Universitatea „Divitia Gratiae”

Facultatea ”Teologie pastoral”.

Grupa: U -19.

Lucrare.

Tema: De ce a murit Cristos?

Disciplina: Soteorologie.

Student: Bejenaru Elisei

Chișinău 2017.
 De ce a murit Cristos?
Isus Cristos este întemeietorul și figura centrală a credinței creștine. Și această imagine a
lui Isus, răstignit pe cruce, o cunosc majoritatea oamenilor. Însă nu toți cunosc cauza morții lui
Cristos, „De ce a murit Isus? De ce a fost atârnat pe cruce?”. Vreau să vedem care este
semnificația morții lui Isus.

De ce a murit Cristos?

Înainte ca să întrăm în profunzimea semnificației morții lui Cristos, vrem să răspundem la

întrebarea: „Cine a fost răspunzător de moartea Lui?”

Este important să facem legătura dintre două moduri complementare de a privi la cruce.
În planul de acțiune a omului, Iuda L-a dat în mâinile preoților, care L-au predat lui Pilat, care
mai departe la dat în mâinile soldaților, iar aceștia L-au crucificat. Dar în planul planul Divin de
acțiune, Tatăl L-a dat, și El S-a dat pe Sine, să moară pentru noi. Deci, atunci când privim crucea
noi putem rosti următoarele două afirmații: „Eu am făcut lucrul acesta, păcatul meu L-a trimis la
moarte”, și „El a făcut lucrul acesta, dragostea Lui L-a trimis la moarte”. Răspunzând la
întrebarea: „De ce a murit Isus Cristos?” un răspuns este că El nu a murit; El a fost omorât. Însă
ca să echilimbrăm acest răspuns cu opusul lui, spunem că EL nu a fost omorât; El a murit,
dându-se pe Sine în mod voluntar, ca să facă voia Tatălui Său. 1

Într-adevăr nu putem să limităm responsabilitatea celor care L-au omorât pe Isus, dar nici
nu putem să spunem că ei au putut să-L omoare pe Cristos pentru că așa au vrut, așa au hotărât
ei, ci Dumnezeu a hotărât ca Isus să moară, și El s-a dăruit în întregime pentru noi. Moartea lui
Cristos a avut un caracter voluntar, un carcter binevol.

Pentru a înțelege semnificația morții lui Isus Cristos trebuie să privim în profunzime,
pătrunzând în mod treptat tot mai adânc în această taină relată în scripturi.

Scopul morții lui Cristos

Răspunsul la întrebarea:„De ce a murit Cristos?” poate fi exprimat în câteva afirmații:

1 John R. W. Stott, Crucea lui Cristos, Editura - Societatea Misionară Română Wheaton, Illnois, U.S.A. 1992, pag. 59
Cristos a murit pentru noi

Moartea Lui a fost necesară și voluntară, dar ea a mai fost altruistă și folositoare. El a
acceptat-o din pricina noastră, nu pentru El însuși, și a avut încredințarea că prin ea El va obține
pentru noi un bine care nu putea fi obținut printr-o altă modalitate. Păstorul cel Bun, a spus El, Își
va da viața „pentru oi”, în folosul lor. În același fel cuvintele pe care le-a rostit El în odaia de sus,
când le-a dat pâine, au fost:„Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi”. 2

Cristos a murit de dragul nostru sau în folosul nostru. Există un set de pasaje care ne spun
că păcatele noastre au fost „puse asupra” lui Cristos, El „a purtat” nelegiuirea noastră, El „a fost
făcut păcat” pentru noi. Este important să observăm și prepozițiile folosite pentru a desemna
relația exactă dintre lucrarea lui Cristos și noi. Prepoziția anti care înseamnă „în loc de” sau „în
locul”, iar însper înseamnă „în folosul”. 3

Cristos a murit ca să ne aducă la Dumnezeu (1 Petru 3:18)

Scopul util al morții Lui privește reconcilierea noastră. În cuvintele Credeului de la

Niceea, „pentru noi (în general) și pentru mântuirea noastră (în particular) a coborât El din
ceruri...” mântuirea pentru care El a murit ca să ne-o câștige este portretizată în diferite feluri.
Uneori ea este privită în termenii a ceea ce trebuie reparat, ca răscumpărare, iertare și izbăvire.
Alteori este privită în termenii a ceea ce ni se oferă în plus, ca viață nouă și veșnică, sau ca pace
cu Dumnezeu în bucuria harului Său șia părtășiei cu El. Este important că El poate să ne dea
binecuvântarea mântuirii numai ca rezultat al morții Lui. 4

Moartea lui Cristos pune de asemenea capăt dușmăniei și înstrăinării dintre Dumnezeu și
omenire. Ostilitatea noastră față de Dumnezeu este înlăturată. Accentul Scripturii cade de obicei
pe faptul că noi suntem împăcați cu Dumnezeu, adică, El joacă rolul activ; El ne împacă cu Sine.
5

Cuvântul grecesc exilaskomai înseamnă „a îmbuna, a împăca”. Și redă ideea că dacă

păcatul a fost acoperit sau îndepărtat, atunci mânia lui Dumnezeu împotriva acelui păcat a fost

2 John R. W. Stott, Crucea lui Cristos, Editura - Societatea Misionară Română Wheaton, Illnois, U.S.A. 1992, pag. 62
3 Millard J. Erickson, Teologie Creștină (V. 2), Editura Cartea Creștină Oradea, 1998, pag. 398-399
4 John R. W. Stott, Crucea lui Cristos, Editura - Societatea Misionară Română Wheaton, Illnois, U.S.A. 1992, pag. 63

5 Millard J. Erickson, Teologie Creștină (V. 2), Editura Cartea Creștină Oradea, 1998, pag. 400
împăcată sau satisfăcută. Strâns legată de ideea de împăcare, de îmbunare, este cea de
reconciliere. Cele două idei par să fie raportul cauză și efect; moartea lui Cristos L-a împăcat pe
Dumnezeu și, ca urmare, El acceptă reconcilierea (Romani 5:10; 2 Corinteni 5:18; Efeseni 2:16).
6

Cristos a murit pentru păcatele noastre

Păcatele noastre au fost un obstacol care ne împiedica să primim darul pe care El voia să
ni-l dea. Așadar, ele trebuiau îndepăratate ca darul să ne poată fi dat. Și El S-a ocupat de păcatele
noastre, sau le-a îndepărtat prin moartea Lui. Această expresie pentru „pentru păcatele noastre”
(sau expresii similare) este folosită de majoritatea scriitorilor mai importanți din Noul Testament;
se pare că ei au exprimat destul de clar că – într-un mod care rămâne să fie determinat – moartea
lui Cristos și păcatele noastre au fost noțiuni legate una de cealaltă. Iată câteva citate: „Cristos a
murit pentru păcatele noastre după Scripturi” (Pavel); „Cristos, de asemenea, a suferit (în
original, „a murit”) odată pentru păcate” (1 Petru 3:18); „S-a arătat o singură dată ca să șteargă
păcatul prin jertfa Sa”, și „a adus o singură jertfă pentru păcate” (Evrei); „sângele lui Isus
Cristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat” (Ioan); „A Lui care ne iubește, care ne-a spălat de
păcatele noastre cu sângele Său...să fie slava” (Apocalipsa). Toate aceste versete fac legătura
între moartea Lui și păcatele noastre. 7

Răscumpărare înseamnă eliberare din pricina unei plăți. Pentru cei credincioși, conceptul
are o semnificație specială pentru că plata a fost moartea Domnului Însuși. Răscumpărarea poate
fi rezumată prin trei idei fundamentale. (1) Oamenii sunt răscumpărăți din ceva; adică din piață
sau din sclavia păcatului. (2) Oamenii sunt răscumpărați prin ceva; adică prin plata unui preț,
sângele lui Cristos. (3) Oamenii sunt răscumpărați pentru ceva; adică pentru o stare de libertate și
apoi sunt chemați să renunțe la libertate pentru robia față de Domnul care i-a răscumpărat. 8

Cristos a murit moartea noastră

6 Henry Clarence Thiessen, Prelegeri de Teologie Sistematică, Editura Wm. B. Eerdmans Publishing Company, pag.
275
7 John R. W. Stott, Crucea lui Cristos, Editura - Societatea Misionară Română Wheaton, Illnois, U.S.A. 1992, pag. 63

8 Charles C. Ryrie, Teologie Elementară, Editura – BEE International, Dallas, Texas, 1993, pag. 313
 Legătura între moartea Lui și păcatele noastre este nu numai o legătură de tipul cauză și
efect (în sensul că El a fost o victimă a brutalității oamenilor) ci o legătură ce exprimă pedeapsa
(El a purtat în persoana Sa nevinovată pedeapsa păcatelor noastre pe care o meritam noi). Căci,
după Scriptură, moartea este legată de păcat, prin faptul că este o răsplată dreaptă a Lui: „plata
păcatului este moartea” (Romani 6:23). Peste tot, Biblia vede moartea omului nu ca un
eveniment natural, ci ca un eveniment penal. Ea este un intrus în lumea bună a lui Dumnezeu, și
nu face parte din planul inițial pa care l-a avut pentru omenire. Pretutindeni în Scriptură, moartea
(atât cea spirituală cât și cea fizică) este privită ca o judecată divină neascultării omului. 9

Omul a păcătuit împotriva lui Dumnezeu și a atras nemulțumirea Lui și condamnare din
partea Lui. Dumnezeu pretinde pe drept ca să fie o pedeapsă pentru călcarea unei legi.
Dumnezeu trebuie să răsplătească păcatul cu pedeapsă. În lipsa substituirii, Dumnezeu nu va
declara nevinovat pe cel vinovat (Exod 24:7; Numeri 14:18). Numai prin moartea lui Cristos a
putut Dumnezeu să fie drept și totuși să-l îndreptățească pe păcătos (Romani 3:25). În tot ce face
Dumnezeu, justiția Lui trebuie să fie respectată; moartea lui Cristos satisface pe deplin cererile
legitime ale lui Dumnezeu. 10

La cruce, datorită unei dragostei sfinte, Dumnezeu a plătit prin Cristos întrega plată
pentru neascultarea noastră. El a purtat judecata pe care noi o purtăm ca să ne dea iertarea ce nu
o merităn. La cruce, îndurarea divină și dreptatea divină au fost exprimate cu aceiași forță și au
fost reconciliate pentru totdeauna. Dragostea sfântă a lui Dumnezeu a fost „satisfăcută”.

Esența morții lui Cristos

Problema iertării

Fondul esențial al crucii este o înțelegere echilibrată a gravității păcatului și a majestății

lui Dumnezeu. Dacă vom minimaliza pe una din acestea, vom minimaliza prin aceasta crucea.
Pentru Dumnezeu iertarea este una dintre cele mai profunde probleme. Păcatul și mânia satu în
calea iertării. Dumnezeu trebuie nu numai să ne respecte pe noi ca ființe responsabile, cum

9 John R. W. Stott, Crucea lui Cristos, Editura - Societatea Misionară Română Wheaton, Illnois, U.S.A. 1992, pag. 63

10 Henry Clarence Thiessen, Prelegeri de Teologie Sistematică, Editura Wm. B. Eerdmans Publishing Company, pag.
273
sântem de fapt, ci El trebuie să Se respecte și pe Sine Însuși ca Dumnezeu sfânt, cum este de
fapt. Înainte ca Dumnezeu Cel sfânt să ne poată ierta, este necesară o anumită „plată”. 11

Satisfacție pentru păcat

Conceptul de satisfacție depinde de felul în care înțelegem obstacolele care stau la baza
iertării, obstacole care trebuie mai întâi de toate înlăturate. Care sunt cerințele care stau în calea
iertării până când sânt satisfăcute? Și cine le face? Este acesta diavolul? Sau este legea, sau
onoarea și justiția lui Dumnezeu, sau „ordinea morală”? Au fost propuse toate acestea. Dar
primul obstacol trebuie căutat în Dumnezeu Înșuși. El trebuie „să Se satisfacă pe Sine Înșuși” ca
să deschidă calea spre mântuirea pe care El o plănuiește; El nu ne poate mântui contrazincându-
Se pe Sine. 12

Autosubstituirea facută de Dumnezeu

Singura cale de satisfacere a dragostei sfinte a lui Dumnezeu este ca sfințenia Sa să se

îndrepte spre Înlocuitorul pe care El L-a numit judecându-L, cu scopul ca dragostea Lui să se
îndrepte spre noi, materializându-se în iertare. Judecătorul Însuși este Cel care, în dragostea Lui,
Și-a asumat rolul victemei inocente, ca în persoana Fiului Său și prin ea, El Însuși să poarte
pedeapsa pe care tot El Și-a impus-o. 13

Ce a realizat moartea lui Cristos?

De ce a luat Dumnezeu locul nostru și a purtat păcatul nostru? Ce a realizat Isus prin
moartea Sa?

Noul Testament dă trei răspunsuri principale la aceste întrebări, „mântuire”, „revelație” și

„biruință”. Ceea ce a făcut Dumnezeu în Cristos a fost ca prin cruce să ne salveze, să ni Se
descopere și să biruiască răul.

Mântuirea celor păcătoși

11 John R. W. Stott, Crucea lui Cristos, Editura - Societatea Misionară Română Wheaton, Illnois, U.S.A. 1992, pag.
106-107

12 John R. W. Stott, Crucea lui Cristos, Editura - Societatea Misionară Română Wheaton, Illnois, U.S.A. 1992, pag.
110
13 John R. W. Stott, Crucea lui Cristos, Editura - Societatea Misionară Română Wheaton, Illnois, U.S.A. 1992, pag.
154
 Mântuirea lui Cristos este ilustrată prin reprezentări vii cum ar fi „potolirea mâniei lui
Dumnezeu”, „răscumpărare”, „îndreptățire” și „reconciliere”. Fiecare din aceste patru imagini
scot în relief un aspect diferit al nevoii noastre umane. Împăcarea Divinității subliniază mânia lui
Dumnezeu care se abate asupra noastră, răscumpărarea scoate în relief faptul că suntem robi ai
păcatului, îndreptățirea vorbește despre vinovăția noastră iar reconcilierea despre ostilitatea pe
care o manifestăm împotriva lui Dumnezeu și înstrăinarea noastră de El. Aceste imagini
subliniază și inițiativa mântuitoare pa care a luat-o Dumnezeu în dragostea Sa. El este Cel care
Și-a potolit propria Sa mânie, ne-a răscumpărat din robia cea cumplită, ne-a declarat drepți în
ochii Lui și ne-a reconciliat cu Sine. Toate aceste imagini ne învață clar că lucrarea mântuitoare
a lui Cristos a fost realizată prin vărsare de sânge, adică, prin jertfa înlocuitoare a lui Cristos. 14

Revelarea lui Dumnezeu

Atunci când privim la cruce vedem dreptatea, dragostea, înțelepciunea și puterea lui
Dumnezeu. Nu este ușor să decidem care dintre acestea este revelată cel mai vizibil: dreptatea lui
Dumnezeu în judecarea păcatului, sau dragostea lui Dumnezeu în faptul că a purtat El Înșuși
pedeapsa în locul nostru, sau înțelepciunea lui Dumnezeu în faptul că a combinat perfect cele
două de mai sus, sau puterea lui Dumnezeu manifestată în faptul că i-a mântuit pe cei ce cred.
Căci crucea este în egală măsură un act, și de aceea o demonstrare a dreptății lui Dumnezeu, a
dragostei, a înțelepciunii și a puterii Lui. 15

Biruința asupra răului

Pe lângă mântuirea păcătoșilor și pe lângă revelația lui Dumnezeu, crucea a mai garantat
biruința asupra răului. Lucrarea lui Cristos prin care ne-a purtat păcatele a fost încheiată la cruce,
victoria asupra diavolului, asupra păcatului și a morții a fost câștigată acolo și rolul învierii a fost
acela de a-I da lui Isus Cel respins de oameni dreptul de a declara cu putere că El este Fiul Lui
Dumnezeu și a declara public că moartea Lui prin care El ne-a purtat păcatele a fost eficientă
pentru iertarea păcatelor. 16

14 John R. W. Stott, Crucea lui Cristos, Editura - Societatea Misionară Română Wheaton, Illnois, U.S.A. 1992, pag.
197
15 John R. W. Stott, Crucea lui Cristos, Editura - Societatea Misionară Română Wheaton, Illnois, U.S.A. 1992, pag.
223
16 John R. W. Stott, Crucea lui Cristos, Editura - Societatea Misionară Română Wheaton, Illnois, U.S.A. 1992, pag.
234
John R. W. Stott, Crucea lui Cristos, Editura - Societatea Misionară Română Wheaton, Illnois, U.S.A. 1992, pag. 59
Bibliografie.
1. Biblia
2. Charles C. Ryrie, Teologie Elementară, Editura – BEE International, Dallas, Texas, 1993
3. Henry Clarence Thiessen, Prelegeri de Teologie Sistematică, Editura Wm. B. Eerdmans
Publishing Company
4. Millard J. Erickson, Teologie Creștină (V. 2), Editura Cartea Creștină Oradea, 1998.
5. John R. W. Stott, Crucea lui Cristos, Editura - Societatea Misionară Română Wheaton, Illnois,
U.S.A. 1992.
.