Aplicaţie practică

O societate comercială producătoare de băuturi răcoritoare, are la dispoziţie două

variante de investiţii pentru dezvoltarea liniei tehnologice de producţie a băuturilor
răcoritoare în sticle tip PET.
Să se fundamenteze varianta optimă de investiţii cu ajutorul indicatorilor statici de
eficienţă economică, cunoscând că, cele două variante propuse în vederea realizării
obiectivului se caracterizează prin următorii indicatori tehnico-economici:

Nr. Varianta
Indicatori UM
crt. I II
1. Investiţia totală mil. lei 500.000 580.000
2. Capacitatea de producţie mil. 6.000 6.500
buc.
3. Venituri anuale mil. lei 600.000 675.000
4. Cheltuieli anuale de producţie mil. lei 450.000 465.000
5. Durata de funcţionare eficientă ani 10 10

a) Investiţia totală este un indicator de volum care cuantifică efortul investiţional

total făcut pentru realizarea obiectivului:
I t = I d + I col + SMC + Pi + Pc , unde:
It – investiţia totală;
Id, Icol, Icon – investiţia directă, colaterală şi conexă;
SMC – stocul de mijloace circulante necesar la prima dotare;
Pi – pierdere de profit ca urmare a scoaterii din circuitul economic a unor resurse
financiare;
Pc – pierdere de profit ca urmare a scoaterii din folosinţă a unor capacităţi de
producţie în vederea modernizării.
ItI = 500.000 mil. lei
ItII = 580.000 mil. lei
În funcţie de valoarea acestui indicator, este preferată varianta I, care corespunde
unui efort investiţional total minim. Totuşi, acest indicator este un indicator de volum şi
nu poate fi aleasă varianta optimă numai prin prisma mărimii lui, deoarece este posibil ca
o investiţie totală mai mare să presupună achiziţionarea unor utilaje mai performante care
să îmbunătăţească activitatea firmei. De aceea este necesar calculul altor indicatori pe
baza efectelor şi eforturilor proiectului.

b) Investiţia specifică reprezintă efortul investiţional făcut pentru obţinerea unei

unităţi de capacitate exprimată fizic sau valoric.
Formula de calcul este:
It I
s= sau s = h , unde:
qh Qh
s – investiţia specifică;
 It – investiţia totală;
qh – capacitatea de producţie exprimată fizic;
Qh – capacitatea de producţie exprimată valoric sau valoarea producţiei anuale sau
venitul anual.
Astfel, vom avea:
I t 500.000
sI = = = 83,34 lei / buc.
qh 6.000
I t 580.000
s II = = = 89,23 lei / buc.
qh 6.500
Se observă ca valoarea indicatorului în varianta I este mai mic decât în varianta II,
ceea ce înseamnă că se investesc mai puţini lei pentru a obţine o bucată produs.
Atunci când utilizăm valoarea producţiei anuale, vom avea:
I t 500.000
sI = = = 0,83 lei investiţi / lei producţie
Q h 600.000
I 580.000
s II = t = = 0,86 lei investiţi / lei producţie
Q h 675.000
Se observă că şi în cea de-a doua variantă de calcul, valoarea indicatorului este
mai mică tot în varianta I faţă de varianta II. Deci, în funcţie de indicatorul investiţia
specifică, varianta I este mai eficientă decât varianta II.

c) Termenul de recuperare exprimă perioada de timp în care se recuperează

investiţia din profitul anual.
It
T= , în care:
Ph
T – termenul de recuperare;
It – investiţia totală;
Ph – profitul anual.
Profitul anual se determină ca diferenţă între venituri şi cheltuieli.
Ph = Qh – Ch, unde:
Qh – venituri anuale;
Ch – cheltuieli anuale.
În varianta I:
PhI = 600.000 − 450.000 = 150.000 mil. lei
I tI 500.000
TI = = = 3,34 ani
PhI 150.000
În varianta II:
PhII = 675.000 − 465.000 = 210.000 mil. lei
I tII 580.000
TII = = = 2,76 ani
PhII 210.000
Se observă că în funcţie de acest indicator, varianta II este mai eficientă decât
varianta I, deoarece investiţia este recuperată într-un timp mai scurt. În acelaşi timp în
varianta II faţă de varianta I se obţine un profit suplimentar de 121.800 mil. lei
( (3,34 − 2,76) ⋅ 210.000 mil. lei = 121.800 mil. lei ).
 d) Coeficientul de eficienţă economică se calculează ca raport între profitul anual
şi investiţia totală şi exprimă profitul anual ce se obţine la 1 leu investit. Coeficientul de
eficienţă economică este inversul termenului de recuperare.
Ph
e= , unde:
It
e – coeficientul de eficienţă economică;
Ph – profitul anual;
It – investiţia totală.
În varianta I:
PhI 150.000
eI = = = 0,30 lei profit anual la 1 leu investit.
I tI 500.000
În varianta II:
PhII 210.000
e II = = = 0,36 lei profit anual la 1 leu investit.
I tII 580.000
Se observă deci ca varianta II este mai eficientă faţă de varianta I, deoarece
asigură un profit anual mai mare la 1 leu investit.
Calculat ca inversul termenului de recuperare:
1
e= ;
T
1 1
eI = = = 0,30 lei profit anual la 1 leu investit;
TI 3,34
1 1
e II = = = 0,36 lei profit anual la 1 leu investit.
TII 2,76

e) Cheltuielile recalculate exprimă efortul total (cu investiţia şi cu cheltuielile

anuale de producţie).
D
K = I t + ∑ C h , în care:
h =1
K – cheltuieli recalculate;
D – durata de funcţionare a viitorului obiectiv;
D
∑ C h – cheltuieli totale de producţie (pe întreaga durată de funcţionare).
h =1
Dacă Ch = constant, K = I t + C h ⋅ D .
K I = I tI + C hI ⋅ D = 500.000 + 450.000 ⋅ 10 = 5.000.000 mil. lei
K II = I tII + C hII ⋅ D = 580.000 + 465.000 ⋅ 10 = 5.230.000 mil. lei
Varianta I este mai eficientă deoarece prezintă un efort total minim (cu investiţia şi
cu cheltuielile de producţie). Dar acest indicator este un indicator de volum care ia în
considerare eforturile. Numai prin prisma acestui indicator nu putem concluziona că
varianta I este optimă, deoarece este posibil ca în varianta II să se obţină o capacitate de
producţie fizică mult mai mare sau venituri anuale mult mai mari faţă de varianta I. De
aceea este necesară calcularea şi a altor indicatori.
 f) Cheltuielile specifice recalculate exprimă efortul total (cu investiţia şi
cheltuielile anuale de producţie) făcute pentru a obţine o unitate de capacitate fizică (k)
sau valorică (k’).
K K
k= ; dacă qh = constant ⇒ k = .
D
∑qh D ⋅ qh
h =1

K K
k' = ; dacă Qh = constant ⇒ k ' = .
D
∑ Qh D ⋅ Qh
h =1
KI 5.000.000 500
kI = = = = 83,33 lei / buc.
D ⋅ q hI 10 ⋅ 6.000 6
K II 5.230.000 5.230
k II = = = = 80,46 lei / buc.
D ⋅ q hII 10 ⋅ 6.500 65
În funcţie de cheltuielile specifice recalculate, cu capacitatea exprimată fizic,
varianta II este mai eficientă.
Pentru a surprinde însă şi influenţa structurii producţiei (Q hII ≠ Q hII ), trebuie
calculat acest indicator şi în funcţie de capacitatea exprimată valoric.
KI 5.000.000 5
k 'I = = = = 0,83 lei efort total / 1 leu capacitate
D ⋅ Q hI 10 ⋅ 600.000 6
K II 5.230.000 523
k 'II = = = = 0,77 lei efort total / 1 leu capacitate
D ⋅ Q hII 10 ⋅ 675.000 675
Şi în funcţie de acest indicator, varianta II este eficientă.

g) Randamentul economic exprimă profitul final (după recuperarea investiţiei)

obţinut la 1 leu investit.
D
∑ Ph − I t D Ph
R= h =1
=∑ − 1 , unde:
It h =1 I
t
R – randamentul economic al investiţiei.
D ⋅ Ph P
Dacă Ph = constant ⇒ R = −1 = t − 1.
It It
10 ⋅ 150.000 15
RI = − 1 = − 1 = 3 − 1 = 2 lei profit final / 1 leu investit
500.000 5
10 ⋅ 210.000 210
R II = −1 = = 3,62 − 1 = 2,62 lei profit final / 1 leu investit
580.000 58
În funcţie de randamentul economic, varianta II este mai eficientă, deoarece
asigură un profit final mai mare la 1 leu investit.
 Sintetizând:
Indicatorii Varianta I Varianta II
It 500.000 mil. lei 580.000 mil. lei
s 83,34 lei/buc. 89,23 lei/buc.
T 3,34 ani 2,76 ani
e 0,30 0,36
K 5.000.000 5.230.000
k 83,33 80,46
k’ 0,83 0,77
R 2 2,62

În concluzie, pe baza analizei tuturor indicatorilor se poate aprecia că varianta

optimă este varianta II.