157

CAPITOLUL IV

ANALIZA ŞI FUNCŢIONAREA CONTURILOR

I. Analiza şi funcţionarea a) Reflectă sursele de finanţare

conturilor de capitaluri proprii permanente concretizate în principal
în: aportul la capitalul societăţii, din partea acţionarilor sau asociaţilor cu
ocazia constituirii societăţii, cât şi pe parcursul desfăşurării activităţii
acesteia; rezultatul obţinut (profit sau pierdere); alte elemente de capitaluri
proprii: prime legate de capital, rezerve, etc).
b) După conţinutul economic sunt conturi de surse proprii de
finanţare.
c) După funcţia contabilă sunt conturi de capital propriu:
c1) Se creditează cu operaţiile de constituire şi de majorare a
capitalurilor proprii;
c2) Se debitează cu operaţiile de diminuare a capitalurilor proprii
pe parcursul activităţii;

d) Soldul final este creditor şi reprezintă mărimea valorică a capitalurilor

proprii.
Contul 101 “Capital social” poate fi analizat astfel:
a) După conţinutul economic este încadrat în categoria surselor proprii
de finanţare.
b) După funcţia contabilă este cont de capitaluri proprii.
b1) Se creditează cu operaţiile de constituire şi majorare a
capitalului social:
 capitalul subscris de acţionari sau asociaţi în natură şi /
sau în bani;
 rezervele destinate măririi capitalului social;
 primele legate de capital destinate majorării capitalului
social;
 profitul net realizat în exerciţiile precedente destinat
măririi capitalului social.
b2) Se debitează cu operaţiile de diminuare a capitalului social:
 capitalul retras de acţionari sau asociaţi;
 pierderile realizate în exerciţiile financiare
anterioare şi după închiderea exerciţiului financiar
curent şi care reduc capitalul social.
c) Soldul final este creditor şi reprezintă capitalul social subscris
vărsat şi cel nevărsat.
 158

II. Analiza şi funcţionarea a) Reflectă fondurile constituite la

conturilor de provizioane sfârşitul exerciţiului pentru finanţarea
pentru riscuri şi cheltuieli pierderilor şi cheltuielilor a căror
ocazionare este incertă (probabilă) sau devin exigibile (realizabile) în perioadele
următoare.

b) După funcţia contabilă sunt conturi de datorii (probabile).

b1) Se creditează cu valoarea provizioanelor pentru riscuri şi
cheltuieli constituite pe seama cheltuielilor ;
b2) Se debitează cu diminuarea sau anularea provizioanelor pentru
riscuri şi cheltuieli prin reluare la venituri.

c) Soldul final este creditor şi reflectă provizioanele pentru riscuri şi

cheltuieli constituite.

III. Analiza şi funcţionarea a) Activele imobilizate sunt

conturilor de active imobilizate constituite din valori
economice de investiţie utilizate de întreprinderii pe durate mai mari de un an,
fiind concretizate sub trei forme:
 imobilizări necorporale, cele sub formă de cheltuieli de constituire, de
cercetare, dezvoltare, brevete, licenţe achiziţionate etc.
 imobilizări corporale sub formă de terenuri, clădiri şi construcţii, maşini
de forţă şi utilaje energetice, maşini, utilaje şi instalaţii de lucru, aparate şi
instalaţii de măsurare, control şi reglare, mijloace de transport, animale de muncă,
plantaţii, unelte, dispozitive, instrumente, mobilier şi aparatură birotică şi alte
active corporale.
 imobilizări financiare, sub formă de valori investite în capitalul altor
societăţi (titluri de participare, creanţe, împrumuturi acordate unei întreprinderi
asociate etc).
b) După conţinutul economic sunt conturi bilanţiere care furnizează
informaţia de cunoaştere şi control gestionar asupra poziţiei financiare, asigurând
prin soldul lor debitor informaţia de inventar pentru completarea bilanţului
contabil.
c) După funcţia contabilă sunt conturi de activ.
c1) Se debitează cu majorările valorile ale elementelor de active
imobilizate ocazionate de operaţiile de intrare în întreprindere sub forma:
 aportului în natură la capital;
 achiziţionare de la terţi;
 realizate prin activitatea proprie de producţie şi
construcţie.
 159

c2) Se creditează cu diminuările valorice ale elementelor de

imobilizări ocazionate de operaţiile de ieşire din întreprindere sub forma:
 vânzărilor de active imobilizate;
 scoaterii din funcţiune (lichidare sau casare);
 amortizării complete a valorii acestora.
d) Soldul final este debitor reprezentând valoarea contabilă de
intrare a imobilizărilor existente în întreprindere.
e) Preţul de înregistrare în conturi al activelor imobilizate este
valoarea contabilă de intrare cu semnificaţiile:
 costul de achiziţie pentru imobilizările procurate cu
titlu oneros;
 preţul de cumpărare pentru titlurile de valoare
componente ale imobilizărilor financiare;
 costul de producţie pentru imobilizările produse în regie
proprie;
 valoarea de utilitate estimată pentru activele
imobilizate obţinute cu titlu gratuit şi cele dobândite ca
aport în natură al asociaţilor;
 valoarea nominală din momentul constatării tranzacţiilor
pentru creanţele imobilizate.

Mecanismul de funcţionare al contului 21 “Imobilizări corporale” se

prezintă astfel:

a) După conţinutul economic este cont de bilanţ.

b) După funcţia contabilă este cont de activ.
b1) Se debitează cu:
 valoarea la cost de achiziţie a imobilizărilor corporale
achiziţionate de la furnizori;
 valoarea la cost de producţie a imobilizărilor corporale
realizate în regie proprie.
b2) Se creditează cu:
 valoarea amortizărilor imobilizărilor corporale cedate sau
scoase din activ;
 valoarea rămasă de amortizat a imobilizărilor corporale
cedate sau scoase din activ.
c) Soldul final este debitor şi reflectă valoarea contabilă de intrare a
imobilizărilor corporale existente în inventar.
 160

IV. Analiza şi funcţionarea a) Reflectă bunurile şi serviciile din

conturilor de stocuri şi cadrul întreprinderii destinate a fi
producţie în curs de execuţie vândute după prelucrarea lor în
procesul de producţie sau consumate la prima lor utilizare.
b) După conţinutul economic sunt conturi de bilanţ care furnizează
informaţia de reflectare şi control gestionar privind situaţia şi mişcarea stocurilor
şi comenzilor în curs de execuţie.
c) După funcţia contabilă sunt conturi de activ.
c1) Se debitează cu:
 valoarea la cost de achiziţie a stocurilor cumpărate de la
furnizori;
 valoarea la cost de producţie a stocurilor obţinute din
producţie proprie;
 valoarea stocurilor obţinute prin aportul asociaţilor.
c2) Se creditează cu:
 valoarea la cost de achiziţie a stocurilor cumpărate
consumate sau a stocurilor de mărfuri vândute;
 valoarea la cost de producţie a stocurilor fabricate
vândute sau consumate.
d) Soldul final este debitor şi reflectă valoarea contabilă de intrare a
stocurilor existente în inventar.
e) Preţul de înregistrare în conturi este corespunzător valorii de intrare a
stocurilor egal cu:
 costul de achiziţie pentru bunurile procurate de la terţi;
 costul de producţie pentru stocurile obţinute din producţie
proprie.

V. Analiza şi funcţionarea 5.1. Conturile de creanţe

conturilor de terţi a) Reflectă relaţiile de decontare cu
clienţii şi terţe persoane privind creanţele întreprinderii.
b) După conţinutul economic sunt conturi de bilanţ care furnizează
informaţia de reflectare şi control a mărimii creanţelor.
c) După funcţia contabilă sunt conturi de activ.
c1) În debitul lor se înregistrează:
 formarea creanţelor asupra terţilor privind bunurile
vândute pe credit comercial;
 efectele primite de la terţi;
 creanţele asupra acţionarilor din operaţiile privind
capitalul subscris şi nevărsat.
c2) Se creditează la decontarea (încasarea) creanţelor.
 161

d) Soldul final este debitor şi reflectă creanţele întreprinderii asupra

terţelor persoane.
e) Preţul de înregistrare în conturi este valoarea nominală a creanţelor
egală cu suma de lichidităţi de încasat pentru valoarea de întrebuinţare a valorii
economice avansate.

Pe exemplul contului 4111 “Clienţi” mecanismul de funcţionare a

conturilor de creanţe este:

a) După conţinutul economic sunt conturi de bilanţ.

b) După funcţia contabilă sunt conturi de activ.
b1) Se debitează cu:
 valoarea la preţ de vânzare a produselor şi mărfurilor
livrate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate pe
bază de facturi;
 taxa pe valoarea adăugată aferentă preţului de vânzare.
b2) Se creditează cu sumele încasate de la clienţi în conturile de
disponibilităţi bancare sau de numerar
c) Soldul final este debitor şi reflectă valoarea creanţelor neîncasate de la
clienţi.

5.2. Conturile de datorii

a) Reflectă fondurile furnizate de terţi pentru care întreprinderea trebuie să

acorde o prestaţie sau un echivalent valoric: credite contractate de la bănci sau de
la alte instituţii financiare; împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni, datoriile
create în cadrul relaţiilor de decontare ale unităţii cu alte persoane fizice sau
juridice.
b) După conţinutul economic sunt conturi de bilanţ.
c) După funcţia contabilă sunt conturi de datorii.
c1) Se creditează cu operaţiile privind crearea datoriilor faţă de
terţi;
c2)Se debitează cu operaţiile privind decontarea (plata) datoriilor
având ca efect general diminuarea trezoreriei.
d) Soldul final este creditor şi reflectă datoriile neachitate aflate în curs
de decontare.
e) Preţul de înregistrare în conturi este valoarea nominală a datoriilor
egală cu suma de lichidităţi sau echivalente de lichidităţi plătită pentru valoarea de
întrebuinţare a contrapartidei acordată de terţi.

Pe exemplul contului 401 “Furnizori”, mecanismul de funcţionare a

conturilor de datorii este:

a) După conţinutul economic este cont de bilanţ.

 162

b) După funcţia contabilă este cont de datorii.

b1) Se creditează cu:
 valoarea la preţ de cumpărare a stocurilor cumpărate
pe credit comercial;
 valoarea la preţ de cumpărare a lucrărilor executate
sau a serviciilor prestate de terţi;
 taxa pe valoarea adăugată aferentă preţului de cumpărare.
b2) Se debitează cu plăţile efectuate către furnizori.
c) Soldul final este creditor şi reprezintă sumele datorate furnizorilor.

VI. Analiza şi funcţionarea a) Cuprinde toate conturile care

conturilor de investiţii evidenţiază existenţa şi mişcarea investiţiilor
financiare pe termen scurt financiare pe termen scurt, a disponibili-
şi disponibilităţi băneşti tăţilor în conturi la bănci şi în casă şi alte
valori financiare. Tot în aceste conturi se înregistrează şi valorile (cecurile
bancare, cupoanele) efecte de încasat depuse la bănci. În măsura în care la aceste
conturi se adaugă şi conturile de credite bancare pe termen scurt, întreaga formaţie
este denumită Conturi de trezorerie.
b) După conţinutul economic sunt conturi de bilanţ.
c) După funcţia contabilă sunt conturi de activ.
c1)Se debitează cu:
 intrările de investiţii financiare pe termen scurt sau alte
valori financiare;
 primirea la bancă a valorilor de încasat.
c2) Se creditează cu:
 ieşirile de investiţii financiare pe termen scurt sau alte
valori financiare;
 plăţile de sume băneşti.
d) Soldul final este debitor şi reflectă investiţiile financiare pe termen
scurt, valorile şi dobânzile de încasat, alte valori financiare şi disponibilităţi
băneşti aflate în inventarul societăţii comerciale.

Pe exemplul contului 512 “Conturi curente la bănci” mecanismul de

funcţionare a conturilor din această clasă se prezintă astfel:

a) După conţinutul economic sunt conturi de bilanţ.

b) După funcţia contabilă sunt conturi de activ.
b1)Se debitează cu:
 sumele depuse ca aport în bani la capitalul social;
 sumele încasate din creditele bancare primite în conturile
de la bancă;
 sumele încasate direct din vânzări, din dobânzi, din chirii,
 163

din dividende;
 sumele încasate de la clienţi;
 sumele încasate de la diverşi debitori.
b2) Se creditează cu:
 sumele plătite furnizorilor;
 sumele plătite pentru lichidarea obligaţiilor faţă de
creditorii diverşi;
 valoarea creditelor bancare rambursate;
 plăţile pentru servicii executate de terţi;
 plăţi privind impozitele şi taxele datorate bugetului
statului.
c) Soldul final este debitor şi reflectă disponibilităţile existente în
conturile curente de la bănci.
Contul poate prezenta de asemenea şi sold creditor, care reprezintă
creditele bancare pe termen scurt acordate de bancă prin contul curent.

VII. Analiza şi funcţionarea Conturile din această clasă servesc la

conturilor de regularizare separarea şi urmărirea în timp a
cheltuielilor şi veniturilor înregistrate în cursul exerciţiului financiar N, dar care se
referă la rezultatul exerciţiului viitor N+1. În această situaţie se află toate
cheltuielile efectuate în avans care urmează a fi repartizate pe parcursul mai
multor exerciţii, cheltuielile constatate în avans (cheltuieli anticipate) în raport cu
rezultatul exerciţiului următor şi veniturile realizate în avans în exerciţiul curent în
raport cu exerciţiile următoare.
Contul “Cheltuieli în avans” evidenţiază cheltuielile efectuate anticipat
privind chiriile, taxele de locaţie, primele de asigurare şi dobânzile înregistrate în
exerciţiul N, cheltuieli care la închiderea exerciţiului sunt decontate asupra
rezultatului exerciţiului N+1 sau N + .
Contul „Venituri în avans” evidenţiază veniturile realizate în mod
anticipat fără a fi realizat produsul (nu a avut loc transferul de proprietate în cazul
bunurilor materiale, fie că serviciul nu a fost prestat sau a fost prestat parţial), cum
sunt încasările din chirii, asigurări şi dobânzi. Ele sunt constatate în exerciţiul N,
dar decontate asupra exerciţiului N+1.

VIII. Analiza şi funcţionarea conturilor de rezultate

9.1.Analiza şi funcţionarea conturilor de cheltuieli

 164

a) Evidenţiază resursele aflate în curs de utilizare în cadrul activităţilor de

exploatare, financiare şi extraordinare.
b) După conţinutul economic sunt conturi de rezultate.
c) După funcţia contabilă sunt conturi de activ.
c1) Se debitează cu cheltuielile efectuate în cursul anului de
exerciţiu financiar:
 cheltuieli prin angajamente faţă de terţi şi plăţi din
contul de la bancă şi în numerar;
 cheltuieli privind consumurile stocate şi vânzările de
mărfuri;
 cheltuieli privind activele imobilizate cedate sau scoase
din activ;
 cheltuieli calculate privind amortizarea şi provizioanele.
c2) Se creditează la repartizarea cheltuielilor asupra rezultatelor.
d) La sfârşitul exerciţiului nu prezintă sold.

9.2. Analiza şi funcţionarea conturilor de venituri

a) Înregistrează veniturile brute obţinute ca rezultat al activităţilor de

exploatare, financiare şi extraordinare.
b) După conţinutul economic sunt conturi de rezultate.
c) După funcţia contabilă sunt conturi de capitaluri proprii.
c1) Se creditează cu veniturile realizate în cursul anului de
exerciţiu financiar:
 venituri din vânzări de produse, mărfuri, lucrări
executate, servicii prestate;
 venituri din producţia proprie de produse, semifabricate,
producţie neterminată;
 venituri din producţia şi construcţia proprie de
imobilizări;
 venituri din diminuarea amortizărilor şi provizioanelor.
c2) Se debitează cu încorporarea veniturilor în rezultate.

d) La sfârşitul exerciţiului nu prezintă sold.

Contul care preia veniturile şi cheltuielile este Profit şi pierdere, care este
un cont de bilanţ cuprinzând în credit veniturile, iar în debit cheltuielile. Soldul
creditor reprezintă profitul net, iar soldul debitor reprezintă pierderea netă.