CONTESTAŢIA ÎN ANULARE

Contestaţia în anulare
Noţiune

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare,

comună şi, de principiu, nesuspensivă de executare.
Conform vechiului cod civil în literatura de specialitate contestaţia în
anulare a fost definită ca acea „cale extraordinară de atac, de retractare şi
nesuspensivă de executare care se poate exercita numai împotriva
hotărârilor irevocabile, pentru motivele expres prevăzute de lege”.1
Acest mijloc procedural fost consacrat pe cale jurisprudenţială, printr-
o interpretare a fostului art. 735 C. pr. civ., care reglementa problema
nulităţii actelor de procedură. Penru prima dată contestaţia în anulare a fost
reglementată cu prilejul modificării Codului de procedură civilă prin Legea
nr. 18/1948. Înainte de modificarea Codului de procedură civilă, ca urmare a
reformei din anul 1948, art. 735statornicea cazurile şi condiţiile de declarare
a nulităţii actelor de procedură.2
Contestaţia în anulare şi-a dovedit utilitatea sa practică în pofida
condiţiilor restrictive în care ea poate fi exercitată. Ea oferă părţilor un
mijloc procedural eficient pentru a obţine o nouă judecată în cazul săvârşirii
unor importante neregularităţi procedurale, de natură a nesocoti principiul
dreptului la apărare sau alcontradictorialităţii.3

Subiecţii contestaţiei în anulare

1
A. Tabacu- Drept procesual civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008, pg. 333
2
I. Leş- Tratat de drept procesual civil, Ed. All Beck, Bucureşti, 2001, pg. 608
3
I. Leş- Tratat de drept procesual civil, Ed. All Beck, Bucureşti, 2001, pg. 608
 Potrivit art. 458 din C. pr. civ. căile de atac pot fi exercitate numai de
părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care,
potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane.
Indiferent de forma sa (obişnuită ori specială), contestaţia poate fi
exercitată exclusiv de către persoanele care au participat la judecată sau de
succesorii lor procesuali, ori de catre procuror, în temeiulşi condiţiile art. 92
din NCPC4.
În ceea ce priveşte justificarea unui interes, doctrina este unanimă că
aceasta condiţionează accesul la calea de atac. De pildă, contestatorului i se
va respinge contestaţia ca lipsită de interes în ipoteza în care soluţia atacată
îi este favorabilă.5
S-a reţinut că termenul de “parte” desemnează persoana care a
dobândit efectiv calitatea de parte în proces, în sfera acestuia neînscriindu-se
cel care doar tinde să o dobândească, spre exemplu, titularul unei cereri de
intervenţie principală, ce a fost respinsă în principiu.6

Formele contestaţiei în anulare

1.Contestaţia în anulare obişnuită (de drept comun)

Conform art. 503 alin. 1 din C. pr. civ. hotărârile definitive pot fi
atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat
şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
Obiectul contestaţiei în anulare îl reprezintă hotărârile definitive.
Hotărârile definitive, conform art. 634 alin 1 din C. pr. civ. sunt:
- Hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului;
- Hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu
recurs;
- Hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel;
- Hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele
neatacate cu recurs;
- Hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat
fondul pricinii;
- Orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu
recurs.
Aceste hotărâri devin definitive la data expirării termenului de
exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării.
4
S. Spinei-Reglementarea căilor de atac în dreptul procesual civil, ed. Universul Juridic, 2013, pg. 141
5
A. Tabacu-Contestaţia în anulare şi revizuirea, ed. Universul Juridic,Bucureşti, 2013, pg. 40
6
A. Tabacu-Contestaţia în anulare şi revizuirea, ed. Universul Juridic,Bucureşti, 2013, pg. 35

2
 Contestaţia în anulare obişnuită poate viza orice hotărâre definitivă,
neavând importanţă instanţa care a pronunţat-o şi nici dacă a condus sau nu
la rezolvarea fondului cauzei.7 Aceasta poate fi exercitată numai dacă sunt
îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute în art. 503 alin.1 din C. pr.
civ. respectiv:
- la termenul la care a avut loc judecata contestatorul nu a fost legal
citat şi
- la termenul la care a avut loc judecata contestatorul nu a fost
prezent.
Nu poate fi reţinut acest motiv de contestaţie dacă partea nu a fost
legal citată pentru unul sau mai multe termene anterioare dezbaterilor, deşi a
fost prezentă la termenul caând a avut loc judecata, întrucât, pentru oricare
alt termen de judecată anterior celui la care s-au închis dezbaterile şi s-au
pus concluzii pe fond, partea lezată putea invoca nulitatea în condiţiile art.
178 alin. 2 C. pr. civ..8
Prin invocarea dispoziţiilor art. 144 alin. 2 NCPC s-a reţinut că
inclusivhotărârea de soluţionare a unei cereri de strămutare poate constitui,
în sistemul noului cod de procedură civilă, obiect al contestaţiei în anulare
obişnuite.9

Condiţii de admisibilitate

Contestaţia în anulare obişnuită are un caracter subsidiar, nefiind

deschisă cât timp motivul necitării putea fi invocat ca motiv de apel sau de
recurs şi nici în ipoteza în care, deşi a fost invocat ca motiv de recurs, acesta
a fost respins.10
Cu toate acestea art. 504 alin. 2 C. pr. civ. stabileşte 2 cazuri în care
contestaţia poate fi primită:
- în cazul în care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar
instanţa l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt
incompatibile cu recursul;
- dacă recursul, fără vina părţii, a fost respins fără a fi cercetat în
fond.
De asemenea în art. 504 alin. 3 din C. pr. civ. se stabileşte că o
hotărâre împotriva căreia s-a exercitat contestaţia în anulare nu mai poate fi

7
V.M. Ciobanu, T.C.Briciu, C. C. Dinu-Drept procesual civil. Drept execuţional civil. Arbitraj. Drept
notarial, ed. Naţional, 2013, pg. 394
8
G. Răducan, M. Dinu- Fişe de procedură civilă, ed. Hamangiu, Bucureşti, 2014, pg. 289
9
S. Spinei-Reglementarea căilor de atac în dreptul procesual civil, ed. Universul Juridic, 2013, pg. 142
10
G. Răducan, M. Dinu- Fişe de procedură civilă, ed. Hamangiu, Bucureşti, 2014, pg. 289

3
atacată de aceeaşi parte cu o nouă contestaţie în anulare, chiar dacă se invocă
alte motive.
Prevederea descrie situaţia în care aceeaşi parte invocă motive diferite
pentru a încerca introducerea unei noi contestaţii, ceea ce nuexclude
posibilitatea unei alte părţi în proces de a formula o nouă contestaţie ( atâta
vreme cât se mai afla înăuntrul termenului procedural prescris).11

2.Contestaţia în anulare specială

Contestaţia în anulare specială se exercită potrivit art. 503 alin. 2 şi 3

din C. pr. civ. împtriva:
- hotărârilor instanţelor de recurs (art. 503 alin. 2 din C. pr. civ.);
- hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate
cu recurs ( art. 503 alin. 3 din C. pr. civ.).
Astfel potrivit art. 503 alin. 2 din C. pr. civ. contestaţia în anulare
specială se exercită pentru următoarele motive:
A) hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă
necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la
alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia
corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronuţe asupra
acesteia.
Acest motiv vizează două ipoteze:12
1. necompetenţa absolută a instanţei de recurs;
Pe calea contestaţiei în anulare speciale, va fi posibilă invocarea
motivului privind necompeteanţa absolută a instanţei de recurs sau, după
caz, a instanţei de apel ( numai când ne aflăm într-o materie în care hotărârea
din apel este definitivă, nefiind recunoscută calea recursului) sub condiţia ca
excepţia de necompetenţă să fi fost invocată în termen în faţa instanţei a
cărei decizie se atacă cu contestaţia în anulare.
Având în vedere dispoziţiile art. 130 alin. 2 NCPC, potrivit cărora
necompetenţa materială sau necompetenţa teritorială exclusivă trebuie
invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa
primei instanţe, dacă excepţia nu s-a invocat în termen, atunci ea s-a
acoperit, nemaiputând fi reiterată ulterior, deoarece părţile sunt decăzute din
dreptul de a o mai invoca- nu se poate invoca în faţa instanţei de recurs
faptul că este necompetentă, cât timp necompetentă a fost instanţa de fond,
deşi, cu atât mai mult, nu s-ar putea invoca prin contestaţia în anulare.
11
G. Boroi, O. Spineanu-Matei şi alţii.-Noul cod de procedură civilă- comentariu pe articole, ed.
Hamengiu, Bucureşti, 2013, vol. I, pg. 967-968
12
G. Răducan, M. Dinu- Fişe de procedură civilă, ed. Hamangiu, Bucureşti, 2014, pg. 290

4
 2. greşita alcătuire a instanţei (compunere şi constituire)
Prin normele privind „alcătuirea instanţei” se înţeleg normele de
organizare judecătorească (e vizată incidenţa excepţiilor privind greşita
compunere/constituire a instanţei, motivele de incompatibilitate absolută,
nerespectarea regulilor repartizării aleatorii a dosarelor).
Obiect al contestaţiei în anulare ar putea face decât hotărârile date cu
respectarea normelor de ordine publică privind alcătuirea instanţei, iar nu şi
a celor relative, fiind exclusă deci invocarea normelor de incompatibilitate
de la art. 42 NCPC.

B) Dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

Contestaţia în anulare în acest caz este admisibilă doar atunci când
eroarea materială există faţă de ceea ce era sau trebuia să fie la dosarul
cauzei.

C) Instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte,

a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate
de recurent în termen;
Având în vedere art. 503 alin. 3 din C. pr. civ. acest motiv de
contestaţie în anulare specială priveşte exclusiv hotărârile instanţelor de
recurs.
Nu este admisibilă contestaţia în anulare atunci când contestatorul
invocă faptul că:13
- analizând recursul, instanţa nu a răspuns la toate argumentele
formulate de acesta în susţinerea unui alt motiv de casare;
- instanţa a invocat din oficiu un motiv de casare de ordine publică,
pe care apoi a uitat să-l analizeze, nici dacă, ulterior termenului de
motivare, recurentul a invocat un motiv de casare de ordine publică
pe care instanţa de recurs nu l-a luat în considerare.

D) Instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre

recursurile declarate în cauză;
Acest motiv vizează ipoteza în care în cauză s-au declarat mai multe
recursuri, iar instanţa a omis să se pronunţe asupra unuia dintre acestea.14

Instanţa competentă şi termenul de exercitare

13
G. Răducan, M. Dinu- Fişe de procedură civilă, ed. Hamangiu, Bucureşti, 2014, pg. 291
14
G. Răducan, M. Dinu- Fişe de procedură civilă, ed. Hamangiu, Bucureşti, 2014, pg. 291

5
 Instanţa competentă să soluţioneze contestaţia în anulare este instanţa
a cărei hotărâre se atacă.
Această regulă este determinată de însăşi natura contestaţiei de a
constitui o cale extraordinară de retractare, iar nu de reformare. Prin
intermediul contestaţiei nu se realizează un control judiciar obişnuit, astfel
că, în toate cazurile, competenţa aparţine instanţei care a pronunţat
hotărârea, iar nu unei instanţe superioare.15
Ca element de noutate legiuitorul reglementează expres că în cazul în
care se invocă motive care atrag competenţe diferite, nu operează prorogarea
de competenţă.
Termenul de exercitare a contestaţiei în anulare este de 15 zile de la
comunicarea hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a
rămas definitivă.
Contestaţia în anulare trebuie motivată în termenul legal de 15 zile de
la data comunicării hotărârii, sub sancţiunea nulităţii acesteia.
S-a reţinut că NCPC aduce elemente de noutate în materia
incompatibilităţii, astfel încât, potrivit art. 41 NCPC, judecătorul care a
pronuţat o hotărâre (interlocutorie ori prin care a fost soluţionată cauza) nu
poate judeca aceeaşi pricină nici în contestaţie în anulare sau în revizuire.16

Procedura de judecată

Soluţionarea contestaţiei în anulare se realizează de urgenţă şi cu

precădere, potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu
hotărârea atacată.
Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile
înaintea primului termen de judecată, contestatorul urmând a lua cunoştinţă
de conţinutul acesteia din dosarul cauzei.
Dacă motivul de contestaţie este întemeiat, instanţa poate lua una
dintre urmatoarele soluţii:
- va pronunţa o singură hotărâre prin care fie va anula hotărârea
atacată şi va soluţiona cauza;
- dacă soluţionarea cauzei la acelaşi termen nu este posibilă, instanţa
va pronunţa o hotărâre de anulare a hotărârii atacate şi va fixa
termen în vederea soluţionării cauzei printr-o nouă hotărâre,
situaţie în care hotărârea de anulare nu poate fi atacată separat ( ci

15
I. Leş- Tratat de drept procesual civil, Ed. All Beck, Bucureşti, 2001, pg. 620
16
S. Spinei-Reglementarea căilor de atac în dreptul procesual civil, ed. Universul Juridic, 2013, pg. 154

6
 numai împreună cu hotărârea de soluţionare a cauzei). În această
ipoteză, vor exista două hotărâri17:
1- una intermediară de anulare a sentinţei sau deciziei atacate,
care nu poate fi atacată separat;
2- hotărârea asupra recursului sau apelului.
Ultima prevedere a fost primită ca binevenită, arătându-se că sub
orânduirea C. pr. civ. 1865 doctrina exprima opinii diferite, privind opţiunile
de soluţionare a situţiei: fie prin dispunerea admiterii contestaţiei printr-o
încheiere interlocutorie, fie -într-o altă opinie- printr-o hotărâre de admitere
în principiu, ce trebuia să rămână irevocabilă, ca o precondiţie a judecării
fondului. Din economia textului rezultă în mod univoc faptul că anularea
hotărârii atacate se produce prin efectul unei hotărâri iar nu al unei
încheieri.18
Hotărârea dată în contestaţia în anulare este supusă aceloraşi căi de
atac ca şi hotărârea atacată.

Suspendarea executării

Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere,

sub condiţia dării unei cauţiuni. În această situaţie, se aplică prin analogie
dispoziţiile art. 484 din C. pr. civ., privind suspendarea executării hotărârilor
atacate cu recurs.
Determinarea cuantumului cauţiunii se face potrivit textului art. 718
alin 2 şi 3 NCPC. Dovada constituirii cauţiunii se depune odată cu cererea
de suspendare, iar nedepunerea acesteia este sancţionată cu respingerea ca
inadmisibilă a cererii de suspendare, argumentat prin aceea că plata cauţiunii
constituie o condiţie primară a cererii.19

17
G. Răducan, M. Dinu- Fişe de procedură civilă, ed. Hamangiu, Bucureşti, 2014, pg. 292-293
18
S. Spinei-Reglementarea căilor de atac în dreptul procesual civil, ed. Universul Juridic, 2013, pg. 157-
158
19
M.C. Mocanu- Căile de atac de retractare în procesul civil, ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, pg.
143

7
BIBLIOGRAFIE

1. Codul de procedură civilă

2. A. Tabacu - Drept procesual civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,
2008
3. I. Leş - Tratat de drept procesual civil, Ed. All Beck, Bucureşti,
2001
4. S. Spinei - Reglementarea căilor de atac în dreptul procesual civil,
ed. Universul Juridic, 2013
5. A. Tabacu - Contestaţia în anulare şi revizuirea, ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2013
6. V.M. Ciobanu, T.C.Briciu, C. C. Dinu - Drept procesual civil.
Drept execuţional civil. Arbitraj. Drept notarial, ed. Naţional, 2013
7. G. Răducan, M. Dinu - Fişe de procedură civilă, ed. Hamangiu,
Bucureşti, 2014
8. G. Boroi, O. Spineanu-Matei şi alţii- Noul cod de procedură civilă-
comentariu pe articole, ed. Hamengiu, Bucureşti, 2013, vol. I
9. M.C. Mocanu - Căile de atac de retractare în procesul civil, ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2014