Contabilitatea ca sursă de

informare pentru utilizatori

interni și externi

Student: Dobrin Mihai Valentin

Cerința 1
Ce este planul de conturi?

Planul de conturi reprezintă un sistem de clasificare constând într-o

listă a tuturor conturilor folosite de o entitate economică, ordonate după
conținutul economic și funcția contabilă.

Fiecare cont are atribuită o denumire și un simbol numeric, fiind

încadrat într-o clasă de conturi și grupă de conturi în raport cu un anumit
criteriu de clasificare.

Cerința 2
Căutați informații privind reglementarea și organizarea contabilității în țara
a cărei limbă o studiați (a doua limbă). Puteți studia materiale în acea limbă străină,
dar rezolvarea va fi în limba română. Căutați descrierea principalelor categorii de
active și pasive.
 Un an critic pentru sistemul contabil rusesc a fost 1989. În acel an guvernul
sovietic a introdus o legislaţie pentru societăţile mixte cu capital străin. Această
decizie a creat o nevoie reală de a modifica sistemul de contabilitate rusesc şi a dus
la introducerea de noi concepte de contabilitate din Vest, cum ar fi auditul, activele
necorporale, de capital, etc. Astfel, Rusia a început tranziţia prin decizia de a adopta
și implementa standardele internaţionale (IFRS).

Cu toate acestea, reformele în contabilitatea financiară sunt încă în curs.

IFRS-urile sunt, de asemenea, utilizate împreună cu standardele sistemului de
contabilitate rusesc (RAS) şi US GAAP. IFRS şi US GAAP sunt alegerea acelor
întreprinderilor care lucrează pe pieţele internaţionale (și numai băncile din Rusia
sunt obligate să folosească IFRS).

Un alt fapt, mai puţin cunoscut despre standardele de contabilitate ale

Rusiei, este că versiunea rusă a standardelor care au fost adoptate nu
reprezintă traduceri simple ale originalelor din limba engleză. În multe cazuri,
acestea sunt versiuni prescurtate, simplificate ale originalului în limba engleză IAS.
RAS tind să fie mult mai scurte, mai detaliate şi conceptuale.

Sistemul juridic rusesc se bazează pe un concept de drept civil ca în multe

alte ţări europene continentale. În ţările de drept civil, principalii utilizatori de
informaţii financiare nu sunt acționarii, ca în ţările de drept comun (SUA, Marea
Britanie, Australia), ci organismele guvernamentale şi creditorii. Spre deosebire de
ţările de drept comun, în cazul în care reprezentanții profesionale elaborează
standarde pentru un sector non-stat, în ţările de drept civil autorităţile de stat fac
toate reglementările contabile.

Factorii care afectează sistemele contabile din Rusia ii conduc la adoptarea și

implementarea IFRS. RAS (RUSSIAN ACCOUNTING STANDARDS) este comparat cu
IFRS (INTERNATIONAL FINANCIAL REPORTING STANDARDS). În ultimii 15 ani
Rusia a fost transferată de la o economie rigidă într-o economie de piață. Bineînțeles
că tranziția a fost continuă și dureroasă. Practic toate sferele au fost afectate : economia,
politica, cultura ,sfera socială, educația, armata, și nu în ultimul rând contabilitatea.

Directivele schimbării contabilității și transformarea regulilor contabile față de

adaptarea și implementarea IFRS au fost stabilite prin legislație și aprobate de guvern
în 1998.

O scurta istorie a sistemelor contabile rusești:

Pentru mai mult de 70 ani, până la sfârșitul lui 1980 nu au existat companii
private în Rusia, totul aparținând statului. Sub condiția planificării, a economiei
centralizate, contabilitatea a avut drept scop descoperirea și monitorizarea abaterilor
de la un set de modele de comportament al întreprinderilor. Una din funcțiile
importante ale contabilității a fost de colectori a informațiilor statice începând de jos
în sus, mișcându-se vertical până la cel mai înalt nivel al ierarhiei sovietice-
întreprinderi-asociere-minister-republica-țară. Datele contabile au constituit baza
pentru un control si execuție al unui plan și ca un indicator pentru dezvoltarea unor
planuri de viitor. A doua funcție a contabilității a fost siguranța și controlul de active
care au aparținut statului. Unificarea a fost unul dintre principiile de bază ale
contabilității sub sistemul sovietic centralizat.

Privatizarea, începând cu 1992, a convertit majoritatea rușilor în proprietari

peste fostele întreprinderi de stat. Ultima decadă din sec. XX ar putea fi numită o
revoluție prin care a trecut Rusia. Revoluția cuprindea economie, legislație și cultură.
Ca o consecință, ca un acompaniament la această schimbare a fost necesitatea la o
schimbare crucială și substanțială a sistemului contabil.

Baza legală a sistemului este baza pe dreptul civil asemănător cu Germania,

Franța, Japonia. Utilizatorii informațiilor financiare nu sunt acționarii, ci mai degrabă
creditorii (în special băncile) și agențiile de stat. Sistemul de reglementare normativă a
contabilității în Rusia constă în 4 nivele în funcție de statutul unui act reglementat
standard:

1 - NIVEL 1 –Programul de reformă a contabilității în conformitate cu

Standardele Internaționale de Contabilitate.
2 - NIVEL 2 -Standardele Contabilității, Instrucțiuni, Metodologie și Declarație
privind normele contabile pentru bănci.
3 - NIVEL 3 -Plan de conturi și punere în aplicație, Standardele de Contabilitate,
Metodologie.
4 - NIVEL 4 -Acte normative
 Toate organizațiile sunt împărțite în câteva categorii: Bănci și Alte organizații de
credit:

- Începând cu 2004 toate băncile rusești sunt obligate să emită situații

financiare conform cu IFRS.
- Situațiile contabile cuprind bilanțul, contul, venituri și pierderi, inclusiv
situația fluxurilor de numerar.
- Situația modificărilor capitalului propriu, Declarația privind utilizarea
fondurilor speciale, raportul auditorului și notele de subsol.

Formatul declarațiilor rusești din toate punctele de vedere sunt conforme cu

Standardele Internaționale de Contabilitate și include obligația de a divulga toate
modificările de capital propriu. Situația fluxurilor de numerar rus este împărțit în
următoarele categorii: de exploatare, investiții și finanțare.

În comparație, cele două sisteme RAS și IFRS sunt considerate numai normele
generale, iar diferențele nu sunt toate examinate sau evidențiate.

Normele rusești exclud alte subiecte care sunt abordate în IFRS, cum ar fi
deprecierea activelor .

Respectarea regulilor din cărți nu este perfectă în cazul Rusiei-aceasta concluzie

se bazează pe una dintre mulții ani de experiență ai autorului ,in calitate de auditor
in Rusia.
 Abordări la reforma de contabilitate. Reforma este reprezentată de Ministrul de
Finanțe ruse care este responsabil de contabilitatea în Rusia. Ministerul susține
dezvoltarea în continuare a PBU pe baza IFRS deoarece utilizarea standardelor
naționale este baza legală dar nu și internațională.

Una dintre problemele tranzitorii de la PBU la IFRS este aceea ca mulți contabili
și oameni de afaceri nu văd necesitatea abordării a IFRS.

Sistemul IFRS va funcționa corect numai dacă este cuplat cu secțiuni de la alte
ramuri de drept.

În ceea ce privește piața de capital din Rusia, aceasta este nedezvoltată și

destul de riscantă. Încasări semnificative și neobișnuite au fost dintotdeauna și vor
continua să fie înregistrate în contabilitatea rusească, în mare parte datorită
potențialului enorm de creștere din această piață nou mergentă, dar, totodată,
datorită ineficiențelor semnificative existente.

Aceste ineficiențe se datorează unei lipse de supraveghere în

procesul reglementativ, asemănător unei asimetrii de informație. Spre deosebire
de alte ecomonii (Anglia, SUA, Franța), în Rusia nu exista surse alternative de
informare care să valideze sau să completeze anumite informații din situațiile
financiare.

Datorită faptului că în perioada Uniunii Sovietice se punea un mare preț pe

informație, s-a creat in Rusia o tendință de netransparență, dând naștere unei
atitudini defensive. Astfel, chiar și astăzi, este destul de greu sa convingi o persoana
avizată să ofere informații financiare detaliate, nedisponibile în situațiile financiare
rusești dar care , conform IFRS ar trebui să se regăsească cel puțin în notele
explicative aferente.

Cerința 3
a) Care sunt principalele documente care compun situațiile financiare?

Situaţiile financiare anuale, reprezintă documentul de sinteză cel mai

important, care asigură centralizarea şi generalizarea datelor agenţilor economici
şi instituţiilor publice într-o formă sistematică şi unitară, care permite o prezentare
de ansamblu, o analiză detaliată a rezultatelor obţinute la sfârşitul fiecărei perioade
de gestiune.
Situaţiile financiare anuale reprezintă un set de documente contabile de
sinteză care prezintă informaţii cu privirela poziţia financiară a unei entităţi,
performanţa financiară şi situaţia fluxurilor de trezorerie, utile în cadrul proceselor
decizionale de alocare şi de utilizare a resurselor, de obţinere şi de distribuire de
rezultate. Fiind de interes general, situaţiile financiare sunt menite să satisfacă
nevoile comune de informaţii ale unei game largi de utilizatori, de exemplu,
acţionari, creditori, salariaţi şi public.
 Elementele situaţiilor financiare, un set complet de situaţii financiare,
cuprind:
- bilanţul,
- contul de profit şi pierdere,
- situaţia modificărilor capitalului propriu,
- situaţia fluxurilor de trezorerie,
- notele explicative.
Documentele care însoțesc situațiile financiare sunt :
 note explicative la situaţiile financiare anuale (nu se completează de către entitățile
care au optat pentru sistemul simplificat de contabilitate)
 situaţia modificărilor capitalului propriu
 situaţia fluxurilor de numerar
 raportul administratorilor
 raportul de audit(dacă este cazul)
 raportul comisiei de cenzori (dacă este cazul)
 propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile;
 declaraţia scrisă a persoanelor prevăzute la art. 10 alin. (1) din legea contabilităţii,
prin care îşi asumă răspunderea pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale.

b) Ce informatii găsiți în aceste documente?

Bilanţul contabil este documentul oficial de gestionare a patrimoniului, care

trebuie să furnizeze o imagine fidelă, clară şi completă a poziţiei financiare a
acestuia. Cu ajutorul etalonului monetar, el evidenţiaza echilibrul dintre bunurile
economice şi sursele lor de finanţare.
Contul de profit şi pierdere face parte din structura situaţiilor financiare.
Este întocmit pe baza rulajelor cumulate a conturilor de venituri şi cheltuieli din
ultima balanţă de verificare sintetică, acesta furnizând diferitelor categorii de
utilizatori informaţii referitoare la performanţa financiară a unităţilor economice şi
la modul cum s-a format rezultatul reflectat in bilanţ.
Situaţia fluxurilor de trezorerie, identifică sursele de numerar, elementele
care au contribuit la cheltuirea numerarului pe parcursul perioadei de raportare şi
soldul numererului la data întocmirii bilanţului. Prin intermediul acestui
document sunt prezentate informaţii referitoare la raportul dintre încasări şi plăţi
pe categorii de activităţi, informaţii utile pentru utilizatori în luarea deciziilor şi
stabilirea responsabilităţiilor.
Situaţia modificărilor capitalului propriu este o componentă a situaţiilor
financiare prin care entităţile reflectă modificările capitalurilor proprii între două
perioade de raportare. Aceasta oferă informaţii privind structura capitalurilor
proprii, influenţa modificărilor politicilor contabile, a reevaluarii activelor, modul
de calcul şi de înregistrăre a amortizării precum şi corecturile în urma constatării
de erori contabile.
 c) Care credeți că este rolul anexelor la situațiile financiare de sinteză?

Cred că rolul anexelor este acela de a contribui la creşterea gradului de

corectitudine în ceea ce priveşte relevanţa informaţiilor prezentate prin intermediul
acestora.