Limbajul, artistic

1. Limbajul artistic vizeaza dimensiunea sensibila a fiintei.

2. Corespunde intentiei reflexive a limbajului Emitatorul exprima sentimentele
3. Domina functia expresiva(emotiva) si functia poetica
4. Polisemie/omonimie infinit, sinonimie 0(traductibilitate limitata), pierdere de
info/expresivitate
5. Unicitatea exprimarii(expreivitate)
Limbajele nonartistice
1. Limbajele nonrtsistice vizeaza dimensiunea rationala a fiintei
2. Corespunde intentiei tranzitive a limbajului(Emitatorul transmite cunostinte)
3. Domina functia referentiala si functia metalingvistica
4. Polisemia/ omonimia tinznd spre 0, sinonimie infinita(traductibilitate)
5. Claritate, concizie, precizie-repetivitate, cliseizare

Stilul beletristic
-stilul scriitorilor,
-se caracterizeaza prin apartenenta textelor la anumite specii literare, genuri literare, moduri de
expunere.
-genul l.iterar-epic, liric, dramatic, memorialistic
-moduri de expunere-naratiune, descrierea, dialog
-se situeaza la interferenta dintre sistemul limbii si sistemul artei.
-lecturi-literala(denotativa) si literara(metaforica)
-caracter unidirectional-emitator receptor
1. NIVELUL FONETIC
- deschiderea catre toate categoriile de fonetisme(pronuntii)
-pronuntii populare(eu vaz), regionale(pa, dă, dupe)
-accidente fonetice(eliminari de sunete, adaugari de sunete, inversiuni de sunete) uşurarea
pronunţiei.
-figuri fonetice(aliteratia, repetiţia consonantică, asonanţa(reprezentarea vocalică), simbolism
fonetic.
-elemente de proyodie(accent, intonaţie, debit verbal, ritm, rimă, măsură)
2. NIVELUL LEXICO-SEMANTIC
-nivelul cuvintelor şi al sensurilor
-deschiderea catre toate categoriile de cuvinte(diacronie- în timp sincronie-forme care coexistă)
-preferinţa pentru conotaţie, polisemie(metafora, oximoron)
-diverse categorii de figuri retorice
3. NIVELUL MORFOLOGIC
-prezenţa interjecţiei
Flexiunea nominală: substantivul-frecvenţa substantivelor concrete
-frecvenţa substantivelor proprii
Categoria cazului:preferinţa pentru cazurile personale(acuzativ si PE): L-am văzut pe Ion, (VOCATIV)
Adjectivul: Categoria comparaţiei : adjective gradabile: tare frumos-superlativ
Flexiunea pronominală:- predomină pronumele personale(personal, reflexiv, de politeţe, posesiv,, de
întărire)
-îndeplinesc valori specifice (persona a II a cu sens generic, valoare expetiva(Nu tu casă, nu tu masă)
Acuzativ, Dativ-Acuzativ neutru (A luat-o la sănătoasa)
-Dativ neutru(Dă-i înainte cu tupeu)
-Dativ etic(Pe unde mi-ai umblat)
-Dativ posesiv(Pe faţa-i i se citea bucuria)
Flexiunea verbală:- mod şi timp: predomină indicativul şi conjunctivul prezent- se referă la planul
personajelor(liric, dramatic). Pentru planul naratorului –apar modurile nepredicative, în special
geruziul( în didascalii)
Pentru genul memorialistic: indicativ trecut(imperfect)
Pentru genul epic: o distribuţie echilibrată a modurilor şi timpurilor.
Timp al naraţiunii,
Timpul narării,
Timpul receptării
-persoană şi număr:- depind de genul literar în care se încadrează textul.
-liric şi dramatic: pers I şi II
-memorialistic: I sg
-epic: pers a III a sg sau pl
- diateza: reflexizări accidentale
4. NIVELUL SINTACTIC: -topica subiectivă(cu inversiuni)
-figuri sintactice
-frecvenţa elipsei asociată cu repetiţia
-frecvenţa structurilor incidente
-frecvenţa anacolutului
Deschiderea către toate categoriile de enunţuri(exclamative, interogative,
afirmative)
-interferenţa dintre cele 2 planuri(cel al naratorului-cel al personajelor). Se
poate realiza prin contopirea celor 2 poli(naratorul devine personaj) sintaxa mixtă(stilul indirect
liber)- sunt introduse direct cuvintele personajului

Stilul publicistic
-varianta orală(mass-media)
-varianta scrisă(orice publicaţie-2 lecturi panormice
-paratext(tot ce se adaugă la text)-editorial(nonverbal)-artificii grafice
-reprezentări iconice
-(verbal)-numele publicaţiei, rubricii, paginii.

-autorial-(numeke autorului, titlu, subtitlu, intertitlu, şapou)

Şapou-elementul de graniţă între titlu şi text, etichetă.

1. NIVELUL FONETIC -variantă scrisă-grafic

-varianta orală-prozodic(variaţii de accent, prelungirea unor sunete, intonaţie)
apariţia unor structuri neromâneşti(N”djamena)-grupuri consonantice(toponime)
-frecvenţa siglelor, abrevierilor
-varianta scrisă: reprezentări iconice
2. NIVELUL LEXICO-SEMANTIC: -oscilaţie între monosemie şi polisemike
- denumiri metonimice
-denumiri metaforice
-porecle metaforice
-internaţionalizarea vocabularului(neologisme-anglicizare)
-politizarea vocabularului(terminologie politică)
-intelectualizarea vocabularului(determinologizare)-colaps
economic-termen medical la bază, criză economică, miopie politică,
-surse de învoire lexico-semantică:
I. Neologia denotativă: crearea unor cuvinte sau sensuri noi din necesităţi obiective.-
extinderea sferei semantice: Guvernul a demarat consolidările(a începe). Nu mai obtura
priveliştea
 -îngustarea sferei semantice : PUTEREA, OPOZIŢIA, STÂNGA şi
DREAPTA
-calc lingvistic,semantic(împrumut de sens): Grilă, a îngheţa,
îngheţarea salariilor.
II. Neologia stilitică: crearea de cuvinte, sensuri noi din motive subiective.
1. Metafora: -metforizarea termenilor de specialitate(miopie politică)
-metafora populară(mălai, parai, boss, a se băhăi)
-Metafora cultă(livrească) : călcâiul lui AHILE, sabia lui Damogles
2. Metonimia:-metonimia simbol: câinii roşii, portocala mecanică
- Metonimia recipient pentru conţinut : Cremlinul a decis
3. Sinecdoca:-antonomaza(folosirea unui nume propriu: X e un Cosa Nova)
-toponime-o nouă Yalta
4. Modificarea de conotaţii: -înobilarea sensului: Occidentul , Capitalist,
-deprecierea sensului: Comunist, Activist, Babal

5. Metafora filată:-lanţ metaforic care grupează cuvintele înrudite ca sens:-

pacientul şi medicamentul FMI-IZOTOPIE
6. Antiteza:- combinaţia de cuvinte cu sens diametral opus. Guvernul între ciocanul
sindicalist şi nicovală....
7. Calamburul:-Blatul se mai coace o dată. –aranjament sportiv, a pregăti.
-joc de cuvinte
NIVELUL MORFOLOGIC:- predominant nominal
Flexiunea nominală:-subst:-proprii(nume de persoane(antroponime), nume de locuri(troponime)
Caz-acuzativ prepoziţional
Genitivul funcţiilor social-politice(PRIMUL ministru)
Dativul, vocativul(varianta orală)
Nominativ
-frecvenţa formelor acazuale(forme care nu sunt marcate pentru un caz-mai ales în titluri),
convorbiri uzoturce
-2 categori de adjectire:
-negradabile(raporturi diplomatice)
-calificative(gradabile)-grozav de.....-locuţiuni
-superlativ-marcat cu prefixe negative: nepreţuit
-realizat prin antepunere:măreţe realizări
-modal de măsură progresivă: se obţin rezultate din ce în ce mai bine.
Flexiune pronominală:-predomină persoana a III a sg şi pl
Persoana I a în editoriale situate în anticamera beletristicului.
Flexiunea verbală: -categoria de mod şi de timp: toate modurile inclusiv prezumptivul perfect.
Singurul timp evitat-perfectul simplu.
-categoriile de persoană şi număr:-persoana a III a sg sau pl
-pers II varianta orală
-pers I –texte de opinie, editoriale
-diateza:-activă
-pasivă-perifrastică(Apele silite să se retragă-participiul)
Nivelul sintactic:-caracterul nominal(mai ales în titluri)
-caracterul eliptic al enunţurilor
-stereotipie a enunţurilor(clişeizare)
-frecvenţa titlurilor interogative
-modificare topicii
-absolutizarea substantivelor relative
-polifonie(mai multe voci): vocea jurnalistului, dar şi a altcuiva.
-secvenţa citantă(introduce vorbirea străină)
-secvenţa citată(conţine-,,-)
 Secvenţa citantă:-verbe de declaraţie: a zice, a îndemna
-structură nominală: substantive sau pronume care fac trimitere la sursă.
-conjuncţie subordonatoare ,,că,,să,,
 Secvenţa citată:-în stil direct :,, cu ghilimele,, citat-funcţie ironică, autenticităţii
-în stil indirect :-concizie(rezumat)-se pierde din autenticitate
-stil direct legat: verbe de declaraţie +că+citat
-în stil indirect liber(modificarea registrului)

Limba de lemn

-subsistem lingvistic caracterizat prin clişeizare maximă şi transparenţă minimă, impus de obicei de
un regim totalitar

Etapa-lininistă
-stalinistă
-perestroikistă(reconstrucţie)
Impunerea unui cod
 Nivelul fonetic: se combină cu cel prozodic
Elemente paraverbale(accent, debit), mimică, gestică
-ponunţii greşite
-accent enfatic
 Nivel lexico-semantic-vocabular sărac
-maniheismul –o lume divizată(luptă)
-metafora luptei (câmpul lexical al luptei)
-metafora organismului uman(cel mai iubit fiu), vegetal(aluzia patriei ca la
un copac)
-metafora călătoriei
-metafora edificiului(am pus temelia...)
-metafora operei
-epitete, comparaţii, hiperbole.
 Nivel morfologic:-preponderent nominal
Flexiunea nominală substantiv:substantiv+prep
Verb simplu înlocuit de locuţiuni verbale (a se exprima-a-şi găsi exprimarea)
Substantivizare
Adjective:-încărcătură axeologică(i se atribuie însuşiri)
-superlativizare excesivă
Flexiunea pronominală :-absenţa deicticelor(acum, aici), Nu se mai face referire la timp-persoană
Apar pronume şi adjective pronominale nehotărâte(toţi, toate, tuturor, care, oricine)-generalizare
Flexiune verbală:-generalizare, impersonalizare.
-imperativ-direct
-Modal(TREBUIE) expresii impersonale(e util)-stil indirect
Nivel sintactic:-se spun puţine în multe cuvinte
Apar calculi-lexicale
-semantice
-frazeologice:plan cincinal:muncă de răspundere
-sintactice: topica enfatică, predicatul înaintea subiectului.
-evită situaţia de comunicare
-nu este concizie
LIMBAJUL PUBLICITAR

1. Definiţie: Configuraţie eterogenă din punct de vedere semiotic, care presupune funcţionarea
sincretică a două componente (verbală şi nonverbală), cu scopul de a determina sau de a spori
adeziunea unui individ sau a unei colectivităţi la un produs / serviciu promovat.

2. Structura discursului publicitar:

• o componentă verbală;
• o componentă nonverbală (valorificând diverse domenii senzoriale: vizual, auditiv şi, mai rar,
olfactiv, gustativ sau tactil).
În varianta canonică, reclama scrisă este alcătuită din:
• redacţional (text informativ prin care este prezentat produsul ce urmează a fi promovat);
• elemente paratextuale (verbale şi grafice): titlul, marca firmei, sloganul, logoul, imagini
non/figurative.

3. Caracteristici:
• destinaţie concretă şi practică, vizând aderarea unui individ sau a unei colectivităţi la o
anumită propunere comercială;
• dublu orientat (elogierea obiectului promovat şi persuadarea publicului-receptor);
• afinităţi cu toate cele trei genuri retorice: cu genul epidictic (elogiul); cu genul deliberativ
(orientarea spre viitor prin prescrierea unei atitudini specifice: sfat, îndemn); cu genul judiciar
(„pledoaria” în favoarea unui obiect/ serviciu);
• cultivă atitudini pozitiv-euforice, dar determină, indirect, reacţii negative faţă de produsele
firmelor concurente (mai ales reclamele bazate pe aspectualizarea prin negaţie, adică pe o definiţie
negativă, sau cele bazate pe utilizarea comparativului eliptic);
• combină componenta explicativă, alcătuită din raţionamente (dimensiunea logică a
discursului, materializată în interpretare, justificare, elemente descriptive, injonctive, narative sau
predictive) cu o componentă de seducţie (dimensiunea estetică a discursului, presupunând atribuirea
unei caracteristici care corespunde unei anumite norme: axiologice, deontice, culturale);
• hibrid stilistic, mesajul fiind, adesea, polifonic (diferenţele de registru pot fi interpretate ca
diferenţe de voci).

4. Strategii lingvistice utilizate:

4.1. Strategii argumentative:
4.1.1. deductive, bazate pe raţionamente (general → particular): silogismul, complet sau simplificat
(entimema)
4.1.2. inductive, bazate pe exemple (particular → general):
• naraţiunea publicitară
• descrierea publicitară, redusă la două componente:
►ancorajul referenţial (semnalarea referentului printr-un subst. comun/ propriu sau printr-un
grup nominal)
►aspectualizarea (desfacerea referentului în părţi şi / sau caracteristici).
4.2. Strategii retorice:
4.2.1. figuri fonetice: aliteraţie (repetiţie consonantică), asonanţă (repetarea ultimei vocale
accentuate), rimă, paronomază (alăturarea a două paronime, a căror asemănare poate fi
întâmplătoare sau justificată etimologic);
4.2.2. figuri semantice: metaforă, metonimie, sinecdocă, epitet, oximoron etc.;
4.2.3. figuri sintactice: paralelism sintactic (reluarea simetrică a unor unităţi sintactice sau metrice),
anaforă (repetarea unui cuvânt la începutul unor fragmente succesive de enunţ), epiforă (repetarea
unui cuvânt la sfârşitul unei unităţi sintactice sau metrice), anadiploză (repetarea unui cuvânt la
sfârşitul unei unităţi sintactice sau metrice şi la începutul celei următoare), enumeraţie, climax
(gradare ascendentă), anticlimax (gradare descendentă), elipsă etc.;
4.2.4. figuri de gândire (logice): ironie, eufemism (atenuarea unei idei prin substituire sau perifrază),
hiperbolă (exagerarea, în plus sau în minus, a trăsăturilor unui obiect), litotă (exprimarea atenuată a
unei idei, de obicei prin negarea contrariului său), paradox (reunirea a două idei aparent
ireconciliabile) etc.;
4.2.5. figuri etimologice: antanaclaza (repetarea unui cuvânt cu sensuri diferite sau utilizarea, în
acelaşi context, a două omonime), poliptotonul (alăturarea a două forme gramaticale ale aceluiaşi
cuvânt), parigmenonul (alăturarea a două cuvinte derivate de la aceeaşi bază).
4.3. Strategii de ambiguizare:
• calambururi: jocuri de cuvinte bazate pe polisemie, omonimie (lexicală, morfologică sau
sintactică), omofonie („trompe l’oreille”);
• ambiguitatea referenţială, creată şi menţinută deliberat (interpretarea deicticelor personale
şi adverbiale, codul politeţii).
4.4. Strategiile intertextualităţii (raportarea la texte preexistente):
• aluzia (folosirea unei construcţii lingvistice care evocă, într-un mod sugestiv, printr-o
comparaţie subînţeleasă, un eveniment, un personaj, o situaţie etc., marcate de anumite norme
culturale la nivelul semnificaţiei);
• citatul (secvenţă textuală autonomă care reproduce, fără modificări, un text/ fragment de
text anterior);
• pastişa (imitarea structurii unui anumit tip de text, în scopuri ludice);
• parodia (formă de reluare deliberat inexactă a unei creaţii). Transformarea textului iniţial se
poate realiza prin:
►substituţie: → fonetică
→ lexicală (simplă, dublă sau multiplă)
►adăugare: → fonetică
→ lexicală
►adăugare şi substituţie
►adăugare şi suprimare

4.5. Strategii ale hiperbolizării (superlative implicite sau explicite, uneori pleonastice)
4.6. Strategii ale moderaţiei (bazate pe utilizarea comparativului eliptic sau a unor cuvinte şi expresii
care indică diferenţa şi care funcţionează ca o litotă).
4.7. Amestecul de registre stilistice (literar vs. nonliterar: familiar/ popular/ argotic).
4.8. Strategii bazate pe frustrarea aşteptărilor publicului.