Conf. Univ. Dr.

Paraschiva Postolache
UMF "Grigore T. Popa", Iasi
= Sindrom clinic care exprimă incapacitatea
inimii de a asigura un regim circulator
adecvat

Insuficiența cardiacă – deteriorarea funcției de

pompă a ventriculelor
 Clasificare

1. După modul de instalare și evoluției

simptomelor clinice

 Insuficiența cardiacă acută

 Insuficiența cardiacă subacută
 Insuficiența cardiacă cronică
2. Raportată doar la evoluție

 Insuficiența cardiacă latentă – se

manifestă clinic numai în condiții de efort
 Insuficiență cardiacă manifestă –
sindromul clinic este prezent și în repaus
3. În funcție de preponderența afectării celor două
ventricole

 Insuficiența cardiacă stângă (acută sau cronică)

 Insuficiența cardiacă dreaptă (acută sau cronică)
 Insuficiența cardiacă globală (acută sau cronică)
Cauzele determinante

 Valvulopatiile
 HTA
 CID
 Miocardite
 Pericardite
 Cauze precipitante
 Infecțiile
 Tromboemboliile pulmonare
 Anemiile
 Solicitările fizice și psihice intense
 Consumul exagerat de sare
 Hiperhidratarea eatrogenă prin perfuzii în cantități
exagerat de mari de lichide
 Aritmiile cardiace
 Tratamentul incorect cu digitală
În insuficiența cardiacă se produc tulburări care
privesc:

 Debitul cardiac
 Rezistența periferică
 Masa sanguină
 Retenția și repartiția apei și electroliților în
organism
1) Debitul cardiac

- IC poate fi considerată ca o inadaptare a

debitului cardiac la nevoile metabolice ale
țesuturilor
- În IC debitul cardiac scade
2) Rezistența periferică

- Când debitul cardiac scade, se produce o

vasoconstricție arteriolară
- Vasoconstricția face ca sângele din țesuturile
periferice și viscerele abdominale să fie dirijat
către creier și inimă
- Un mecanism compensator
3) Masa sanguină

- În IC se produce o creștere a masei sanguine (pe

seama plasmei și globulelor roșii care tind să readucă
debitul cardiac la valori normale)
- Mărirea volumumui plasmatic se datorează retenției
anormale de apă și sare la nivelul rinichiului.
4) Retenția de apă și electroliți

- Scăderea debitului cardiac → scăderea irigării

rinichilor → modificări ale mecanismelor
neuro-hormonale → retenția de apă și Na în
organism
 Principalele simptome

 Dispnee de efort și repaus

 Ortopneea
 Tuse cu/fără expectorație
 Dispneea paroxistică nocturnă
Insuficiența cardiacă stângă este la adult și vârstnic
consecința:

 Valvulopatiilor
 CI
 HTA

La copil se întâlnește în malformații congenitale.

A. Tusea

 Semnul cel mai precoce, cel mai intens sau

singurul semn
 Însoțește întotdeauna accesele de dispnee și EPA
 Se exacerbează în timpul nopții
 Provocată de staza pulmonară și congestia pasivă
a mucoasei bronșice
 Însoțită uneori de expectorații
B. Cianoza

 Prezentă întotdeaunaîn IC complicată cu: EPA,

bronhopneumonie și embolie

C. Cardiomegalia

 Evidentă prin palparea vârfului inimii (este

deplasat în jos și stânga)
 Examen radiologic, EKG, ecografie
D. Zgomotul de galop

 Un ritm în 3 timpi
 Se ascultă la vârful inimii
 Bolnavul fiind în decubit lateral stânga – în expir
forțat
E. Alternanța cardiacă

 Succesiunea alternativă a unei bătăi normale însoțită

de zgomote cardiace normale ca intensitate cu o bătaie
anormală însoțită de zgomote cardiace de intensitate
mai slabă
Semnele caracteristice

 Edemele subcutanate
 Turgescența jugularelor
 Hepatomegalia
A. Ascita

 Lichid în cavitatea absominală

 Datorită transvazării plasmei ca urmare a stazei din
teritoriul venei porte
 Determină o mărire de volum a abdomenului
 Caracter recidivant
B. Turgescența jugularelor

 Mărirea de volum a venelor superficiale de la baza

gâtului
 Se observă mai pronunțat în decubit dorsal
 Se constată bătăile superficiale ale venelor
jugulare
C. Hepatomegalia

 Sângele venos stagnează în ficat

 La palparea în hipocondrul drept se mai constată
prezența durerii → distensiei capsulei hepatice
 Tratament
1. Limitarea efortului fizic

 Depinde de severitatea IC
 Bolnavii din grupa I – nu se limitează
activitatea fizică deoarece acesta nu produce
astenie, dispnee sau palpitații
 Bolnavii din grupa a II a – se instituie o
limitare ușoară a activității fizice
 Bolnavii din grupa a III a – limitare
pronunțată
 Bolnavii din grupa IV – limitare severă prin
repaus la pat
 Reducerea programului de lucru la 5-6 ore/zi
este benefică pentru bolnavi
 Pentru bolnavii din grupa IV – o activitate
productivă de 2-3 ore/zi dar sedentară
2. Repausul la pat

 Are drept scop scăderea muncii inimii și diminuarea

simptomelor Ic
 Bolnavul trebuie să stea în poziție semiașezat pentru
ameliorarea ortopneii
3. Restricția de sare

 Indicată în toate cazurile de IC

 Bolnavii care prezintă semne de IC stângă trebuie
să consume 2,5 g sare de bucătărie/zi
4. Restricția de lichide

 Indicată doar în cazul IC gravă sau când există

insuficiență renală
 Când bolnavul este supus unui regim fără sare,
consumul de lichide este normal (1,5 – 2 L/zi) indiferent
dacă bolnavul prezintă sau nu edeme
5. Regimul alimentar

 Mesele sunt divizate în 3-4/zi

 Masa de seară este redusă cantitativ și cu cel puțin 3h
înainte de somn
 Alcoolul, cafeaua și tutunul sunt excluse pe perioada
tratamentului până la compensarea cardiacă
 Obiective de tratament

 Împiedicarea decondiționării fizice peste

limita impusă de suferința miocardică
 Creșterea capacității de efort
 Testarea la efort
 Este necesară aprecierea prealabilă a capacității de
efort a bolnavului
 Se efectuează când bolnavul este spitalizat sau înainte
de tratamentul sindromului congestiv
 Se efectuează sub medicația pe care pacientul o
utilizează curent
 Se efectuează fie la covor rulant fie la cicloergometru
 Metodologia clasică – în trepte de 25 watt cu o durată
de 3 minute
 Antrenamentul la efort

 Frecvența antrenamentului este zilnică

 Intensitatea este scăzută (FC 70-85% din FCMax
atins în cursul testului de efort
 Nu trebuie să depășească 135-140 bătăi/min
 Să fie inferioară cu 10 bătăi/min frecvenței
cardiace la care apar simptomele de IC
 Durata efortului propriu-zis nu va depăși 30
minute
Perioada de încălzire
• 5 – 10 minute
• Exerciții de gimnasică medicală
• Exerciții respiratorii și stretching
Antrenametul propriu-zis conține trei tipuri de activități:

1. Mers pe jos
• Cel mai utilizat
• FC între 70 – 85% din FCMax
• Viteza recomandată: 4 – 5 km/oră
2. Mers pe jos intercalat cu jogging

• Alergat ușor 25 m la fiecare 500 m

parcurși prin mers
• FC 70 – 75% din FCMax
3. Gimnastica medicală

• Exerciții din perioada de încălzire/revenire

• Alte exerciții fizice care să asigure frecvența de
antrenament necesară
Perioada de revenire

• 5 – 10 minute
• Exerciții respiratorii
• Exerciții de stretching