi suntem
gata să conducem din nou.

Să ne amintim de generaţiile care s-au confruntat cu fascismul şi comunismul, nu numai cu

rachete şi tancuri, ci şi prin alianţe ferme şi cu convingerile lor de nezdruncinat. Ele au înţeles că
numai puterea militară nu ne poate apăra, nu ne poate permite să facem ce vrem. Ele au ştiut că
puterea noastră creşte prin folosirea ei cu prudenţă. Securitatea noastră vine din justeţea cauzei
noastre, din forţa exemplului nostru, din calităţi ca modestia. Suntem păstrătorii acestei
moşteniri. Ghidaţi de aceste principii încă o dată, ne putem confrunta cu noile ameninţări, care
cer un efort şi mai mare, o cooperare mai mare şi o înţelegere mai mare între naţiuni.

Vom începe să lăsăm, cu responsabilitate, Irakul poporului său şi să acţionăm pentru o pace cu
greu câştigată în Afganistan. Cu prietenii noştri vechi, dar şi cu foştii inamici vom acţiona fără
oprire pentru diminuarea ameninţării nucleare şi îndepărtarea spectrului încălzirii climatice.

Nu ne vom cere scuze pentru modul nostru de viaţă, nu vom ezita în apărarea sa, iar pentru cei
care caută să-şi atingă scopurile inducând teroare şi măcelărind nevinovaţi, vă spunem că spiritul
nostru este puternic şi nu poate fi înfrânt. Vă vom învinge!Pentru că noi ştim că moştenirea
noastră este o forţă, nu o slăbiciune.

Suntem o naţiune de creştini şi musulmani, evrei şi hinduşi - şi atei. Suntem modelaţi de fiecare
limbă şi cultură, provenim din toate colţurile acestui pământ şi pentru că am gustat amărăciunea
războiului civil şi a segregării şi am ieşit din acest capitol întunecat mai puternici şi mai uniţi, nu
putem să nu sperăm că vechile duşmănii vor trece într-o zi, că liniile de demarcaţie vor dispărea,
că în timp ce lumea devine mai mică, umanitatea noastră trebuie să se dezvăluie, iar America
trebuie să-şi joace rolul în deschiderea unei noi ere a păcii.
Către lumea musulmană, căutăm o nouă abordare, bazată pe interesul şi respectul reciproc.
Liderilor din lume care încearcă să semene conflict sau să acuze Occidentul pentru problemele
din societatea lor le spunem: să ştiţi că poporul vostru vă va judeca în baza a ceea ce sunteţi
capabili să construiţi, nu în baza a ceea ce distrugeţi.

Celor care se agaţă de putere prin corupţie şi înşelăciune, să ştiţi că nu mergeţi în sensul istoriei,
dar să ştiţi că vă vom întinde o mână, dacă sunteţi dispuşi să renunţaţi la acapararea puterii.

Naţiunilor sărace, vă promitem să fim alături de voi pentru a vă face fermele să înflorească şi
pentru a avea ape mai curate, vă vom hrăni trupurile înfometate şi minţile dornice de cunoaştere.

Iar celor care, ca noi, se bucură de o relativă bogăţie, le spunem că nu ne mai putem permite să
fim indiferenţi la suferinţa din afara graniţelor noastre, nici nu mai putem consuma resursele
lumii fără respect faţă de efecte. Pentru că lumea s-a schimbat, trebuie să ne schimbăm odată cu
ea.

În timp ce privim spre calea care se deschide în faţa noastră, ne amintim cu respect de acei bravi
americani care, chiar în acest moment, patrulează în deşerturi îndepărtate şi în munţi aflaţi la
mare distanţă. Ei au ceva să ne transmită azi, la fel cum eroii înmormântaţi la Arlington ne
şoptesc de ani de zile. Îi onorăm nu numai pentru că sunt paznicii libertăţii noastre, ci pentru că
întrupează spiritul datoriei: voinţa de a găsi un înţeles în ceva mai mare decât ei înşişi. Şi totuşi,
în acest moment - unul care va defini o generaţie - exact acest spirit trebuie să se afle în noi toţi.
Pentru că oricât de mult poate şi trebuie să facă Guvernul, este vorba în ultimă instanţă de
credinţa şi perseverenţa poporului american.

Această amabilitate de a găzdui un străin când se rup diguri şi altruismul muncitorilor care şi-ar
reduce orele de lucru decât să-şi vadă un prieten pierzându-şi locul de muncă sunt cele care ne
ajută să trecem de momentele cele mai întunecate. Curajul pompierului de a urca o scară
cuprinsă de flăcări şi voinţa părintelui de a-şi hrăni copilul sunt cele care în cele din urmă ne
decid soarta. Dar acele valori de care depinde succesul nostru - muncă cinstită şi grea, curaj şi
corectitudine, toleranţă şi curiozitate, loialitate şi patriotism - toate aceste lucruri sunt vechi. Dar
adevărate.

Ele au reprezentat forţa tăcută a progresului de-a lungul istoriei. Ce ni se cere este un răspuns la
aceste adevăruri. Ce ni se cere acum este o nouă eră a responsabilităţii, o recunoaştere din partea
fiecărui american că avem o datorie faţă de noi, faţă de naţiune şi faţă de lume, datorii pe care nu
le acceptăm nemulţumiţi, ci cu bucurie, fermi, în ideea că nu este nimic mai satisfăcător pentru
spirit, mai definitoriu pentru caracterul nostru decât să dăm tot ce avem pentru a îndeplini o
datorie dificilă. Acesta este preţul şi promisiunea pe care o presupune statutul de cetăţean.
Aceasta este sursa încrederii noastre - să ştim că Dumnezeu ne cheamă să modelăm un destin
incert.
Acesta este înţelesul libertăţii noastre şi crezul nostru - pentru care bărbaţi şi femei de orice rasă
şi credinţă pot sărbători împreună pe această magnifică esplanadă, pentru care un bărbat al cărui
tată nu ar fi fost servit într-un restaurant în urmă cu 60 de ani se poate afla astăzi în faţa voastră
pentru a depune cel mai sacru jurământ. Deci haideţi să marcăm această zi cu amintirea a ceea ce
suntem şi a cât de departe am ajuns.

În anul în care s-a născut America, în cele mai friguroase luni, un mic grup de patrioţi îşi făceau
tabăra pe malul unui râu îngheţat. Capitala era abandonată. Duşmanul avansa. Zăpada era pătată
cu sânge. Într-un moment în care rezultatul revoluţiei noastre era mai mult ca oricând sub semnul
întrebării, părintele naţiunii noastre a ordonat ca următoarele cuvinte să fie transmise oamenilor:
"Să fie spus generaţiilor viitoare (...) că în mijlocul iernii, când nimic nu ar putea supravieţui în
afară de speranţă şi virtute (...), oraşul şi ţara, alarmate de un pericol comun, s-au ridicat să-l
înfrunte".

America!

Confruntaţi cu pericolele comune, în această iarnă a încercării noastre, să ne amintim de aceste

cuvinte eterne. Cu speranţă şi virtute, haideţi să înfruntăm din nou curentul rece şi furtunile care
vor veni. Să le spunem copiilor copiilor noştri că atunci când am fost puşi la încercare, am
refuzat să punem capăt acestei călătorii, că nu am întors spatele şi nu am ezitat; iar cu ochii fixaţi
pe orizont şi cu binecuvântarea lui Dumnezeu asupra noastră, am adus marele dar al libertăţii şi
l-am transmis în siguranţă generaţiilor viitoare".
DISCURS IDENTITAR
CONTEMPORAN