Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Introducere. Ce si De ce?
Datele statistice spun ca, in lume, rata de succes pentru proiecte (indiferent de
domeniu) este destul de scazuta: pentru fiecare 4 proiecte reusite unul esueaza.
Ceea ce inseamna o rata de 20% esec... O cifra care poate pune pe ganduri orice
executiv care se gandeste sa inceapa un proiect.
Aflam din diverse surse media despre proiecte care esueaza in a-si atinge una dintre
cele trei criterii: cost, timp, performante. Care ar fi beneficiile unei companii ale carei
proiecte ar satisface in totalitate cerintele legate de cele trei criterii? Cat de mare ar fi
avantajul competitiv dat de reputatia de a finaliza intotdeauna proiectele in timpul si
in cadrul bugetului alocat?
Daca ar fi sa facem o lista cu cele mai frecvente cauze ale esecului proiectelor, pe
primele 10 locuri am avea:
Planificare deficitara
Resurse inadecvate
Lipsa sustinerii managementului superior
Comunicare deficitara
Conflicte intre departamente sau indivizi
Definire deficitara a rolurilor si responsabilitatilor
Obiective neclare
Schimbari in sfera de cuprindere a proiectelor
Ignorarea semnalelor de atentionare
Asteptari nerealiste
Interesant este ca majoritatea acestor motive de esec implica mai degraba aptitudini
interpresonale decat cunostinte tehnice. De fapt, proiectele rareori esueaza din
motive tehnice: intotdeauna poate fi gasit expertul care sa rezolve problema tehnica
ivita; ceea ce lipseste, insa, in majoritatea cazurilor este lipsa de coordonare,
comunicare, abilitatea de a monitoriza si de a tine sub control acele aspecte (de cele
mai multe ori legate de managementul resurselor umane) care pot genera – daca nu
sunt tratate din timp – esecul unui proiect.
totalitate. Ca urmare, managementul de proiect este – cel putin partial – o arta care
cere flexibilitate si creativitate in obtinerea succesului.
IPMA certifica pe patru nivele, asa cum se vede si din tabelul de mai jos:
Certified
Projects A
Director Optio- Project 3-5
(IPMA Level A) nal report years
Evident, ICB este baza pentru programele de certificare ale asociatiilor nationale
afiliate la IPMA. Deoarece politica IPMA impune acordarea posibilitatii dezvoltarii
acestor asociatii nationale conform specificului fiecarei tari, fiecare asociatie
nationala are obligatia de a-si stabili NCB – National Competence Baseline, o
documentatie proprie in care, pe langa elementele obligatorii din ICB, poate include
elemente culturale sau de dezvoltare a managementului de proiect specifice tarii
respective.
ICB contine 42 de arii de cunostinte si experienta, din care 28 sunt considerate arii
principale iar restul de 14 arii secundare. Pe langa acestea exista 8 arii legate de
atitudini personale si 10 sub titulatura de ‘impresie generala’. IPMA cere ca 28 dintre
ariile principale si cel putin 6 arii secundare sa se regaseasca in NCB-ul fiecarei tari,
alaturi de cele 8 arii de atitudini personale si cele 10 de impresie generala. Pana la 8
arii secundare pot fi eliminate si inlocuite de arii noi care tin de caracteristicile
nationale si de dezvoltarile specifice din domeniul managementului de proiect din
tara respectiva.
In matricea de mai jos este reprezentat modul in care sunt vazute interdependentele
intre ariile de cunostinte si procesele din ciclul de viata al managementului de proiect,
asa cum sunt ele discutate si analizate in PMBOK Guide.
Cele doua asociatii (IPMA si PMI) au decis de curand si au stabilit un plan de masuri
in vederea unificarii celor doua standarde – identice in mare parte ca si conceptie si
viziune asupra profesiei de Management de Proiect.
Aprobat in mai 2002, standardul roman SR 13465 are ca scop crearea unui cadru
pentru evaluarea competentei profesionale precum si crearea unui sistem de
certificare a personalului implicat in managementul proiectelor si programelor. La
elaborarea acestui standard a fost utilizat standardul elaborat de IPMA (ICB)
Ce este un proiect
De cele mai multe ori, caracteristicile specifice ale unui proiect ies in evidenta prin
compararea acestuia cu caracteristicile activitatilor curente. Cateva dintre diferente
se regasesc in tabelul de mai jos:
Succesul unui proiect poate fi masurat prin cat s-a apropiat acesta de atingerea
obiectivelor, cu respectarea parametrilor referitori la buget si termene. Aceste trei
elemente: performante, cost si durata sunt cunoscute sub denumirea de tripla
constrangere, iar triunghiul desenat mai jos ilustreaza echilibrul pe care trebuie sa-l
urmareasca orice proiect pentru a fi considerat de succes.
Intre cele trei elemente exista a stransa interdependenta, orice modificare asupra
uneia dintre ele afecteaza celelalte doua: in cazul unui proiect ramas in urma in ceea
ce priveste termenele, Managerul de Proiect va incerca sa recupereze intarzierile
acumulate printr-o infuzie de resurse suplimentare pe proiect. Aceste resurse se vor
reflecta intr-o crestere a bugetului proiectului. O astfel de crestere a bugetului este
nedorita in orice proiect, iar modalitatea cea mai uzuala de stopare a acestor cresteri
este renuntarea la anumite cerinte, reducerea ariei de cuprindere a proiectului, cu
alte cuvinte afectarea performantelor cerute initial.
Pentru a identifica factorii de succes ai unui proiect este suficient sa ne punem niste
intrebari. Ele rezulta din analiza criteriilor discutate mai sus:
Cum putem sti daca un proiect are sau nu sanse de reusita? Mai multi cercetatori au
stabilit un set de factori care, luati impreuna, pot indica daca un proiect are sau nu o
probabilitate mare de succes.
Pentru a putea fi mai usor controlate, proiectele sunt impartite in faze mai usor de
urmarit si care pot fi legate de activitatile uzuale desfasurate de organizatie.
Totalitatea acestor faze este cunoscuta sub numele de ciclu de viata al unui proiect.
Realizarea fiecarei faze a unui proiect este marcata prin finalizarea unuia sau a mai
multor livrabile. Un livrabil este un produs tangibil al proiectului: livrabil poate fi un
studiu de fezabilitate, un proiect de ansamblu, sau chiar un prototip. La finalul fiecarei
faze se analizeaza performantele obtinute, se ia decizia de continuare sau stopare a
proiectului, se identifica eventualele erori si se iau actiunile corective ce se impun.