MANAGEMENTUL

INVESTIȚIEI

NOȚIUNI GENERALE PRIVIND INVESTIȚIILE

 Scopul cursului
- înțelegerea unor noțiuni generale despre investiții

OBIECTIVE:

- Delimitarea conceptului de investiții sub patru aspecte:

economic, contabil, financiar, juridic
- Importanța deciziei de investiție
- Tipologia investițiilor
- Identificarea caracteristicilor investițiilor
PENTRU EXAMEN:

Subiect 1: Conceptul de investiții (2 p)

- Definirea investițiilor (0,50)
- Dimensiunea contabilă (0,25)
- Dimensiunea economică (0,25)
- Dimensiunea financiară (0,25)
- Dimensiunea juridică (0,25)
- Rolul investițiilor în plan social și la nivel macroeconomic
(0,50)
 1.1 CONCEPTUL DE INVESTIȚIE

Ce este investiția?
- consum de resurse de natură diversă sau o cheltuială

- schimbarea unei satisfacţii imediate şi sigure, la care se

renunţă, în schimbul unei speranţe viitoare ce s-ar
obţine şi al cărei suport sunt tocmai bunurile investite

o cheltuială incertă viitor incert

 Dimensiunea contabilă
- este cea mai restrictivă, și reduce investiţia la noţiunea de
imobilizare.
- toate bunurile mobile si imobile, corporale sau necorporale,
achiziţionate sau create în întreprindere destinate a rămâne
constant sub aceiaşi formă
- condiţii restrictive de încadrare a cheltuielilor în categoria
investiţii: proprietatea şi decalajul între achiziţie şi consumul
bunurilor achiziţionate. Astfel, pentru ca o cheltuială cu
achiziţionarea sau producerea unui bun sau serviciu să fie
considerată investiţie, trebuie ca acestea să intre, din punct de
vedere juridic, în proprietatea agentului economic, iar consumul
lor să se facă pe o perioadă mai lungă de timp, care depăşeşte
un exerciţiu financiar.
 Dimensiunea economică
Investiția - toate consumurile de resurse care se fac în prezent
în speranţa obţinerii în viitor, a unor efecte economice
(venituri, încasări) eşalonate în timp şi care, în sumă totală sunt
superioare cheltuielilor iniţiale de resurse

Consum prezent de resurse

Obțineri de venituri, încasări în

viitor superioare cheltuielilor
inițiale
In aceasta accepţiune se consideră investiţie:

- cumpărarea de echipamente de lucru şi alte bunuri care, iniţial

constituie ieşiri de trezorerie dar care au ca urmare încasări
suplimentare, economii de costuri etc., eşalonate pe o durata mai
lunga de timp care, în sumă totală trebuie să asigure:
• refacerea capacităţii de autofinanţare a firmei, rambursarea
eventualelor datorii contractate cu ocazia implementării proiectului,
• crearea unui surplus de venituri care să asigure îmbunătăţirea
situaţiei economico - financiare viitoare a firmei.
- alte cheltuieli decât cele referitoare la cumpărarea de bunuri şi
echipamente cum ar fi:
• cheltuieli pentru publicitatea de marcă;
• costul programelor de punere la punct a unor noutăţi în domeniul
tehnologic organizatoric,al resurselor de munca etc;
• costul acţiunilor de punere la punct a unor produse materiale noi;
• cheltuielile cu programele de cercetare – dezvoltare.
 Dimensiunea financiară

- cea mai cuprinzătoare - investiţii -”toate cheltuielile de resurse

care generează venituri şi\sau economii pe o lungă perioada de
timp în viitor şi in consecința şi amortizarea (rambursarea) lor
se face pe mai mulţi ani.”

Investiții – dimensiunea financiara

- toate elementele de imobilizări

- toate cheltuielile
 Dimensiunea juridică

- cuprinsă în acordurile bilaterale internaţionale - “activele

investite de către investitorii unei părţi contractante pe
teritoriul celeilalte părţi contractante în conformitate cu
legile şi reglementările aplicabile pe teritoriul ultimei”
Investiţia cuprinde:
- bunuri mobile şi imobile şi alte drepturi reale: servituţi,
sechestre, ipoteci, gajuri etc;
- acţiuni,părţi sociale,orice alt fel de participare la societăţi;
- drepturi de creanţă sau orice alte drepturi de aceiaşi valoare
economică;
- drepturi de proprietate intelectuală: drepturi de autor, brevete, know-
how, desene şi modele industriale, mărci de comerţ sau de serviciu,
alte drepturi similare recunoscute reciproc de către părţi;
- concesiuni de prospectare, extracţie şi exploatare a resurselor
naturale.
INVESTIȚIA - orice cheltuiala de resurse făcută în
vederea creării premiselor necesare obţinerii, pe o
perioadă lungă de timp, în viitor, a unor efecte utile
scontate
Materializarea în practică are la baza o structura de resurse de o
mare diversitate din punct de vedere al naturii lor (materiale,
financiare, tehnice, umane, valutare etc).
Evaluarea acestora în expresie bănească este o necesitate în
special pentru fundamentarea deciziilor economice ce privesc
proiectul de investiţii.
Scopul pentru care se face o investiţie nu este de a obţine
mijloace fixe; utilaje, echipamente, hale, magazii, etc ci de a se
obţine efecte utile de natura economică, socială, ecologică etc.
Investițiile ocupă un loc central între sfera producției de
bunuri și servicii și sfera consumului, fiind un factor care
influențează în același timp atât cererea cât și oferta.

Exemplu:
Orice investiție realizată de o unitate cu activitate de producție
sau servicii are ca efect sporirea şi diversificarea ofertei iar în
cazul în care aceasta este acceptată de piață va genera creşterea
veniturilor agentului economic. Concomitent va influența în
sens pozitiv gradul de ocupare a forţei de munca, iar creşterea
numărului de angajaţi şi eventual a câştigurilor lor salariale
conduce la sporirea cererii de bunuri si servicii pe piață.
Totodată va avea loc o creştere a economiilor populaţiei, şi a
disponibilităţilor financiare ale agenților economici care vor
putea fi orientate spre realizarea de noi investiţii.
În concluzie în plan economic investiţii joacă un rol dublu:

- în primul rând agenţii economici declanşatori de acţiuni

investitionale işi sporesc oferta de bunuri şi/sau servicii prin
creşterea capacitaţii lor productive, realizând venituri
suplimentare;
- iar în al doilea rând orice investiţie va genera nevoi sau cereri
suplimentare în sectoare conexe, amonte (furnizoare de materii
prime, materiale, utilităţi etc) sau aval (distribuitoare sau
consumatoare a bunurilor şi serviciilor oferite).
În plan social, investiţiile joaca rolul de regulator/compensator
în ocuparea forței de munca, în îmbunătățirea calității vieţii.
Implementarea unor proiecte sau programe de investiţii
antrenează modificări pe piaţa forţei de muncă, creând o nevoie
suplimentara de forţă de muncă în sectoarele care pregătesc şi
implementează aceste acţiuni investiţionale. Aceasta are ca
efect, imediat sau într-o perspectivă mai mult sau mai puţin
îndepărtată, atenuarea presiuni factorilor generatori de şomaj.
Nu în ultimul rând, investiţiile constituie suportul material al
promovării progresului tehnico-ştiinţific în diverse sectoare de
activitate.
La nivel microeconomic, investiţiile constituie fundamentul
dezvoltării viitoare a firmelor, având un rol hotărâtor în
suplimentarea, diversificarea şi creşterea calitativă a tuturor
factorilor de producţie, asigurând îmbunătăţirea poziţiei
concurenţiale în raport cu alţi agenţi economici.
PENTRU EXAMEN:

Subiect 2: Decizia de investiție (2 p)

- Rolul managementului in decizia de investiție (0,50)
- Importanța fluxurilor de intrări și ieșiri de disponibilități în
luarea deciziei de investiție (0,50)
- Necesitatea, oportunitatea și eficiența investițiilor (0,50)
- Exemple de indicatori necesari luării deciziei de investiție
(0,45)
- Documentația pentru proiectele de investiții (0,05)
 1.2 DECIZIA DE INVESTIȚIE

Decizia de investiţie este una din cele mai importante

operaţiuni din viaţa întreprinderii, întrucât angajează
viitorul acesteia şi implică multe compartimente operaţionale
(tehnic, comercial, de personal, financiar, contabil etc.).

Procesul de alegere a obiectivului în care ar urma să se

investească, cuprinde mai multe faze care se referă la:
- punerea problemei;
- alternativele existente;
- diagnosticarea şi decizia propriu-zisă.
În problematica de investiţie, managementul trebuie să
hotărască ce doreşte şi care sunt scopurile urmărite întrucât
există, în multe cazuri, un scop principal şi mai multe derivate.

Scopurilor le sunt ataşate un sistem de indicatori specifici,

operaţionali privind lichiditatea şi rentabilitatea.

Managementul, în funcţie de nivelul indicatorilor, trebuie să

aibă clară imaginea valorilor ce urmează să fie atinse de
scopurile fixate prin investiţia respectivă.

Se întocmește lista investiţiilor cu

variantele elaborate şi se face culegerea
informaţiilor necesare evaluării lor.
După calcule se ia decizia finală.
În sfera proiectelor de investiţie se pot distinge trei tipuri
diferite:

- investiții independente, care presupun că realizarea lor nu

este legată de înfăptuirea altora;

- investiții care se exclud reciproc, ceea ce înseamnă că sunt

incompatibile unele cu altele, realizarea unuia excluzând
înfăptuirea celeilalte;

- investiții complementare sau independente, înfăptuirea

unuia necesitând şi realizarea celeilalte.
Fazele premergătoare luării deciziei de investiţie urmăresc atent
şi informaţiile referitoare la fluxurile de încasări (cash-flow)
necesare evaluării investiţiei.

În cadrul unei instituții fiecare fel de investiţie determină fluxuri

de numerar la anumite date şi într-un anumit ritm. Asemenea
fluxuri se referă la fluxurile de ieşire şi cele de intrare din şi în
trezorerie.
Fluxurile de ieşire de disponibilităţi pentru investiţie se
concretizează în elementele structurale ale valorii investiţiei şi
se referă la:
- preţul de achiziţie al materialelor de construcţii, al utilajelor de
montat, al utilităţilor şi pământului;
- cheltuielile cu manopera, determinate de montajul utilajelor;
alte costuri referitoare la investiţie;
- nevoia de fond de rulment pe care o implică investiţia.
Fluxurile de intrare de disponibilităţi privesc:
- rezultatul din exploatare evaluat înainte de a fi influenţat cu
cheltuielile financiare (dobânzi, prime de asigurare) şi după
impozitare, precum şi amortismentul anual;
- valoarea reziduală a investiţiei la sfârşitul duratei de viaţă;
- fondul de rulment recuperat la sfârşitul duratei de viaţă a
investiţiei.
Cuprinderea investiţiilor în programul firmei şi luarea
deciziei de efectuare a acesteia trebuie făcute după un
studiu amănunţit privind necesitatea, oportunitatea şi
eficienţa lor.

Necesitatea investiţiilor este dată de măsura în care o

firmă nu îşi poate îndeplini programul de producţie şi
desfacere în condiţii normale de lucru şi cu capacităţile de
producţie existente.
Oportunitatea investiţiilor este apreciată în strânsă legătură
cu necesitatea, eficienţa şi timpul cel mai potrivit de realizare
şi dare în funcţiune a capacităţilor de producţie, cu formarea
resurselor financiare şi condiţiile de aprovizionare şi
desfacere, etc.
Eficienţa investiţiilor se reflectă în raportul dintre rezultatele
sau efectele obţinute din exploatare şi eforturile sau
cheltuielile de investiţii.

Efecte (rezultate)
Eforturi (cheltuieli)
Prin creşterea eficienţei se doreşte îmbunătăţirea activităţii
tuturor factorilor care concură la realizarea programelor de
investiţii: antreprenori, beneficiari, furnizori de utilaje, instituții
bancare, etc.

Pentru aprecierea eficienţei investiţiilor este necesar să se

utilizeze o serie de indicatori care să furnizeze o bază
compatibilă pentru luarea deciziilor de investire.

Aceşti indicatori trebuie să permită:

- compararea cu alte proiecte din ramura respectivă, din alte
ramuri şi chiar cu cele din întreaga economie;
- compararea mai multor variante de proiect pentru aceeaşi
investiţie şi alegerea celei optime.
Indicatori necesari în luarea deciziei de investiție:
- indicatorul global de eficienţă, care se calculează ca raport
între veniturile actualizate şi cheltuielile actualizate;
- beneficiul actualizat, calculat ca diferenţă între veniturile
actualizate şi cheltuielile actualizate;
- rata medie de rentabilitate calculată ca raport între beneficiul
actualizat şi cheltuielile actualizate;
- valoarea actualizată netă, calculată ca diferenţă între suma
veniturilor nete actualizate şi cheltuielile iniţiale de investiţii;
- rata internă de rentabilitate;
- cursul de revenire net actualizat sau Testul Bruno, calculat ca
raport între cheltuielile actualizate exprimate în lei şi
valoarea netă exprimată în valută;
- durata recuperării investiţiei.
La baza lucrărilor de investiţii trebuie să stea un studiu analitic,
o documentaţie amănunţită. Această documentaţie conţine:
studiul tehnico-economic, proiectul şi devizele.

Studiul tehnico-economic cuprinde informaţii economice,

tehnice şi financiare cu caracter general prin care este justificată
necesitatea şi oportunitatea investiţiei, sunt fundamentate
posibilităţile de realizare şi exploatare în condiţii de eficienţă
maximă a lucrărilor.

Prin documentaţia de deviz se stabileşte volumul cheltuielilor

pentru realizarea investiţiilor.
PENTRU EXAMEN:

Subiect 3: Tipologia investiților (2 p)

- clasificarea investițiilor (1)
- exemplificare (1)
 1.3 TIPOLOGIA INVESTIȚIILOR

Investiţiile pot fi clasificate din mai multe puncte de

vedere:

A) după “naţionalitatea” capitalului investit:

- investiţii autohtone, cu capital românesc;

- investiţii străine, cu capital străin;
- investiţii mixte, cu capital românesc şi străin.

Tema seminar: identificați o investiție cu capital

românesc/străin/mixt: (filmulete, documentare, studii de
caz, articole)
B) după sursa de provenienţă a capitalului:

- investiţii realizate din surse proprii, care se pot constitui

din capitalul propriu (din profit, din încasările obţinute prin
vânzarea unor active sau din fondul de amortizare);
- investiţii realizate din surse atrase, respectiv credite
bancare interne şi externe, alocaţii bugetare, fonduri obţinute
prin programe de finanţare internaţionale, etc.
PROPRII

ATRASE
APLICAȚIE
Conform extrasului de cont și registrului de casă la începutul
lunii ianuarie există disponibilități în valoare de 100.000 lei.
La nivelul societății se hotărăște realizarea unei investiții a cărei
valoare se ridică la 150 milioane lei. În luna ianuarie societatea
are de realizat plăți pentru activitatea de exploatare în valoare de
10.000 lei (plata furnizorilor, plata salariilor și contribuțiilor,
plăți administrative).
Care este valoarea surselor proprii de care dispune societatea
pentru realizarea investiției până la sfârșitul lunii. La ce surse
poate apela pentru acoperirea diferenței de disponibilități de care
are nevoie pentru acoperirea investiției?
C) după natura investiţiilor:
- investiţii corporale, care se materializează în elemente de capital fix şi
alte categorii de active fixe şi circulante formate din următoarele
tipuri:
• investiţii propriu-zise (cu prioritate mijloace fixe - clădiri, maşini,
utilaje, instalaţii, mijloace de transport, etc.): mijloace fixe construite;
mijloace fixe achiziţionate; mijloace fixe modernizate; mijloace fixe
înlocuite.
• investiţii asimilate: explorări, prospecţiuni, cercetări geologice
referitoare la lucrările de investiţii; proiectare pentru realizarea
obiectivelor de investiţii; împăduriri, plantaţii viticole şi de pomi
fructiferi, lucrări de îmbunătăţiri funciare; cheltuieli cu salarizarea şi
pregătirea / perfecţionarea forţei de muncă necesară pentru realizarea
investiţiilor; lucrări de organizare de şantier; transport, montare,
demontare, remontare mijloace fixe; schimbarea destinaţiei
terenurilor; fond de rulment necesar imediat după punerea în
funcţiune a obiectivului de investiţii; întreţinerea plantaţiilor viticole şi
cu pomi fructiferi până la obţinerea primei recolte;
- investiţii necorporale (pentru know-how):
• activitatea de cercetare – dezvoltare pentru atragerea de clienţi
(clienţi potenţiali), care în cel mult 5 ani vor asigura “succesul
comercial” al firmei;
• crearea, menţinerea şi asigurarea logisticii reţelelor comerciale;
• programe informatice (create sau achiziţionate);
• formarea şi perfecţionarea personalului;
• realizarea de analize, studii şi diagnostice economico –
financiare şi de management – marketing.

- investiţii financiare sau de portofoliu (plasamente de capital

pe termen lung):
• cumpărarea de creanţe;
• achiziţionarea titlurilor de valoare (acţiuni, obligaţiuni, titluri
de stat).
D) după obiectul investiţiilor:
- investiţii de înlocuire a capitalului fix uzat moral şi/sau fizic;
- investiţii de modernizare şi creştere a productivităţii;
- investiţii de expansiune sau de creştere economică prin
extindere, dezvoltare sau construire de obiective noi;
- investiţii de inovare şi de cercetare ştiinţifică, realizate în
scopul creşterii capacităţii concurenţiale a firmei prin reducerea
costurilor de exploatare, dezvoltarea de noi produse şi
tehnologii, etc.;
- investiţii strategice, care pot fi:
• ofensive, realizate cu scopul: întăririi poziţiei pe piaţă;
creşterii segmentului de piaţă; pătrunderii pe pieţe noi;
rămânerii în avangarda tehnologică.
• defensive, realizate în vederea: păstrării poziţiei pe
piaţă; protejării faţă de apariţia de noi competitori, etc.
Temă seminar
O întreprindere ce are ca obiect de activitate producția de
mașini a constatat că în trei luni la rând vânzările au scăzut cu
20%, iar cheltuielile cu producția au crescut și acestea cu 4%.
Fiind managerul acelei firme ce decizii de investiții se pot lua
știind pentru îmbunătățirea vânzărilor
E) după gradul de risc:
- investiţii cu grad de risc minim (investiţii strategice, de importanţă
naţională, realizate cu garanţia statului, cum sunt construcţia de
autostrăzi, centrale nuclearo-electrice, hidrocentrale);
- investiţii cu grad de risc redus (se caracterizează prin durată de
recuperare scurtă a capitalului (2-3 ani), amploare redusă, cum sunt
investiţiile de înlocuire a utilajelor uzate);
- investiţii cu grad de risc moderat sau mediu (de modernizare,
dezvoltare, retehnologizare fără schimbarea pieţei de desfacere, etc. -
durata de recuperare a capitalului de 3-4 ani);
- investiţii cu grad de risc ridicat (implică costuri importante şi
pot fi destinate schimbării profilului de fabricaţie sau creşterii
capacităţii de producţie cu peste 50%, durata de viaţă a obiectivului
de investiţii este de peste 25 ani iar durata de recuperare a capitalului
de 6-7 ani );
- investiţii cu grad de risc foarte ridicat (proiecte care au la bază
soluţii tehnice noi, lansarea produselor noi, ale căror rezultate sunt
incerte, etc.).
 F) după destinaţia obiectivului de investiţii:

- investiţii productive, concretizate în obiective de investiţii

ce urmează să fie folosite o perioadă de timp mai
îndelungată ca instrument de lucru în activitatea de bază a
firmei;
- investiţii neproductive, efectuate pentru creşterea
siguranţei la locul de muncă, pentru realizarea unor
obiective cu caracter social sau pentru cumpărarea de
bunuri cu scop speculativ.

Temă seminar: O întreprindere are ca obiect de activitate

producția de produse de panificație. Dați exemple de investiții
productive și neproductive pentru o astfel de activitate.
 G) după relaţia cu obiectivul principal de investiţii:

- investiţii directe, destinate realizării efective a obiectivului

principal;
- investiţii conexe, destinate ramurilor sau domeniilor situate
în amonte sau în aval faţă de obiectivul principal
(aprovizionarea cu materii prime sau crearea căilor de
comunicaţii şi a reţelelor de distribuţie);
- investiţii colaterale, destinate realizării construcţiilor
anexe, reţelelor de comunicaţii interne, asigurării utilităţilor
şi realizării infrastructurii necesare pentru buna funcţionare a
obiectivului de bază.
Temă seminar: O întreprindere are ca obiect de activitate
producția de produse de panificație. Dați exemple de investiții
directe/conexe/colaterale.
H) după modul de constituire:

- investiţii nete, constituite din fonduri provenite din

produsul naţional net, având ca scop creşterea capitalului fix
şi a stocurilor de materii prime şi materiale;
- investiţii brute, constituite din investiţiile nete plus
amortizarea care are ca scop principal înlocuirea capitalului
fix uzat şi ce contribuie la creşterea absolută a capitalului fix.

Temă seminar: Evoluția investițiilor nete și investițiilor brute

la nivelul României (INSSE) într-o anumită perioadă – grafic
și comentariu
 Bibliografie:
1. Ciomoş V., Managementul investiţiilor, Editura Pro Universitaria,
Bucureşti, 2009.
2. Cucu V., Modele de fundamentare a deciziei de investiţie, Editura Artifex,
Bucureşti, 2008.
3. Dobrea R.C., Managementul investiţiilor (suport de curs ID),
Universitatea Hyperion, Bucureşti, 2011.
4. Dumitraşcu V., Managementul investiţiilor, Editura Universitară,
Bucureşti, 2014.
5. Ilie G., Managementul investiţiilor, Editura Universitară, Bucureşti, 2013.
6. Vasilescu I, Cicea C., Dobrea C., Gheorghe A., Managementul
investițiilor, Editura Eficon Press, București, 2009.