ÎN ACEASTĂ LUNĂ

ZIUA A ŞAPTEA
Pomenirea semnului cinstitei Cruci ce s-a arătat pe cer, în ceasul al treilea din zi, în zilele împăratului
Constanţiu al II-lea, fiul marelui Constantin, şi pomenirea Sfinţilor Mucenici Acachie şi Codrat.
Vezi şi indicaţiile de la «Rânduiala de tipic», tipărită la sfârşitul acestei cărţi.
LA VECERNIE
La Doamne, strigat-am..., se pun stilurile pe 6, ale cinstitei Cruci.
Stihirile Crucii, glasul al 4-lea:
Podobie: Cel ce de sus ai fost chemat...
Astăzi se bucură dumnezeiasca adunare a credincioşilor, căci se arată
Cruce cerească marginilor pământului. Crucea luminează cerul cu lumină
neapropiată, văzduhul străluceşte şi faţa pământului se înfrumuseţează.
Biserica lui
1
76
Hristos cântă cântări dumnezeieşti şi crede, cinstind Crucea cea
dumnezeiască şi minunată, care o păzeşte pe ea de sus; de a cărei putere
întărindu-ne, să ne apropiem către Stăpânul strigând, ca să împace lumea
şi să lumineze sufletele noastre (de
două ori).
Ca o scară preacinstită s-a văzut astăzi Crucea cea preacinstită şi mărită,
care mută de pe pământ la cele cereşti, pe cei ce o cinstesc cu credinţă
neîndoită; se bucură toate neamurile, căci alergând cu îndrăzneală la Botez
se veselesc, şi chipul Bisericii cel dumnezeiesc se împodobeşte ca o mireasă.
Căci, Crucea pe care se nevoiau iudeii să o ascundă, străluceşte de la
înălţime deasupra, şi mântuieşte pe cei ce cu credinţă aleargă către dânsa
(de două ori).
Să se veselească zidirea şi să salte, căci astăzi a strălucit Crucea marginilor
pământului, luminând din cer pe cele de pe pământ, şi arătând împreunate
cele neîmpreunate. Astăzi se bucură oamenii cu cetele îngereşti, căci zidul
cel din mijloc care despărţea, ridicându-se prin Cruce, lămurit a adunat
toate într-una. Pentru aceasta, mai mult decât soarele, luminează toată
zidirea cu harul, şi înfrumuseţează şi mântuieşte
MAI
pe cei ce cu credinţă o cinstesc
pe ea (de două ori).
Slavă..., glasul al 6-lea:
Vestit-au cerurile slava Ta, Doamne, şi tot pământul cu frică s-a închinat la
înfricoşătorul semn al Crucii Tale, iar noi slaviridu- ie şi lăudând 11- le
strigăm: Fiind Dumnezeu ne-pătimitor, de bunăvoie ai primit a pătimi
pentru noi cu trupul; pentru aceasta mântuieşte poporul Tău, pe care l-ai
câştigat cu scump Sângele Tău.
Şi acum..., a Praznicului.
Stihoavna Praznicului. T R O P A R U L Sfintei Cruci, glasul al 8-lea:
Chipul Crucii Tale a strălucit acum mai mult decât soarele, pe care de la
muntele cel sfânt până la locul Căpăţânii o ai întins, şi într-însa a Ta putere,
Mântuitorule, ai luminat, printr-însa întărind şi pe bine-credincioşii
împăraţi, pe care îi şi mântuieşte totdeauna în pace pentru rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu, Hristoase Mântuitorule, mântuieşte-ne şi pe noi.
Şi acum..., al Praznicului.
SÄ SE ŞTIE: Că Slujba Sfântului Mucenic Acachie s-a aşezat ca să se citească în această seară la
Pavecerniţă.
CANONUL Sfântului
Alcătuire a lui Teofan.
Cântarea I, glasul al 4-lea: Irmos: Adâncul Mării Roşii...
Impodobindu-te cu frumuseţea nerăutăţii, cu îndrăzneală ai stat înaintea
Izvorului virtuţilor, pe Care acum prin rugăciunile tale fă-L nouă
binevoitor.
Acachie, rugătorul cel adevărat, cu înaltă propovăduire strigând, ne
cheamă pe noi astăzi la ospăţ; să alergăm dar cu osârdie şi cu veselie,
iubitorilor de Mucenici.
împărtăşindu-te prin Botez apelor iertării, orânduire de fii ai primit prin
darul cel dumnezeiesc, şi de al doilea botez al muceniciei te-ai învrednicit
prin sânge, preafericite.
Slavă...
Nesuferind a vedea fărădelegea înălţată, lămurit ai propovăduit
Dumnezeirea lui Hristos înaintea divanului, mărite Acachie, ca unul care
eşti numit cu numele nerăutăţii.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
întru tine cea cu bucurie dăruită, Preacurată, s-au văzut mai înainte arătat
căile lui Dumnezeu, Care te-a păzit Fecioară, şi după naştere nestricată te-a
ferit pe tine care L-ai născut.
Cântarea a 3-a: Irmos: Nu întru înţelepciune...
Fiind împodobit cu dumnezeiască înţelegere, şi cu înţelepciune şi cu cuvânt,
împleticirile înţelepţilor cele neînţelese le-ai risipit; pentru aceasta cinstim
sfântă pomenirea ta.
Strălucind cu cuget bărbătesc şi întărit, răzvrătirea păgânilor şi oştirea o ai
biruit, şi zidurile înşelăciunii le-ai risipit.
Fiind întărit cu puterea lui Dumnezeu, Atotţiitorul, putre-junea şi
neputinţa necredinţei o ai înfruntat; pentru aceasta te vestim pe tine,
Mucenice, pur-tătorule de biruinţă, Acachie.
Slavă...
Din băutura cea noroioasă şi amăgitoare şi din tină, ai scăpat, strălucindu-
ţi mintea cu luminarea dreptei credinţe şi cu strălucirile cele cu raze
luminoase, Mucenice Acachie.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Stăpânirea morţii o ai încetat, şi osândirea blestemului celui de demult,
zămislind Viaţa, Născătoare de Dumnezeu; pentru aceasta, cinstim naşterea
ta, Preacurată.
Cântarea a 4-a: Irmos: Cel ce şade în slavă...
Ca un turn neclintit ai petrecut cu credinţa, şi nici de înmulţirea rănilor,
nici
3
4
LUNA MAI
de norii chinurilor, nici de vânturile bătăilor, nu te-ai strămutat; ci cu mare
glas strigai: Slavă puterii Tale, Doamne.
Cu vetrela şi cu suflarea Preasfântului Duh fiind ocâr-muit, preafericite, la
limanul cel lin te-ai odihnit, căci de re-pejunile valurilor şi ale vânturilor nu
te-ai înfricoşat, Mucenice al lui Hristos, preacinstite.
Nebiruitei stăpâniri celei dumnezeieşti rugându-te, toată puterea cea
potrivnică o ai biruit, şi toată arma lor o ai luat bucurându-te, ca un
biruitor, vrednicule de mărire.
Slavă...
Sfârşitul călătoriei fiindu-ţi povăţuit de arătarea cea dumnezeiască, cetatea
împăratului o ai aflat, căreia te-ai făcut cetăţean, preafericite, toată
năvălirea barbarilor abătând-o.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Pe mine care sunt omorât şi ţinut de nescăpatele legături ale păcatului,
singură Maica lui Dumnezeu, Fecioară, ridică-mă, ceea ce ai zămislit Viaţa
cea veşnică, Care dă mântuire tuturor credincioşilor.
Cântarea a 5-a: Irmos: Necredincioşii nu vor vedea...
Purtând Crucea pe umeri, neabătut ai urmat lui Hristos, Cel ce întru viaţa
cea nestricăcioasă te-a adus pe tine şi la lumina cea neapusă te-a aşezat,
prea-bogate.
Rănile cele amare ale trupului şi tăierea mădularelor ţi-au pricinuit ţie
hrana cea fără de sfârşit, preafericite, şi cunună mucenicească şi bucuria
îngerilor.
Slavă...
Tânăr fără de răutate şi întreg la minte şi blând, şi tare asupra patimilor
celor trupeşti şi aspru asupra demonilor şi necredincioşilor, neapropiat te-
ai arătat, întru tot pururea pomenite.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Pe Dumnezeu cel adevărat născându-L nouă cu trupul, pe Unul-Născut al
Tatălui, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată te numim pe tine, naşterii
tale glasul împreună alcătuindu-1.
Cântarea a 6-a: Irmos: Jertfî-voi Ţie cu glas...
Cu flămânzirea te-au osândit pe tine, Mucenice, cei ce flămânzeau de harul
cel dumnezeiesc, care pururea te hrăneşti cu darurile cele cereşti, şi ai
hrana cea fără de sfârşit.
întărâtarea necredinţei tiranilor ruşinând-o, şi pe şarpele, începătorul
răutăţii, înecându-1 în noianul sângiurilor tale, ai
zburat la ceruri, purtătorule de biruinţă, Acachie.
Slavă...
Asemănându-te cu moartea, morţii Stăpânului, preafericite, împărăteşti în
veci împreună cu El, îndestulându-te de vederea şi de bucuria Lui.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Stricat-ai osânda morţii şi blestemul legii, Preacurată, născând pe Hristos
risipitorul morţii, Care a izvorât tuturor binecuvântare.
C O N D A C U L Sfântului, glasul al 4-lea: Podobie: Degrab ne întâmpină...
In pâraiele sângiurilor tale, Mucenice Acachie, l-ai înecat pe vrăjmaşul,
ruşinând toate oştirile tiranilor. Şi ajungând la cetele cele fără de trupuri
ale îngerilor, ai primit cununa cea neveştejită a neputrejunii. Pentru
aceasta, prin rugăciunile tale izbăveşte-ne pe noi din primejdii.
Cântarea a 7-a: Irmos: Cel ce ai izbăvit în foc...
Tăindu-ţi-se capul, ai zburat către Capul cel înţelegător al Bisericii, fiind
înfrumuseţat cu cununa biruinţei, prea bogate, strigând: Prealău-date
Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
5
Număratu-te-ai prin răbdare împreună cu Mucenicii lui Hristos, ca un
prea adevărat Mucenic, pe tiranii cei fără Dumnezeu biruindu-i, Acachie, şi
strigând: Prealăudate Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti
cuvântat.
Slavă...
Intraripându-ţi cugetul către nădejdea cea fericită, care se păstrează
credincioşilor, ai intrat la divanul cel mucenicesc, cântând prin Duhul:
Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Graiurile Proorocilor şi însemnările cele de demult, arătat mai înainte au
închipuit cinstită naşterea ta, Fecioară, Maica lui Dumnezeu, pe care
lăudându-te strigăm: Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a: Irmos: Mâinile întinzându-şi...
Cu adevărat, înţelepte, te-ai sălăşluit în mitropolia cea de sus, care
împărăteşte, pe care o a zidit Domnul, şi mai înainte o a gătit Sfinţilor celor
ce nădăjduiesc într-însul, şi cu credinţă strigă: Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul.
6
LUNA MAI
Cu dragoste ai suferit truda chinurilor, şi topindu-te de foame, preaalesule,
ţi-ai adus aminte de desfătarea cea pururea fiitoare, şi de hrana şi bucuria
cea netrecătoare a celor ce strigă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului
pe Domnul.
Lesne şi foarte degrabă te-ai năpustit asupra luptătorilor celor împotriva
ta, luptătorule nebiruit, ajutor şi apărător şi împreună pătimitor având pe
Hristos, prea bogate, Căruia Ii şi strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Fiind mai înainte numit, Acachie fericite, viaţă fără de răutate şi fără de
prihană ai avut, împodobită cu sângele pătimirii, prealăudate, şi cu
muceniceştile fapte cele bune fiind înfrumuseţat, strigi: Binecuvântaţi toate
lucrurile Domnului pe Domnul.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Taină străină cu adevărat, tu singură ai arătat sub soare, căci L-ai născut
pe Dumnezeu, Preacurată, pe Cel nevăzut şi fără de început şi neîncăput de
toate, şi neajuns, Căruia Ii strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului
pe Domnul.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi prea-înălţându-L pe Dânsul
întru toţi vecii.
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele «deschise în groapă le-a
închis «şi puterea focului a stins, cu «fapta bună încingându-se «tinerii cei
iubitori de dreaptă «credinţă, strigând: Binecuvân-«taţi toate lucrurile
Domnului «pe Domnul».
Cântarea a 9-a: Irmos: Eva, prin boala...
Împotrivirea cea muceni-cească având-o strălucită din biruinţă fericită, ai
stat înaintea scaunului Stăpânului, împreună cu ostile îngereşti dănţuind, şi
tuturor mijlocind mântuire, celor ce fericesc pomenirea ta.
Luminoasă este biruitoarea ta vitejie, cea asupra vrăjmaşilor, preafericite,
şi mult mai multă cinste ţi-a dat ţie Dătătorul de nevoinţe, şi umplerea de
dumnezeiasca revărsare de lumină; pentru aceasta, toţi pe tine te fericim.
Slavă...
Aproape ai fost de Hristos, preaviteazule, căci ai suferit patimă şi scârbe;
pentru aceasta, te-a învrednicit pe tine de vederea şi de vedenia cea
ZIUA A ŞAPTEA
dumnezeiască, a căror prici-nuire ţi-ai agonisit pe pământ, de departe pe
acestea sărutân-du-le.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Mai frumos s-a arătat rodul tău, Preacurată, cu podoaba, mai mult decât
toţi; căci cu razele a înfrumuseţat făptura, cu podoaba faptelor celor bune;
pe Care cu dinadinsul roagă-L, ca să mântuiască pe cei ce neîncetat te
slăvesc pe tine.
Irmosul:
Eva, prin boala neascultării, blestem înăuntru a «adus, iar tu Fecioară de
Dum-«nezeu Născătoare, prin Odrasla «purtării în pântece, lumii
«binecuvântare ai înflorit; pen-«tru aceasta toţi te mărim».
Stihirile Sfântului Mucenic Acachie de la Vecernie, glasul al 4-lea:
Podobie: Ca pe un viteaz...
Numai împotriva şarpelui slujindu-te de mânie, şi încin-gându-te cu
puterea lui Hristos cea neînfrântă şi nebiruită, de Dumnezeu cugetătorule,
Acachie, ai surpat la pământ pe izvoditorul răutăţilor, slăbin-du-i
puternicia cea trufaşă, şi pe slugile cele din ajutorul lui, foarte tare le-ai
ruşinat.
Cugetând dintru început depărtarea de cele rele şi unirea cu cele bune, cu
fapta te-ai
7
făcut ceea ce te-ai numit mai înainte, Acachie preaînţelepte, şi te-ai numit
mai ales mai înainte, ceea ce te-ai arătat pe urmă; pentru că Pronia pune
mai înainte de departe în chip de negrăit şi întru adânc, săvârşirile
lucrurilor celor mari.
Altă stihiră, a Sfântului Codrat, glasul al 5-lea: Podobie: Cuvioase Părinte...
Mucenice Codrat, purtăto-rule de chinuri, pururea pomenite, având
sufletul plin de ape pururea vii şi fiind cuprins de setea muceniciei, de sine-
ţi chemat, ai venit către războiul vrăjmaşilor, cu adevărat înecând mările
cele sărate ale necredinţei lor, cu izvorul cuvintelor tale celor curgătoare de
miere şi cu vărsarea sângelui, de Dumnezeu fericite, cu care se adapă
Biserica lui Hristos. Pe Care roagă-L, cucerindu-te Lui, Sfìnte, să dăruiască
lumii, unire, pace şi mare milă.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi glas:
Fericimu-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, şi te mărim
credincioşii după datorie, ceea ce eşti cetate neclintită, zid nebiruit,
folositoare tare şi scăpare sufletelor noastre.
A Crucii, a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:
Potoleşte durerea sufletului meu celui mult necăjit, a strigat către Hristos
cea fără de prihană, tânguindu-se; că, deşi mântuieşti pe oameni cu Patima
Ta, dar răneşti sufletul meu, Cuvinte. Tu eşti Lumina mea cea preadulce,
Tu eşti Fiul şi Făcătorul meu; laud înde-lungă-răbdarea Ta.
Şi cealaltă slujbă a Pavecerniţei, după rânduială, şi otpustul.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul Praznicului (de două ori), Slavă..., al Sfintei Cruci, Şi
acum..., al Praznicului.
După obişnuitele Catisme, se pun Sedelnele Praznicului.
învierea lui Hristos... Psalmul 50
CANOANELE
Se pune Canonul Praznicului, cu Irmosul pe 6, şi al Cinstitei Cruci pe 6.
CANONUL Cinstitei Cruci
Alcătuire a lui loan Monahul.
Cântarea I, glasul al 4-lea:
Irmos: Armele lui Faraon...
Arătat-ai pe pământ razele Crucii, cu care surpând pe diavolul, ai mântuit
neamul omenesc, Doamne; pentru aceasta, lăudăm slava Ta.
Viclenia cugetului celui neplecat o a risipit cu Crucea Mântuitorul, prin
bunăvoinţa Tatălui; să-I cântăm Lui cântare nouă, căci singur cu slavă S-a
preaslăvit.
Slavă...
Sceptru făcător de biruinţă ai sădit, Hristoase, lemnul vieţii, ca şi în Eden,
preacurată Crucea Ta, care a strălucit în chip de lumină pe muntele cel
sfânt.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, Maică Fecioară, pe tine care mai
înainte te-a văzut ceata Proorocilor, ca pe o uşă cerească şi rug nears, te
cunoaştem.
Cântarea a 3-a: Irmos: Arcul celor puternici...
Ca şi cu o pavăză ne îngrădim cu semnul nebiruitei Tale Cruci, Stăpâne, pe
care nesuferind-o mulţimea cea urâcioasă a demonilor, fuge.
Crucea Ta a veselit pe toţi cei care Te propovăduiesc pe Tine Dumnezeu
răstignit, căci luminând, a strălucit cu frumuseţe neapropiată.
Slavă...
Bucură-te, o, preasfântă Cruce, căci chipul tău mai presus decât soarele a
strălucit şi gonind toată înşelăciunea, ne-a luminat pe noi credincioşii.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Bucură-te, Maică neispitită de nuntă, care L-ai încăput pe Dumnezeu
Cuvântul în pântecele tău şi L-ai născut întrupat, ca pe un Dumnezeu şi
om.
8
Irmosul:
Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi «s-au încins cu putere;
pentru «aceasta, s-a întărit întru Dom-«nul inima mea».
C O N D A C U L Cinstitei Cruci,
glasul al 8-lea: Podobie: Apărătoare Doamnă...
O, de trei ori fericită şi preacinstită Cruce, pe tine lăudân-du-te şi
închinându-mă ţie, acum mă sfinţesc; pe care Hristos înălţându-Se, a
mântuit lumea. Deci, mă întâmpină şi mă mântuieşte cu puterea ta, şi din
toate nevoile mă slobozeşte, ca să strig ţie: Bucură-te, fericite lemn.
ICOS
Deschide-mi gura, împărate al veacurilor, luminează-mi mintea şi cugetul,
şi-mi sfinţeşte sufletul, ca să laud, Cuvinte, cinstitul Tău lemn. Trimite-mi
Duhul Tău şi mă învaţă, ca să strig cu dragoste: Bucură-te, Cruce, slava
lumii; bucură-te, Cruce, puterea Bisericii; bucură-te, turnul preoţilor cel
neclintit; bucură-te, coroana cea scumpă a împăraţilor; bucură-te, sceptrul
împăratului tuturor şi a toate Ziditorul; bucură-te, că ai primit a Se
răstigni pe tine Hristos; bucură-te, mângâierea cea mare a celor necăjiţi;
bucură-te, arma cea nebiruită în războaie; bucură-te, Cruce, podoaba cea
bună a îngerilor; bucură-te, Cruce, ajutătoarea credincioşilor; bucură-te,
prin care s-a zdrobit iadul; bucură-te, prin care am înviat toţi; bucură-te,
fericite lemn.
S E D E A L N A Sfintei Cruci, glasul al 4-lea: Podobie: Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce...
Crucea cea preacurată, care a deschis cerurile care erau închise, arătându-
se acum în ceruri, şi-a arătat razele pe pământ; pentru aceasta, cei care am
primit strălucirea lucrării ei, suntem povăţuiţi către lumina cea neapusă, şi
în războaie o avem pe ea armă de pace, semn de biruinţă nebiruit.
Slavă..., Şi acum..., a Praznicului. Cântarea a 4-a: Irmos: Auzit-am, Doamne, auzul Tău...
In taină mai înainte, iar astăzi de faţă, ai luminat, Hristoase, semnul Crucii
Tale.
îndrăzneala cea fără de lege a ucigaşilor de Dumnezeu, o ai înfruntat,
îndurate, cu lumina, în chipul Crucii Tale, Mântuitorule.
Slavă...
întărit-ai credinţa creştinilor, cu lumina Ta cea nemateri-alnică,
însemnându-ne nouă Crucea, Hristoase.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
_9
10
LUNA MAI
Maică Preacurată, binecuvântată Stăpână, prin rugăciunile tale, fă-L
milostiv nouă pe Dumnezeu, pe Care L-ai născut.
Cântarea a 5-a: Irmos: Cel ce ai despărţit lumina...
Lemnul cel din rai, s-a arătat prin făcătorul de rele, aducător de moarte
celor izgoniţi din Eden; iar Crucea Ta, Hristoase, S-a arătat aducătoare de
viaţă, făcându-1 pe Adam iar locuitor într-însul.
Tatăl, Cel ce a zidit cu Cuvântul Lui lumina cea întâi zidită, însemnează
acum Crucea cea luminoasă, Celui răstignit ca unui Fiu mărturisindu-I
Dumnezeirea.
Slavă...
In lumina cea neapusă, pe Lumina care este mai presus, întru Tatăl o vom
vedea prin credinţă, Hristoase, pe Tine Fiul şi pe Duhul Tău strălucind
sufletelor noastre.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Când ai născut, Fecioară, nu ai ştiut de durerile maicilor, căci mai presus
de fire ai născut pe Dumnezeu cu trup. Pentru aceasta, toţi cu dreaptă
credinţă te slăvim.
Cântarea a 6-a: Irmos: Când m-am necăjit...
Crucea Ta o străluceşti la toate marginile, Hristoase Dumnezeule, şi printr-
însa ai luminat pe cei ce Te laudă.
Cei fără de lege să-şi acopere acum ochii, căci nu vor suferi frumuseţea ce
străluceşte de la Cruce.
Slavă...
Cei ce-L cunosc pe Dumnezeu, pe Cel ce a fost răstignit cu trupul pe lemn,
să se îndestuleze acum de strălucirea curatei Cruci.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Fecioară neispitită de nuntă, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, să nu încetezi
a te ruga Fiului tău pentru noi.
Irmosul:
Când m-am necăjit, am strigat către Domnul, şi «m-a auzit Dumnezeul
mântuirii mele».
Condacul şi Icosul Praznicului.
S I NAXAR
în această lună, în ziua a şaptea, se prăznuieşte pomenirea semnului cinstitei Cruci ce s-a arătat pe cer, în
zilele împăratului Constanţiu al II-lea, fiul marelui Constantin, şi ale Sfântului Chirii, Arhiepiscopul
Ierusalimului.
De zilele Cincizecimii, adică ale Rusaliilor, în ziua a şaptea a lunii mai, la al treilea ceas
din zi, s-a arătat Cinstita şi de viaţă făcătoare Cruce, luminoasă, fiind văzută de tot
poporul deasupra locului celui sfânt al Golgotei; şi era întinsă până la Muntele cel sfânt
al Măslinilor, şi cu strălucirea ei acoperea razele soarelui. Pentru aceasta, au alergat la
biserică toţi bătrânii şi tinerii, cu copiii şi cu pruncii, şi au dat slavă şi
mulţumire lui Dumnezeu, cu nespusă bucurie şi cu fierbinte umilinţă, pentru acea
preamărită vedere.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Acachie.
Acesta a trăit în zilele împăratului Maximian (286-305), şi era capa-docian de neam, din
ordinul Marti-sionilor. Deci, fiind adus înaintea guvernatorului Firm, şi mărturisind
numele lui Hristos, a fost chinuit mult, apoi a fost trimis la alt judecător, Vivian, care 1-
a dus împreună cu alţi legaţi la Bizanţ. Şi chinuindu-1 cu cumplite bătăi şi chinuri, 1-a
băgat în temniţă, unde arătându-i-se îngerii, l-au făcut sănătos. După aceasta, alt
judecător, Falchian, a poruncit să i se taie capul. Şi se face soborul lui în cinstita lui
biserică care este în Eptascalon.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Codrat, şi a celor împreună cu dânsul.
Acesta a trăit în cetatea Nico-midiei în zilele împăraţilor Decius (249-251) şi Valerian
(253-260). Şi pentru credinţa în Hristos fiind prins cu alţi mulţi elini, au fost daţi pe
seama antipatului cetăţii, şi mărturisind cu îndrăzneală pe Hristos, l-au pus jos şi l-au
bătut cu vine de bou uscate. Şi umplând pământul de sânge, l-au băgat în lanţuri, în
temniţă. Deci, fiind adus de către antipat la Niceea, a fost chinuit iarăşi. însă, văzând pe
unii din cei care erau cu el că vor să jertfească idolilor de frica chinurilor, le-a adus
aminte de frica de Dumnezeu şi i-a întărit, până ce au fost arşi de antipat. Iar Sfântul
Codrat, intrând în capiştea idolilor, a sfărâmat pe toţi idolii care erau în ea. Pentru
11
aceasta, l-au spânzurat şi l-au stru-jit, şi băgându-1 într-un sac a fost bătut cu vine de
bou. Atunci, Sator-nin şi Rufîn, care au primit credinţa în Hristos, au fost spânzuraţi,
stru-jiţi, şi li s-au tăiat capetele.
Deci, mergând antipatul la Apolonida, 1-a dus şi pe Sfântul; şi amestecând sare cu oţet,
îi turnau peste răni, şi-1 frecau cu târsâni de păr, arzându-1 şi pe coaste cu fiare înroşite
în foc. Şi trecând de locul ce se numeşte Rundacon, şi sosind la Ermupolis, l-au luat şi pe
Sfântul într-un car, pentru că nu putea să meargă. Iar acolo, întinzându-1 peste un
grătar încins, i-au turnat deasupra untdelemn şi smoală, apoi i-au tăiat capul. Şi aşa, şi-
a săvârşit mucenicia.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Rufin şi Satornin, pomeniţi mai sus, care de sabie s-au
săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru loan Psihaitul, Mărturisitorul.
Acest fericit, din tinereţe urmând obiceiurilor Sfinţilor Prooroci loan Botezătorul şi Ilie,
şi îndrep-tându-şi viaţa spre aspră petrecere, a biruit bărbăteşte războaiele demonilor,
curăţindu-şi mai înainte sufletul cu curgerile lacrimilor. Şi înduplecând pe Dumnezeu
cu privegherile cele de toată noaptea, şi vărsând noian de lacrimi, a uscat râurile
eresurilor, închinându-se asemănării celei cinstite a Mântuitorului Hristos. Iar sfaturile
păgânilor le-a surpat cu biruinţă, suferind cu tărie amare izgoniri şi închisori, şi a
apărat legile şi predaniile părinteşti, nesocotind legile împărăteşti. Pentru care şi
nevoindu-se cu tărie, în aceeaşi luptă ca Sfinţii, a
12 LUNA MAI
luat cunună asemănătoare, vindecând trupurile şi sufletele celor bolnavi, ca cel ce a luat
de la Dumnezeu harul minunilor.
Tot în această zi, pomenirea pătimirii Sfântului Mucenic Maxim.
Acest fericit propovăduind pe Hristos în privelişte, şi pe mulţi po-văţuind la dreapta
credinţă, şi felurite chinuri suferind, a fost la sfârşit ucis cu pietre, şi ca încununare
pentru acestea, s-a mutat către Domnul.
Oi ale lor sfìnte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Cântarea a 7-a: Irmos: Cel ce ai mântuit...
Soare, Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce, văzându-Te soarele cel simţitor la
amiazăzi, şi-a ascuns razele. Prealăudate Doamne, Dumnezeul Părinţilor
noştri, bine eşti cuvântat.
Cel ce ai vorbit odinioară cu văzătorul de Dumnezeu, prin foc şi prin nor,
astăzi, Te slăveşti ca un Dumnezeu prin strălucire în chip de Cruce,
prealăudate Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Slavă...
Tu eşti Lumina, Care străluceşti din lumină, şi din veac eşti împreună întru
lumină, şi ai slăvit cu lumina Ta cea curată semnul Crucii Tale, prealăudate
Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Pe ceea ce fără de sămânţă şi mai presus de fire L-a primit în pântece pe
Dumnezeu cel neschimbat, Care din milostivire S-a numărat cu oamenii, cu
bună credinţă să o lăudăm în veci, ca pe o Maică a Celui Preaînalt.
Cântarea a 8-a: Irmos: Pe Cel ce a fost văzut în chip...
Pe Cel ce a fost văzut pe scaunul slavei, şi a fost răstignit pe lemnul Crucii
după firea trupului, tineri lăudaţi-L, preoţi binecuvântaţi-L, popoare
preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Pe Crucea cea închipuită întru lumină preacurată, din locul Căpăţânii
până la muntele cel sfânt, care străluceşte lumină împreună în veac, tineri
binecuvântaţi-o, preoţi lăudaţi-o, popoare preaînălţaţi-o întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Lăudând pe Unul din Treime, Care a luminat lumea cu strălucirea Crucii,
tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi
vecii.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Pe ceea ce în chip de negrăit şi fară de sămânţă a zămislit, şi a născut lumii
pe Hristos Dumnezeu, tineri binecuvântaţi-o,
preoţi lăudaţi-o, popoare prea-înălţaţi-o întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi prea-înălţându-L pe Dânsul
întru toţi vecii.
Pe Cel ce a fost văzut în chip de înger, în cuptorul «cel cu foc, la
cuvântătorii de «cântare; pe Hristos Dumnezeu «lăudaţi-L tineri, preoţi
binecu-«vântaţi-L, popoare preaînăl-«ţaţi-L întru toţi vecii».
Cântarea a 9-a: Irmos: Hristos, piatra cea netăiată...
Cel ce odinioară ai pus lege prin foc şi prin nori, poporului celui neplecat,
acum ai însemnat poporului celui prea credincios chipul Crucii Tale, care
străluceşte mai mult decât luminătorii, pe care după vrednicie o mărim.
Plâns-a zidirea cu întunecare, îndrăzneala celor ce Te-au răstignit. Iar
acum, strălucind cu lumină preafrumoasă Crucea Ta, cea purtătoare de
lumină, Hristoase, a arătat Bisericii frumuseţea cea ascunsă.
Slavă...
întru Tine punându-şi nădejdile poporul Tău cel ales, Ţie spre rugăciune îţi
pune înainte Crucea şi înfricoşătorul Tău sânge; deci, caută spre noi cu
blândeţe, împărate al tuturor.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
13
Luminează-ne pe noi, Fecioară, ceea ce ai născut Lumina cea neapropiată;
um-ple-ne de veselie şi de bucurie şi de dumnezeiască cunoştinţă, pe noi
care cu inimă curata întru bună credinţă te fericim.
Irmosul:
Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din «capul unghiului, din tine
mun-«tele cel netăiat, Fecioară, S-a «tăiat, unind firile cele osebite. «Pentru
aceasta veselindu-ne, «pe tine, Născătoare de Dum-«nezeu, te mărim».
L U M I N Â N D A Sfintei Cruci, glasul al 2-lea:
Podobie: Privind ucenicii la Tine...
Crucea este păzitoare a toată lumea. Crucea este podoaba Bisericii, Crucea
este stăpânia împăraţilor, Crucea este întărirea credincioşilor, Crucea este
mărirea îngerilor, şi rană a demonilor (de două ori).
Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei, după rânduială, şi otpustul.
LA LITURGHIE
La Fericiri, se pune din Canonul Praznicului, Cântarea cea de rând, pe 4, şi din Canonul Sfintei Cruci,
Cântarea a 5-a şi a 6-a, pe 4. Prochimenul Sfintei Cruci, glasul al 7-lea: înălţaţi pe Domnul Dumnezeul
nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui (Ps. 98, 5). Stih: Domnul împărăteşte: să tremure
popoarele (Ps. 98, 1). Apostolul din Epistola întâi către Corinteni
 1N : I N i IIA SAK1 AMINA A POSTULUI 14

14
LUNA MAI
(I, 18-24): Fraţilor, cuvântul Crucii, pentru cei ce pier este nebunie... (caută la 14 septembrie). Aliluia,
glasul 1: Adu-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai câştigat deja început (Ps. 73, 2). Stih: Iar Dumnezeu,
împăratul nostru înainte de veac, a făcut mântuire în mijlocul pământului (Ps. 73, 13). Evanghelia de la
loan (XIX, 6-11,13-20,25-28,30-35): în vremea aceea s-au sfătuit arhiereu şi bătrânii... (caută la 14
septembrie).
CHINONICUL
Insemnatu-s-a peste noi lumina feţei tale, Doamne (Ps. 4, 6).
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA