Parintii trebuie sa acorde toata atentia (si timpul lor) copiilor

Argumente pro

Copilaria este fundamentala pentru cine suntem noi, in prezent – nu degeaba se numesc
“anii formatori”. Studiile au aratat ca indeplinirea nevoilor primare (igiena, hrana, odihna) nu
sunt suficiente pentru dezvoltarea optima a unui copil. Dupa al Doilea Razboi Mondial, orfanii
care au ramas in institutii curate, igienice, si atente la nevoile lor de baza, nu au prosperat. De
fapt, aproape jumatate dintre bebelusi au murit, in ciuda faptului ca nevoile lor de baza au fost
apparent indeplinite. Se pare ca acestia aveau nevoie mai ales de o relatie semnificativa cu un
adult grijuliu si implicat, pentru a supravietui, a creste si a se dezvolta.

In anul 1951, Elsie Widdowson, nutritionist, a desfasurat un experiment, studiind 50 de

copii cu varste cuprinse intre 4 si 14 ani din doua orfeliante mici. O femeie tanara, voioasa,
careia ii placeau copiii, a avut in grija un orfelinat, in timp ce o femeie in varsta, stricta si rigida a
avut in grija celalalt orfelinat.In primele 6 luni de observatie, copiii aflati in grija femeii mai
tinere au luat in greutate si in inaltime mult mai bine decat cei din al doilea grup. In umatoarele 6
luni, copiii din orfelinatul din grija femeii mai in varsta au primit mai multa mancare, iar
ingrijtoarele au facut schimb. Din nou, copiii di grija femeii stricte s-au dezvoltat mai slab, in
timp ce copiii care au fost acum in grija femeii mai tinere au inceput sa ia in greutate, desi nu au
primit mancare suplimentara.

Toate aceste studii, desi dateaza din anii ’50 si nu ar mai putea si replicate astazi, au adus
niste informatii foarte valoroase pentru cresterea si dezvoltarea optima a copiilor. Fundamentala
pentru o dezvoltare armonioasa este conexiunea, relatia emotionala, afectiva cu un adult.

Daca am face o comparatie intre felul in care noi am fost crescut, sau chiar si cum parintii
nostri au fost crescuti, si felul in care parintii isi cresc astazi copiii, vom observa niste diferente
semnificative. Daca inainte se considera ca un copil trebuie “vazut, nu si ascultat”, astazi se pune
accentul pe constientizare copilului, pe ascultarea acestuia si validarea ingrijorarilor lui, pe lauda
eforturilor lui si oferirea iubirii si afectiunii neconditionate.

Prin oferirea copilului a celor mentionate mai sus il vor face pe acesta sa simta apreciat,
ca are valoare si ii vor creste stima de sine, ceea ce inseamna ca se va simti mai fericit si mai
increzator, isi va face mai usor prieteni, se va intelege mai bine cu ceilalti, va intra in mai putine
conflicte, va invata mai repede si cu mai putin efort.

P. M Miller si M. L. Commons vorbesc in studiul lor despre importanta acordarii unei

atentii sporite copiilor, in special in primele luni de viata. In studiu, sunt prezentate beneficiile
metodei de parenting prin atasament, care include urmatoarele practici: dormitul impreuna cu
copilul, alaptarea la cerere, purtarea extensive in brate a copilului si reactii immediate la plansul
bebelusului. Aceste practice au fost asociate cu mai putin plans sau mai putine alte semnale de
distres. Pentru copiii mai mari, aceasta metoda se traduce printr-o responsivitate ridicata la
reactiile copilului, ceea ce include, in special, comportamente ce ajuta copilul sa isi regleze mai
bine starile emotionale precum cele de distres, teama si furie. Acest studiu a avut ca scop sa
raspunda unei credinte si practici foarte intalnita in randul parintilor americani – parintii adesea
isi tin bebelusii in camere separate, nu reactioneaza cand acestia plang in anumite situatii, toate
acestea din credinta ca acestia trebuie sa se obisnuiasca sa fie singuri, pentru a nu deveni
dependenti. Miller si Commons spun ca s-a pus accentul atat de mult pe independenta, incat a
ajuns sa aiba niste efecte secundare foarte negative. Plasarea copiilor in camere separate si lipsa
reactiilor rapide la plansul acestora poate conduce la incidente de stres post-traumatic si tulburari
de panica atunci cand acesti copii vor ajunge la maturitate. De asemenea, stresul timpuriu
produse de separare provoaca schimbari in creierul bebelusului, care il vor face mult mai
susceptibil la stres de-a lungul vietii.”Parintii trebuie sa inteleaga ca atunci cand bebelusii sunt
lasati sa planga fara motiv, ei vor fi afectati permanent. Acest lucru le schimba sistemul nervos si
vor fi hipersensibili la traumele viitoare”, a spus Commons. Mesajul celor doi autori a fost ca
exista alte cai prin care se poate creste un copil independent si fara a pune bebelusii prin aceasta
trauma, sfatul lor pentru parinti fiind sa-si faca copii sa se simta in siguranta, pentru ca aceastia
sa isi poate asuma riscuri cand vor creste.

Luand in considerare cele prezentate pana acum, trebuie spus ca traim totusi intr-o
realitate in care parintii muncesc, si cand sunt acasa pot avea alte responsabilitati, copii sunt la
scoala sau la gradinita, in medii pe care nu le putem controla suta la suta. In aceasta situatie, este
important sa se faca distinctia intre a fi in preajma copilului 24/7 si ai acorda acestuia atentie.
Multe studii arata ca acestia nu au nevoie de atentia parintilor lor toata ziua, insa au nevoie de
atentie nedivizata in anumite momente specific; de exemplu, atunci cand copilul vrea sa ii arate
parintelui ce a desenat, jocul pe care l-a finalizat sau sa ii povesteasca o experienta de la
gradinita, din parc sau de la locul de joaca, sau cand il supara ceva. Este foarte important
caparintii sa fie disponibili in aceste situatii, sa intrerupa cee ace fac, astfel incat copilul, fie si
doar pentru cateva minute, sa primeasca intreaga atentie a parintelui sau. Studiile arata ca
perioadele scurte, dar frecvente in care acordam atentie deplina copilului (ne intoarcem catre
copil, il privim in ochi, ii zambim, ne coboram la nivelul lui) au un foarte mare potential de
intarire a relatie de afectiune cu copilul. In astfel de situatii copilul invata ca parintele este
accesibil, abordabil, afectuos si interest de copil. Tot studiile pun in evidentasi faptul ca aceste
“intalniri” scurte, dar dese, sunt mult mai utile decat perioadele luni, dar rare, in care parintii
petrec timp cu copiii.

Cresterea si dezvoltarea optima a copiilor este un proces care necesita un efort continuu
din partea parintilor si a tuturor partilor implicate in viata acestera. Multe metode si practici pot
si adoptate si pot avea rezultatea din dezvoltarea copiilor, acestea trebuie selectate si adaptate cu
grija de parinti in functie de situatie si nevoi (numar copiilor dintr-o familie, nevoi speciale etc).
Bibliografie

Powell, A. (1998), Children need attention and reassurance, Harvard researchers say, The
Harvard Gazette, preluat pe 27 martie 2018 de pe
https://news.harvard.edu/gazette/story/1998/04/children-need-touching-and-attention-harvard-
researchers-say/

Widdowson, E. M. (1951). Mental contentment and physical growth. The Lancet.

Johnson, D. E., & Gunnar, M. R. (2011). IV. Growth failure in institutionalized

children. Monographs of the Society for Research in Child Development, 76(4), 92-126.

Why kids just need your time and attention, Changing for good (2017, 15 ianuarie), preluat la
data de 27 martie 2018 de pe https://www.changingforgood.org.au/blog/why-kids-just-need-
your-time-and-attention/

Kelley, K, (2006), Giving your child enough effective attention, Raising small souls, preluat la
data de 27 martie 2018 de pe http://raisingsmallsouls.com/enough-attention/

Miller, P. M., & Commons, M. L. (2010). The benefits of attachment parenting for infants and
children: A behavioral developmental view. Behavioral Development Bulletin, 16(1), 1.

Stanculescu, D. (2012, 22 februarie), Timp pentru copiii nostril in secolul vitezei, Psychologies,
preluat la data de 27 martie 2018 de pe http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/familie-
copii-anchete-si-dosar/timp-pentru-copiii-nostri-in-secolul-vitezei-1745652