Corduneanu Simona-Marina

Psihologie, Anul III, seria II, grupa 5

Eficienta terapiei comportamentale

in tratarea depresiei la pacientii diagnosticati cu cancer la san

Cancerul este o boala ce afecteaza starea de bine atat fizica, cat si cea psihosociala a
pacientilor, acestia raportand un nivel inalt de distress de-a lungul diagnosticului si tratamentului.
Cancerul de san este cel mai comun cancer in randul femeilor, la nivel global, cu aproximativ 1,7
milioane de cazuri noi diagnosticate in 2012.

Aproximativ 30% din pacientii diagnosticati cu cancer la san dezvolta tulburare depresiva
majora. Deteriorarile functionale ale pacientilor depresivi cu cancer la san includ o calitate a
vietii scazuta, o crestere a axietatii si a abuzului de substante, afectarea functionarii sexuale, o
scadere a functionarii sistemului imunitar, avansare mai rapida a cancerului, durere mai mare,
scăderea apetitului, consecutiv scădere în greutate, perturbări ale somnului, oboseală, scăderea
capacităţii de concentrare, indecisivitate şi simptome psihologice substitutive – expresie
depresivă, insociabilitate, negativism verbal, pesimism. Avand in vedere aceste aspecte,
dezvoltarea unor interventii psihosociale eficiente este o nevoie sub presiune.

Evaluarea depresiei la pacienţii terminali se face mai degrabă pe baza simptomelor

psihologice sau cognitive decât a celor neuro-vegetative sau somatice, şi anume: tristeţea
progresivă şi profundă, lipsa de speranţă, culpabilizarea exagerată fără justi fi care, ideile
suicidare care trebuie explorate în detaliu, spre a se putea construi conduitele de combatere sau
de ameliorare. De menţionat că la pacienţii terminali prezenţa semnelor şi simptomelor
neurovegetative (oboseala, lipsa de energie alte simptome somatice) este mai puţin utilă diag
nosticului de depresie, fi ind difi cil de extras din multitudinea de simptome somatice.
Managementul depresiei la pacienţii terminali include medicaţie antidepresivă, dar mai ales
psihoterapie suportivă şi, de asemenea, combinarea de tehnici cognitive şi comportamentale.
 Modalitatea de plasare a locului de control asupra propriei existenţe poate condiţiona
apariţia şi manifestarea depresiei ca urmare a sindromului de stres posttraumatic, în cazul
pacienţilor cu diagnostic oncologic, dar şi agravarea bolii ca urmare a somatizării pe fond de
stres. Conform DSM-5, evenimentele traumatice care sunt experimentate direct includ printre
altele “a fi diagnosticat cu o maladie care ameninţă viaţa (cancer în acest caz)…a fi martor la
evenimente…a asista la vătămarea gravă sau moartea unei alte persoane…vederea inopinată a
unui cadavru sau a unei părţi dintr-un cadavru”. Datorită lipsei de spaţiu din secţiile de oncologie
ale spitalelor din România, pacientul cu diagnostic oncologic se confruntă fracvent cu situaţia de
a asista la decesul altor pacienţi în salonul în care este internat, percepând drama familiei
îndoliate, dar şi suferinţa determinată de pierderea unei persoane cu care a stabilit relaţii de
susţinere reciprocă în lupta psihologică împotriva maladiei. Această stare de fapt adaugă factori
de stres major, sindromului de stres posttraumatic declanşat de diagnosticare în sine şi de
efectele adverse ale tratatmentelor medicale.

La nivel global, politica privind cancerul sustine tot mai mult utilizarea interventiilor
psihologice pentru a imbunatatii, a ameliora experienta resimtita de pacient. Pentru
implementarea la nivel larg in practica standard, insa, interventiile au nevoie atat de o baza
empirica cat si o eficacitate demonstrate privind costurile si modalitatea de aplicare.

Empiric, o gama larga de interventii si metode au fost testate, incluzand abordari

psihoterapeutice individuale si de grup si o gama de abordari psihoeducationale. Majoritatea
interventiilor se focuseaza pe aplicarea terapiilor psihodinamice (suportiva si expresiva), adesea
desfasurata in grup (Supportive Expressive Group Therapy: SEGT), sau pe terapia cognitive-
comportamentala (CBT). Terapia psihodinamica a evoluat in principal din perspective
psihoanalitice si, cu siguranta, are o mare valoare acolo unde scopul interventiei este cresterea
perceptiei supotului social sau, pur si simplu, permiterea pacientilor de a-si discuta si exprima
emotiile. Totusi, aceste tehnici sunt mai putin eficiente asupra aspectelor psihologice, precum
anxietatea sau despresia. Studiile arata ca, in ceea ce priveste anxietatea si depresia, interventiile
precum CBT sunt mai eficiente. In continuare, voi prezenta rezultatele mai multor studii privind
interventiile sub forma terapiilor comportamentale la pacientii diagnosticati cu cancer la san.

Un prim studiu (Hopko, Bell, Armento, Hunt & Lejuez, 2005) prezinta eficienta activarii
comportamentale in tratamentul depresiei (ACTD). Potrivit teoriei comportamenale, depresia
persista deoarece (a) intarirea pentru comportamentul non-depresiv este scazut sau inexistenta,
(b) comportamentul depresiv produce o intarire pozitiva sau negativa destul de mare sau (c) o
combinatie a celor doua variante. Activarea comportamentală este o formă structurată de
tratament în depresie, având scopul de a activa clienţii prin modalităţi specifice care vor duce la
o creştere a experienţelor cu funcţie de întărire în viaţa acestora (Martell et al., 2010). Esantionul
a fost alcatuit din 6 paciente cu varste cuprinse intre 28 si 66 de ani iar tratmentul ACTD s-a
desfasurat pe o perioada de 9 saptamani. Acest studiu este primul care documenteaza utilizarea
terapiei comportamentale la pacientii cu cancer cu un diagnostic clar de depresie. Rezultatele
obtinute la finalul terapiei s-au mentinut si la reevaluare de dupa 3 luni. In cazul anxietatii
somatice si a durerii fizice, desi nesimnificative rezultatele la finalul tratamentului, la evaluare de
3 luni aceste simptome s-au imbunatatit la un prag clinic semnificativ, sugerand faptul ca
efectele pozitive ale ACTD ar putea continua si dupa incetarea terapiei.

Acest studiu a fost urmat de un altul (Hopko, Cannity, McIndoo, File, Ryba, Clark &
Bell, 2015) pentru a elucida factorii asociati cu rezultatele terapiei comportamentale. Astfel,
autorii au descoperit ca a fi casatorit, a nu fi activ implicat in tratamentul cancerului si a avea
experienta cu psihoterapia au fost factorii asociati puternic cu rezultate pozitive ale terapiei. O
relatie maritala fericita faciliteaza atenuarea depresiei, pacinetii casatoriti primind sustinere
importanta din partea partenerilor lor atat privind depasirea depresiei cat si pentru a infrunta
provocarile asociate cu cancerul la san. A doua descoperire a fost aceea ca pacintii implicati
simultan in tratamentul cancerului si in psihoterapie aveau sanse mai reduse de a avea rezultate
pozitive in urma terapiei. Una dintre explicatii este faptul ca efectele secundare asociate
tratamentului de cancer (pierderea parului, tulburari digestive, greata etc) pot reduce motivatia si
angajamentul pacintilor fata de terapie. Un ultim aspect major descoperit in urma studiului este
acela ca pacientii care au mai beneficiat in trecut de efectele pozitive ale psihoterapiei vor fi mult
mai inclinati spre a se angaja din nou in terapie.

Alte doua studii, reprezentand o reevaluare dupa 5 ani (Stagl & Carver, 2015), respectiv
dupa 11 ani (Stagl & Antoni, 2015), arata ca femeile care au facut terapiei comportamentala
pentru managementul stresului (TCMS) dupa operatia de cancer la san in stadiu incipient (0 pana
la IIIb) au raportat mai putine simtome depresive si o calitate a vietii mai buna comparativ cu
grupul de control. Implementarea timpurie a interventiilor cognitive-comportamentale pot
influenta puternic functionarea psihosociala pe termen lung a supravietuitorilor cancerului la san.

Bibliografie

Martell, C. R., Dimidjian, S., & Lewinsohn, P. M. (2010). Behavioral activation therapy. Cognitive
and behavioral theories in clinical practice, 198-223.

Ferlay, J., Soerjomataram, I., Dikshit, R., Eser, S., Mathers, C., Rebelo, M., ... & Bray, F. (2015).
Cancer incidence and mortality worldwide: sources, methods and major patterns in GLOBOCAN
2012. International journal of cancer, 136(5).

Stagl, J. M., Antoni, M. H., Lechner, S. C., Bouchard, L. C., Blomberg, B. B., Glück, S., ... &
Carver, C. S. (2015). Randomized controlled trial of cognitive behavioral stress management in breast
cancer: A brief report of effects on 5-year depressive symptoms. Health Psychology, 34(2), 176.

Leahy, R. L. (2017). Cognitive therapy techniques: A practitioner's guide. Guilford Publications.

Hopko, D. R., Bell, J. L., Armento, M. E. A., Hunt, M. K., & Lejuez, C. W. (2005). Behavior
Therapy for Depressed Cancer Patients in Primary Care. Psychotherapy: Theory, Research, Practice,
Training, 42(2), 236.

Ryba, M. M., Lejuez, C. W., & Hopko, D. R. (2014). Behavioral activation for depressed breast
cancer patients: The impact of therapeutic compliance and quantity of activities completed on symptom
reduction. Journal of consulting and clinical psychology, 82(2), 325.

Stagl, J. M., Bouchard, L. C., Lechner, S. C., Blomberg, B. B., Gudenkauf, L. M., Jutagir, D. R., ...
& Antoni, M. H. (2015). Long‐term psychological benefits of cognitive‐behavioral stress management for
women with breast cancer: 11‐year follow‐up of a randomized controlled trial. Cancer, 121(11), 1873-
1881.

Hopko, D. R., Cannity, K., McIndoo, C. C., File, A. A., Ryba, M. M., Clark, C. G., & Bell, J. L.
(2015). Behavior therapy for depressed breast cancer patients: Predictors of treatment outcome. Journal
of consulting and clinical psychology, 83(1), 225-231.

ILIUŢĂ, C. (2015). Placing the locus of control on their own existence in patients diagnosed with
cancer.
 Hulbert‐Williams, N. J., Storey, L., & Wilson, K. G. (2015). Psychological interventions for patients
with cancer: psychological flexibility and the potential utility of Acceptance and Commitment
Therapy. European journal of cancer care, 24(1), 15-27.

Weißflog, G., Brähler, E., Leuteritz, K., Barthel, Y., Kuhnt, S., Wiltink, J., ... & Beutel, M. E.
(2015). Does psychodynamic short-term psychotherapy for depressed breast cancer patients also
improve fatigue? Results from a randomized controlled trial. Breast cancer research and
treatment, 152(3), 581-588.

Bogdan, C., & Bogdan, L. (2015). MODIFICĂRI PSIHOLOGICE ŞI TULBURĂRI PSIHIATRICE

LA PACIENŢII TERMINALI. Romanian Medical Journal, 62(3).